Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Anti-eretic, dar… nu până la capăt?

Iată ce spunea episcopul Milutin de Valjevo (oraș din Serbia, lângă care se află mănăstirea Celje, unde sunt moaștele Sfântului Justin Popovici), în anul 2014:

Bine spus, ortodox!

Apoi acest vlădică a participat la adunarea din Creta (iunie, 2016) și a fost unul din cei 17 ierarhi sârbi care nu a semnat documentul 5, care îi recunoaște pe eretici ca biserici.

Din păcate, apoi în Sinodul sârb au acceptat toți ierarhii sârbi hotărârile cretane.

Să îl ajute Sfântul Justin Popovici să se îngrădească de panerezia ecumenistă și să devină un mărturisitor ortodox! I-o dorim din toată inima!

Redacția

Bun ești, Doamne… Atotbun! Slavă Ție!

„Dumnezeu vă împlinește dorințele bune în moduri pe care voi nu le cunoașteți. Așadar, liniștiți-vă și chemați-L în ajutor pe Dumnezeu.” (Sfântul Nectarie, mitropolitul Pentapolisului)

Între „trebuie să fac” și „iubesc să fac, pentru a fi”…

„Zis-a Avva: probabil că ați observat sau chiar ați trăit voi înșivă faptul că în zilele sau în perioada în care postim există o stare de nervozitate și o tendință spre irascibilitate. Mulți atribuie doar diavolului cauza acestor stări. Însă cred că aceasta este o interpretare simplistă și provenită din interes personal, care exclude existența propriei noastre responsabilități pentru stările respective!

Orice faci în timpul vieții tale trebuie să aibă sens pentru tine. Omul este însetat de sens. Așadar, dacă postul este pentru noi numai o îndatorire religioasă, un „sfânt” (sacru) „trebuie”, o schimbare a regimului propriu de hrană, atunci cu siguranță postul nu ne poate aduce bucurie. Iar tot ceea ce facem fără bucurie este condamnat să moară, să se ofilească și să devină ceva plictisitor și aducător de tristețe.

V-ați întrebat vreodată cum este posibil ca atâta lume să țină diete foarte solicitante și extenuante pentru a dobândi un trup frumos și suplu, mai ales în lunile de vară, iar când este vorba de post oamenii să se opună așa de mult sau să îl privească cu indiferență?

De ce oare? Pentru că postul nu le spune nimic, nu înseamnă nimic pentru ei, nu au un mobil interior care să îi îndemne a posti. Când acestora le prezinți ceva doar ca o „îndatorire” sau chiar ca ceva sfânt, golești acel ceva de viață, nu mai pulsează nimic în el, nu mai are gust (rost de a-l încerca). Legea, tipicul, regula, a trebui – toate sunt anoste și atât de mici încât ele nu pot umple de bucurie inima omenească.

Lipsește această iubire față de Hristos care le face pe toate altfel: de dragul Celui iubit să nu mănânci, să nu dormi, să te jertfești și și să faci lucruri extraordinare, toate cu multă bucurie. Să nu ne ascundem după deget: viața ortodoxă ori este iubire de Hristos ori în lipsa acestei iubiri te plictisești (nu vezi niciun rost al vieții) și ești rănit sufletește de moarte…”

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sensul adânc al postului

„Zis-a Avva: postul nu trebuie să fie doar unul trupesc, ci să fie îndepărtarea sau reținerea de la tot ceea ce are ca centru sinele nostru: să ne înfrânăm de la orice iubire de sine, de la egoism, de la orice poftă sau pornire „sufletească” sau emoțională, de la orice dorință de stăpânire sau de la orice libertate necontrolată (fără limite).

Acest lucru îl putem reuși numai dacă ne rugăm, iar mai mult decât aceasta nu numai dacă doar repetăm cuvintele unei rugăciuni, ci dacă ne silim pe noi înșine ca aceste cuvinte să intre în sufletul nostru și să aducă cu ele duhul și modul de gândire și de viețuire al Sfinților.

Dacă ne rugăm din toată inima în această lume întunecată, plină de umbre și orfană (cuprinsă de singurătate) vom rămâne în legătură cu Dumnezeu Cel Viu, Care este Lumină, Bucurie și Viață.

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

A vorbi și a tăcea…

„Este nevoie de doi-trei ani ca să înveți să vorbești și apoi îți trebuie o viață întreagă pentru ca să înveți să taci…”

POST CU FOLOS !

Și un bonus:

„Pretutindeni există priorități…”

(La cea de mai sus rămâi… mut de „interesul media”…)

Redacția

 

Cine stă și se gândește, poate se… înțelepțește

„Creștinii au ajuns să trăiască într-o stare aflată între „fericirea” mahomedană (mese întinse și desfătări-desfrânări în „raiul” lor demonic – n.n.) și individualismul occidental…”

Dialog Mamă-Fiu

(spre mântuirea oamenilor):

„Hristos spune: „Ce îmi ceri, Maica Mea?”

Maica Domnului Îi răspunde: „Mântuirea muritorilor (a oamenilor).”

Hristos spune: „M-au mâniat (prin fărădelegile lor).”

Maica Domnului Îi răspunde: „Fie-Ți milă de ei, Fiul meu.”

Hristos spune: „Dar nu se vor întoarce ușor de la păcatele lor…”

Maica Domnului Îi răspunde: „Mântuiește-i (Ajută-i) cu harul Tău.”

Hristos spune: „Bine, vor avea parte de izbăvire prin mila Mea.”

Maica Domnului Îi răspunde: „Îți mulțumesc, Cuvântule Dumnezeiesc.”

„Uniunea Europeană nu crede nici în existența țărilor (de sine stătătoare și independente – n.trad.), nici în steaguri (ca simboluri ale acestor țări – n.trad.), nici în Hristos, nici în viața veșnică. Ea crede numai în bani și de aceea s-a umplut de deprimare și de deznădejde.”

„Înlăuntru, în adâncul inimii voastre să puneți cuvântul: „sunt ticălos și nevrednic.” Când diavolul aude așa ceva, fuge departe de acel om. Diavolul își face sălaș doar acolo unde este mândrie, slavă deșartă, dorință de a place oamenilor, ură, invidie, răutate, viclenie.” (Sfântul Antim din insula Hios – trecut la Domnul în 15 februarie 1960, canonizat de Biserica Ortodoxă Greacă în data de 14 august 1992)

„Fiul meu, să știi că nici postul, nici privegherea, nici asceza trupească, nici orice alte fapte de-a dreapta nu pot să Îl facă pe Dumnezeu să Se bucure și să I se arate omului respectiv decât numai sufletul smerit și inima pururea simplă și plină de bunătate.” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântul al XVI-lea)

Cam așa ceva (ca exemplu):

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu