Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

55. Despre „împărtășirea basculată” din diaspora românească ecumenistă

Se zice că a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, niște ecumeniști zâmbitori (cu oile) și feroce (cu Hristos), care s-au adaptat la noua pandemie (cea veche a fost Sinodul din Creta, iunie, 2016) și au dat deja noile reguli „liturgice” pentru epoca cap-vid 2020.

Cum vor fi organizate slujbele în biserici după 15 mai. Parohiile din străinătate au primit deja reguli stricte

Reținem următoarele amănunte și le comentăm rând pe rând:

1. „…credincioșii vor veni la biserică doar purtând mască de protecție, iar icoanele și obiectele sfinte vor fi cinstite doar prin închinare, fără a le săruta. Totodată, salutul se va face doar verbal, fără datul mâinii și fără îmbrățișări.”

Răspuns ortodox:

– cum, fără mănuși? Mare lucru! Bravoooo!

– înclinarea în fața icoanei va obișnui pe viitorul ecumenist convins de închinarea la Buda, Allah și antihrist; nu îi atingeți, că se zbârlesc!

– am văzut o imagine în Cipru – unde deja s-au deschis bisericile – acolo mergeau la icoane, se închinau, le sărutau, iar imediat femeia de serviciu, cu mască și panou de protecție pe față, mergea, stropea cu dezinfectant și curăța icoana. Cât profesionalism!

2. „Cât despre împărtășirea credincioșilor, acesta se va face tot cu lingurița, dar având grijă să nu se atingă buzele credincioșilor. În plus, pentru acest ritual vor fi folosite mai multe lingurițe, iar după fiecare persoană împărtășită, lingurița va fi introdusă într-un vas cu apă la temperatura de fierbere, apoi în altul cu alcool de cel puțin 70 de grade.”

Răspuns ortodox:

– poate ar fi mai „nimerit” să fiarbă direct credinciosul cu totul – în suc propriu, desigur (răbdare, izolare, distanțare), iar dacă supraviețuiește înseamnă că s-a împărtășit cu vrednicie, dacă nu, asta e, următorul!

– cum să nu îi atingi buzele? Decât dacă basculezi din linguriță. Și dacă bietul om se mișcă nițel? Basculezi pe lângă, poate chiar pe jos. Credeți că îi pasă cuiva? Hristos este pe ultimul plan în actul împărtășirii actuale ecumeniste – nu că nu ar fi prezent acolo, dar nimeni nu mai crede în El.

– din apa fiartă cu ce scoate apoi preotul lingurița? Că poate are 10 lingurițe, dar 30 de oameni la împărtășit. Deci folosește forcepsul sau ce anume? Ca să nu se frigă la degețele, desigur.

ecumeniștilor, sunteți niște hulitori de Hristos 100%. Dar asta e, cine vrea fierbere și foc și alcool și necredință – exact asta va primi în veșnicie!

3. „…după fiecare botez cristelnița se va goli și se va dezinfecta”

Răspuns ortodox:

– adică se va dezinfecta de Aghiazmă? Ce descoperire! Dar masa pe care se pune copilul nu se dezinfectează? Sau să se ardă în foc, că a stat pruncul botezat pe ea? Vă dați seama, o nouă afacere cu mese pentru biserici…

secretul este în altă parte: la cum se nebotează în ecumenism, adică doar stropire sau turnare (în 95% din cazuri), normal că virușii potențiali nu mor devreme ce nici bietul prunc nu este botezat!

Așadar, un popor întreg – sau o parte a lui – se roagă să se deschidă bisericile, ca să primească în continuare „lumina” de la Iudele în veșminte? Adică să intre necredința și frica și izolarea și hula și amăgirea în sufletele credincioșilor, iar singurul lor „beneficiu” să fie amăgirea că au fost… la biserică?

În cazul unei prigoane sângeroase – că ce este acum este joacă de copii – oare câți dintre clericii ascultători de mai sus și câți dintre creștinii lor vor fi gata să moară pentru Domnul, devreme ce nici cu buzele nu s-au atins de lingurița prin care au primit pe Însuși Domnul Hristos, Stăpânul cerului și al pământului?

Ca să înțelegeți ce ne rezervă viitorul teologic românesc, citiți știrea:

Teologie, Sibiu: Noul decan vorbește despre rolul de pionierat al instituției în dialogul cu mediile secularizate

În calitate de doctor al acestei Facultăți am vrut și eu să știu cine este noul decan? Îl cheamă pr. conf. dr. Daniel Buda. În finalul articolului de mai sus scrie cum a ajuns în această funcție: „clericul a ocupat mai multe funcţii în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor: consultant ştiinţific, secretar executiv, membru al Secretariatului permanent al Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi coordonator al Departamentului de relaţii bisericeşti şi ecumenice.”

Este clar? Cea mai mare pepinieră de Iude ecumeniste rămâne cetatea lui Șaguna. Credeți că cu asemenea păstori vă va primi Hristos în Împărăția Lui? Șanse ZERO.

Îi doresc părintelui decan luminare de la Hristos, să îl ocrotească Sfinții Mărturisitori Ardeleni de tot răul, să îl ajute să se lepede de ecumenism și să se îngrădească de hotărârile eretice ale sinodului apostat din Creta (iunie, 2016).

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Notă – despre modul în care mitropolitul Ardealului, prof. dr. ÎPS Laurențiu Streza, s-a comportat la susținerea tezei mele de doctorat (2008) găsiți pe acest site, la adresa:

”Înșelări” și ”înșelați” – răspuns la acuze ecumeniste

Mai ales mă refer la aceste pasaje:

„Relatez pe scurt următoarea întâmplare, petrecută în noiembrie 2008, la care am martori pe ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, profesorul de morală Cosma de la Caransebeș, pr. Irimia Ioan din Suceava și soția mea, Ioana-Alina, prezenți la susținerea tezei mele de doctorat în teologie ortodoxă, la Sibiu.

Am început să îmi susțin teza în fața comisiei, condusă în calitate de decan chiar de către Înaltpreasfinția Voastră. Când am ajuns la subcapitolul despre erezia feminismului, ca fiind parte integrantă a ecumenismului contemporan, Înaltpreasfinția Voastră m-ați întrerupt și mi-ați spus: ”Să treci peste capitolul acesta.”

V-am răspuns cu tot respectul: ”Dacă eu sar acest capitol, mă va sări și Dumnezeu de la mântuire.” Înaltpreasfinția Voastră a replicat: ”Dacă vorbești despre feminism, eu ies afară din sală.” V-am răspuns: ”Înaltpreasfinția Voastră, eu am venit să îmi susțin teza, faceți cum vă îndeamnă conștiința.” M-ați întrebat: ”Cât durează treaba asta?” V-am spus că maxim 10 minute.

Ați plecat supărat, iar după câteva minute ați deschis puțin ușa sălii profesorale unde avea loc susținerea tezei și mi-ați zis: ”Bă, ai terminat?” Cu respect v-am răspuns că mai am câteva minute. Ați trântit ușa și ați revenit după un sfert de ceas.

Am luat ”magna cum laude”, am depus jurământul, iar în capelă, de față cu mine și cu toți cei menționați mai sus, în final ÎPS Irineu v-a întrebat: ”nu îl faci iconom stavrofor?” (așa cum prevede regulamentul). Ați răspuns, ați zis tare, de față cu toți membrii comisiei: ”Pe ăsta? Nu vreau.” Și cu asta am plecat la masă.”

Între timp am primit cinstea nețărmurită de a suferi nițel și a fi prigonit pentru Hristos (10 ianuarie 2017), opunându-mă hotărârilor eretice din Creta (2016), așa că nu îmi pare rău de lipsa din CV a calității de „iconom stavrofor.” (pr. Ciprian)