Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lirică ortodoxă mărturisitoare

Ridică-te, popor român!

 

Tu ești creștin de-atâta vreme,
De când Andrei Apostolul te-a creștinat
Și fost-ai izbăvit tu de blesteme,
Căci prin credință Hristos te-a ridicat!

Cum de nu-L vezi tu oare-acum,
Când iar te cheamă să-L urmezi
Pe drumul cel mai bun?
Trezește-te, popor român, tu să veghezi!

Și-ascultă trâmbița ce sună,
Nu mai e timp de somn și de dormit!
Ridică valul ceții ce-ți sugrumă
Nobilul glas al Adevărului puțin mărturisit!

Ridică-te, clerule, și voi mireni,
Popor creștin, urmaș de bravi români,
De Ștefan, de Mihai, de Brâncoveni,
Ai devenit popor păgân, vândut pe la străini!

Tu știi că Adevărul e doar unul
Și una e Biserica cea sfântă,
Biserica ce mântuiește pe creștinul
Ce cu curaj mărturisește, fără frică!

Ce nu înțelegi, române drag?
Că o biserică ești tu și eu și orișicare,
Dacă mărturisim vădit pe Domnul drag
Și nu ne temem, nu ne-ascundem între ziduri fiecare!

Trezește-te, Ilie și Gheorghe și Ioane
Și ieși din dulcea-ți amorțire,
Că iadu-i plin de lași, sunt milioane
Care-au crezut că mai au timp de amăgire!

Ridică, Doamne, neamu` acesta sus și tare
Din adormirea grea cu care satana l-a-mbătat!
Dă, Doamne, ochi deschiși la fiecare,
Să cearnă Adevărul de minciuna cu care l-a înfășurat!

Tu, Maică Sfântă și Fecioară,
Ai milă tu de-acest popor,
Și îl trezește iar din adormirea
În care-a fost indus, cântând în cor!

Cei care te adorm: „că mai e vreme”
O socoteală grea ei vor plăti
Și vor vedea atunci că nu era „devreme”
Să se trezească pe Hristos a-L mărturisi!

21 noiembrie 2018

Prof. Mihaela Cristina Popa

Fericire și smerenie sau smerenie și fericire

„Zis-a Avva: Așadar, ca să fii fericit, află cine ești cu adevărat. Ca să ajungi la fericire încetează să îți mai compari viața ta cu vieților altora.

Ca să fii fericit, trebuie să Îl găsești pe Dumnezeu, dar și pe aproapele tău. Cu toate că pentru fericire nu există rețete magice, experiența vieții și înțelepciunea Sfinților ne sfătuiesc – ca să fim fericiți – să dobândim smerenie.

Smerenia va aduce echilibru și pace în inima noastră. Atunci fericirea poate să vină și în folosirea echilibrată sau cu discernământ a nefericirii noastre.”

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Slujba de azi de la catedrala națională nu a fost numai o „sfințire” a unui altar, ci recunoașterea ca PAPĂ a ereziarhului Bartolomeu

S-a întâmplat azi, 25 noiembrie 2018:

Observăm în articolul de la adresa:

https://www.activenews.ro/stiri-social/S-a-incheiat-Slujba-de-Sfintire-a-Catedralei-Nationale.-Marea-Unire-Nationala-Zeci-de-mii-de-romani-au-participat-la-acest-eveniment-unic-din-istoria-poporului-roman-FOTO-153606

Articolul cuprinde și un link al unei transmisiuni în direct a Trinitas TV referitoare la sfințirea altarului catedralei naționale. Din această filmare nu lipsește rânduiala sfințirii Sfintei Mese.

Când a venit momentul așezării Sfântului Antimis pe masa altarului, patriarhul Daniel al României l-a desfăcut și a semnat, în colțul din dreapta. Apoi i-a făcut semn cu mâna ereziarhului Bartolomeu, care a venit și a semnat și el. Două semnături de arhierei pe același antimis? De când se face așa ceva în practica liturgică ortodoxă?

Am făcut câteva capturi de ecran din filmarea respectivă: A fost nevoie să întorc imaginea cu 180 de grade, pentru a se înțelege textul.

 

 

Dar să vedem mai exact ce scrie pe acest antimis:

„Cu harul Sfântului Duh a fost sfințit acest antimis de noi, +Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2017, luna iunie, ziua 18 și s-a dat bisericii cu hramul Înălțarea Domnului și Sf. Andrei ocrotitorul României… din catedrala mântuirii neamului…”

Observăm că textul este agramat, acolo unde scrie ziua 18, cuvântul „ziua” este scris altfel, doar am dedus că este vorba de zi; dacă am merge pe succesiunea cuvintelor ar ieși …Înălțarea Domnului și din catedrala mântuirii neamului +Κώνσταντινουπόλεως Βαρθολομαίος Sf. Andrei ocrotitorul României.”

„+Κώνσταντινουπόλεως Βαρθολομαίος” înseamnă „Bartolomeu al Constantinopolului”.

Dacă încercăm să păstrăm o logică a textului ne întrebăm: dacă acest antimis a fost dat bisericii cu cele două hramuri, de ce apare după ele prepoziția „din”, urmată de „catedrala mântuirii neamului”? Această biserică face parte „din” catedrală? Nu ESTE Catedrala?

Mai departe: patriarhul țării semnează într-un colț și invitatul semnează în centru? Care este sensul? Simplu: este recunoscut Bartolomeu ca papă în Ortodoxie, ca cel care este primus sine paribus (cum a afirmat el, adică „primul fără egali”), care vine într-o Biserică Ortodoxă Autocefală și îl pune „la colț” pe patriarhul țării, iar el semnează în centrul antimisului, acolo unde este locul semnăturii episcopului eparhiot.

Așadar, patriarhul B.O.R. recunoaște prin proprie semnătură că se supune papei Bartolomeu și că acesta din urmă este „primul fără egali.”

Aceasta nu este ortodoxie, ci este batjocorirea ei, iar și iar! Pentru aceasta au stat în frig afară peste 30.000 de români? Pentru ca Biserica Ortodoxă Română să renunțe de facto la caracterul ei autocefal și să se declare doar o dioceză a Constantinopolului?

Ei bine, așa este în ecumenism. Tot ceea ce ține de ortodoxie este aruncat la gunoi și rămân doar mormintele văruite, îmbrăcate frumos, pline de aur și de argint, ca și mormintele mumiilor egiptene. Aceasta este realitatea evenimentului epocal de azi: pierderea autocefaliei Bisericii noastre străbune!

Nu a fost timp, din iunie 2017, să fie sfințit acest antimis nou? El este pus pe un altar în noiembrie 2018, dar a fost sfințit cu un an și jumătate înainte? Care este logica? Sau oamenii sunt considerați doar niște oi „fără de minte”, care trebuie să facă ascultare totală de securea gâdelui?

După cuvântul „neamului” toată fraza se încheie. Deci este punct. Ce caută numele patriarhului Bartolomeu acolo, fără nicio introducere, fără niciun sens? Sau a fi papă este mai presus de logică și de sens?

Nădăjduim că cei veniți cu cele 700 de autocare au ajuns cu bine acasă. Și-au bătut joc de ei și de bieții lor preoți parohi cei care L-au vândut pe Hristos în Creta (iunie, 2016), iar acum au vândut și Biserica noului papă al „ortodoxiei” ecumeniste românești.

Concluzia: ierarhii români, în frunte cu patriarhul, au vândut Biserica Ortodoxă Română, iar bieții credincioși au rămas în ceață la propriu și în erezie, tot la propriu.

Pr. Ciprian-Ioan Staicu

Notă: am primit pe mail acest link:

Mesajul adresat de Patriarhul Ecumenic ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române (Text Integral)

Un paragraf sună așa:

„Este cunoscut faptul că, din cele 14 Biserici autocefale Ortodoxe Răsăritene, ultimele 9 au primit de la Patriarhia Ecumenică autocefalia, iar unele și vrednicia Patriarhală. Opt dintre ele, dintre care și Biserica Ortodoxă Română, fac parte din însuși trupul Bisericii Mamă a Constantinopolului.”

Comentariu: autorul acestor cuvinte pline de neadevăr, adică ereziarhul Bartolomeu,  nu cunoaște deloc eclesiologie ortodoxă, dar un lucru știe sigur: vrea să fie papă al ortodoxiei. Da, au primit autocefalia de la Constantinopol, dar aceasta nu înseamnă în niciun fel subordonarea lor față de acesta, căci atunci autocefalia lor ar fi doar o iluzie.

Fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine

„Sunt diferite: Pronia lui Dumnezeu, de ajutorul Lui, de apărarea lui, de mila Lui și de mângâierea primită de la El.
Pronia lui Dumnezeu este întinsă asupra întregii creații,
De ajutorul Lui au parte oamenii credincioși,
De apărarea Lui se bucură cei cu adevărat credincioși
Mila El și-o trimite asupra celor care Îl slujesc,
Iar de mângâiere au parte cei care Îl iubesc.”
(Sfântul Ioan Scărarul)
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/11/blog-post_933.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Cuvânt patristic la praznicul Intrării în templu a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Cuvânt de învățătură al Sfântului Proclu, patriarhul Constantinopolului

Iată, din nou este sărbătoare.

Iată, este praznic.

Iată, din nou aprindem cu bucurie o lumânare în cinstea Maicii Domnului.

Iată, sărbătorim primii pași ai Fecioarei celei fără prihană.

Iată, prima însoțire cu alai a împărătesei.

Iată, semnul sigur al slavei care o așteaptă.

Iată, prevestirea harului care urmează să o umbrească.

Iată, semn al măreției purității ei, care se vede de departe.

Pentru că acolo unde arhiereul intra nu de multe ori, ci numai o dată pe an, pentru a săvârși slujbele cele sfinte și tainice, acolo fecioara este dusă de către părinții ei pentru a locui mereu, astfel ei dovedindu-se a fi slujitori ai harului dumnezeiesc.

Cine a cunoscut o situație asemănătoare în trecut? Cine a văzut sau a auzit până acum ca vreodată în istorie o fetiță să fie dusă în Sfânta Sfintelor, loc care pentru majoritatea bărbaților era cu totul inaccesibil, însă ea a rămas și a fost hrănită acolo ani întregi?

Oare aceasta nu este dovada evidentă a marilor și nemaivăzutelor minuni care se vor petrece cu ea în viitor? Oare nu este acesta un semn clar? Nu este o dovadă sigură?

Să ne arate cei care o vorbesc pe Maica Domnului de rău, cei care deși văd sunt ca și cum nu ar vedea, unde au mai văzut așa ceva, adică o fetiță de numai trei ani, care s-a născut din făgăduință dumnezeiască, să fie adusă ca dar desăvârșit și să trăiască acolo, în Sfânta Sfintelor, să fie însoțită de mai-marii poporului, cu lumânări în mâini și să fie primită de către preoți și profeți?

De ce aceștia (care o ponegresc pe Sfânta Fecioară – n.trad.) nu își revin la normal? De ce, cu toate că au văzut primele semne (ale sfințeniei și desăvârșirii ei – n.trad.), nu au crezut în următoarele (arătate în Noul Testament și în Tradiția Bisericii – n.trad.)?

De ce după ce le-au văzut pe cele mai presus de înțelegere și tainice nu le-au acceptat și pe cele care s-au petrecut după aceea? Căci cele care s-au întâmplat la început cu ea nu au fost întâmplătoare, ci toate au fost prevestiri ale celor care urmau să se petreacă în continuare.

În fine, lasă să se străduie în zadar cei considerați înțelepți. De ce fiica nici unei femei sterpe care apoi a născut nu a fost dusă în Sfânta Sfintelor și nu a fost primită de către profeți? Cu siguranță, aceștia care cercetează în mod amănunțit acestea nu au nimic de spus, așa cum nu au avut de spus nimic nici urmașii lor de același cuget despre Fiul ei, ci doar au ridicat din umeri cu nedumerire: oare ce se va întâmpla cu acest copil? Nu au avut absolut nimic de spus.

Cei care au o credință eretică, înșelată înaintează cu siguranță pe calea pierzării și sunt liberi să cadă în groapa pe care ei înșiși au săpat-o.
Însă noi, poporul ales al lui Dumnezeu, preoți și conducători lumești, robi și oameni liberi, meseriași și țărani, bărbați și femei, veniți să ne adunăm spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu și, prin iconomia sau revelația lui Dumnezeu, să luăm aminte la faptele minunate care s-au petrecut. Adică cum este ea adusă astăzi și oferită lui Dumnezeu de către părinții ei în templul lui Dumnezeu cea care este întru totul sfântă și cum ea este condusă de către preoți în Sfânta Sfintelor.

Cum acest profet-arhiereu o primește în templu și o duce în Sfânta Sfintelor, fără nicio obiecție, fără să spună părinților ei astfel: eu nu pot să fac această faptă nemaiauzit de cutezătoare de a aduce o fetiță să trăiască fără încetare în Sfânta Sfintelor, în care mie numai o singură dată pe an mi s-a dat poruncă să intru.

 Acel profet nu a spus nimic din toate acestea, ci a primit-o cu dragă inimă, ca și cum ar fi știut dinainte ceea ce urma să se întâmple, de altfel era profet, cu siguranță o aștepta, așa cum dreptul Simeon L-a așteptat pe Fiul ei.Apoi, după ce a salutat-o în grabă pe mama ei și ținând-o de mână pe fiică, el i-a spus mamei cu glas tare aceste cuvinte: femeie, de unde și cum ai venit aici și care este scopul faptei tale? Și cum, cu toate că nu ai avut un exemplu înainte, ai adus și cere să se petreacă acest lucru nou, care nu s-a mai auzit, adică să fie dusă o fetiță și să trăiască sub acoperișul templului, în Sfânta Sfintelor? Spune-ne care este argumentul, justificarea ta și la ce anume te gândești?

Va urma
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/11/blog-post_201.html
traducerea din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Recomandăm:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/08/carte-de-teologie-ortodoxa-uniti-intru-slujirea-lui-hristos/

Conferință ortodoxă athonită la București (24 noiembrie 2018)

Dacă te consideri ortodox, dar nu unul formal, „de duminică”,

Dacă ÎȚI PASĂ DE DREAPTA CREDINȚĂ care este unica mântuitoare,

Dacă VREI să primești RĂSPUNS BUN LA JUDECATĂ împreună cu toți cei dragi,

Dacă iubești DIN TOATĂ inima Adevărul, Calea și Viața – adică pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul,

Dacă ai aflat despre MAREA LEPĂDARE de Hristos și de Ortodoxie a

              TUTUROR episcopilor români din 16-27.06.2016 din insula Creta,

Sau dacă încă nu știi aproape nimic despre acest subiect,

ÎNSĂ ÎȚI PASĂ CU ADEVĂRAT de mântuirea ta și a apropiaților tăi,

Te invităm să vii la Conferința lui Gheron Sava Lavriotul:

NU EXISTĂ ORTODOXIE ÎN AFARA SFINTELOR CANOANE

sâmbătă, 24 noiembrie, ora 18.00, la Aurrum Palace București,

(str. Electronicii 19, în spatele Kaufland Colentina – lângă Mall Veranda – Obor),

– FIINDCĂ din iunie 2016, prin SEMNĂTURA OFICIALĂ TOȚI episcopii români ÎNCALCĂ GRAV Sfintele Canoane ale Bisericii;

– FIINDCĂ preotul care pomenește un astfel de episcop la Sfânta Liturghie devine eretic ca și acesta, iar împreună cu preotul – întreaga suflare care se roagă împreună cu el – împărtășindu-se spre osândă cu Sfintele Taine;

– FIINDCĂÎN AFARA SFINTELOR CANOANE NU EXISTĂ ORTODOXIE”;

FIINDCĂ UNDE NU ESTE ORTODOXIE ESTE EREZIE;

FIINDCĂ unde este erezie (strâmbarea, falsificarea Ortodoxiei) – este hulă împotriva Sfântului Duh, 

FIINDCĂ hula împotriva Sfântului Duh este CEL MAI GRAV PĂCAT DIN CÂTE EXISTĂ și de aceea el NU SE IARTĂ ÎN VECI (conform Matei 12, 31-32),

– FIINDCĂ hulind Sfântul Duh nu poți fi cu Hristos și 
– FIINDCĂ Hristos a spus:
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. (Matei 12, 30) și: Fără Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5)

TĂCEREA, PASIVITATEA, NEPĂSAREA, NECUNOAȘTEREA, NEUTRALITATEA, când Ortodoxia este atacată de erezie – ecumenismul sincretist fiind numit de Sfinți: „EREZIA EREZIILOR”) echivalează CU EREZIA, cu LEPĂDAREA DE HRISTOS, cu pierderea mântuirii… 

De aceea, la vreme de erezie, mereu în istoria Bisericii, la Sinoadele constituite întru apărarea Ortodoxiei, participau nu doar cei mai erudiți preoți, monahi și TOȚI episcopii timpului, ci VENEAU SĂ MĂRTURISEASCĂ ACTIV DREAPTA CREDINȚĂ și MARII SFINȚI din pustnicii, din peșteri și din chilii săpate-n piatră, departe de lume…

 NOI CE FACEM? 

– MĂRTURISIM CURAJOS ORTODOXIA, SAU PRIN FRICĂ NE LEPĂDĂM DE HRISTOS?
CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE DACĂ ÎȚI PASĂ!     
 
Doamne ajută!
Cu această ocazie se va face și lansarea oficială a volumului:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/08/carte-de-teologie-ortodoxa-uniti-intru-slujirea-lui-hristos/