Luni, 17 august 2026, fiica noastră, Maria, a fost victima unui accident și a plecat pe neașteptate din viața aceasta. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în Împărăția Sa!
Desigur, pentru noi, părinții și sora ei mai mică, precum și pentru prietenul ei, aceste zile au fost extrem de grele. Însă în niciun caz nu am căzut în deznădejde, dimpotrivă.
Săvârșim zilnic Sfânta Liturghie, vreme de cel puțin 40 de zile, să o ajutăm cât putem de mult, spre obținerea mântuirii, a răspunsului bun la judecata în fața lui Hristos.
Cel mai greu moment a fost când, în fața morgii din Brașov, după ce am plătit cele necesare transportului la Sfântu Gheorghe, am ajuns în situația în care nu mai aveam, în traista familiei, absolut niciun leu. Și nu știam cum să scoatem fata de la morgă și să o pregătim de înmormântare. O stare de neputință extremă, dar imediat Dumnezeu ne-a trimis oameni în ajutor și mângâiere.
În coșciug, Maria a fost îmbrăcată în costum național. Până la înmormântare și-a păstrat o frumusețe și o lumină pe care rar a avut-o în viață.
Ultimele mesaje scrise, din ziua trecerii ei la Domnul, au fost cele mai frumoase, mai profunde și dătătoare de dor de mântuire întru pocăință, pe care ea le-a scris vreodată, în cei 19 ani și jumătate de viață pe pământ.
Suntem încredințați că Dumnezeu a luat-o din lumea aceasta – deși pe noi ne doare mult, fiind încă sub șocul momentului – exact când era cea mai bine pregătită pentru mântuire, deși mântuirea este dată în dar, din mila lui Dumnezeu. Însă Maria – dacă ar fi să o caracterizăm – este (căci nu ne vom referi la ea niciodată la trecut):
a) botezată ortodox;
b) îngrădită de 10 ani de panerezia ecumenistă;
c) o mare mărturisitoare a Ortodoxiei (a făcut ceea ce se cuvenea de multe ori);
d) o fetiță de o rară și sfântă milostenie, bunătate și iubire față de aproapele;
e) în urma ei lasă lumină, mulți prieteni și un exemplu de viețuire creștină;
f) desigur, ne rugăm ca păcatele tinereții și ale neștiinței ei Dumnezeu să nu le pomenească; avem mare nădejde că se va mântui.
Când era în pântecele mamei ei, i s-a profețit Mariei că ea se va ruga din ceruri pentru mântuirea noastră, a părinților ei. Atunci nu am înțeles, dar acum pricepem pe viu și nădăjduim să ajungă aproape de Sfântul Ierarh Nectarie, ocrotitorul ei, sub acoperământul Maicii Domnului, a cărei minune ea este (încă de la zămislire).
În aceste zile am văzut oameni atei întorcându-se la Dumnezeu, oameni care au început să deprindă tainele rugăciunii, oameni care și-au schimbat viața în bine, motivând că fac aceasta sub inspirația Mariei. Acest lucru va cântări mult la Judecată.
Ea este un copil și o tânără minunată, care acum s-a dus spre cer și se pregătește de Judecată. Să te mântuiești, iubita noastă fiică!
Înmormântarea i-am făcut-o în biserica noastră parohială misionară, fără a avea vreo comuniune cu altcineva decât cu ortodocșii (adică cei cu nu avem comuniune cu ereticii și trădătorii credinței). La cimitir, doar am citit din Psaltire și am zis două ectenii în limba greacă, să nu pricepem decât noi, căci acolo se adunaseră de toate felurile de confesiuni și credințe (le-am spus dinainte că nu avem nicio comuniune cu ei, deși am apreciat prezența lor și condoleanțele primite). Din fidelitate față de Ortodoxie și din respect pentru Maria, toate s-au săvârșit ortodox, cu acrivie, slavă Domnului pentru toate!
Transmitem tuturor celor care vor să se roage pentru ea, că este îngăduit să fie pomenită doar la Psaltire și la rugăciunea cu metanierul.
Am refuzat pe protopopul de Sf. Gheorghe, pe neo-visarioniști, pe ecumeniști și nădăjduim să nu atenteze nimeni la mântuirea Mariei, dând să fie pomenită de către cei care au trădat Ortodoxia. O spunem cu durere, dar cu responsabilitate deplină!
Le mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat și le suntem recunoscători. Să le răsplătească Hristos!
Deși suntem îndurerați, avem încredere deplină în hotărârea lui Hristos și ne supunem ei, fără crâcnire.
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească pe Maria în Împărăția Sa!
Părinții Mariei,
pr. Ciprian și preoteasa Ioana
