Azi dimineață ni s-a atras atenția că a apărut la adresa http://basilica.ro/evaluarea-sfantului-sinod-al-patriarhiei-alexandriei-referitoare-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/ știrea prezentată mai jos. Conștiința ne spune că trebuie să luăm atitudine. Ne vor întreba ecumeniștii: Cine sunteți voi? Vreți să ieșiți în evidență? Vă împotriviți unui întreg Sinod? Ați înnebunit de tot? etc. Răspunsul nostru este simplu: nu acceptăm ca nimeni să terfelească credința Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe. Dar, pentru a face acest lucru cu binecuvântare, vom apela la cuvintele unui ierarh mărturisitor, mitropolitul Serafim de Kithira, conform articolului postat la adresa http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/11/un-mitropolit-grec-contrazice.html
Mai întâi care este știrea:
Evaluarea Sfântului Sinod al Patriarhiei Alexandriei referitoare la Sfântul și Marele Sinod din Creta
Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei s-a întrunit în şedinţă de lucru în perioada 15-17 noiembrie 2016, sub președinția Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi. Miercuri, 16 noiembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Alexandrine a publicat un comunicat referitor la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care a avut loc în Creta, în luna iunie a acestui an.
1. Dăm slavă și laudă Dumnezeului în Treime, Care ne-a învrednicit să participăm la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, în luna iunie, care a trecut. Sinodul a reprezentat pecetluirea unui drum lung, de mai multe zeci de ani, parcurs prin consultări teologice intense, acorduri și dezacorduri. El a fost viziunea predecesorilor noștri luminați și harismatici, care s-au rugat să ajungă ziua convocării acestuia, însă nu au reușit. Ne exprimăm adânca recunoștință față de aceștia și ne rugăm pentru odihna sufletelor lor.
2. Sinodul din Creta a reprezentat un eveniment extrem de important pentru cursul Bisericii Ortodoxe, întrucât a oferit lumii contemporane o mărturie de unitate, responsabilitate și efort susținut. A fost, este și va rămâne o mare minune „a întâlnirii și a coexistenţei” Bisericilor Ortodoxe și credem că această nouă experiență va fi deslușită treptat și va aduce noi roade în spațiul ortodox. Fericiți sunt cei care vor gusta din aceste roade!
3. Acesta a confirmat faptul că sinodalitatea reprezintă expresia prin excelență a conștiinței eclesiologice a Bisericii Ortodoxe și, în același timp, reprezintă un răspuns dinamic pentru propovăduitorii înflăcărați ai introversiunii, exclusivității, etnofiletismului și fundamentalismului. Credem că, în viitorul apropiat, orice imperfecțiuni și neajunsuri ale acestui Sinod vor fi depășite la Sinoadele care vor urma, cu ajutorul lui Dumnezeu.
4. Mulțumim din inimă Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Președintele Sfântului și Marelui Sinod, Preafericiților Întâistătători și tuturor celor care au lucrat fără încetare pentru realizarea Sinodului, în mijlocul multor adversități și provocări.
5. Considerăm foarte importantă consolidarea la nivel sinodal a iconomiei ecleziastice, în condițiile diferitelor poziții extremiste și conservatoare, deoarece se oferă posibilitatea Bisericilor Locale de a aplica pastorația în timp real, în anumite locuri și circumstanțe. Însă, în ciuda glasurilor profetice care s-au făcut auzite în cadrul Sinodului și cele din timpul Conferințelor Presinodale, am constatat cu regret neîndrăzneală și reticență de a înţelege unele „abateri” de la vechile rânduieli ale vieții Bisericii și ale turmei ca rigoare (acrivie) și nu ca pogorământ (iconomie), deși aceasta ar fi afirmarea reală a Tainei Întrupării lui Hristos astăzi, adică revelarea vie și mântuitoare a lui Dumnezeu. Diferitele abordări ale problemelor legate de viața Bisericii nu reprezintă pentru noi deviații de la adevărul ortodox, ci adaptarea la realitatea africană.
6. Biserica Africii va continua participarea ei activă la toate dialogurile intercreştine şi interreligioase oficiale, în ciuda dificultăților şi problemelor care apar ocazional. Pe lângă participarea noastră la Consiliul Mondial al Bisericilor, promovăm prezenţa şi activitatea noastră la Consiliul Panafrican al Bisericilor. În fiecare clipă, trebuie să oferim cu smerenie o mărturie despre credinţa ortodoxă, despre deplinătatea revelaţiei divine, pe care Biserica noastră o păstrează. Mergând pe urmele lui Iisus, trebuie să devenim instrumente ale reconcilierii şi să cultivăm convieţuirea paşnică a oamenilor, respectând şi protejând diversitatea lor etnică, rasială şi religioasă. Suntem chemaţi împreună cu alte Biserici şi comunităţi religioase să lucrăm în vederea combaterii oricărei nedreptăţi sistemice şi demonice, în orice chip apare, anulând viaţa turmei noastre grav rănite şi însângerate.
7. Suntem conştienţi de faptul că fiind o Biserică vie şi dinamică, manifestată înlăuntrul unei lumi dezvoltate şi mult pătimitoare, avem datoria de a formula cu îndrăzneală şi viziune profetică condiţiile pentru angajarea şi transformarea lumii noastre, de a oferi speranţă şi viaţă deplină tuturor oamenilor, precum şi bucuria Învierii. Solicităm rugăciunile din suflet ale Trupului Bisericii noastre, ale clerului şi poporului, ca în cooperare cu toată lumea să punem în valoare dinamica Marelui Sinod şi să eliberăm acele puteri care vor arăta Biserica Africii o prezenţă profetică, întru frica Domnului ei, fiind mereu deschisă faţă de lucrarea uimitoare a Preasfântului Duh.
Analiza ideilor principale (mai întâi ideea, apoi răspunsul nostru, după cum ne-a luminat Hristos):
1. ”Dăm slavă și laudă Dumnezeului în Treime, Care ne-a învrednicit să participăm la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.”
Răspuns: Se cuvine a da slavă neîncetat lui Dumnezeu, însă în Duhul Adevărului, în vreme ce singura treime prezentă la acest sinod a fost: masoneria, CIA și Vaticanul. Bieții ierarhi ortodocși au fost simple glastre pentru flori, iar întâi-stătătorii au făcut jocul ereziarhului patriarh ecumenic, care a organizat în așa măsură Sinodul încât să nu poată fi schimbat nimic în textele pregătite dinainte. Batjocorirea eclesiologiei ortodoxe nu cred că are vreo legătură cu slăvirea Dumnezeului-Treimic. Sau, după cum spune mitropolitul Serafim de Kithira, documentul cel mai eretic, cel cu nr. 6, poate fi caracterizat ca o „piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor ortodocși.”
2. Sinodul a fost ”viziunea predecesorilor noștri luminați și harismatici.”
Răspuns: De fapt inițiatorii lui, încă de acum 100 de ani, au fost masoni, deci poate iluminați, adică slujitori ai satanei. Nume de patriarhi din secolul al XX-lea, ca Metaxakis, Athenagora, Bartolomeu sunt o rușine pentru istoria Bisericii Ortodoxe. Sfântul Paisie Aghioritul s-a rugat îndelung ca Dumnezeu să nu îl pedepsească cu moarte năpraznică pe ecumenistul Bartolomeu, așa cum merită pentru blasfemiile lui, ci să îi dea timp de pocăință. Însă ecumeniștii cei lipsiți de harul Duhului Sfânt merg din rău în mai rău.
3. ”Sinodul din Creta a reprezentat un eveniment extrem de important pentru cursul Bisericii Ortodoxe, întrucât a oferit lumi contemporane o mărturie de unitate, responsabilitate și efort susținut.”
Răspuns: Care unitate, devreme ce nu au fost reprezentați mai mult de 50% dintre ortodocșii lumii? Care unitate, când 33 de episcopi din 165 nu au semnat documentul eretic nr. 6? Care responsabilitate, când metoda folosită a fost presiunea, șantajul, calomnia, amenințarea? Efortul susținut se referă oare la ideea: hai să terminăm cât mai repede, sinodul nu poate fi prelungit, trebuie să semnăm acum tot, să nu amânăm nimic, că altfel Stăpânii ne iau capetele? Acest efort se referă la neputința arhiepiscopului Ciprului de a se abține de la o mare fărădelege și în consecință a semna în locul mitropoliților Athanasie și Neofit, care au refuzat să o facă? Credem că sentimentul cu care sinodalii s-au întors la casele lor a fost siluirea propriei conștiințe, în pofida cazării la hotel de cinci stele și a priveliștii naturale încântătoare. Cred că cei mai șocați nu suntem noi, pliroma Bisericii Ortodoxe, ci ierarhii înșiși care în cinci zile au reușit să ajungă de același rang cu Iuda și cu Arie (fapt pe care de altfel l-au invocat cu ocazia hirotoniei întru arhiereu, ca blestem de la Dumnezeu dacă nu vor apăra și nu vor propovădui curat și integral credința ortodoxă).
4. ”Sinodul din Creta a reprezentat… o mare minune… și va aduce noi roade în spațiul ortodox. Fericiți sunt cei care vor gusta din aceste roade!”
Răspuns: Minunea a fost că nu s-au deschis cerurile să tune și să fulgere și să împrăștie adunarea apostaților. Toți cei care vor gusta din aceste roade vor trăi pe viu sentimentul de golătate și de singurătate al Evei după ce a gustat din fruntul oprit. Mai întâi să facă ierarhii ascultare de Dumnezeu Cel revelat în Scripturi și mărturisit de Biserica Ortodoxă a Sfinților Părinți și apoi să pretindă altora ascultare.
5. ”Acesta (sinodul) a confirmat faptul că sinodalitatea reprezintă expresia prin excelență a conștiinței ecleziologice a Bisericii Ortodoxe.”
Răspuns: Mitropolitul Serafim de Kithira a acuzat sinodul cretan ”de o încălcare flagrantă a consfătuirii, pentru că majoritatea episcopilor ortodocși nu au avut ocazia să ia parte la munca sinodului.” De asemenea, el a numit inacceptabilă decizia de a mărturisi îmbisericirea celorlalte confesiuni creștine. „Timp de nouăsprezece secole Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a refuzat să numească diferite comunități eretice ca fiind biserici creștine.” Care sinodalitate? A fost o piesă de teatru, iar bieții ierarhi niște spectatori ai propriei lor căderi. Frumoase roade! În veci nu ne trebuie!
6. ”Am constatat cu regret neîndrăzneală și reticență de a înţelege unele „abateri” de la vechile rânduieli ale vieții Bisericii și ale turmei.”
Răspuns: Cu alte cuvinte, noi suntem o adunătură de proști care nu înțelegem aggiornamento făcut de ierarhii cretani, adică aducerea la zi a învățăturii Bisericii. Ceea ce ei numesc acum Ortodoxie nu este altceva decât arianism, macedonianism, nestorianism, hiliasm, iconoclasm etc, căci ei au recunoscut ca biserici pe toți ereticii. În vreme ce aceștia îi consideră în CMB pe ortodocși ca fiind cei mai de plâns creștini, pentru că nu acceptă căsătoriile homosexuale și preoția femeilor. Neîndrăzneala noastră se numește bun simț, se numește respect față de Sfinții Părinți, în vreme ce documentele cretane sunt o blasfemie la adresa Duhului Sfânt.
7. ”Biserica Africii va continua participarea ei activă la toate dialogurile intercreştine şi interreligioase oficiale, în ciuda dificultăților şi problemelor care apar ocazional.”
Răspuns: Adică ecumenismul merge înainte, cei care se opun vor fi anihilați rând pe rând, antihristul poate să vină. Părerea noastră este că ori de ne cunoaștem, ori de nu ne cunoaștem, noi, potrivnicii blasfemiei cretane și ei, susținătorii ei, ne vom întâlni, în fața lui Hristos, la Dreapta Judecată. Atunci se va vădi tot adevărul. Noi nu ne temem, căci ne-am expus cu totul, pentru ca Biserica lui Hristos cea Una, Sfânta Ortodoxie, să nu fie întinată de ereticii lupi în piei de oaie. Mitropolitul Serafim de Kithira se întreabă: ”Nu vom răspunde noi, ortodocșii, în Ziua Judecății pentru construcția acestui turn Babel spiritual și tăinuirea Adevărului Dumnezeiesc mântuitor?”
8. ”Avem datoria de a formula cu îndrăzneală şi viziune profetică condiţiile pentru angajarea şi transformarea lumii noastre, de a oferi speranţă şi viaţă deplină tuturor oamenilor, precum şi bucuria Învierii. Solicităm rugăciunile din suflet ale Trupului Bisericii noastre, ale clerului şi poporului.”
Răspuns: Noi întrerupem pomenirea ierarhilor ecumeniști, pentru că vrem să ne împărtășim cu Hristos, nu cu satana. Tot mitropolitul Serafim spune: ”Noi nu abandonăm acea statornicie pentru întunericul ereziei și a intențiilor malițioase, pentru a găsi pacea în confuziile lor și a spiritualității lor întunecate.”
În concluzie, cu durere vedem că ecumeniștii se tot duc de-a berbeleacul. Se potrivește aici un cuvânt al părintelui Damaschin Grigoriatul, misionar de aproape 30 de ani în Africa: atunci când creștinii africani se întorc la practicile lor magice, se îndrăcesc. Și îi aduc familiile lor la preoții care i-au botezat – protestanți, papistași sau ortodocși (fiecare după alegerea lui) – ca să se izbăvească de duhul cel rău. Iar papistașii și protestanții le spun: vă ajutăm cu orice vreți, vă dăm alimente, vă sprijinim în viața socială, însă pentru a ieși satana din cei îndrăciți trebuie să mergeți la ortodocși, numai ei pot să vă ajute. Iată credința care biruie pe satana. Iată la ce dau cu piciorul ecumeniștii, apostaziind. Vai de bieții și sărmanii africani, care vor lua binecuvântări de la ierarhii și preoții ecumeniști.
Dacă ar trăi Sfântul Apostol Pavel în ziua de astăzi, ar spune la fel ca în Epistola către Tit, 1,12-14: „Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă și să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.”
Ieromonah Macarie Banu
Pr dr. Ciprian-Ioan Staicu
