(Imaginea este preluată direct de pe site-ul care prezintă cele de mai jos)
Grecii spuneau în urmă cu câteva zile că: „nu vă faceți griji, va găsi mitropolitul Serafim de Pireu un mod de a-și explica totala adeziune la acțiunile schismatice ale arhiepiscopului Ieronim.”
Și iată… evrika (am găsit); luați o aspirină, un loc pe scaun, țineți-vă bine, nu vă mâhniți peste măsură, căci urmează o echilibristică ecumenistă la mare înălțime.
Așadar, s-a emis un anunț oficial al Mitropoliei de Pireu, în data de 9 ianuarie 2020. Remarcăm faptul că mitropolitul Serafim are două coordonate actuale ale „luptei” sale pentru … ce crede el că este ortodoxie:
a) emite comunicate oficiale, nu stă de vorbă cu nimeni, nu răspunde la întrebări, ci dă comanda și apare comunicatul (nu degeaba de profesie a fost jurist, este obișnuit cu hotărârile judecătorești care nu se discută, ci se execută);
b) face ce îl taie capul, pe principiul: lasă că după aceea le închid eu gura tuturor, că sunt inteligent, știu să manipulez cuvintele și îi las fără replică pe potrivnici.
(Poză preluată tot de pe site-ul gazdă care prezintă comunicatul în discuție)
Iată, așadar, ideile principale ale comunicatului (nu îl traduc integral, că am nevoie atunci și eu de… o cutie de aspirine):
1. „Preocuparea cu Dreptul Canonic necesită multe cunoștințe, nu este de ajuns doar râvna, ci este nevoie de luminare de la Duhul Sfânt, de cunoașterea teologiei ortodoxe, de o viață lipsită de patimi etc.”
Răspuns ortodox: a început cu a spune adevărul, cu toate că se simte din primul rând că raportarea este de sus în jos: ce știți voi, cine sunteți voi… mai bine ați tăcea!
2. „Arhiepiscopul Ieronim l-a pomenit de Bobotează pe așa-zisul mitropolit Epifanie al Kievului…, pomenire pe care arhiepiscopul o face la fiecare slujbă, din data de 12 octombrie 2019.”
Răspuns ortodox: deci arhiepiscopul Ieronim a pomenit, nu mitropolitul Serafim… Măi să fie, dar unde era mitropolitul? În altar, cu el. S-a opus juristul-mitropolit la pomenirea unui schismatic (nu oricare, ci unul de fapt nehirotonit, adică un mirean)? Nu, ci l-a gratulat pe arhiepiscop cu laude… chiar inventând pomeniri liturgice (pe care le-am analizat în alt articol).
3. Acum începe să se laude, în calitate de jurist al Sinodului grec și secretar al lui:
a) a condamnat (prin vorbe) sinodul din Creta;
b) a condamnat ecumenismul inter-creștin și inter-religios;
c) din 2018 s-a ridicat împotriva acordării autocefaliei schismaticilor mireni din Ucraina, cu „tot respectul și dragostea” anunțând apoi în scris Patriarhia Ecumenică de faptul că aceasta a încălcat canoane ale Sfinților Părinți (în special de la Sinodul al IV-lea Ecumenic), adică le-a interpretat greșit; a cerut în scris întrunirea Sinodului Greciei pentru a se pronunța în legătură cu problema ucraineană;
d) mitropolitul Serafim îl recunoaște drept mitropolit canonic unic al Kievului doar pe mitropolitul Onufrie, iar adunarea celor din jurul lui Epifanie o consideră o schismă.
Iată câte lucruri bune a făcut. Cinste lui, cu adevărat!
Dar apoi o întoarce… ca la Ploiești, de stai și de minunezi cum de la un paragraf la altul să treacă un om de la adevăr la minciună? A, am uitat, așa fac ereticii!
4. „Acordarea autocefaliei ucrainene este invalidă, dar devreme ce Patriarhia Ecumenică are dreptul de a lega și dezlega, ca Biserică locală, hotărârile ei nu sunt… inexistente. Aceasta înseamnă că nimeni nu le poate refuza, ci pot fi schimbate doar de un Sinod Panortodox. Nici nu se pune problema întreruperii comuniunii dintre mitropolitul Serafim și Patriarhia Ecumenică sau arhiepiscopul Ieronim. Problema din Ucraina este una de administrație, nu de dogmă, așa că nu se aplică aici Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Credincioșii să aibă răbdare, un Sinod Panortodox le va rezolva pe toate, până atunci lucrurile rămân așa cum sunt. Mitropolitul Serafim nu poate să îi impună ceva arhiepiscopului Ieronim, nici nu are autoritatea de a întrerupe comuniunea cu el.”
Răspuns ortodox:
a) omul acesta – mitropolitul Serafim de Pireu – nu este ortodox, asta este clar. Problema din Ucraina ar fi una de administrație dacă ar fi vorba de două turme ortodoxe, cu ierarhie proprie, care însă din anumite motive administrative nu sunt acum în comuniune una cu alta (s-a mai întâmplat în istorie, de exemplu prin schisma ignatiană, în vremea Sfântului Fotie cel Mare). Dar în Ucraina avem pe de o parte mitropolia canonică a lui Onufrie, iar pe de alta avem o adunătură de mireni, nehirotoniți de nimeni, căci cel care i-a „făcut clerici” fusese caterisit și anatematizat de Patriarhia Rusă cu ani în urmă, fapt recunoscut atunci de absolut toate Bisericile Ortodoxe locale, inclusiv de Patriarhia Ecumenică;
b) Sfântul Luca al Crimeii, arhiepiscop de Simferopol, a avut și el o problemă cu niște schismatici – așa numita „Biserică vie” – în vremea lui. Ce a făcut? Le-a spus credincioșilor să nu fie în comuniune cu schismaticii, nici cu cei care îi acceptau pe aceștia. Clar, nu?
c) chiar dacă ar fi doar o problemă „administrativă” în Ucraina, întrebarea este: acolo s-a produs sau nu schismă? Oare nu sunt zeci de cazuri în care schismaticii vin cu topoare, flexuri, bâte și iau cu sila în stăpânire lăcașurile parohiilor aflate sub jurisdicția mitopolitului Onufrie? Da sau ba? Da, căci sunt zeci de filmări video care arată negru pe alb (chiar color) că așa este;
d) să așteptăm un Sinod Panortodox și până atunci… ne facem că plouă? Când, în istoria Bisericii, s-a întrunit vreun Sinod Ecumenic atâta vreme cât toți acționau și se comportau ca și cum nu există nicio problemă? Păi dacă nu este nicio problemă, ce să facă Sinodul? Poze de grup?
e) mitropolitul Serafim se crede – ca mulți alți pseudo-ierarhi ecumeniști – papă la el în eparhie. Sub această aură ce se ascunde? Lașitatea de a mărturisi ortodox. Nu este așa greu de înțeles pentru cine are neuroni activi în cavitatea craniană;
f) este evident că fariseii din vremea Mântuitorului, care L-au răstignit pe Acesta, pot lua liniștiți lecții de la fariseii ecumeniști de azi;
g) de ce mai există Sfinte Canoane? Dacă apare o problemă ea se rezolvă aplicând aceste Canoane, nu așteptând un Sinod Panortodox (pe care, apropo, Patriarhia Ecumenică nu îl va accepta niciodată, căci ea organizează, începând cu anul 2016 încoace… numai sinoade ecumeniste, sub adumbrirea .C.I.A. și a Vaticanului, desigur în calitate de invitați și observatori);
h) mitropolitul Serafim de Pireu vorbește despre „acțiuni valide și invalide, existente și inexistente”, încercând să demonstreze că acțiunile în Ucraina ale Patriarhiei Ecumenice sunt invalide din punct de vedere canonic, dar nu sunt inexistente, căci Patriarhia nu a fost condamnată de vreun Sinod. Și atunci… facem ascultare de Patriarhie sau, cum spunea un pseudo-ierarh român ecumenist: „dacă eu mă duc și vă duc în iad, voi trebuie să faceți ascultare de mine”; Clar?
i) viclenia supremă unde este? Că mitropolitul Serafim spune că la un moment dat „faptele vor fi luate la cunoștință de un Sinod Panortodox și vor fi condamnate”, adică cel mult vor fi condamnate faptele, dar inițiatorii, săvârșitorii lor scapă basma curată. Mai pe românește: mai are puțin și nu numai că îl scoate pe patriarhul ecumenic Bartolomeu ca ortodox (care poate că „a greșit”, doar omenește, și doar ceva fără gravitate, o problemă administrativă), dar chiar și „apărător al Ortodoxiei” și chiar „sfânt” (cum este considerat la Marea Lavră, în Athos, unde principiul „ascultării” a dus la ideea: „mai bine și în iad cu Bartolomeu decât în rai fără el”).
În concluzie, comunicatul mitropolitului de Pireu îl arată pe acesta în adevărata lui „splendoare” actuală și „personalitate juridică”: un pseudo-episcop ecumenist și un schismatic lipsit de orice scrupule, dar cu gura mare (cum le „șade bine” tuturor fanilor lui, din Grecia și nu numai).
Sursa – https://tasthyras.wordpress.com/2020/01/09/%ce%bd%ce%bf%ce%bc%ce%bf-%ce%ba%ce%b1%ce%bd%ce%bf%ce%bd%ce%b9%ce%ba%cf%8c-%ce%b4%ce%bf%cf%8d%ce%bb%ce%b5%ce%bc%ce%b1-%ce%b1%cf%80%cf%8c-%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%b9-%ce%bc-%cf%80%ce%b5%ce%b9/
traducere din limba greacă și
răspunsuri ortodoxe de
pr. Ciprian Staicu
Nota 1: și ce bine… le mai spunea odată mitropolitul Serafim de Pireu:
Dar acum a ajuns un schismatic fariseist, inventator de erezii în sprijinul ecumenismului contemporan, învățând oamenii exact opusul teologiei patristice și al Dreptului Canonic al Ortodoxiei. Domnul să îi dea pocăință (…nu scaunul de arhiepiscop al Atenei)!
Nu avem nicio comuniune ecleziastică cu mitropolitul Serafim de Pireu, nici cu cei aflați în comuniune cu el, pentru că este schismatic-fan al Patriarhiei Ecumenice și eretic ecumenist, măsluind învățătura ortodoxă despre Biserica lui Hristos!
Nota 2: De multișor nu s-a mai auzit niciun cuvințel sau vreun cuvânt scris despre schisma ucraineană din partea angajatului mitropoliei de Pireu, un cunoscut blogger-cleric român (știți la cine mă refer). Este și normal, că doar nu era să se trezească, precum pr. Anghelos, dat afară de la o zi la alta pentru că a îndrăznit… să gândească. Așa că din comportament de piranha la adresa ortodocșilor (adică a celor care au întrerupt comuniunea cu ereticii) acum probabil că s-a metamorfozat în delfin și face tumbe vesele în apele portului Pireu, spre bucuria pseudo-ierarhului său ecumenist și schismatic. Cu așa echipă cetatea Atenei este la adăpost, ferită … de Ortodoxie.
