Am primit pe mail, în varainta pdf. Să ne fie tuturor spre folos. Luați, citiți, imprimați, împărțiți. Să știe toți cum li se vinde mântuirea.
Acum e vremea misiunii ortodoxe, cât mai e vreme!
Mesajul Părintelui Claudiu Buză pentru ieromonahii și preoții care-l numesc ”schismatic”
Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/mesajul_parintelui_claudiu_buza_pentru_ieromonahii_si_preotii_care_l_numesc_39_39_schismatic_39_39/2017-01-28-300
Doamne ajută!
Scriu acest mesaj, nu pentru a vă tulbura și a vă strica liniștea rugăciunii, ci pentru a lămuri câteva probleme, aducând, sper eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, neliniștea cea bună. Știu părerea sfințiilor voastre despre mine! Anume, că m-am grăbit cu întreruperea pomenirii și că am adus tulburare în Biserică, făcând dezbinare între credincioși. E un punct de vedere, însă nu cel al Bisericii!
Nu sunt supărat sau frustrat, ci doar îndurerat! De ce? Pentru că nu suntem împreună în această lucrare de conștientizare și apărare a poporului dreptcredincios în fața pericolului unei boli care se întinde, de la o zi la alta, în organismul Bisericii. Efectul nu este doar nociv, a fost până acum; este nimicitor!
Nu despre mine vreau să vă vorbesc. Eu sunt, slavă Domnului, foarte bine! Ce faceți sfințiile voastre? Cum luptați împotriva panereziei ecumenismului? Spunând despre cei care au întrerupt pomenirea că sunt în afara Bisericii! Cum îi arătați lui Hristos că Îl iubiți? Stând ascunși în chilii/case ,,de frica iudeilor” și spunând că nu e nici un pericol de a pătrunde panerezia ecumenismului în mănăstirea/parohia sfințiilor voastre! Nu așteptați ca erezia să vină în chip văzut sau impus prin rugăciuni împreună cu eterodocșii sau prin potirul comun! Ea vine prin pomenirea ierarhului! Nu o spun de la mine, verificați sursele patristice!
Iată ce spune Dr. Alexandros Kalomiros: ”Biserica este acolo unde Adevărul este mărturisit, iar acolo unde ecumenismul este mărturisit, acolo nu este nici Biserică și nici Hristos. În Biserică noi mărturisim credința noastră prin numele Episcopului pe care îl pomenim. Ortodocșii pomenesc pe Arhiereii ortodocși, arienii pomenesc pe episcopii arieni, monofiziții pomenesc pe episcopii monofiziți, iconoclaștii pe episcopii iconoclaști, uniații pe episcopii uniați, iar ecumeniștii pomenesc pe episcopii ecumeniști. Este posibil ca orice lucru să pară a fi ortodox în Biserica; cu toate acestea, episcopul care este pomenit de către preot ne va arăta nouă unde ne aflăm cu adevărat. În „biserica” uniata (greco-catolică), toate lucrurile par a fi ortodoxe… dar preotul uniat pomenește un episcop uniat, care la rândul lui pomenește pe Papa de la Roma.” (Al.Kalomiros – Piatra de poticnire).
Un alt lucru important pe care vreau să îl precizez, este următorul:
Știați că la Sinaxa panortodoxă din martie 2017 se vor impune trei lucruri?!
1. Condamnarea ecumenismului și ieșirea din CMB;
2. Condamnarea ,,sinodului” din Creta;
3. Întreruperea pomenirii.
Nimic altceva! E posibil, ca Sinaxa să fie socotită Sinod Mare și Sfânt! Nu de noi, nevrednicii, ci de ierarhii, preoții, monahii și mirenii ortodocși din toată lumea!
Asta e singura cale de a rămâne în Biserică!
Ceilalți, înrădăcinați în nepăsare și indolență ucigătoare de suflete, vor fi condamnați, chiar dacă se consideră antiecumeniști, pentru că urmează trădătorilor și apostaților! Să nu fie!
Iertați! Chiar nu înțelegeți că e vremea mărturisirii?!
Preot Claudiu Buză
Fiecare avem misiunea de a rămâne în Adevăr
La vremuri tulburi, un gând sfânt de întărire…
“Dacă vrem să suportăm uşor tot necazul şi toate ispitele, să dorim moartea pentru Hristos şi s-o avem totdeauna înaintea ochilor. De altfel, avem şi poruncă de a ne lua crucea şi de a-L urma, or aceasta înseamnă să fim totdeauna gata să murim (pentru El). Deci, dacă vom avea o astfel de dispoziţie, vom suporta uşor, după cum s-a spus, tot necazul cel văzut şi nevăzut. Celui ce este dispus să moară pentru Hristos nu-i pasă de momentele triste şi dureroase.
De aceea, zicem, necazurile sunt greu de suportat pentru cei ce nu iubesc moartea pentru Hristos şi nu au totdeauna gândul îndreptat spre El. Deci, cel ce doreşte să moştenească pe Hristos şi cunoaște Pătimirile Lui, trebuie să-şi dorească acelaşi lucru, iar cei ce zic că iubesc pe Domnul, întru aceasta să se facă cunoscuţi, adică prin faptul că suportă orice necaz care vine asupra lor, nu numai cu curaj, ci şi cu voie bună, având nădejde în El.”
(Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre libertatea minţii, 17, în PSB, vol. 34, p. 343)
De aici începe lupta. Altfel, fără renașterea în Hristos, nu înțelegem nimic
Botezul ortodox este singurul mântuitor. Cineva ne-a trimis acest link, care nu necesită alte comentarii, decât: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Pentru cei ce ar putea avea o ispită cu … goliciunea pruncului afișată de youtube automat la acest video, răspunsul am avut ocazia să îl dau și eu odată: ”părinte, nu ați putea să nu îl dezbrăcați de haine?” (mama voia doar o… stropeală, așa că s-a … stropșit la preotul ortodox) Ba da, îl botez îmbrăcat, dacă vreți, dar cu totul!
Sau ”Puteți să nu îi faceți… imersie totală?” Iertați, dar noi botezăm oameni, nu testăm… submarine! A se căuta în DEX detalii despre … imersii.
Doamne ajută!
Două lămuriri referitoare la ”caterisirea” mea în stil masonic
Am primit de la cineva un mail în care spunea că în mod providențial în comunicatul de presă al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cuvântul care desemnează condamnarea a fost pus în ghilimele – ”CATERISIREA”. iar explicația expeditorului mesajului era: devreme ce ei (ecumeniștii) nu recunosc Sfintele Canoane ale Sfinților Părinți, nu aveau cum să facă o caterisire reală, ci una… în ghilimele, fără valoare.
Al doilea mail a venit acum două minute, nu necesită comentarii (este o corectură care evidențiază adevărul sau realitatea).
Vă mulțumesc tuturor pentru rugăciuni, vă îndemn la luptă demnă, frumoasă, dar fără oprire contra fiarei ecumeniste, la rugăciune pentru pocăința apostaților și, ca preot al lui Hristos, fiu al Bisericii Lui și aflat în comuniune euharistică cu toți cei care sunt următori ai Sfinților Părinți, vă pomenesc cu smerenie și cu recunoștință în fața sfântului altar și vă binecuvântez!
Pr. Ciprian Staicu
Ieromonah Onisim Banu – Glasul și lacrimile mamelor din Ghimeș (județul Bacău), din județele Harghita și Covasna se înalță către Dumnezeu
Motto: Pilda peștilor mari și mici: Într-un iaz erau mulți pești mari, dar și mici. Într-o zi au venit pescarii cu barca și au aruncat năvoadele. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Ce se întâmplă”? Aceștia au răspuns: ”Nu este nici un pericol.” Apoi peștii mari și mici au fost prinși în năvod. Cei mici erau alarmați, însă peștii mari i-au asigurat că nu este nici un pericol. Apoi pescarii au ridicat năvodul în barcă și au plecat cu toți peștii prinși. Peștii mici au întrebat pe cei mari încotro sunt duși. Răspunsul: ”Nu vă faceți griji, nu este nici un pericol.” Peștii au ajuns la piață, au fost cumpărați de oameni și au ajuns în casele lor. Nici atunci nu a fost ”nici un pericol”. Iată că peștii au ajuns în tigaie, pe foc. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Acum ce se întâmplă?” Răspunsul lor a fost: ”Acum nu mai avem ce face, asta este situația!”
Inchiziția catolică continuă, un semnal de alarmă pentru arhiereii ”ortodocși”
Referitor la Internatul catolic al Liceului Pedagogic din Odorheiul Secuiesc (județul Harghita), care este patronat de maicile ”catolice”, doresc să adaug la cele relatate în scrisoarea de întrerupere a pomenirii ierarhului Andrei următoarele detalii, reprezentând durerile mamelor fetelor ortodoxe cazate acolo, dureri destăinuite mie personal la mănăstirea Făgețel, în ultimii ani, de aceste mame îndurerate.
Cu toate că, în limitele canonice, i-am ajutat după puteri pe toți eterodocșii care au solicitat ajutorul mănăstirii noastre, rugându-mă pentru ei, sfătuindu-i și încurajându-i la vreme de necaz și de ispită, se pare că, pe de altă parte, conducătorii lor spirituali (preoți, maici, călugări) continuă prigonirea ortodocșilor și trecerea lor forțată, prin orice mijloace, la erezia catolicismului (papistașă).
1. Generații de fete și de băieți au fost avertizate, în chip amenințător, odată cu primirea lor la internatul Liceului menționat mai sus, că din acel moment trebuie să se considere pe ei înșiși catolici și să participe în mod obligatoriu la programul ”liturgic” papistaș săvârșit în capela aflată în incinta internatului.
2. Fetele ortodoxe sunt cazate în felul următor, ținând cont de faptul că fiecare cameră dispune de două locuri: o fată ortodoxă este pusă alături de o fată papistașă. Scopul acestei repartizări este îndoctrinarea eretică forțată a fetelor ortodoxe, precum și prigonirea lor directă, prin confiscarea cărților și a icoanelor ortodoxe pe care ele le au de acasă și înlocuirea lor cu ”material didactic” eretic.
3. Nu numai cele două fete cazate în fiecare cameră dispun de câte o cheie proprie, ci intimitatea fetelor ortodoxe este încălcată grav de către conducerea internatului, care dispune de o a treia cheie, iar în cazul în care o fată ortodoxă nu vrea să participe la slujbele ereticilor, ascunzându-se în camera ei, este scoasă de acolo cu forța și obligată să participe la aceste ”slujbe.”
4. De asemenea, în cazul refuzului fetelor ortodoxe de a se supune inchiziției papistașe menționată mai sus, este aplicat un șir înjositor de ”pedepse”, cum ar fi: sunt obligate să spele toaletele vreme de mai multe zile, li se oferă mâncare alterată sau care a fost congelată multă vreme, depășind termenul de garanție etc.
5. Unele dintre fete mi-au mărturisit că li s-a întâmplat următorul lucru: fiind obligate să participe la ”slujbele” ereticilor, ele și-au luat pe ascuns câte o carte școlară (pentru că le-am recomandat să nu își ia cărți de rugăciune ortodoxă cu ele, ca să nu cadă în greșeala de a se ruga, chiar fără voie, împreună cu ereticii), pentru a-și petrece timpul făcându-și acolo temele, însă au fost ”descoperite”, iar cărțile confiscate cu furie și cu amenințarea că li se vor lua toate cărțile pe care vor îndrăzni să le mai aducă vreodată în ”biserica” catolică.
6. Conform mărturiei lor, dacă fetele ortodoxe maltratate aruncau la gunoi mâncarea alterată primită ca ”hrană”, erau forțate să ia mâncarea din gunoi și totuși să o consume. Seamănă cu un Fenomen Pitești, însă cel care răspunde de sufletele acestor fete, adică ierarhul Andrei, oare va lua vreo măsură pentru apărarea turmei sale, devreme ce oricum vizitează destul de des internatul cu pricina, având relații cordiale cu conducerea și oferind din partea Episcopiei hrană bună pentru cei cazați acolo? De asemenea, dulapurile fetelor ortodoxe erau controlate, pentru a nu avea hrană de acasă, astfel încât reeducarea prin ”hrană” să nu aibă efectul scontat.
7. Fetele care nu se conformează ”reeducării” papistașe sunt amenințate cu excluderea din cămin, conducerea acestuia știind că majoritatea dintre ele provin din familii cu situații materiale modeste. Sau li se propune să părăsească de bunăvoie internatul, dacă nu le convine ”programul” de care au parte.
8. Fetele care se conformează ”reeducării” și se convertesc la catolicism au parte de multă ”cinste”, oferindu-li-se burse papistașe în străinătate, pentru a-și continua studiile.
În concluzie, în durerea mea de duhovnic al unora dintre aceste fete ortodoxe și al familiilor lor am recurs la această modalitate de a anunța poporul ortodox, pentru că niciodată (de când sunt duhovnic, adică de 14 ani), la Consiliile duhovnicilor din Episcopia Covasnei și Harghitei nu am fost chemat deloc și nu am avut posibilitatea de a-mi spune frământările mele, inclusiv cele relatate mai sus, de a căror existență am aflat în ultimii trei ani.
În lumina celor relatate și în scrisoarea de întrerupere a pomenirii, aș vrea să spun că decât să ne prigonească pe noi, cei care vrem să păstrăm, cu smerenie, cu statornicie și cu rugăciune, puritatea Ortodoxiei, mai bine s-ar ocupa intens Preasfințitul Andrei al Covasnei și Harghitei de rezolvarea urgentă a celor de mai sus, însă condiția clară pentru a face acest lucru este lepădarea lui de concepția filo-papistașă și ecumenistă eretică pe care o are, căci iată că ”iubirea” față de eretici are drept rezultat pierderea propriei turme.
Așadar, avem nevoie de un ierarh cu cuget ortodox, curat, patristic, care să ne fie far călăuzitor spre mântuire. Altminteri, înseamnă că a ajuns lupul păstor la oi, iar datoria noastră este să apărăm, după puteri, pe cei încredințați nouă de către Mântuitorul Hristos, Capul Bisericii, de Care vrem să facem ascultare până la ultima suflare a vieții noastre.
Mănăstirea Făgețel
15 ianuarie 2017
Ieromonah Onisim Banu
