Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Al treilea în ierarhie de la Vatican a fost condamnat pentru pedofilie. Papistășismul, înaintemergătorul antihristului

„Să arzi în iad”, i-a strigat un fost copil violat, care acum este un bărbat de vârstă mijlocie.

Cardinalul australian George Pell, al treilea în ierarhia de la Vatican, a fost găsit vinovat de acuzația de abuz sexual față de minori și astfel unul dintre cei mai înalți membri ai comunității religioase eretice papistașe numită Vatican a fost condamnat pentru motiv de pedofilie.

Un tribunal din Melbourne (Australia) l-a găsit vinovat pe cardinalul de 77 de ani pentru molestarea unui minor, precum și pentru alte patru acuzații de pedofilie asupra a doi minori, membri ai unui cor religios, pe când aceștia erau în vârstă de 12 și 13 ani. Această faptă criminală s-a petrecut în altarul catedralei Sfântul Patrick din Melbourne, în anii 1990.

Cardinalul a respins acuzațiile la procesul care a avut loc în septembrie 2018. A fost rejudecat în 11 decembrie 2018. Datele au fost ținute secrete până acum din motive hotărâte de tribunal.

Una dintre victimele lui Pell a murit în anul 2014 (desigur, din alte motive, nu din vina lui – n.trad.).

Fiecare dintre cele cinci acuzații aduce cu sine câte 10 ani de condamnare la închisoare, în cazul stabilirii vinovăției.

Pell a fost casier și consilier apropiat al papei; azi a plecat de la tribunal fără să facă nicio declarație în fața ziariștilor care au tăbărât asupra lui.

Vaticanul are de suferit în ultima perioadă din cauza a zeci de mii de scandaluri de molestare sexuală a copiilor, din SUA până în Chile, din Germania până în Australia.

Papa Francisc a vorbit public duminică despre o „luptă până la sfârșitul lumii” împotriva unei „fărădelegi care ar trebui să fie eradicată de pe pământ.” (conform unei alte știri, un cardinal a recunoscut tot duminică faptul că Vaticanul a făcut dispărute multe dosare ale înalților prelați acuzați de pedofilie; așa că abureala lui Francisc este doar un semn al unei conștiințe comune vinovate în statul Vatican nu numai de erezie, ci și de toate fărădelegile, printre care și pedofilia, de care se fac vinovați zeci de mii de clerici papistași – n.trad.).

Sursa – https://www.katanixis.gr/2019/02/blog-post_208.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzia: ce aduce papa cu sine, oriunde se duce în lume? Satanism, pederastie, iad.

Iată ce logo și-a ales…
Recomandăm: https://www.aparatorul.md/papa-doreste-intrepatrunderea-crestinismului-si-islamului-a-fost-creat-logo-ul-in-care-crucea-e-inglobata-intr-o-semiluna-islamica/
Așa că:
Redacția

Schimbarea veșmintelor Sfântului Ioan Maximovici, arhiepiscop de San Francisco

Acest eveniment a avut loc într-o noapte, cu ușile închise, într-o atmosferă de liniște și de sfințenie, prezenți fiind numai membri clerului, conduși de ÎPS Kirill de San Francisco, în anul 2012, în luna octombrie

Să avem parte de binecuvântarea

Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, făcătorul de minuni!

Redacția

Un citat despre ce anume este Sfânta noastră Ortodoxie

„Ortodoxia nu este o bibliotecă, ale cărei cărți poți să le studiezi, ci este mod de viață, pe care ești chemat să îl trăiești.” (suntem chemați cu toții, oricine am fi) (Sfântul Justin Popovici)

Să nu uităm că Hristos ne iubește nespus. Pe fiecare dintre noi… Fără încetare și din toată inima…

O întâmplare din viața lui Lev Tolstoi, care însă nu a adus roadele dorite în sufletul lui…

În cartea lui, Copilăria, marele scriitor rus Lev Tolstoi descrie o întâmplare din anii copilăriei lui, care i-a rămas adânc întipărită în suflet.

În casa părinților lui era găzduit adesea un om foarte necăjit, care văzuse puține zile bune (albe) în viața lui. Cu ocazia unei astfel de vizite, Lev Tolstoi împreună cu frații lui mici, îl urmăreau pe ascuns pe bătrân cum se ruga în camera ce i se oferise drept găzduire. Tolstoi descrie pecetea de neșters pe care această experiență a lăsat-o asupra lui:

„Împreunându-și mâine pe piept, la rugăciune, Grișa a stat mai întâi în picioare, tăcut, cu capul plecat, în fața icoanelor. Apoi a căzut în genunchi și a început să se roage. Mai întâi a spus rar și încet rugăciunile pe care le știa pe de rost; apoi le-a repetat cu voce mai tare. Apoi a început să se roage cu propriile lui cuvinte. S-a rugat pentru toți binefăcătorii lui (așa îi numea – binefăcători – pe cei care îl găzduiau), iar printre aceștia s-a rugat și pentru mama noastră și pentru noi.

Apoi s-a rugat pentru sine, cerându-I lui Dumnezeu să îi ierte păcatele săvârșite și apoi a continuat să repete: Dumnezeul meu, iartă-i pe vrăjmașii mei.

Apoi a continuat să repete de multe ori: Doamne, miluiește-mă; însă de fiecare dată o spunea cu putere și cu căldură tot mai mare.

Apoi a spus: Doamne, iartă-mă și învață-mă cum să trăiesc. Și a spus aceasta cu atâta simplitate și credință, ca și cum ar fi așteptat un răspuns direct și imediat la cererea lui. Apoi singurul lucru pe care l-am putut auzi au fost suspine de durere și de umilință. După puțin timp s-a ridicat din genunchi, și-a împreunat mâinile la rugăciune și a rămas tăcut…

Și deodată a spus cu voce tare: Doamne, facă-Se voia Ta! Și căzând cu fața la pământ a început din nou să plângă, precum un copil…”

Și Tolstoi continuă:

„Multe amintiri din trecut și-au pierdut importanța pentru mine; chiar și Grișa pelerinul și-a încheiat de multă vreme ultima lui călătorie pământească. Însă impresia pe care mi-a lăsat-o acea rugăciune de seară a lui nu se va dezrădăcina niciodată din inima mea!

O, Grișa, creștinule adevărat! Credința ta era atât de puternică încât simțeai pe viu prezența lui Dumnezeu. Iubirea ta față de Dumnezeu era atât de mare încât cuvintele curgeau de la sine de pe buzele tale, fără să le măsori și să le potrivești cu rațiunea ta. Și ce doxologie minunată ai săvârșit, ca să slăvești măreția lui Dumnezeu – negăsind cuvinte în durerea ta – ai căzut plângând cu fața la pământ și ai strigat: Doamne, fie voia Ta!”

Suntem recunoscători marelui scriitor Lev Tolstoi pentru „înregistrarea audio” (descriptivă) a acestei cutremurătoare rugăciuni a bătrânului pelerin. Și este păcat ca acest scriitor tragic, întemnițat în egoismul lui luciferic, nu a avut grijă să pună în valoare așa cum trebuie lecția rugăciunii, pe care a primit-o de la țăranul cel neștiutor de carte.

Cel puțin Tolstoi a făcut constatarea foarte corectă că acele cuvinte: Doamne, facă-Se voia Ta sunt cea mai înaltă doxologie a lui Dumnezeu.

(din lucrarea Arhimandritului Ioan Kostov,

Rugăciunea cu metanierul – transmițătorul fără fir,

Atena, 2012)

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/02/blog-post_467.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Doamne, Te rugăm un singur lucru: trimite o coloană vertebrală acestor oameni, care au jurat să Îți slujească Ție…!

https://www.activenews.ro/stiri-basarabia/Decizia-Sinodului-in-privinta-problemei-bisericesti-din-Ucraina-Biserica-Ortodoxa-Romana-cere-GARANTII-SCRISE-ca-identitatea-romanilor-din-Ucraina-va-fi-pastrata-si-pentru-infiintarea-unui-vicariat-legat-de-Patriarhia-Romana-154721

Se cuvine ca ierarhilor să le pese mai mult de sufletele păstoriților, nu numai de contribuțiile diasporei la pușculița patriarhală! Despre asta vorbim! Aici a ajuns „miza”!

De mântuire în Biserică nici nu mai se pomenește… Din păcate (adică din cauza trădării dreptei credințe, care surpă TOT)!

Mai pe românește: Patriarhia Română ar face pe plac lui Bartolomeu, dar totuși nu vrea să își piardă enoriașii (cu avantajele ce decurg din aceasta). Așa că să găsească ei – cei implicați direct – o soluție, dar să fie pace și liniște și afacerea să meargă înainte!

Redacția

Potirul comun cu ereticii este AICI

Pentru prima oară, din secolul al XVII-lea încoace, „arhiepiscopul” greco-catolic va săvârși „sfânta liturghie” în catedrala ortodoxă Sfânta Sofia din Kiev (Ucraina).

Evenimentul a fost făcut cunoscut de arhiepiscopul însuși (care fiind un eretic papistaș, nu este nici măcar botezat, darămite hirotonit – n.trad.), Sviatoslav Șevciuc, la finalul liturghiei săvârșite duminică, 17 februarie, în lăcașul greco-catolic de cult.

Arhiepiscopul unit (papistaș, eretic – n.trad.), vădit emoționat, a anunțat că Ministerul Cultelor din Ucraina le-a dat permisiunea să slujească liturghia în Sfânta Sofia.

El a spus: „vreau să împărtășesc cu dvs marea mea bucurie. Ministerul Cultelor a acceptat cererea noastră ca să slujim în biserica Sfânta Sofia, în data de 7 aprilie, cu ocazia praznicului Buneivestiri.” (pe calendarul vechi – n.trad.)

El a adăugat: „pentru aceasta vă rog fierbinte să participați la acest eveniment istoric… Vom face tot ceea ce este posibil ca să participăm cu toții la liturghie.”

Trebuie notat că Epifanie, conducătorul bisericii autocefale a Ucrainei (adică al schismaticilor recunoscuți de către Constantinopol – n.trad.) a fost întronizat în urmă cu puține zile tot în catedrala Sfânta Sofia din Kiev.

Acestea le transmite site-ul de știri romfea.gr

Concluzie: eretici slujind în biserici ortodoxe, o altă față a Potirului comun, dar mai vicleană. Și nu se vor opri aici, căci vremea este scurtă și planul mârșav.

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2019/02/romfea.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu