De aici, nu din izolare sau din distanțare socială, ci din ÎNGRĂDIRE DE EREZIE:
Pentru cei al căror dor trebuie ostoit cu bucuria Învierii!
Redacția
Încă o dovadă – dacă mai era nevoie – a faptului că artiștii români nu sunt cu nimic mai prejos ca ai altora! Și da, Hristos a înviat!
Fiecare cu talantul lui:
(titlul articolului este de fapt unul dintre comentariile acestei înregistrări…)
Episodul 16: cercetarea care vă poate salva viața!
În Grecia, fără știrea poporului, prin Legea nr. 4675 din data de 11 martie 2020 (deci înainte cu câteva zile de declararea pandemiei, ce coincidență, nu…?), a fost hotărâtă vaccinarea obligatorie a întregii populații, atunci când ministrul sănătății… crede de cuviință.
Și la noi … este pe rol. Așa că video-ul de mai sus va fi foarte util în viitorul apropiat, dacă vrem să fim sănătoși și vii. Iar soluția oferită este foarte viabilă.
Sursa pentru știrea din Grecia – https://katanixi.gr/2020/04/15/%ce%bf-%cf%85%cf%80%ce%bf%cf%87%cf%81%ce%b5%cf%89%cf%84%ce%b9%ce%ba%cf%8c%cf%82-%ce%b5%ce%bc%ce%b2%ce%bf%ce%bb%ce%b9%ce%b1%cf%83%ce%bc%cf%8c%cf%82-%cf%80%ce%bf%cf%85-%ce%b1%cf%80%ce%bf%cf%86%ce%ac/
Redacția
Temelia vieții celei noi (Sfântul Justin Popovici) (episodul 15 al campaniei noastre ortodoxe)
Temelia vieții celei noi
Motto: „Căci mulți, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos.” (Filipeni 3, 18)
Opusă vieții în Hristos este viața fără Hristos și împotriva lui Hristos. Aceasta o trăiesc potrivnicii lui Hristos, „dușmanii Crucii lui Hristos.” Pot să existe și astfel de oameni? Dar Crucea lui Hristos este mântuirea lumii din moarte, din păcat, izvăvirea de diavol, de iad.
Crucea este „puterea lui Dumnezeu” și slava lui Dumnezeu, de aceea ea este și putere și slavă omenească. Crucea lui Hristos este fundamentul vieții noi, al vieții veșnice, este baza Apostolilor, a Mucenicilor, a Mărturisitorilor, este fundamentul ascetismului, al sfințeniei, într-un cuvânt ea este temelia întregii Evanghelii și a credinței și a nădejdii și a iubirii și a rugăciunii și a postului și a blândeții și a răbdării și a smereniei și a nepătimirii și a îndumnezeirii.
Da, Crucea este „puterea lui Dumnezeu”, cu care oamenii biruiesc orice fel de moarte, toate păcatele și toate relele. Iar faptul că există oameni potrivnici Crucii este cu adevărat demn de plâns.
De aceea, și Sfântul Apostol Pavel, plângând vorbește despre vrăjmașii Crucii lui Hristos. Iar acești vrăjmași ai Crucii Domnului sunt în primul rând dușmani ai lor înșiși, dar și ai celorlalți, pentru că se omoară pe sine nu cu o singură moarte, ci cu mii de morți, și se afundă pe sine nu într-un singur iad, ci în mii de iaduri. În mod vădit ei sunt vrăjmași ai nemuririi lor, ai raiului lor, ai mântuirii lor, ai scopului lor dumnezeiesc, iar în felul acesta sunt vrăjmași și ai mântuirii celorlalți și ai nemuririi celorlalți, devreme ce pot să îi smintească pe aceștia și să îi îndepărteze de la calea mântuirii și să îi împingă în prăpastia morții sufletești.
Conștient sau inconștient, vrăjmașii Crucii lui Hristos sunt întotdeauna ucenici ai diavolului, devreme ce acesta este principalul dușman al Crucii lui Hristos și el îi îmboldește pe oameni spre această vrăjmășie și prin intermediul ei îi înrobește față de el însuși. Astfel el îi ține în robia morții și a păcatului și a răului. Acesta, „ucigașul de oameni” (conform Ioan 8, 44), prin intermediul vrăjmașilor Crucii lui Hristos își face lucrarea lui, adică prin păcate îl omoară pe om, unul după celălalt.
Numai pe creștini nu poate satana să îi omoare, pentru că aceștia se apără cu Crucea lui Hristos, îl biruiesc pe diavolul prin ea în toate bătăliile și astfel se izbăvesc pe ei înșiși de orice păcat, de orice rău și de orice ispită.
Sfântul Ioan Gură de Aur binevestește: „Nimic nu este așa de nepotrivit și de străin pentru un creștin decât să caute ușurința și desfătarea. Nimic nu este așa de străin pentru el ca atașamentul de această viață. Domnul tău S-a răstignit și tu cauți o viață fără griji? Domnul tău S-a pironit pe Cruce și tu trăiești în lux? Oare acestea se potrivesc unui ostaș viteaz al lui Hristos?
De aceea Sfântul Pavel spune: „mulți, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun și plângând, se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos”, adică mulți au un comportament nepotrivit, iar despre aceștia v-am spus de multe ori și acum plâng pentru ei și vă spun despre ei! El spune acestea pentru că unii se prefăceau că sunt creștini, trăind o viață fără griji și în lux, lucru care este contrar Crucii căci Crucea este semn distinctiv al sufletului care duce lupta cea bună, fiind pregătit pentru moarte și nu caută desfătarea. Aceștia, însă, dușmanii Crucii, se comportă exact opus.
Astfel, cu toate că ei spun că sunt ai lui Hristos, de fapt sunt dușmani ai Crucii, pentru că dacă iubeau Crucea, se străduiau să trăiască viața Celui răstignit. Domnul tău nu S-a răstignit? Dacă nu te poți răstigni în același fel ca și El, atunci imită-L în alt mod – răstignește-ți ego-ul, chiar dacă nu te răstignește nimeni pe tine; nu mă refer să te distrugi pe tine (bine ar fi ca așa ceva să nu se întâmple, căci este o înșelare), ci așa cum spunea Sfântul Pavel: „lumea a murit pentru mine și eu pentru lume.”
Dacă Îl iubești pe Domnul tău, mori ca și El. Află cât de mare este puterea Crucii, câte a reușit ea, câte reușește și acum; învață că ea este siguranța vieții. Prin Cruce se petrec toate: prin Cruce are loc botezul (ortodox), după care primim pecetluirea Sfântului Duh (Mirungerea), prin Cruce are loc hirotonia. Fie suntem pe cale, fie acasă, fie oriunde, Crucea este un mare bun, o armă nebiruită, un scut de neînvins, este potrivnica diavolului. Când? Când te lupți cu diavolul ducându-ți crucea, nu doar făcând cruce ca semn, ci suportând consecințele ei.
Să știi că Hristos numește pătimirile și suferințele – cruce, când spune: „dacă cineva (nu) își ia crucea și (nu) Îmi urmează Mie”, adică dacă nu este pregătit de moarte. Cei care iubesc viața și trupul lor, fiind oameni înșelați, sunt vrăjmași ai Crucii. Și fiecare dintre cei cărora le plac desfătările și plăcerile care vin din acestea este vrăjmaș al Crucii.”
Sursa – https://apotihizousaekklisiaenerimo.blogspot.com/
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Știri… de pe cer și întrebări cu picioarele pe pământ…
Recomandăm acest articol de mai jos (cu rezervele de rigoare din nota 1):
Operațiunea “Calibrarea”. Armata își “calibrează” aparatura de supraveghere deasupra Bucureștiului
Nota 1: totuși, se pare, privind cu atenție harta din filmarea cuprinsă în articolul respectiv, că avionul acela s-a învârtit într-adevăr deasupra aeroportului Otopeni, în partea de nord a capitalei, nu a avut ca epicentru Bucureștiul locuit (probabil că altminteri ar fi fost și sesizat de unii din cei de la sol, care ar fi observat că un avion se tot învârte deasupra lor…). Dar niște întrebări din articolul de mai sus probabil că sunt viabile. Noi, muritorii de rând ai României… virusate, poate că ar fi bine – mai ales în această zi a Pătimirii Domnului pe Cruce – să ne concentrăm spre… nota 2.
Nota 2: privit în notă teologică ortodoxă, atâta vreme cât poporul român – în frunte cu ierarhii și cu preoții lui – zace în panerezia ecumenistă – suntem pe propria răspundere sau cu forțe proprii, adică singuri, vai de noi. În cazul în care, cu ocazia acestor Paști, ne îngrădim de erezie, ne va ajuta Dumnezeu să facem față tuturor încercărilor și curselor și atacurilor văzuților și nevăzuților vrăjmași.
Dovada care certifică cele de mai sus? Una istorică, dintre multe altele: în anul 1453, când turcii atacau Constantinopolul, până în dimineața zilei de 29 mai 1453 au văzut zilnic pe Maica Domnului deasupra cetății și capitalei bizantine, ocrotind-o. Ei – turcii – ziceau că este „un demon, care cu aripile lui ocrotește cetatea.” Dar recunoșteau că este acoperământul Mamei lui Iisus Hristos. În zilele de 27 și 28 mai în catedrala Sfânta Sofia au slujit ortodocșii cu ereticii, s-au împărtășit împreună. A răbdat Dumnezeu o dată (27 mai), a doua oară (28 mai), dar a treia oară nu. Căci la ora 6 dimineața, în ziua de 29 mai 1453, turcii au văzut că dispăruse Maica Domnului de deasupra cetății. Au hotărât în grabă atacul, iar după o oră și jumătate ceea ce nu reușiseră în luni de zile de atacuri furibunde (având inclusiv avantajul unui super-tun, făcut de un ardelean – numit Orban (în niciun caz rudă cu actualul prim-ministru, cu toate că și acesta trage cu tunul, mai dihai ca acela, făcând praf sinodul B.O.R. – , care bătea la 2 km ghiulele mari), au făcut în o oră și jumătate. Astfel încât sultanul Mohamed al II-lea a intrat pe la ora 7.30 în Sfânta Sofia și s-a dus călare pe cal până în altar, unde s-a dat jos de pe el cu picioarele pe Sfânta Masă și și-a făcut acolo sultanul nevoile, astfel Dumnezeu arătând că permite păgânilor să întineze biserica, după ce ortodocșii o întinaseră prin con-slujirea cu ereticii.
Apoi sultanul – la banchetul dedicat victoriei, a văzut semnul a cinci degete imprimate pe un perete. A aflat numai de la un ortodox, anume Gheorghe Scholarios, primul patriarh al Constantinopolului după cucerirea lui de către turci (care ca ierarh a purtat numele de Ghenadie) – după periplul despre care puteți citi mai jos – „Cunoaște, așadar, preaînalte sultan, că cele cinci degete ale mâinii pe care o vezi înseamnă că n-ai fi intrat în acest oraș dacă în el ar fi existat cinci creștini adevărați.” (adică 5 care să nu se fi rugat cu ereticii).
Surse – https://www.impantokratoros.gr/filotei-zervacos.ro.aspx
https://www.rfi.ro/cultura-95481-accent-pe-istorie-caderea-constantinopole-legende
Este clar pentru… tăt românul?
Dacă nu, atunci mai suferim, până ne înțelepțim!
(căci Sfântul Vasile cel Mare spune că orice calamitate – de orice fel – are ca scop pedepsirea păcătoșilor, dar și înțelepțirea supraviețuitorilor)
Redacția
În Georgia viața liturgică în Săptămâna Mare continuă normal…
Așa se întâmplă când nu semnezi și nu recunoști hotărârile eretice din Creta (iunie, 2016). Să îi lumineze Hristos și să se îngrădească și sinodal de ereticii ecumeniști de pretutindeni (sunt părinți în Georgia care s-au îngrădit, unii chiar de origine athonită – aceștia fiind ortodocșii de azi ai Georgiei, în continuă creștere a numărului lor).
Azi, 17 aprilie 2020, în Georgia – total 370 de cazuri de îmbolnăvire cu noul virus (dacă sunt și acestea reale toate), din care 77 de oameni s-au vindecat, în stare gravă sunt 6 oameni și au murit în total 3 oameni (dar de peste 10 zile nici unul nu a mai murit). Deci? Nu există comparație cu alte țări ortodoxe! De ce? Pentru că există HRISTOS în viața lor, a georgienilor! Le mulțumim pentru exemplul dat! HRISTOS A ÎNVIAT!
Redacția
Episodul 14: Sfântul Gavriil Georgianul și… Răstignirea Domnului!
Iubitului nostru părinte Gavriil, în Săptămâna Mare a Pătimirilor Domnului, nu îi plăcea împrăștierea atenției, nu spunea glume, nu râdea, era foarte gânditor. Trăia cel mai mare păcat pe care l-a săvârșit omenirea – Răstignirea lui Hristos.
În Vinerea Mare, cu voce cutremurătoare, puternică și plină de durere, el striga:
– Ajutor…! Ajutor…! Hristos poartă pe umerii Lui Crucea spre Golgotha!
Nimeni nu putea să nu plângă atunci în biserică. Credincioșii îngenuncheau și plângeau cu multă durere…
În timpul Sfintei Liturghii, părintele Gavriil a spus de la amvon, cu lacrimi în ochi:
– Nu o lăsați… Nu o părăsiți pe Maica Domnului! Acum ea suferă! Acum toți creștinii ortodocși sunt alături de Maica Domnului… Cine îndrăznește să o părăsească? Trebuie să fim alături de ea… Este Maica Domnului! Ea suferă pentru chinurile și pentru moartea Fiului ei!
După tot ce vedeau și auzeau, toți cei prezenți la slujbă credeau că părintele Gavriil a văzut cu ochii lui Răstignirea lui Iisus Hristos…
(din cartea Cununa Starețului)
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
