Răspuns la studiul ieromonahului Macarie Banu, intitulat
Trezvie și iubire în mărturisirea dreptei credințe
Câteva remarci generale la început:
– studiul părintelui Macarie, publicat pe site-ul psaltirea.ro, începe cu cuvinte mari și frumoase: trezvie, iubire, mărturisire de credință, busolă, statornic, dreapta credință, uniți etc.
– din punct de vedere al tehnoredactării, lucrarea este absolut de excepție. Este în format pdf, dar este codat și nu poți nici măcar să copiezi o parte din text, poate îți place un citat, ci trebuie să iei totul la pachet. Acest lucru nu cred că este întâmplător.
– atrage și încântă privirea prin format, alcătuire, culoare, analiză.
Analiza textului
Pagina 2:
– un citat foarte lung din opera mitropolitului Ierothei Vlahos, elocvent și ortodox.
Pagina 3:
– paragraful 1: ”lupta se duce împotriva panereziei ecumenismului și trebuie purtată cu multă înțelepciune și sfătuire.”
Răspuns: luni de zile (iulie 2016 – februarie 2017) ne-am adunat în sinaxă cu părintele Macarie, la început doar câțiva, apoi s-a ajuns la zeci de părinți români, am încercat să ne sfătuim, să avem o atitudine comună, însă de fapt el se folosea de ceilalți părinți – pe unii acuzându-i în ascuns, cu alții aliindu-se, pentru a face un singur lucru: a-și crea propria biserică de catacombe, în care Împărtășania se dă la pachet și spovedania se face prin … bipuri. La început nu ne-am dat seama, însă cu timpul totul iese la iveală. Deci la capitolul sfătuire – părintele Macarie o face doar cu sine însuși.
– Tot în paragraful 1: acuză pe alții de tendințe schismatice, de fapt pe cei cu care a fost în sinaxă luni de zile, dar care nu au vrut să accepte deraierile lui anti-ortodoxe.
– în ultimul paragraf: pomenirea episcopului care propovăduiește erezia (nefiind caterisit de un sinod) nu te poate transpune automat în starea de eretic.
Răspuns: pomenirea episcopului cu cuget eretic te face părtaș la credința lui, deci ești în stare de erezie, adică de hulire a lui Dumnezeu. Un viitor sinod doar pecetluiește și aplică o condamnare care vine în urma lipsei de pocăință până la acel sinod, însă nu sinodul certifică existența ereziei, ci cugetul eretic se mărturisește pe sine, prin cuvintele și faptele săvârșite de persoana în cauză.
Pagina 4:
Răspuns: noi, cei schsimatici, în viziunea părintelui Macarie, am avut mereu o atitudine deschisă față de ceilalți preoți, câștigând din ce în ce mai mulți la dreapta mărturisire. Deci nu am întrerupt comuniunea cu ei, așa cum acuză autorul studiului în paragraful 1. Însă am oprit comuniunea cu părintele Macarie Banu pentru blasfemierea Sfintelor Taine ale: Preoției, Spovedaniei și Împărtășaniei (a se vedea studiul din anexa 1).
– Răspuns la paragraful 2: nu există canon opțional, toate sunt obligatorii. Acesta este cugetul patristic și canonic. Oricine gândește ortodox ia atitudine când credința lui este terfelită printr-o erezie. Obligativitatea vine din conștiința trează și din iubirea adevărată spre întoarcerea ereticului la adevăr (apropo de titlul studiului pr. Macarie).
– tot în paragraful 2: preotul… care nu are echilibrul sufletesc necesar, mai bine este să stea pe loc…
Răspuns: ca un fost practicant de arte marțiale, pr. Macarie insistă pe echilibru, cu toate ocaziile. Nu înțeleg ce înseamnă a sta pe loc în acest caz, decât că ar propune ideea: fraților, numai unii ca mine (adică părintele Macarie) știu ce fac și sunt echilibrați, deci faceți ca mine, că eu ȘTIU. Aș răspunde cu cuvintele: smerește-te, părinte Macarie, practicile folosite de sfinția ta pe linie liturgică și duhovnicească sunt inadmisibile din punct de vedere ortodox.
Răspuns: citatul din opera Sfântului Athanasie nu este prezentat clar, spre a putea fi verificat. În plus, părintele Macarie nu poate el însuși verifica cele citate, lipsindu-i cunoștințele necesare pentru citirea operelor patristice în original, spre o analiză critică a unei eventuale traduceri deficitare în română. Aceasta nu înseamnă că Sfântul Athanasie cel Mare nu a scris cele menționate, însă studiul teologic presupune niște reguli obligatorii în cercetare.
Pagina 5:
Răspuns: se citează din cartea părintelui Epifanie. Aici este o problemă: în original grec nu apare în titlul ei cuvântul stilism, ci zelotism. Traducând în limba română această carte, pr. Ștefan Nuțescu în mod voit a schimbat termenii, pentru a da impresia că toți zeloții sunt de fapt niște schismatici, ori deja schismatici, ori în devenire. Ceea ce este profund fals: toți sfinții au fost zeloți, adică au avut râvnă, zel pentru dreapta credință. Acuzația de zelotism, în contextul patristic, de 2.000 de ani, este una falsă, căci fără zeloții credinței nu existau nici martiri, nici Sinoade, nici Sfinți Părinți.
– primul paragraf: Răspuns: ca peste tot în lucrare, se fac acuzații la general, fără a se spune unde, cine, cum, cu un singur scop: să acrediteze ideea că SINGURUL care știe adevărul și cum se duce lupta este echilibratul părinte Macarie. Cu har sau fără har, cu Taine și fără Taine etc, important este să transpară ideea că părintele Macarie știe și ceilalți se înșală. Exact aici se află miezul problemei, căci o asemenea gândire este EXACT ESENȚA SCHISMEI. Părintele Macarie este un schismatic, care vrea să transforme sensul duhovniciei, al spovedaniei și al împărtășirii. Nu se află în unire cu nimeni decât cu propriul său cuget, pe care vrea să îl impună prin vaccinări teologice ca și acest studiu.
Apare și durerea părintelui Macarie, că alături de părintele Eftimie Mitra, a fost exclus din Sinaxa Națională. Motivul a fost lipsa lor de sinceritate, nu lipsa sau nerecunoașterea luptei lor împotriva ecumenismului, lucru pe care îl fac declarativ, însă nu au suferit NIMIC pentru Hristos, ca din fapte (roade) să se vadă dacă este vorba de un copac bun sau nu.
Răspuns: paragraful cu biserici paralele seamănă cu știrile din media: aruncă în față un pericol iminent, uitând că în România părinții din Sinaxa Națională (din care majoritatea au fost prezenți la Botoșani) nu s-au lipit de nici un episcop, nu au făcut biserici paralele, dar nici nu își bat joc de Hristos, dându-L la cutie mirenilor acasă!
Răspuns la ultimul paragraf: se vede că părintele Macarie nu a citit istoria Bisericii, căci după Sinodul de la Ferrara-Florența și întoarcerea episcopilor apostați la Bizanț poporul nu a mai mers deloc la slujbele lor, unindu-se în jurul Sfântului Marcu Eugenicul. Exact așa se crește conștiința poporului, se dobândește trezvia autentică – ceea ce îndeamnă teoretic părintele Macarie, dar nu o face – prin întreruperea comuniunii cu ereticii, nădăjduind în întoarcerea lor. Părintele Macarie nu menționează nimic despre mesajele pe care le-a trimis la mulți să nu meargă la Sinaxa de la Tesalonic, nici la cea de la Botoșani, că acolo se adună schismaticii. Au avut loc ambele Sinaxe, unde a văzut cineva ceva neortodox în discursul abordat acolo? Doar în mintea lipsită de trezvie a părintelui Macarie TOȚI CEILALȚI GREȘESC. De fapt vorbim de un om suferind de patima trufiei, care nu acceptă nici sfătuirea, nici sinaxa, nici colaborarea, ci VREA SĂ FACĂ TOȚI CUM SPUNE EL ! (ca un maestru de arte marțiale…)
Pagina 6:
– paragraful 1: părintele Macarie Banu se întreabă cum ar sfinți Dumnezeu Tainele, dacă se împărtășesc spre osândă oamenii cu ele?
Răspuns: Hristos face ceea ce a promis la Cina cea de Taină (vezi Luca 22, 19) și la Înălțarea la cer (Matei 28, 19). Că unii dintre clerici și credincioși au duh de iude, că sunt căzuți în erezie nu este răspunderea Domnului, ci este urmarea firească a darului libertății primit de fiecare. Tainele se sfințesc, dar noi nu ne sfințim dacă avem cuget eretic. Iar din practica la cutiuță, ucenici ai părintelui Macarie au început să se și demonizeze împărtășindu-se după cum le-a spus el, rupând cu scobitoarea Împărtășania și consumându-o așa etc. Unii au ieșit din hățișul acesta blasfemiator, dar părintele Macarie are grijă să își țină oamenii sub control, prin mesajele nenumărate prin care spălarea pe creier este menținută sub control. Ferească Dumnezeu!
– de la paragraful 2 – după ce în patru pagini și-a spus tot of-ul, părintele Macarie începe să spună lucruri bune, despre păcatul celor care nu iau atitudine, despre cei care spun că în Creta nu s-a întâmplat nimic etc. Asta ar fi mierea de după fiere. Din păcate, nu poți selecta textul, părți din el, doamna Corina și doamna Ana (ucenicele și colaboratoarele părintelui Macarie) au avut probabil grijă ca oricine citește, să primească totul la pachet. Cinste lor pentru profesionalismul editorial, dar și compătimire pentru că au un duhovnic înșelat. Cu doriri de mântuire, desigur.
Pagina 7:
– paragraful 1: despre datoria celor caterisiți pe nedrept…
Răspuns: deontologic, ca unul care slujește într-o casă (chiar dacă are forma de biserică, lăcașul de la Schitul Oituz nu a fost sfințit de nimeni, deci părintele Macarie îi scoate pe oameni din biserică și îi aduce în casa de la Oituz – exact lucru de care îi acuză pe cei caterisiți), nu are dreptul să dea sfaturi, ca unul care nu a suferit încă pentru Hristos, dar și-a bătut joc de Tainele Lui.
Răspuns la paragraful 2: ideea pusă pe tapet că ceilalți duc lupta în afara Bisericii este de-a dreptul jignitoare. Însă are un mare avantaj: îi asigură părintelui Macarie Banu bunăvoința ierarhului apostat Ioachim Băcăuanul, ca să nu îl judece, ci să îl lase să continue, că e băiat bun.
– ultimul paragraf îndeamnă la să înmulțească iubirea dintre noi.
Răspuns: faptul că analiza mea de mai sus poate părea tăioasă nu arată vreo lipsă de iubire, ci ea provine din nevoia de a demasca amestecul voit de minciună, insinuare, manipulare și nițel adevăr pe care îl folosește părintele Macarie în studiul lui. (în aceste 7 pagini nu vedem la subsol absolut nici o referință clară la vreun citat din Sfinții Părinți).
De la pagina 8 urmează partea desenată – a cărei analiză va urma – în stilul specific părintelui Macarie, doar că acum nu mai desenează pe șervețele de hârtie, cum ne obișnuise la sinaxe, ci are profesioniști care desenează corăbioare, scheme, săgeți, punctulețe, omuleți, turnul din Pisa, sensuri giratorii, anatomie umană, cu tot cu intestine, copaci, munți, natură, curcubeie, floricele, pentagrame, capete de draci, pahare de vin și de bere, purcei, șerpi etc etc.
Cu siguranță sunt și lucruri bune și adevărate în această parte a doua. Singurul lucru pe care îl cer părinții ortodocși de la schismaticul părinte Macarie este să înceteze cu blasfemierea Sfintei Împărtășanii, cu spoveditul prin bipuri etc și să fie următor Sfinților Părinți.
Nădăjduim cu toții, cu multă iubire, luminată de adevăr și de supunerea față de Sfinții Părinți, că o va face. Altminteri, oricâte corăbioare va desena, NU VA FI ÎN CORABIA MÂNTUIRII !
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
