Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat, iar eu m-am ținut de promisiune ! Ce mare lucru să ai un asemenea prieten !!!

25 noiembrie 2013 / By admin2 / In Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou

Bunul Dumnezeu a îngăduit să fiu salvată de la moarte, cu ajutorul şi mijlocirea Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era ziua de 6 ianuarie 2010, dimineaţă în care nu m-am mai putut ridica din pat din cauza unor dureri cumplite de spate (simţeam că am acolo înfipte parcă toate cuţitele din lume). Nu am putut merge nici măcar la Sfânta Liturghie, cu toate că deja eram sub ascultarea bunului şi minunatului meu duhovnic.

Soţul meu m-a ajutat să urc în maşină şi m-a dus într-o localitate, la un anume domn care “să îmi pună la loc spatele”, fiindcă toată lumea zicea că este coloana de vină. Durerile au revenit, mai mari şi mai intense, iar în final am fost internată în spital.

După multe analize şi investigaţii, nici un diagnostic, ba dimpotrivă am fost trimisă la psihiatrie pentru “o boala închipuită” a mea, zicând medicii respectivi că eu îmi induc singură febra şi durerile atât de mari.

Am fost externată pentru puţine zile, timp în care mi-a fost mult mai rău, dar totodată zicându-mi-se de cei din familie să stau în pat, că “mă trage patul”, lucru şi mai dureros pentru mine, căci nimeni nu mă credea că sunt bolnavă, şi aceasta la sugestia medicilor, pentru care mă rog şi acum, şi îl rog pe Sf. Efrem să le fie mereu alături. Când am fost reinternată, mi s-a făcut un favor şi am fost pusă într-o rezervă cu acelaşi diagnostic: boala închipuită

Într-una din zile, în timp ce eram perfuzată (nu puteam mânca) am adormit, în dreptul uşii a apărut un părinte călugăr, îmbrăcat în negru, înalt, care stătea în poziţie puţin aplecată cu corpul şi capul, parcă să mă vadă mai bine. M-am trezit brusc, aveam o mare linişte şi bucurie, parcă totul era aievea şi totuşi nu mai vedeam nimic şi pe nimeni.

Am întrebat pe părintele duhovnic cine ar fi putut să fie, că mi-a dat atâta linişte şi bucurie şi chiar nu am mai simţit durere. Sfinţia sa mi-a spus că m-a vizitat un Sfânt şi că îmi voi da seama cine a fost când îl voi vedea în icoană. Am fost externată la cerere, tot la sugestia părintelui duhovnic, şi internată la un alt spital, în alt oraş.

Aici am fost vizitată de maica stareţă S. (prin care Dumnezeu şi Sfinţii Lui au lucrat pentru mine şi m-am întors la credinţă) şi mi-a adus să mă închin la racla cu scoarţă din copacul unde a mucenicit Sf. Efrem cel Nou.

Am simţit în tot corpul “furnicături”, bucurie, m-am umplut de har, dar tot nu mi-am dat seama că m-a vizitat din nou Sfântul care a fost şi la spital. Între timp am fost diagnosticată cu embolie pulmonară şi multiple infarcte pulmonare, după ce iniţial mi s-a spus că 90% este cancer pulmonar. În sinea mea preferam să fie cancer decât TBC (între timp am început să expectorez cheaguri mici de sânge), fiindcă am stat mult înainte cu nepoţeii şi era riscul să fi contactat boala şi ei.

Eu am fost tare liniştită, în legătură permanentă cu duhovnicul meu şi “cu maicile mele de suflet”. După multe zile de spitalizare, m-am întors acasă şi am fost vizitată de maica stareţă, aducându-mi de data aceasta două iconiţe cu Sf. Efrem cel Nou, care era aşa înalt, cum îl văzusem. Am simţit acelaşi lucru şi aceeași stare ca atunci când am fost vizitată de Sfânt la spital şi mi-am dat seama că a fost mereu alături de mine, zi şi noapte.

I-am aprins imediat Sfântului o candelă şi i-am promis că îi voi coase un fes şi, atunci când va îngădui, voi merge să i-l duc. În ziua de 5 mai, de prăznuirea Sf. Efrem, i-am aprins candela, am aprins tămâie, i-am pus flori la icoană şi, parcă copilăreşte, i-am pus fesul pe o vază deasupra icoanei, parcă, ziceam eu, să vadă Sfântul că m-am ţinut de promisiune. I-am făcut și două poze cu telefonul. În cea de a doua poză de pe telefon (le păstrez cu mare drag) a apărut în dreapta Sfântului, jos, o lumină puternică, probabil ca semn că este cu mine.

La timpul potrivit m-a dus Sfântul Efrem şi la Sfintele sale moaşte, la Nea Makri, ce mare bucurie! Sfântul mă ajută neîncetat, atunci când îi cer ajutorul şi îl rog întotdeauna să mijlocească pentru cei aflaţi în suferinţă.

Am mai avut o întâmplare cu Sfântul Efrem, şi chiar pe loc i-am văzut ajutorul, în legătură cu draga mea nepoţică Antonia. După ce am fost împreună într-un pelerinaj la câteva mănăstiri din Moldova, într-o noapte ea a făcut o criză de apendicită, i se tăia respiraţia de durere şi nu-i puteam atinge burtica.

Nepoţica trebuia să plece a doua zi împreună cu părinţii în concediu, dar nu am avut ce face, la ora două noaptea am dus-o la spital. Înainte de a pleca i-am dat ulei de la Sf. Efrem, am uns-o peste tot, dar am şi mers la icoana Sfântului şi, prosteşte, copilăreşte, l-am mustrat, l-am certat şi l-am ameninţat că nu o să-i mai aprind deloc candela dacă nu o ajută pe nepoţica mea.(Ce nesăbuită am fost!)

Să mă ierte dragul meu Sfânt, dar în momente aşa grele parcă ţi se întunecă mintea, nu mai realizezi ce vorbeşti şi, ca răspuns, până la Timişoara nepoţica mea nu a mai avut nici cea mai mică durere cu toate că leucocitele erau 12.000.

Sunt doar câteva întâmplări cu Sfântul meu drag, despre care aş vorbi tot timpul, căruia îi ard neîncetat candela şi îi citesc des acatistul. Minunat lucru să ai ocrotitor aşa un mare Sfânt, pe care îl rog mereu să ajute pe cei aflaţi în suferinţă, cum le este de folos, dar şi să ocrotească pe cei dragi mie, pe părintele duhovnic, pe maici, pe preoţi, pe doctori, care “lucrează” pentru mine şi pentru familia mea.

Minunat lucru, de asemenea, să fii prietenul unui Mare Sfânt Mucenic, să-l ai mereu aproape şi el să facă parte din viaţa ta. Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, că ne înveţi să nu căutăm iubire de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Maria S. din Arad

18 noiembrie 2013

Un bătrân către fiul său

30 septembrie 2013 / By admin2 / In Biblioteca, Biblioteca, Revista Curajul de a fi fericit

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.

Când erai mic, cu ea, eu te ştergeam într-una,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă.

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine,
Că-ndrug aceleași vorbe, până ce oboseşti.
Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti…

Ştiu că te enervezi când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă țin, pierdut, în urmă.
Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă.

Ştiu că nu mă suporţi să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie.

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale trecură-mi tinereţea.

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere … hai, mergi şi te-odihneşte
Şi să nu uiţi, băiete … îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece și-mbătrâneşte.

Anonim

Îndreptar de Spovedanie alcătuit de Sfântul Mucenic și Mărturisitor Valeriu Gafencu

19 august 2013 / By admin2 / In Fără categorie

CE ESTE PĂCATUL?
Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a diavolului.
Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc.
Păcatul e îndepărtare de Dumnezeu şi, în schimb, apropiere de diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în Ţară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia diavolului.
Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui. Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.
Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca să găseşti, cu ajutorul ei, argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri. Tot aşa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu. Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi Raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alţii mult mai răi ca tine.

CE URMĂRI ARE PĂCATUL
Răul pricinuit de el
1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut (urâțit).
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.
3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a Raiului; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.
4. [Prin păcat] câştigăm Iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.
5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.
6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).

SPOVEDANIA
Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul? Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu? Nu te înfioară Iadul? Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută? Se mai poate? Da! Trebuie numai să vrei…
Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că fără de greşeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer – şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer”, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre. Spovedania este o doctorie ce vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului. Spovedania întoarce pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu şi-l pune din nou în legătură cu Făcătorul său. Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui. Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu. Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedeşte-te în Biserică de minimum patru ori pe an, la acelaşi duhovnic. Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoarele puncte:
a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti momentul potrivit respectiv.
b. Intenţia – ce ai voit de ai păcătuit.
c. Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi.
d. Locul unde ai păcătuit.
e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alţii.
f. Numărul…
Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat. Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.

Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le singur înaintea Duhovnicului. Angajează-te în faţa lui Dumnezeu şi a ta să nu le mai faci.
CELE ZECE PORUNCI
Porunca întâi: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău […], să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.
1. Crezi în Dumnezeu?
2. Crezi în Sfânta Treime?
3. Îl adori pe Dumnezeu?
4. Îl iubeşti?
5. Îl cunoşti? – Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, din cărţile bisericeşti sau de altundeva?
6. Nu cumva crezi în farmece?
7. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicători?
8. Nu faci spiritism?
9. Nu crezi în vise? – Crede numai în Dumnezeu.
10. Nu cumva dai mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu?
11. Nu preţuieşti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau bărbatul, mai mult decât pe Dumnezeu?
12. Ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu?
13. Nu ai deznădăjduit din cauza vreunui necaz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău venit asupra ta?
14. Nu te-ai împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine?
15. Nu ai citit cărţi împotriva credinţei?
16. Nu ai dat altuia să citească?
17. Nu ai fost la adunările necredincioşilor?
18. Nu ai citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii?
19. Nu ai apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul?
20. Nu ai dus daruri sectarilor?
21. Nu crezi în credinţe deşarte sau păgâneşti? Că mi-a ieşit un preot înainte, îmi merge rău; mi-a ieşit un coşar, îmi merge bine; mi-a ieşit cu plinul sau cu golul etc.?
22. Este Dumnezeu centrul preocupărilor tale?
23. Ţi-ai pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu?
24. Crezi că există Rai sau Iad?
25. Crezi că va fi Judecată?
26. Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu te temi de judecată?
27. Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) şi grelelor păcate?
28. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?
29. Ţi-ai făcut cu regularitate rugăciunile? Seara, dimineaţa şi la prânz?
30. La Biserică mergi cu regularitate?
31. La rugăciune şi în Biserică te gândeşti numai la Dumnezeu?
32. Peste zi îţi mai aduci aminte de Dumnezeu?
33. Mulţumiri I-ai adus lui Dumnezeu după toate faptele tale?
34. Şi înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?
35. Rugăciunile nu le spui câteodată numai din obicei sau să te scapi?
36. Nu te gândeşti în altă parte în timpul rugăciunii?
37. Nu-ţi vin gânduri că nu te mai poţi mântui?
38. Nu ai amânat pocăirea spre bătrâneţe?
39. Nu cauţi să mergi târziu la Biserică?
40. Asculţi slujba atent?
41. Nu râzi, nu vorbeşti sau nu te uiţi după lume în Biserică?

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, din câte sunt în ape, sub pământ. Să nu te închini acelora şi să nu le slujeşti lor”.
1. Nu cumva crezi că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau şefii de religii…
2. Crezi în Sfintele Icoane?
3. Ce fel de închinare le dai?
4. Nu crezi, cumva, că Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugrăveşte?
5. Nu cumva crezi în oameni – femeia ta, bărbatul tău, copilul tău etc.?
6. Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri?
7. Nu cumva mintea este singura ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spune ea?

Porunca a treia: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui în deşert”.
1. Ai înjurat vreodată de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?
2. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?
3. Ai înjurat de Sfânta Fecioară?
4. Ai înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce şi altele?
5. Ai adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă?
6. Ai luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului tău? Căci Mântuitorul a zis ca vorba ta să fie da şi nu, căci ce e mai mult vine de la Diavol.
7. Ai drăcuit? Ai trimis pe alţii la dracu’ sau pe tine?
8. Ai obiceiul să blestemi pe cei ce-ţi fac rău? Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei.
9. Jurământ fals ai depus?
10. Dar jurământ adevărat?
11. Nu întrebuinţezi ca jurământ formula „zău”, care este prescurtarea lui „pe Dumnezeul meu”?

Porunca a patra: „Adu-ţi aminte de Ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi fă [în acelea] toate lucrurile tale, iar în ziua odihnei este odihna Domnului Dumnezeului tău; în acea zi să nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici boul tău, nici orice dobitoc al tău”.
Ziua Domnului este Duminica. Aceeaşi valoare o au şi toate sărbătorile instituite de Sfânta Biserică, de peste an.
1. Ţinut-ai toate Duminicile şi Sărbătorile?
2. Fost-ai în toate aceste zile la Biserică?
3. Cei din casa ta le-au ţinut, au fost la Sfânta Biserică, nu i-ai oprit pentru vreun lucru?
4. Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Biserică?
5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri? Dimineaţa mergi la Biserică? După masă citeşti cărţi folositoare, ziditoare de suflet?
6. Te îngrijeşti de suflet mai mult în această zi decât în altele?
7. Nu ai făcut sau ai participat la clăci?
8. Nu te porţi cu necuviinţă în Biserică?
9. Nu ai hulit Biserica şi pe slujitorii Sfântului Altar?
10. Pe preoţi îi cinsteşti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoreşti? Nu-i bârfeşti, spunând păcatele lor?
11. Te rogi pentru ei? Îi asculţi?

Porunca a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.
1. Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii?
2. Nu i-ai înjurat sau persecutat?
3. Ai ascultat sfaturile lor?
4. Nu i-ai înşelat cu ceva?
5. Nu le-ai speculat buna credinţă?
6. Când au fost în necazuri i-ai ajutat?
7. Slujbe după moarte le-ai făcut?
8. Fraţii, surorile le-ai ajutat?
9. Ai purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sfântul Apostol Pavel zice: „Dacă, însă, cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Tim. 5, 8).
10. Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai purtat rău cu ea? N-ai înjurat-o?
11. Soţul ţi l-ai cinstit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi?
12. Nu ţi-ai înşelat soţul sau soţia?
13. Nu i-ai făcut viaţa mai grea? Nu eşti cicălitor?
14. De cele sufleteşti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?
15. Cum te-ai purtat cu părinţii sufleteşti? Naşi, profesori, preoţi? I-ai respectat şi i-ai ajutat?
16. Nu ai fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii?
17. Nu i-ai supărat? Mâniat?
18. Nu i-ai vorbit de rău, batjocorit?
19. Nu ai râs de neputinţele lor?
20. Ai luat seama să-şi facă datoriile religioase?
21. Nu te-ai ruşinat de ei?
22. Nu ţi-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?
De eşti părinte:
23. Ai îndreptat pe copiii tăi pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul?
24. Nu le-ai dat exemplul rău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, clevetire, lene?
25. Nu cumva trăieşti în concubinaj şi copiii văd acest lucru?
26. Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt i-ai pedepsit? Nu cumva din milă i-ai iertat?
27. Pentru copiii tăi, soţie, soţ, fraţi, surori, părinţi, ai făcut rugăciuni?
28. Nu ai fost prea aspru sau prea blând cu copiii tăi?
29. Slugi rele care să înveţe copiii lucruri stricăcioase de suflet nu ai ţinut?
De eşti tutore:
30. Ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil?
De eşti stăpân:
31. Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tăi?
32. Le-ai plătit leafa cinstit, nu le-ai reţinut pentru cine ştie ce motive?
33. I-ai îndemnat să-şi facă datoriile religioase?
34. Nu i-ai îndemnat să facă vreun păcat?
De eşti slugă:
35. Ai ascultat stăpânii, patronii etc.?
36. Ţi-ai îndeplinit cu hărnicie toate datoriile?
37. Nu ai lucrat de mântuială?
38. Nu le-ai furat ceva?
39. Nu i-ai bârfit?
40. Nu le-ai stricat lucrurile?

Porunca a şasea: „Să nu ucizi”.
1. Nu cumva ai ucis vreodată cu voie sau fără voie?
2. Nu doreşti să ucizi, nu ai gânduri de răzbunare? Ai lăudat pe cineva pentru că a omorât?
3. Nu doreşti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc.?
4. Nu ai bătut pe cineva?
5. Nu ai ameninţat?
6. Nu urăşti pe cineva, eşti împăcat cu toţi cunoscuţii?
7. Doreşti rău cuiva, moarte, pagubă?
8. Te bucuri de răul ce se întâmplă semenului?
9. Cum te porţi cu cei din jur?
10. De eşti bărbat ai admis lepădarea de copii?
11. De eşti femeie, nu ai lepădat prunc cu voie?
12. Nu ai căutat să te sinucizi direct sau indirect?
13. Ai făcut vânătoare?

Porunca a şaptea: „Să nu fii desfrânat”.
Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel căsătorit.
1. Nu ai curvit sau, de eşti căsătorit, n-ai preacurvit?
2. Nu trăieşti în concubinaj?
3. Nu păcătuieşti împotriva firii: onanie sau homosexualitate?
4. Nu cumva pofteşti să curveşti cu bărbatul sau femeia altuia?
5. Nu cauţi prilej de curvie?
6. La lucruri ruşinoase nu te gândeşti prea mult?
7. Nu cauţi să-ţi aduci aminte de asemenea scene?
8. Nu vrei să vezi părţile ruşinoase ale corpului?
9. Nu vorbeşti lucruri ruşinoase?
10. Nu ai citit cărţi care să-ţi producă plăceri sexuale?
11. Nu ai îndemnat pe altul să facă acest păcat?
12. Nu ai făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire?

Porunca a opta: „Să nu furi”.
Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat şi apoi spovedeşte-te.
1. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om?
2. N-ai păgubit pe alţii?
3. Pe cel păgubit, l-ai despăgubit?
4. De averea altuia, încredinţată ţie, ai avut destulă grijă?
5. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat împrumut, le-ai restituit?
6. Ai primit lucruri furate?
7. Lucrurile găsite le-ai dat înapoi?
8. N-ai schimbat hotarele pământului cu vecinul tău?
9. N-ai îndemnat pe altul să facă acest lucru?
10. N-ai luat dobândă prea mare?
11. N-ai falsificat vreo marfă, n-ai vândut-o ca marfă bună?
12. La cântar sau socoteală n-ai înşelat?
13. N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila?
14. N-ai luat mită?
15. N-ai învăţat copiii să fure?
16. N-ai gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite?

Porunca a noua: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.
1. N-ai jurat strâmb?
2. N-ai minţit?
3. N-ai adus mărturii mincinoase?
4. Te-ai purtat corect cu semenul tău?
5. Nu l-ai minţit?
6. Nu cumva ai purtat minciuni?
7. Nu cumva ai umblat cu poveşti de la unul la altul?

Porunca a zecea: „Să nu pofteşti […] nimic din câte sunt ale aproapelui tău”.
1. Dorit-ai femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui tău?
2. Dorit-ai averea vecinului?
3. Nu ai dorit starea socială a celui mai mare ca tine?
4. N-ai urât din această cauză pe vecin?
5. N-ai dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui tău?

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE
Mândria
Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti. Ea este o lăcomie spirituală pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.
1. Nu eşti mândru, fălos, închipuit?
2. Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?
3. Cum te porţi cu cei mari?
4. Nu dispreţuieşti pe nimeni?
5. Stai de vorbă cu oricine?
6. Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?
7. Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte?
8. Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat?
9. Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe tine?
10. Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât?
11. Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine?
12. Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştinţele tale?

Lăcomia
Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie. Din acest punct de vedere priveşte Sfântul Apostol Pavel când zice că lăcomia este rădăcina tuturor răutăţilor.
1. Nu eşti lacom la mâncare sau băutură?
2. Nu vrei să strângi avere sau alte lucruri?
3. În strângerea de bani nu eşti lacom, n-ai înşelat pe aproapele tău din această cauză?
4. Nu ai mâncat sau ai băut pe ascuns?
5. Ai mâncat în sărbători înainte de Sfânta Liturghie?
6. Ai mâncat mortăciuni?

Lenea
Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în Viaţa Noastră.
1. Nu eşti leneş?
2. Nu pierzi timpul fără să lucrezi?
3. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.)?
4. Rugăciunea o faci regulat?
5. De suflet te îngrijeşti?
6. Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor ţi-o faci?
7. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?
8. Nu ai căutat duhovnic mai iertător?
9. Ţi-ai îndeplinit canonul?

Mânia
Se întemeiază tot pe pivotul lăcomiei. Când omul nu-şi poate îndeplini poftele sale, se înfurie, căci este împiedicat de la scopul său cel rău. Omul se poate mânia numai contra păcatului.
1. N-ai făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc.?
2. Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sfântul Apostol Pavel a spus: „Să nu apună soarele peste mânia voastră”?
3. Acum eşti supărat pe cineva?
4. Ai bătut pe cineva cu bâta, cu palma?
5. N-ai supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate?
6. Ai dorit răul celui ce ţi-a făcut rău? Dar celui ce ţi-a făcut bine?
7. Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat? Nu-ţi pare rău?
8. Nu ai vărsat sângele cuiva (în beţie)?
9. Nu te-ai bătut la duel?
10. Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor tăi?

Zgârcenia
Este materială şi spirituală. Materială este atunci când omul nu voieşte să mângâie trupeşte pe cel sărac; iar spirituală, când nu voieşte să îndrume pe cel neştiutor, din răutate.
1. Eşti zgârcit?
2. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?
3. Ai ajutat pe sărac?
4. La masă ai chemat săraci sau bogaţi? Ştii că Mântuitorul ne îndeamnă să chemăm la masă pe cei ce nu ne pot chema înapoi.
5. Nu vinzi prea scump?
6. Nu înşeli?
7. Nu-ţi pare rău că ai făcut vreun bine?
8. Nu cumva mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi?
9. Nu cumva nu te îngrijeşti de sănătatea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fraţi, spre a nu cheltui bani?

Invidia (cearta sau pizma)
Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun şi, neputând să facă altceva, se îndulceşte cu inima în patima invidiei, ca să acopere cinstea şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el.
1. Eşti certat cu cineva?
2. Îţi place să te cerţi?
3. Urăşti pe cineva?
4. Batjocoreşti?
5. Sfaturi viclene dai?
6. Acum ai pe cineva invidie?
7. Vorbeşti cu toată lumea?
8. Ai poreclit pe cineva?
9. Nu ai băgat vrajbă între fraţi?
10. Nu porţi pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca tine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc.?

Desfrânarea (Curvia)
Este tot o lăcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental. Păcatul curvi¬ei, ca nici un alt păcat, se face în trup. Trupul e templul Duhului Sfânt. (Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti. Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)
1. Ai căzut în curvie?
2. Dar în preacurvie?
3. Nu cumva îţi place să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să păcătuieşti cu gândul, nu cumva îţi place să asculţi sau să vorbeşti vorbe porcoase sau de ruşine? Să ştii că Sfântul Apostol Pavel spune: „să nu se audă din gura voastră nici vorbe spurcate sau porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite”.
4. Nu cumva îţi place să vorbeşti cu rost sau fără rost?
5. Nu te stăpâneşte nici o patimă?
6. Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sfântul Apostol Pavel a spus: „Toate lucrurile sunt bune, dar nu trebuie să pună stăpânire pe voi”.
7. Nu ai în casă tablouri cu chipuri goale? Nu le priveşti cu patimă?
8. N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşă)?
9. N-ai pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării?
10. N-ai vrut să vezi părţile ruşinoase ale corpului?

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER
A. Uciderea cu voie
1. Ai ucis pe cineva?
2. Ai căutat să ucizi?
3. Vrei să ucizi pe cineva?
4. Vrei să te răzbuni luând viaţa cuiva?
5. Porţi cuiva mânie, pică?
6. Ai bătut pe cineva?
7. Ai certat, ai ameninţat pe cineva?

B. Sodomia (împreunare împotriva firii)
1. Bărbat cu bărbat sau cu orice fel de animal?
2. Bărbat cu femeie împotriva firii?
3. Onania. Ai făcut onanie?

C. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, văduve, muncitori, salariaţi sau servitori
1. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive?
2. Reţineri parţiale sau nedrepte ai făcut?
3. Ai plătit totdeauna pentru ceea ce ţi-au lucrat alţii?

D. Asuprirea văduvelor, orfanilor, invalizilor şi neputincioşilor
1. N-ai bătut copiii, bătrânii sau orfanii?
2. Nu ţi-ai bătut joc de ei?
3. N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?
4. N-ai râs de ologi sau neputincioşi?
5. Nu i-ai necăjit?
6. Nu cumva ai avut datoria să-i ajuţi şi nu i-ai ajutat?
7. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângă ei ca preotul şi levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv?
8. Pe orb l-ai făcut să cadă conducându-l rău?
9. De orice neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior, nu ţi-ai bătut joc?

DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI
1. A feri pe altul de a păcătui. Ai ferit sau nu?
2. A învăţa pe cei neştiutori.
3. A da un sfat bun celui ce are nevoie.
4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii.
5. A mângâia pe cei întristaţi.
6. A suferi cu răbdare când suntem nedreptăţiţi.
7. A ierta greşelile altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI
1. A da hrană celui flămând. Ai dat sau nu?
2. A potoli setea celui însetat.
3. A îmbrăca pe cel gol.
4. A îngriji pe cel bolnav.
5. A primi şi ospăta pe străini.
6. A cerceta pe cei din închisori.
7. A îngropa pe cei morţi.

PĂCATE STRĂINE
1. Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască.
2. Când porunceşti altuia să păcătuiască.
3. Când te învoieşti cu altul la păcat.
4. Când ajuţi pe altul să păcătuiască.
5. Când lauzi pe cel ce face păcatul.
6. Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul.
7. Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui).

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
1. Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încrederea prea mare în tine.
a. Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare.
b. Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.
2. Neîncrederea în Dumnezeu.
3. Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă).
4. Lepădarea de Biserica Ortodoxă.
Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: „Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are ier-tare în veac, ci este vinovat de osândă veşnică” (Marcu 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI
1. Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile legale.
2. Păzirea celor patru posturi din an.
3. Respectul faţă de feţele bisericeşti.
4. Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi.
5. A ne feri de eretici.
6. A ne ruga pentru conducătorii statului şi dregătorii Bisericii.
7. A nu face nuntă, petreceri în post.
8. A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile.
9. A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în vremuri grele.

DIFERITE PĂCATE
1. Neîndeplinirea angajamentelor:
a. Le-ai îndeplinit pe cele luate în faţa lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui?
b. Ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie?
2. Furtişag de cele sfinte:
a. Ai minţit la Spovedanie?
b. Ai ocolit să spui tot şi din ce motive?

SFATURI
– Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi.
– Posteşte înainte de spovedanie.
– Păstrează acelaşi duhovnic.
– Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie.
– Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat.
– Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcute, ci şi (pe) cele din inimă.
– Nu ascunde nici un păcat.
– Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit.
– Ocoleşte prilejul de păcătuire.
– Părăseşte păcatul – angajează-te că nu vei mai păcătui.
– Regretă păcatele făcute.
– Fereşte-te pe cât poţi de ele.
– Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Altfel vei fi osândit.
– Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de duhovnic.
– Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.

Măicuța Domnului, Stăpâna și ajutătoarea noastră

17 august 2013 / By admin2 / In Fără categorie

Pliante pentru lupta antiavort

17 august 2013 / By admin2 / In Provita

Spre sănătatea trupului, ca acesta să slujească apoi neîncetat mântuirii omului întreg, în Hristos

16 august 2013 / By admin2 / In Fără categorie

.Rudolf-Breuss-Tratamentul-Total-Al-Cancerului

Rugăciunea și pocăința ne împrietenesc cu Sfinții lui Dumnezeu …

18 iulie 2013 / By admin2 / In Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți

Încep această mărturisire cu rugămintea adresată Sfântului Nectarie, ocrotitorul familiei mele, dar și Sfântului Efrem cel Nou și celorlalți sfinți cărora m-am rugat și am primit de la ei ajutor de nenumărate ori, să nu fie supărați pe mine pentru întârzierea consemnării în scris a acestei mărturii…

Numele meu este Larisa, sunt din Brașov și am 27 ani. Nu am avut o viață prea ușoară până acum și pot spune ca am trecut prin multe până la această vârstă: am trăit într-o familie cu un tată alcoolic, lângă care eu cu mama și cu sora mea mai mare cu 11 ani nu am avut o viață prea bună; părinții mei nu erau credincioși, nu știau ce înseamnă credința, deși mama este o femeie minunată, de o blândețe rară.

Credința în Dumnezeu am aflat-o de la nășica mea, cu care mergeam mereu la biserică. În familie la noi erau scandaluri cumplite, trăiam într-o atmosferă de înjurături cumplite la adresa Sfinților și a lui Dumnezeu. Anii au trecut, iar sora mea, la vârsta de 22 de ani (în 1997), a făcut o depresie cumplită și a avut o tentativă de suicid, aruncându-se în gol de la etajul cinci. Pe atunci eu aveam doar 11 ani și am fost cea care am văzut-o pe sora mea prăbușită în grădina blocului. Au urmat momente cumplite. A rămas țintuită la pat, paralizată de la mijloc în jos, lucru cumplit pentru ea, mai ales că era coregraf de meserie, iar baletul era viața ei, dar Dumnezeu nu a vrut ca ea să-și piardă sufletul, ci să se mântuiască prin această cruce. Au urmat operații, situații nenumărate în care viața ei se agăța de un fir de păr; împreună cu mama, Elena, am îngrijit-o pe sora mea, am iubit-o și am stat clipă de clipă lângă ea.

Copilăria mi-a fost umbrită și nu am fost ca un copil normal. Tata a continuat să bea, să facă scandal, practic în casa noastră era un iad, dar totuși această cumpănă prin care a trecut familia l-a făcut să afle că există Dumnezeu. Sora mea a trecut prin momente dificile, dar nu s-a lăsat și a absolvit o facultate, de limbi străine, dădea meditații la engleză în condițiile în care avea tensiune foarte mare (200), a luptat mult pentru viața ei; îmi aduc aminte că după ce s-a petrecut incidentul mă rugam Maicii Domnului și Sfintei Parascheva, plângând în hohote, să nu-mi ia sora, care însemna foarte mult pentru mine; chiar dacă diferența de vârstă dintre noi era foarte mare, noi am avut o relație cum rar mai întâlnești azi între frați.

Din păcate, în anul 2005, pe 1 martie, sora mea a făcut comoție cerebrală, iar pe 2 martie ea a murit, dar împăcată cu Dumnezeu. Tot eu am fost cea care a găsit-o în agonie și am încercat să o scot din ghearele morții, ca de alte multe ori, dar de data aceasta nu am reușit. Dumnezeu să o odihnească!

Sora mea a avut o evlavie deosebită, cât a fost bolnavă, față de Sfântul Nectarie; a primit ulei sfințit din Eghina și se dădea mereu cu el acolo unde avea dureri sau pe picioarele ei de fostă balerină, care acum erau inerte și deformate. Dându-se cu ulei de la Sfântul Nectarie, la un moment dat s-a terminat și a pus sticluța sub pernă. După un timp, ea a scos sticluța și reapăruse ulei în ea! Mare minune! Mari sunt Sfinții lui Dumnezeu și mare este puterea lor!

După ce sora mea a murit, în mine s-a schimbat ceva… eram de ceva timp o adolescentă rebelă care deși în suflet păstrasem credința în Dumnezeu, cădeam și în extrema cealaltă. Se apropia bacalaureatul iar eu nu mai mergeam la școală, deși întotdeauna mi-a plăcut cartea și-mi doream să realizez ceva în viață. Păcate făceam cu duiumul, începusem să o iau pe alte căi, dădeam în cărți, ghiceam în cafea, eram preocupată de tot ceea ce este ocult, dar nu îmi găseam drumul în viață. Spre surprinderea tuturor am luat bacalaureatul, după ce am învățat doar o săptămână înaintea lui, chiar cu notă foarte mare, respectiv media 9, iar la limba română am luat cea mai mare notă din liceu, deci ambiție aveam. Am intrat la Facultatea de Psihologie, dar eram într-o depresie foarte mare și într-o derivă totală; nu-mi găseam locul, liniștea, practic slujeam la doi domni…

La vârsta de 21 de ani am întâlnit un om minunat, care acum este soțul meu. Acesta m-a liniștit, m-a temperat, eu fiind o fire impulsivă cu un caracter coleric. Sfântul care pe mine m-a întors cu adevărat la credință acum 3 ani, deși credeam și înainte în Dumnezeu, este Sfântul Fanurie, căruia îi mulțumesc din tot sufletul.

Am primit în dar de la mama mea, care acum este, cred, cea mai credincioasă persoană pe care eu am cunoscut-o vreodată, o carte cu minunile săvârșite de Sfântul Nectarie în România. După ce am citit-o, în mine s-a schimbat ceva, am devenit un alt om, acest Sfânt m-a făcut să fiu altfel și a făcut nenumărate minuni în viața mea. La un moment dat mi-am găsit un loc de muncă, la care am acceptat să mă duc deși mândria nu prea îmi dădea pace, dar trebuia având în vedere că hotărâsem să facem cununia religioasă în acel an și aveam nevoie de bani; m-am angajat în noiembrie și nunta era programată pe 26 august, chiar în ajunul sărbătoririi Sfântului Fanurie, deși pe moment nu-mi dădusem seama de aceasta.

De 6 ani trăiam în concubinaj, dar nu reușeam să rămân gravidă. Înainte cu 3 luni de nuntă am aflat că sunt însărcinată, nu mi-a venit să cred, efectiv era o minune (cred că Dumnezeu se milostivise spre noi văzând că nu mai vrem să trăim în păcat și ne cununăm ca niște creștini cu frică de Dumnezeu). La început mi-a fost foarte greu, mi-era foarte greață și aveam o stare de rău permanentă, dar am început să mă dau cu ulei de la Sfântul Nectarie și de la Sfinții Mucenici de la Aiud și acea stare mi-a trecut în câteva zile. În luna a patra de sarcină am avut o sângerare și m-am dus la doctor. După o serie de analize am aflat că am 2 microbi care îmi puneau sarcina în pericol, iar doamna doctor când a văzut rezultatul s-a mirat cum de am rămas însărcinată, pentru că acești microbi nu lasă o sarcină să se formeze. Au urmat luni foarte grele, pastilele pe care le luam pentru iminență de avort îmi făceau foarte rău, tremuram toată și nu puteam sta în picioare, iar în plus aveam contracții mari înca de la 4 luni, dar bebelușul se dezvolta foarte bine. Nu trecea zi să nu ung burtica cu ulei de la Sfântul Nectarie și de multe ori adormeam cu icoana lui pe burtică.

Lunile au trecut cu greu, iar în luna a șaptea de sarcină am răcit foarte tare; atunci am auzit prima dată de Sfântul Efrem, tot mama este cea care mi-a povestit de el. Eram răcită și am sunat-o pe doctorița mea, dar nu mi-a răspuns la telefon. I-am trimis un e-mail dimineața, rugând-o să-mi spună ce să fac, având în vedere că luam și foarte multe antibiotice pentru microbii respectivi, dar ea nu mi-a răspuns. După-masă am citit Acatistul Sfântului Efrem cel Nou pentru prima dată în viața mea și nici nu l-am terminat bine că am și primit e-mail cu ce medicamente trebuie sa iau. M-am rugat mult să-mi treacă răceala, să nu mai iau atât de multe medicamente. Îmi era teamă, că de obicei o raceală durează la mine două săptămâni, dar a fost prima dată când a trecut în 2-3 zile. De atunci citesc zilnic Acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

Se apropia termenul să nasc, dar eu nu aveam nici un simptom. Cu 3 zile înainte să nasc am aflat că nu pot naște natural, căci la un ultim control s-a descoperit că aveam un col uterin foarte lung, ceea ce nu permitea declanșarea nașterii. Am născut prin cezariană un băiețel minunat, Maximilian Nectarie, sănătos, neafectat de problemele mele, în ziua Sfinților Trei Ierarhi (30 ianuarie) și l-am adus acasă în ziua praznicului Întâmpinării Domnului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu!

A fost greu la început, copilul nu făcea diferența între zi și noapte și nu dormea noaptea deloc; uneori simțeam că cedez, dar mă rugam neîncetat și copilul, la vârsta de 3 săptămâni și-a revenit. Acum are 5 luni și jumătate și sunt cea mai fericită mămică pentru ce am primit de la Dumnezeu. Toate au fost cu purtarea Lui de grijă: dacă nu mă angajam în acea lună, nu primeam îndemnizație, pentru că nu aveam vechimea necesară, iar daca mă angajam cu două săptămâni mai târziu, la fel, căci la două săptămâni după ce am intrat în concediu prenatal, firma s-a închis. Nimic nu a fost întâmplător și faptul că Sfinții aceștia minunați nu m-au lăsat nici o clipă și au fost mereu lângă mine, îndrumându-mă pe calea buna, mă fac să mă întreb: le voi putea vreodată mulțumi așa cum se cuvine? Nu, niciodată! (însă mă voi strădui mereu). Nu a existat vreodată, când am avut un necaz mai mare sau mai mic, Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem să nu mă ajute. Până și faptul că pruncul meu seamănă cu surioara mea perfect, lucru pe care mi l-am dorit foarte mult, este o minune. Adesea simt că-i supăr pe Sfinți și știu că sunt mâhniți din pricina păcatelor mele, dar sper să mă ierte și să mă ajute să fiu mai bună.

Acum câteva luni mi s-a îndeplinit un vis, acela de a-mi deschide un magazin. Cu eforturi financiare foarte mari din partea mamei mele am reușit acest lucru și am promis Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, părintelui Arsenie Boca, Sfântului Efrem cel Nou și celorlalți Sfinți că dacă reușesc să-l deschid, voi face o donație în numele lor. Am deschis magazinul și treaba nu merge, nu am reușit nici să-mi țin promisiunea și am intrat în niște datorii mari și efectiv nu știu pe ce drum să o apuc sau ce să fac și sper să mi se lumineze mintea și să înțeleg ce trebuie să învăț din asta. Îmi pun o sumedenie de întrebări la care nu găsesc răspuns: oare s-au supărat Sfinții că nu am reușit să fac ceea ce am promis? Nu știu, probabil voi afla cu timpul, căci nimic nu este întâmplător. În ultima vreme mi-e tare greu, parcă nu reușesc să fac nimic și uneori cad în deznădejde, dar mă voi ridica mereu, așa cum m-am ridicat de fiecare dată. Maica Domnului și Sfințișorii nu m-au lăsat niciodată!

Doamne, minunat ești întru Sfinții Tăi și minunate sunt lucrurile Tale. Mulțumesc din inimă pentru tot ajutorul dat, deși eu nu merit nici să ridic ochii spre cer, dar Tu ești bun și milostiv și nu ne lași! Îți mulțumesc din tot sufletul pentru copilașul meu, Maximilian Nectarie!

Roman Larisa