Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cei ce sunt în același duh…


Avem prima veste despre cele întâmplate la sfârșitul celei de-a doua săptămâni a Postului Mare, la Mănăstirea Bănceni, când împreună cu ÎPS Longhin Jar au slujit părinți greci și români. Din filmarea de mai sus, încărcată pe net de pr. Matei Vulcănescu, putem recunoaște pe:

1. Pr. Prof. Dr. Theodoros Zisis – creatorul ideii „părtășiei la erezie”;

2. Pr. Matei Vulcănescu – no comment, deja îl știe tot satul;

3. Pr. Macarie Banu de la Oituz – „duhovnicul” skype;

4. Pr. Athanasie de la Oituz – ibidem;

5. Pr. Claudiu Buză – ucenicul lui MSC

6. Pr. Cosmin Tripon – ucenicul nr. 2 al lui MSC

7. Pr. Vasile Iovița – no comment, dar să aveți inima tare dacă accesați site-ul sfinției sale.

Articolul de pe site-ul katanixis (adresa: http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_77.html) nu mai este însoțit de nici o adăugire despre conferința ținută de pr. Teodor Zisis la Bănceni, la care au fost chemați… cei chemați, cu toate că s-a lansat zvonul că „toți” părinții care au întrerupt pomenirea au fost chemați, însă au fost ocoliți cei care au participat la Sinaxa de la Roman și care au fost apoi „blagosloviți” de vlădica Longhin, pe care Dumnezeu să îl țină sănătos.

Nu putem să ne dăm seama ce anume caută acolo părinții de la Oituz, ale căror deraieri de la Ortodoxie au fost vădite de mai bine de un an și până în prezent nu s-a auzit că ei ar fi renunțat la ele. Dar poate că au nimerit exact unde trebuia, într-o „oază” a Oastei Domnului, cu toate cele aferente!

Părinții români au avut ocazia de a sluji cu un ierarh care nu a întrerupt pomenirea mai-marilor lui ereziarhi, deci în esență acești părinți români au revenit la pomenirea ereticilor.

Al doilea aspect este că dacă tot s-a adunat acolo „crema Ortodoxiei”, trebuia luni, marți cel târziu să fie plin netul de laudele la adresa lor. Însă tăcerea MÂLC probabil are și ea un sens… giratoriu!

Oricum, încă așteptăm de la ei vești bune, patristice, duhovnicești, nu numai fast liturgic, pomenitor de eretici! Cu această ocazie a fost pomenit arhiepiscopul Onufrie (vădit ca ecumenist și rugător împreună cu ereticii și necreștinii) – a se vedea video – și „toți patriarhii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului”?

Care sunt aceia? A fost de fapt un artificiu liturgic (un episcop nu pomenește decât pe mai marii lui direcți sau pe patriarh, nu pe toți patriarhii…; doar când un întâi-stătător – arhiepiscop sau patriarh – slujește în sobor atunci se citesc toate dipticele cu patriarhii din Ortodoxie), putea spune arhiepiscopul de Bănceni așa: „episcopi” ortodocși, dar a spus „patriarhi”, spre a nu supăra nici Moscova, dar a-i „liniști” și pe cei prezenți, că la Bănceni ortodoxia este la ea acasă. Însă manevra a căzut în gol.

Domnul să îi lumineze, pentru rugăciunile Sfântului Grigorie Palama !

Redacția

Popă ecumenist catehizează copiii papistașilor, în spirit sincretist

La adresa (https://www.facebook.com/kefalouros.paterioustinos/videos/vb.1321640486/10212399441484068/?type=2&theater) se află o înregistrare cu o parte dintr-o oră de „cateheză” făcută de un preot ortodox(?) din cadrul mitropoliei de Kerkyra (sau insula Corfu, cum îi spun românii)

„Un preot ortodox(?) vorbește la o oră de religie copiilor din cadrul arhiepiscopiei papistașe din insula Kerkyra, din Potamos. Ce spune el?

1. Noi, ortodocșii, suntem una dintre multele „familii” surori, care avem un punct comun: iubirea noastră față de Hristos.

2. Este o mare binecuvântare ca aceste „familii” să fie alături una de alta, pentru că sunt mai multe cele care ne unesc decât cele care ne despart. De asemenea, în două momente din filmarea respectivă vorbitorul îl numește „frate” pe Mario, popa papistaș.

3. Vorbitorul propune ca auditoriul papistaș să se roage pentru unitatea creștinilor.

4. Vorbitorul accentuează că este mare lucru ca cineva să trăiască lângă Hristos, în „Biserică.”

Nu este greu ca cineva să înțeleagă, prin acest video de câteva minute, înșelarea în care se află respectivul cleric și pe care o propovăduiește pe față. Avem câteva întrebări pentru respectivul cleric (arhimandritul Iustin Kefaluros), referitoare la cele de mai sus:
1. Elementul comun al acestor „familii” este Hristos. Însă care Hristos? Cel adevărat? A doua Persoană a Sfintei Treimi, care S-a întrupat pentru noi sau antihristul, a cărui cale o pregătește panerezia ecumenismului inter-religios și sincretist?
2. Cuvântul „frate” în limba greacă se spune adelfos. Acesta provine de la cuvântul delfis,care înseamnă pântece plus prepoziția a. Cum este posibil ca cineva să fie „frate” (adelfos) cu noi, ortodocșii, dacă nu aparține Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, adică Sfintei Ortodoxii?
3. Rugăciunea pe care o propune să o facă papistașii pentru unitatea creștinilor cărui Dumnezeu se adresează? Celui adevărat sau creaturii oamenilor, făurită sub influența celui rău?
4. De ce le spuneți minciuni și îi umpleți cu speranțe deșarte că se vor mântui în erezie? De ce vă împotriviți, părinte Iustin, Crezului ortodox?
Încheiem cu două întrebări retorice:
1. De fapt de cine ascultă și pe cine slujește acest arhimandrit Iustin?
2. Unde este episcopul acestui cleric și Sfântul Sinod, ca să ia măsuri?
Domnul să îi dea pocăință!

Ce simbol???!!!

Notă – respectivul cleric este întemeietorul Centrului de dialog inter-creștin – inter-religios – inter-cultural «Together» (Împreună), sub formă de asociație non-profit (având sigla de mai sus), cu sediul la Thesalonic. Oare acest Centru a primit vreo fărâmitură (adică donație) și de la Vatican sau toți banii pentru „ortodocși” s-au dus la patriarhul ecumenic, pentru noua mănăstire ortodoxă(?) din Austria?

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/03/blog-post_87.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sfântul Justin Popovici și Hristos, Mirele Bisericii

„Cel care ești atotprezent, totuși nu ești acum și înlăuntrul meu din pricina păcatului meu, de aceea eu nu Te aud, nu Te văd, nu Te înțeleg.

Doamne Atotmilostive, coboară, smerește-Te și intră în inima mea, în sufletul meu, în trupul meu, care este iad fără Tine.

Însă Tu ai coborât și în iad și totuși ai rămas Dumnezeu, haide și în iadul meu, ca să îl transformi în paradis.

Pentru că acolo unde Tu ești, deja acolo este raiul, iar prin Tine omul deja este ca un înger.

Toată firea cea căzută se închină înaintea Ta, cu un strigăt sfâșietor: Doamne, miluiește!

Durerea noastră se adună în cuvântul nostru omenesc, într-un glas de rugăciune: Doamne, miluiește!

Întorși către Tine, vedem cum întreaga noastră existență se umple de acest suspin: Doamne, miluiește!

Lacrimile ne curg pe obraji și Îți punem înainte tot sufletul nostru, prin aceste două cuvinte: Doamne, miluiește!”

(Sfântul Justin Popovici)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sfântul Simeon Noul Teolog: „Trebuie să ne străduim cât mai mult pentru ca mintea noastră să fie sfințită de către Hristos…”

„Trebuie să ne străduim cât putem pentru ca mintea noastră să fie sfințită de Hristos, ca ea să primească harul Sfântului Duh. Căci pentru ca noi să ne putem sfinți, Hristos-Dumnezeu S-a făcut Om, pentru aceasta El S-a răstignit, a murit și a înviat.

Iar sfințirea minții noastre aceasta este: sfințirea sufletului pe care el o primește în această viață, pentru ca apoi să se învrednicească să primească harul dumnezeiesc și învierea cea mai presus de fire în viața viitoare și trupurile sufletelor care s-au învrednicit să învieze (să rămână vii, prin har – n.trad.) aici, în această viață.

Așadar, trebuie mai întâi să ne curățim mintea, să stea atentă atunci când se roagă, când citește, când este învățată cuvintele dumnezeiești. Iar dacă nu ne vom îndrepta și curăți mintea, toate celelalte le facem în zadar și sufletul nostru nu va progresa niciodată duhovnicește.”

(Sfântul Simeon Noul Teolog,

Operele găsite, Cuvântul al IX-lea, p. 64)

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/02/blog-post_187.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Lumea râde, Sfinții plâng, Hristos BIRUIEȘTE !

Blagosloviți și iertați!