"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)
A fost publicată Enciclica ce va fi rostită în această Duminică, a Ortodoxiei, în Mitropolia de Pireu. Nu am tradus-o toată, ci am selectat ideile principale. Ea abundă de citate biblice și patristice, analizând foarte bine, în prima ei parte, noțiunile de: dogmă, credință, ortodoxie, ortopraxie etc.
Idei principale:
Dacă avem ceva cu care să ne mândrim, aceasta este Sfânta noastră Ortodoxie.
Însă credem cu fermitate că dacă noi toți, cler și popor, am fi cu adevărat ortodocși, nu ar exista nici măcar un eretic sau vreun păgân.
Suntem ortodocși, dar numai cu numele și în acte.
Ortodox nu înseamnă numai să avem acest nume, ci înseamnă hotărâre pentru împlinirea și respectarea legilor Domnului, a poruncilor Bisericii.
Devreme ce într-adevăr Ortodoxia este cea mai înaltă credință din lume, și faptele noastre ale ortodocșilor trebuie să fie superioare tuturor celorlalți oameni.
Sfinții Părinți spun: „viața întinată naște dogme greșite” și invers: „dogmele greșite duc la o viață vicioasă”.
Apoi mitropolitul Serafim de Pireu vorbește teoretic despre dogme și morală, despre ortodoxie și ortopraxie.
În epoca noastră se observă o atitudine extremă față de dogme, adică deplina indiferență față de ele. Creștinii trăiesc fără să se mai intereseze de dogme.
Dogmele exprimă viața Bisericii și sunt indicatori referitori la viața Bisericii.
Ereziile formulează învățături care vin în opoziție cu experiența vieții bisericești. Însușire specifică a tuturor ereziilor pe care le-a condamnat Biserica, este că ele puneau la îndoială în parte sa total adevărul restaurării omului în Hristos și adevărul îndumnezeirii omului. Însă, în felul acesta, ele puneau la îndoială natura și scopul Bisericii.
Este păcat să constatăm azi că omenirea se află într-un daltonism dogmatic și moral. Noua morală schizofrenică îi propune omului contemporan o nouă dogmă schizofrenică: faptul că poate uni în persoana lui elementele cele mai opuse, că poate fi și moral și imoral, bun și rău, drept și nedrept, păcătos și evlavios, ortodox și eretic, ecumenist și ortodox, mason și creștin etc.
Despre iconoclasm, papism și protestantism… dar și despre ecumenismul practic sau popular… – mai multe idei, foarte frumoase și cu suport biblic și patristic.
Finalul este minunat:
„Sfinții Părinți au stăruit și au rămas întotdeauna în acrivie. Căci acrivia în dogmă dă acrivie în morală, în viața duhovnicească. Numai acrivia în credință și în viață morală mântuiește. Cu aceste două aripi să zburăm spre cer.”
1. Este o schizofrenie (izvorâtă din daltonism dogmatic – sau, mai pe românește: ORBIRE DUHOVNICEASCĂ), conform mitropolitului Serafim de Pireu, a considera că cineva poate fi ortodox și eretic în același timp, deci ideea „părtășiei la erezie”, adică a amestecului dintre ortodoxie și erezie este de domeniul… științei psihiatrice, desigur nu în sensul patologic al cuvântului (Doamne, ferește! Nimeni nu spune așa ceva!), ci în cel de graduală întunecare a minții celor care o propovăduiesc. Așa spune, iată, omul, ierarhul la care acești „părtași” țin și îl promovează cel mai mult.
2. Dacă numai acrivia mântuiește, cum se face că mitropolitul Serafim de Pireu nu face ABSOLUT NIMIC CONCRET, ca ORTODOPRAXIE – împotriva ecumenismului? Adică de ce se află în deplină comuniune cu ERETICII ECUMENIȘTI ?
3. Această Enciclică se va citi în Duminica Ortodoxiei a anului 2018. La aproape doi ani de la marea mârșăvie care a fost batjocorirea Ortodoxiei – oare ca sens al înțelegerii proprii a termenului de „ortodopraxie” de către participanți (?) – prin sinodul tâlhăresc din Creta, iar „LEUL” din Pireu nu mai spune ABSOLUT NIMIC despre acesta??? Bine spunea mitropolitul Bartolomeu Anania: nu mă numiți „leul din Ardeal”, că leul de obicei moare după ce îi cad tot dinții, de foame și de neputința de a se mai hrăni. Aici am ajuns???
4. Stimați filo-pireiști, aveți un „idol” care nu urmează acrivia Sfinților Părinți, promovează anumite persoane dovedite clar ca fiind calomniatoare și mincinoase, iar noi, cei care nu vrem să fim „duși cu zăhărelul” de asemenea pseudo-ierarhi suntem ÎNCĂ acuzați de schismă?
Îndeobște, Sfântul Efrem Sirul este cunoscut tuturor credincioșilor pentru rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieții mele…”, pe care cu toții o rostim, însoțită de metanii, în timpul Postului Mare. Dar nu numai.
Acum câteva zile am găsit acest mic și frumos citat din opera Sfântului Efrem Sirul, operă care este de o întindere, vastitate, adâncime și profunzime teologică greu de egalat:
„Mândria și lauda și mântuirea creștinilor este mărturisirea dreptei credințe și să nu fie de acord nimeni să devină prieten cu cei care cugetă cele opuse acesteia (adică dreptei credințe), ci să respecte porunca și Testamentul Domnului Hristos nepătat, neîntinat și nefalsificat de orice erezie, până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.” (Sfântul Efrem Sirul, Cuvânt despre iubirea față de săraci, în Opere, volumul al V-lea, p. 140)
Ca părinți aghioriți transmitem clerului și poporului român ortodox urarea de a avea un Post Mare binecuvântat și cu folos duhovnicesc; să ajungem cu toții cu bine la praznicul Sfintei Învieri.
Ne dorim ca toți ortodocșii din toate țările să înfruntăm împreună panerezia ecumenismului, iar diferitele și posibilele probleme care s-au creat între cei care luptă împotriva ereziei să se rezolve cu dragoste și întru adevăr, ca să strălucească peste și în noi toți lumina lui Hristos.
Este de așteptat să existe anumite neconcordanțe și opoziții, însă să urmăm calea Sfinților Părinți și vom fi în îmbrățișarea caldă și sigură a Bisericii lui Hristos.
Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne miluiască!
Cu iubire în Hristos, din partea tuturor părinților aghioriți,
Gheron Savva Lavriotul
Gheron Hariton Ieromonahul
PS – alături de aceste cuvinte ale părinților aghioriți vreau să îmi cer iertare de la cei cărora le-am greșit și îi iert pe toți cei care mi-au greșit în vreun fel oarecare. Post binecuvântat, întru Adevărul Bisericii lui Hristos! (pr. Ciprian Staicu)
La rugămintea mai multor părinți și frați, am întrerupt în această seară traducerea cărții-sinteză despre întinarea prin erezie și validitatea Tainelor, conform învățăturii celor 9 Sinoade Ecumenice, să ascult înregistrarea video în care protopresbiterul Matei Vulcănescu, din cadrul Mitropoliei de Pireu (Grecia), vine cu o analiză proprie la situația din prezent.
Pentru ca răspunsul meu să fie cât mai obiectiv, am extras din materialul filmat ideile principale și le-am numerotat (voi încerca la fiecare să ofer și răspunsul imediat, urmând în final concluziile):
Plan de idei și răspunsuri
1.Părintele Matei începe cu o bâlbâială.
Răspuns: nădăjduim ca să nu fie o amestecare de idei toată înregistrarea.
2.Diferența între părinții opritori de pomenire și gruparea părintelui Sava constă într-un amănunt, care schimbă toată… totul (așa s-a exprimat pr. Matei).
Răspuns: părintele Matei nu face parte nici dintr-o categorie, nici din alta, ci stă … la căldurică; nu are parte de prigoană. Măcar pr. Teodor Zisis a trimis scrisori către mitropolitul lui, dar părintele Matei a trimis vreo scrisoare arhiepiscopului Ieronim, să îl mustre pentru semnarea documentelor eretice din Creta? (nu mai spun de mitropolitul Serafim, că el îl consideră ortodox, mărturisitor etc) Ce a suferit părintele Matei din partea ecumeniștilor, după iunie 2016?
3.Este vorba despre diferența de a fi în schismă și a fi în Biserică.
Răspuns: s-ar fi cuvenit, ca om al Bisericii, de la început să spună pr. Matei ce înseamnă „schismă” și ce este „Biserica.” Folosirea clară și asumată a unor termeni arată existența unei gândiri teologice stabile. Lipsa clarității în expunerea teologică arată o necunoaștere, cel puțin, sau o manipulare, cel mult.
4.Nu putem fi de acord, nici în comuniune cu ei (cei care acceptă ecumenismul), dar nici nu putem sa îi condamnăm și să îi presăm, înaintea convocării unui sinod.
Răspuns: toate sinoadele din istoria Bisericii s-au convocat după următoarele etape de pregătire: conștientizarea poporului, întreruperea comuniunii cu ereziarhii, prigoana din partea ereticilor, presiunea exercitată de ortodocși – prin atitudinea lor fermă împotriva ereziei (nu a vreunei persoane), pecetluirea prin mucenicie a mărturiei ortodoxe pentru mulți mărturisitori.
5.Pr. Sava spune: toți sunt eretici, pentru că toți sunt în comuniune unii cu ceilalți.
Răspuns: părintele Sava și toți părinții ortodocși, alături de mirenii doritori de mântuire, cu timp și fără timp conștientizează poporul, spunând răspicat că mai-marii lor i-au băgat în erezie. Omul nu știe, va afla. Omului nu îi pasă, va fi responsabilizat. Desigur, decizia îi aparține. Dar trebuie să știe clar care sunt consecințele alegerii lui. În Vechiul Testament, în cartea Deuteronom, Dumnezeu spune: Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul; alege viața și vei fi viu. Așadar, faptul că un om este în erezie este posibil să nu fie vina lui. Însă dacă va rămâne în erezie, în cunoștință de cauză, atunci va fi și vina lui. Oare cel care știe că cineva a făcut o crimă este vinovat de crima însăși? Nu. Dar dacă i se cere să spună dacă știe cine este vinovatul și nu spune, el cum este? Dacă nu spune, va fi complice la crimă, tăinuitor al acesteia și nu va scăpa de OSÂNDĂ.
6.Exemplul Bisericii bulgare, care nu este în CMB, nu a acceptat hotărârile din Creta, dar este în comuniune cu celelalte Biserici.
Răspuns: citiți viața Sfântului Maxim Mărturisitorul, când i-a răspuns episcopului Teodosie, care îl anunța că trimișii Romei au slujit cu monoteliții din Răsărit, cu toate că papa Martin I convocase înainte un sinod la Roma și anatematizase monotelismul. Ce răspuns a dat Sfântul: cei care au slujit cu ereticii nu obligă întreaga Biserică a Romei să cadă odată cu ei. Adică, de căzut în erezie cad cei care știu despre ea și totuși se fac că nu știu. Din această postură vorbește pr. Matei Vulcănescu, într-un mod viclean.
7.Doar dupa anathema unui sinod ecumenic asupra ecumeniștilor, pr. Sava va avea dreptate.
Răspuns: parcă părintele Sava asta caută: să aibă dreptate?! Sfinția sa face de ani de zile munca de apostolat și de conștientizare a poporului. Nu l-am văzut să nu îi spună vreunui om adevărul, dar nici pe unul venit de la erezie la adevăr să îl respingă.
8.Poporul nu este eretic, ci eretic este doar cel ce propovăduiește o învățătură eretică.
Răspuns: Fals. Poporul participă la slujbe, unde sunt pomeniți ereticii, ca unii care chipurile „drept învață cuvântul adevărului” și poporul spune Amin, Doamne miluiește, pe toți și pe toate, deci poporul ESTE DE ACORD cu preotul care minte pe Hristos în față. Dacă poporul ar știi minciuna preotului, nu ar mai răspunde „așa să fie”, adică amin. Asta facem noi, cei care nu suntem grupare, ci suntem preoți ortodocși, simplu. Spunem poporului că este mințit, iar mincinoșii, părinte Matei, nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, conform Apocalipsei.
9.A fi în comuniune cu un eretic nu este bine, trebuie să protestezi, însă tu nu ești eretic dacă ești în comuniune cu el.
Răspuns: cineva a pus otravă în ciorbă și îți dă să mănânci și tu știi că e otrăvită. Cât mănânci din ea? Toată farfuria? Sau refuzi-protestezi? Cum? Să vedem mai jos.
10.Pr. Sava vrea să îi sperie pe români.
Răspuns: dragii români, cel care v-a speriat cel mai tare în ultimii ani a fost acest monah plin de bun simț, jertfelnicie și adevăr? Ați ascultat conferințele lui? L-ați cunoscut față către față? Îl știu deja mii de oameni. Poate fi vreo comparație între verticalitatea lui teologică și prestația părintelui Matei? Însă părintele Sava ne-a trezit din somnul mai greu ca moartea al nepăsării și al necunoașterii. Și a făcut-o frumos, delicat, sincer. Dar unora le place somnul și s-au trezit morocănoși. Tot vina lui este?
11.Niciodată cu frica nu poți să faci pe cineva să te urmeze, cu biciul.
Răspuns: „Biciul” cuvântului părintelui Sava arde doar pe demoni. Pe nimeni altcineva.
12.Lumea va zice: pleacă, mă, de aici, ești un exagerat.
Răspuns: asta nu zice lumea, ci o spun morocănoșii… de mai sus sau cei cărora le place la… căldurică. Dar știm ce zice Hristos despre căldicei…
13.Omul trebuie conștientizat, dar să hotărască singur ce drum va lua.
Răspuns: de acord întru totul. Dar să nu guste din … ciorba otrăvită, adică să nu mintă pe Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, spunând despre ierarhul eretic că este ortodox. Cine face aceasta, o face pe propria răspundere.
14.Preotul care spune în fața credincioșilor că nu este de acord cu sinodul din Creta, dar îi e frică să întrerupă comuniunea, pr. Sava zice despre acesta că este eretic.
Răspuns: Preotul-preoții respectivi nu sunt eretici pentru că le este frică, ci pentru că mint în fața Sfântului Altar, pe Hristos Însuși. Ei sunt lași, iar lașitatea îi duce la acceptarea ereziei, iar erezia crește nivelul de lașitate și tot așa… Bănuiți care va fi finalul? Oare mântuirea preotului și a turmei? Oare care dintre noi și-ar încredința mântuirea, repet MÂNTUIREA, unui preot laș?
15.Nu le poți cere tuturor să facă mărturisire.
Răspuns: când am fost botezați, ne-am asumat – prin naș – sau noi înșine, dacă am devenit ortodocși la maturitate, că viața noastră va fi o VIE mărturisire de credință. Și că vom zice mereu: „mărturisesc un botez…”, adică un singur Botez, cel ortodox. În Creta s-a recunoscut că „toți suntem una”, ortodocși și eterodocși. Concluzia: cine nu mărturisește, nu este ortodox, oricâte diplome de ortodox și cruci de aur pe piept ar avea. Ne aducem aminte ce ne-a spus Hristos despre cel care Îl va mărturisi sau nu în fața oamenilor?
16.Trebuie să alegem calea de mijloc.
Răspuns: AICI ESTE ESENȚA. Calea de mijloc!!!!!! Care este aceea, părinte Matei? Cum, nu ne spuneți ABSOLUT NICI UN CUVÂNT??? De ce oare? Pentru că, dragi români, este un om stăpânit de frică și habar nu are care este calea de mijloc.
17.Pr. Sava a împărțit lumea în două: eretici și ortodocși.
Răspuns: părintele Sava nu împarte nimic, ci fiecare dintre noi ALEGEM cu cine suntem: cu Dumnezeu sau cu mamona. În fiecare clipă a vieții noastre facem asta!
18.Teoria vaselor comunicante a fost aplicată de stiliști, la 1924.
Răspuns: așa este, însă noi nu ne-am lepădat de ierarhie, așteptăm întoarcerea lor DIN EREZIE, nu suntem schismatici, nici stiliști.
19.Zice: azi sărbătorim sinodul VIII ecumenic…, apoi vorbește de schisma de la 1054.
Răspuns: părintele Matei habar nu are când a fost Sinodul VIII Ecumenic. Acesta a avut loc între anii 879-880 d.Hr., la Constantinopol, pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Fotie cel Mare. Care este legătura lui cu anul 1054? Pune mâna, te rugăm frumos, părinte Matei, pe cartea de Istorie a Bisericii!
20.1054 – au fost date anathemele.
Răspuns: așa este, dar nu au fost date printr-un sinod ecumenic, așa cum afirma părintele Matei că e necesar, la începutul interviului.
21.Părintele Matei o întoarce și spune că apoi prin consens panortodox toți au recunoscut anathema.
Răspuns: părintele Matei și-a dat seama că a încurcat borcanele și că una e Sinodul VIII Ecumenic, alta 1054, alta subiectul Sinoade Ecumenice și, pentru că era filmat, trebuie să găsească o soluție și o ia pe aceasta cu consensul ortodox.
22.Criteriul nostru este sinodul sau dacă nu măcar consensul panortodox.
Răspuns: criteriile părintelui Matei s-au schimbat de la începutul interviului până la finalul lui. Așa că să pună mâna și pe cartea de Dogmatică, ar prinde bine!
23.Lipsa de cunoștințe teologice îi face pe unii să cadă în extreme.
Răspuns: așa este; victima de azi: părintele Matei Vulcănescu. Vrednic este(?)!
(Stau și mă întreb, de ce îmi pierd eu vremea cu VIP-uri din acestea, dacă am ales Golgotha? Doamne, miluiește!)
Concluzia: pentru că mulți oameni au fost tulburați de acest personaj necunoscător de teologie istorică, dogmatică etc, îmi revine datoria să expun care este calea de mijloc, cea despre care a amintit cel intervievat, dar despre care NU A SPUS NIMIC:
1) ecumenismul este panerezie;
2) Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „cel care este în comuniune cu vrăjmașii lui Dumnezeu (adică cu ereticii – n.n.), este și el vrăjmaș al lui Dumnezeu.” E clar, nu?
3) Nu ne-am născut eretici, nu am crescut eretici, dar „momentul Creta” ne-a împins ca un buldozer spre erezie. Ne vom opune, ne vom da la o parte din calea tăvălugului, rămânem ortodocși. Nu facem aceasta, ne vom afunda în erezie.
4) A pomeni ca ierarh ortodox un eretic este o hulă la adresa lui Hristos. Cine vrea să se știe vinovat de acest lucru, când va veni ceasul Judecății?
5) Nu vrea nimeni să îi sperie pe credincioși, dar vremurile pe care le trăim sunt cea mai mare șansă: spre mântuire sau spre osândă. De noi depinde, cu cine ne aliem, cu Dumnezeu sau cu satana. Nu există vreun aspect al panereziei ecumeniste care să fie altfel decât satanic. Orice compromis cu această panerezie ne va duce la pierzare.
6) Preotul a jurat la hirotonie că va asculta de: Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de episcop. ÎN ORDINEA ACEASTA. Realitatea ACUM este aceasta: Dumnezeu este împotriva ecumenismului, Biserica la fel, Sfinții Părinți, la fel; numai episcopii au ales calea îmbrățișării ecumenismului. Noi de cine vom asculta? De Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de EPISCOPII ORTODOCȘI, CARE DREPT ÎNVAȚĂ CUVÂNTUL ADEVĂRULUI.
