Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Dovezile foto:

1) Poza cu aranjamentul artistic de Crăciun, având în centru o cruciuliță pe o căsuță sau biserică, fapt care a provocat mânia urâtorilor de Hristos:

2) Dracul și „Sfântul Nicolae”, de la… Milka:

Orice ortodox știe răspunsul: Capul Bisericii este Hristos.

Dar – cu ocazia unor „laudatio” contemporane – aflăm lucruri noi:

ÎPS Andrei Andreicuț a spus în urmă cu două zile, în fața patriarhului României și în prezența multor sinodali români, în biserica patriarhală: „Capul Bisericii este Preafericirea Sa.”

Tot „laudatio” este prezentat de agenția de știri basilica aici: https://basilica.ro/preafericitul-parinte-daniel-felicitat-de-sf-sinod-mitropolitul-andrei-patriarh-puternic-pentru-vremuri-dificile/

Apoi același pseudo-ierarh a mai spus – spicuim:

1) „Cu toată deschiderea sa înspre lume, înspre valorile europene și înspre ecumenism, Patriarhul nostru rămâne înrădăcinat în tradiția înaintașilor…”

Mare adevăr a spus aici, căci patriarhul este înrădăcinat în „tradiții” (ambiguu termen), dar dezrădăcinat de Ortodoxia Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești și a nenumăraților noștri înaintași mărturisitori, mucenici, cuvioși etc.

„Valori europene”? Sfântul Nicolae Velimirovici numea Europa: „demonia albă.” Oare aceste „valori” au impus nepedepsirea prin caterisire a unui ierarh dovedit ca fiind homosexual? Tot ele au transformat simonia în adevărata față a „teologiei academice”, mai bine zis a ceea ce urmează după absolvirea unei școli de teologie în România?

Dacă Sfântul Justin Popovici numea ecumenismul – PANEREZIE, pentru cel sărbătorit acum două zile ecumenismul este o valoare?

Interesant este că ÎPS Andrei își începe „laudatio” – ce termen urât pentru un cadru liturgic, dar aceasta se întâmplă când masoneria îmbracă veșminte arhierești… – cu un citat din Minei despre Sfântul Profet Daniel, care se încheie cu o rugăciune adresată Sfântului de către „noi, cei ce te lăudăm cu dreaptă credință…”

Aici este viclenia: cei care zic că îl prăznuiesc pe Sfântul Daniel și sunt lăudați că îi poartă numele AU TRĂDAT ÎN CRETA (2016), cu propria lor semnătură, Sfânta Ortodoxie, adică credința în Dumnezeu cel adevărat, pe care a avut-o Sfântul Profet Daniel și toți înaintemergătorii venirii Logosului-Prunc dumnezeiesc în lume.

Însă ecumeniștii sunt înaintemergătorii antihristului, de aceea Hristos nu mai este Cap pentru ei, ci piatră de poticnire și prilej de folosire a numelui Lui spre înșelarea celor neștiutori și scufundarea lor în erezie.

2) „Patriarhul este figura impunătoare, înțeleaptă, fermă, așezată, senină, limpede în gând, ușor profetică, afabilă, legată de neamul său cu pecetea și rostul credinței, bun până la eminent, teolog, umanist desăvârșit…”

Ce spunea Sfântul Justin Popovici despre papism? Că este suma umanismelor antihristice (adică eretice). Un exponent al acestora, din multitudinea celor de azi? Sărbătoritul patriarh actual al B.O.R.

Ceea ce simțeau cei cotropiți de Baiazid – conform mărturiei eminesciene din Scrisoarea a III-a – era un complex de simțăminte izvorâte din teroare, același cu cel  cu care se „hrănesc” și inimile slujitorilor altarelor din majoritatea eparhiilor din țară, inclusiv din Arhiepiscopia Bucureștilor. Că agenția Basilica are menirea de a contura o altă imagine? Este de la sine înțeles, că doar vorbim la urma urmei de mass-media, care este prin definiție mijloc de manipulare a maselor ignorante.

„Ortodoxia” promovată de Patriarhia Română este un neo-protestantism-umanist social, care nu are nicio legătură cu filocalia și asceza patristică, nici cu mărturisirea dreptei credințe, ci cu dajdia nesătulă a Cezarului. Și nu ne referim la Cezarul politic…

Între 1992-1997 am urmat cursurile Seminarului Teologic „Mitropolit Simion Ștefan” din Alba-Iulia. L-am cunoscut îndeaproape pe ierarhul de atunci al locului, PS Andrei Andreicuț. În anul 5 de Seminar, pe când ne întorceam de la sfințirea unei biserici (aveam un cor frumos de 4 băieți), Preasfinția sa m-a întrebat dacă nu vreau să „mă înfieze”, adică să mă mut din nou înființata Episcopie a Covasnei și Harghitei în cea de Alba. Mi se promitea un viitor frumos (mai ales că am terminat Seminarul și ca șef de promoție, din mila Domnului). Nu am acceptat. Și așa acest colț de rai al României este atât de hăituit de mulți, eu voiam să slujesc acasă, pe plaiurile natale, pe Hristos-Capul Bisericii (același gând m-a readus acasă și în anul 2010, după 6 ani petrecuți în Grecia). Însă un coleg de al meu de an, originar din Bilbor, pe nume Trif Ilie, a acceptat. A fost hotărârea lui, i-o respectăm. Acum este ierarh al Hușilor – PS Ignatie Trif – și are perspective mărețe în față, căci a știut ce parte să aleagă.

Preasfințite Ignatie, te silești și te grijești de multe, însă un singur lucru îți trebuie… – i-ar spune Hristos-Capul Bisericii. Care ar fi acesta? Să îi spui patriarhului, ca om „ușor profetic”, să se lepede de panerezie, să vă dea tuturor ierarhilor B.O.R. pildă bună de întoarcere la Ortodoxie.

Până atunci eu îi urez, ca unui ereziarh ecumenist, așa:

Pocăință curată, grabnică și sinceră, lepădare de panerezia ecumenistă să vă dea Dumnezeu, înainte de întâlnirea, dincolo de pragul morții, și cu profetul Daniel, la Judecata săvârșită de Capul Bisericii – Unicul HRISTOS!

pr. Ciprian Staicu

Notă: mai priviți o dată poza de la început: Hristos nu este printre ierarhi, este DEASUPRA lor, izolat în icoană, dar rămânând real și veșnic Unicul Cap al Bisericii! Să nu uite aceasta cei ce zâmbesc fără griji după ce au fost chemați la slujirea Lui.

Recomandăm, spre informare și spre atitudine ortodoxă:

Părintele Ioan din Schit Orășeni, înjurat, ameninţat cu moartea și lovit în cap de către un agent al firmei de pază NEI Guard

Au sărit ca arși ereticii neo-ecumeniști români (mare pagubă!) aflați sub limbuția atotcuprinzătoare a inspiratorului lor, când au văzut că „leului” din Pireu i s-a dovedit prin fapte „calitatea” de lup îmbrăcat în piele de oaie.

Însă iată urmarea – DE AZI – a celor petrecute ieri în Grecia:

Pseudo-mitropolitul ecumenist și schismatic Serafim de Pireu a emis un comunicat oficial (aflat și la adresa: https://katanixi.gr/2019/12/13/%ce%bc%ce%b7%cf%84%cf%81%cf%8c%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%b7-%cf%80%ce%b5%ce%b9%cf%81%ce%b1%ce%b9%cf%8e%cf%82-%ce%bf%cf%86%ce%b5%ce%b9%ce%bb%cf%8c%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b7-%ce%b1%cf%80%ce%ac%ce%bd%cf%84/). Ideile principale sunt:

a) schismaticul pseudo-mitropolit Serafim se laudă cu câte scrisori a trimis Sinodului Greciei împotriva schismei din Ucraina (acest argument este de fapt împotriva lui, căci una a scris, exact pe dos a făcut);

b) apoi se laudă cât de mult bine i-a făcut părintelui Anghelos Anghelakopoulos (fără a menționa că acela îi alcătuia scrisorile și studiile anti-ecumeniste – zeci la număr – și că l-a dat afară fără preaviz, probabil la comandă „de sus”; mai degrabă acest pseudo-mitropolit era citețul părintelui Anghelos decât ierarhul lui, căci doar citea – fără a pecetlui cu fapte ortodoxe – studiile acestuia);

c) apoi acuză pe membri și administratorii site-ului katanixi că sunt schismatici și face la propriu mișto de îngrădirea lor de erezie (asta o scrie, iată, un „cuget ortodox”, care niciodată nu s-a îngrădit, ci doar a papagalicit „ortodox”);

d) de 30 de ani cei doi schismatici greci – Serafim de Pireu și Ioannis de Langada – sunt prieteni (conform mărturiei primnului) și nu era să strice prietenia pentru o problemă „administrativă” ca cea din Ucraina; așa că au slujit împreună, fără să ia în seamă sminteala provocată ortodocșilor.

Pseudo-mitropolitul Serafim încheie comunicatul său cu argumentul că tot ce a făcut a fost „pentru unitatea Bisericii.” (uitând că el însuși declarase cu puține săptămâni în urmă că acceptarea schismei din Ucraina este ceva cel puțin nebunesc).

Dar asta este situația, fiecare se definește pe sine prin faptele sale!

Nu a întârziat nici răspunsul – AZI – celor de la katanixi (care de fapt dărâmă toată atitudinea pe care și-au însușit-o, din iconomie și bunăvoință, față de un lup despre care au crezut că va deveni miel, însă tot lup a rămas). Spicuim (sursa: https://katanixi.gr/2019/12/14/%ce%b1%cf%80%ce%ac%ce%bd%cf%84%ce%b7%cf%83%ce%b7-%cf%84%ce%bf%cf%85-%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%bf%ce%bb%ce%bf%ce%b3%ce%af%ce%bf%cf%85-%ce%ba%ce%b1%cf%84%ce%ac%ce%bd%cf%85%ce%be%ce%b7-%cf%83/):

1) mai întâi se demonstrează în mod patristic că cei care slujesc cu schismaticii devin și ei schismatici. Punct. Sunt aduse argumente ale Sfântului Teodor Studitul și ale Sfântului Marcu Eugenicul, care arată că este condamnabilă slujirea sau comuniunea cu schismatici, chiar și încă necondamnați;

2) situația aici este mult mai gravă, cu cât pseudo-mitropolitul de Langada a „slujit” cu oameni care nici măcar nu fuseseră vreodată hirotoniți cu adevărat, „capul” lor (Filaret) fiind caterisit și anathematizat înainte de a-și face „gruparea” devenită azi, prin secretarul lui de atunci, Epifanie (de care acum s-a despărțit oficial și l-a „afurisit” – ce duhuri au oamenii ăștia…), „biserică oficială”, specializată pe bătaie, snopeală, hulă, alungare etc etc.

3) cei de la katanixi (adică pr. Nicolae Manolis și ucenicii lui) au răbdat și trecut multe cu vederea – din iconomie – nădăjduind că vorbele tunătoare împotriva ereziei și a schismei ale ierarhului de la Pireu se vor transforma vreodată și în fapte. Acum este clar că faptele lui sunt schismatice și eretice, fiind „introdus” în lupta antiecumenistă pentru amăgirea celor naivi;

4) pseudo-ierarhul schismatic Serafim de Pireu spune că urmează „calea împărătească” a mărturisirii (mai sunt și pe la noi unii zic că fac la fel). Administratorii site-ului katanixi îi răspund că adevărata cale împărătească, cea patristică este alta decât ceea ce face el. Și arienii erau de mai multe nuanțe: anomieni, omiusieni, arieni – dar toți erau eretici. La fel și schismaticii ucraineni cu care au slujit schismaticii greci „cu cuget ortodox” – par a fi ortodocși, dar nu sunt altceva decât niște mireni care au ajuns să fie „protoși” la Liturghii grecești, iar pseudo-ierarhii greci „s-au împărtășit” din ceea ce a rezultat, nu cu Hristos euharistic, căci El nu coboară la epicleza mirenilor, ci doar la cea a clericilor. În schimb și-au asigurat – grecii – o caterisire bine meritată (la vremea pe care o va rândui Dumnezeu, în lipsa pocăinței lor)

În concluzie, cu mare bucurie vedem cum părinții din zona Tesalonicului revin – de nevoie, ca de voie bună – exact la argumentele și la atitudinea părinților aghioriți (după ce i-au batjocorit luni de zile, cum am pățit și noi din partea „filialei” românești a neo-ecumeniștilor). Urmează să își unească forțele toți grecii îngrădiți de erezie (chiar foarte curând, din mărturiile lor), iar noi putem să le urmăm exemplul. Iar cine vrea să rămână urlând ca lupul la lună, să o facă sănătos!

Adevăratul cuget ortodox este îngrădirea de erezie și ferirea de comuniunea cu ereticii. Altceva nu ne învață teologia patristică. Cei care se mulțumesc cu sofisme să ia aminte și să nu mai precupețească credința ca și cum ar fi la piață.

Hristos-Pruncul dumnezeiesc să ne bucure pe toți cei care Îl iubim jertfelnic!

Pr. Ciprian Staicu