admin2 |

Înșelarea înșelatului Macarie pentru cei ușor de înșelat

28 aprilie 2020 / By admin2 / In Fără categorie

Hristos a înviat!

Iubiți frați ortodocși,

Azi a apărut o filmare cu o icoană a Maicii Domnului, din care ies lacrimi, iar icoana este ținută în brațe de ieromonahul Macarie de la Schitul Oituz.

Mă îndoiesc că este o minune dumnezeiască din următoarele motive:

a) toată filmarea icoana este ținută cu fața către cameră, nicidecum dintr-o altă poziție, deci nu se vede ce anume este în spatele ei (la câtă viclenie macaro-nilistă există pe piață și ținând cont de faptul că părintele Atnahasie – pomenit în video – viețuitor tot la Schitul Oituz, este expert în injecții cu extract de aloe, mă îndoiesc că chiar așa în direct… plânge Maica Domnului);

b) ieromonahul Macarie spune spre final că Dumnezeu „să primească pocăința noastră generală.” Nu știu unde a văzut el pocăință generală, poate a visat. Cât despre hulele aduse de el Sfintei Împărtășanii – ele rămân fără pocăință;

c) în același video – cu Maica Domnului tăcută și plângând – iar începe hulirea Fiului ei de către ieromonahul Macarie, care spune că „de multă vreme vă tot spunem” (care noi? păi, el și vrăjmașul diavol) „că fiecare inimă va fi un altar și fiecare rugăciune o Liturghie.” Adică hai să vă dau împărtășanie la cutiuță, eu, guru al vostru!

d) dacă fiecare rugăciune „este o Liturghie” înseamnă că nu mai este nevoie de Liturghia propriu-zisă. Cu alte cuvinte: preoție, slujbă, spovedanie, preoție ortodoxă – toate sunt aruncate la gunoi de acest individ cu voce mieroasă și cu pseudo-episcop ecumenist pe care îl pomenește zi de zi;

e) au mai plâns și alte icoane – în multe locuri – dar aceasta nu înseamnă în niciun caz că Dumnezeu validează înșelările unora. La cei îngrădiți de erezie încă nu am auzit să plângă vreo icoană, numai la ecumeniști – dovadă că la noi râde Hristos, Se bucură, pentru că Îl slujim în adevăr;

f) dacă ieromonahul Macarie are nevoie de „fabrică de minuni” înseamnă că nu i-a ajuns „fabrica de împărtășanie.” Oricum după viteza cu care se afundă în prăpastie se pare că nici Maica Domnului – care plânge pentru hulele unei asemenea ieromonah yoghin înșelat și ecumenist – nu mai are altă soluție decât să verse o lacrimă, două, o sută pentru el.

Dacă veți urma ieromonahului Macarie, veți avea parte de „împărtășanie” la discreție, „minuni” pe bandă, dar și o Judecată necruțătoare din partea lui Hristos, pe care ieromonahul Macarie nu Îl slujește, ci de Care se folosește pentru înșelarea celor neștiutori și cuprinși de teamă, acum mai mult ca oricând.

Pr. Ciprian Staicu

I-auzi una…!

28 aprilie 2020 / By admin2 / In Fără categorie

Ce spui, moșule?

„Un singur lucru este mai rău decât să te calce alții în picioare…”

Care, moșule?

„Să te obișnuiești cu asta!”

Redacția

Nu se fac necropsii – în „epoca covid-19 alias 5G și vaccinuri ucigașe” – pentru a nu exista dovezi ale minciunii universale…

28 aprilie 2020 / By admin2 / In Fără categorie

Recomandăm acest articol (deși site-ul respectiv este ecumenist):

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/De-ce-nu-se-fac-necropsii-in-pandemia-Covid-19-161161

Și comentariile aferente acestui articol – pe site-ul sursă – sunt interesante.

Dumnezeu să le dea sănătate – sufletească și trupească – în primul rând celor care nu se simt membri ai „lumii lui Zoro”! Celorlalți să le dea luminare, să priceapă că masca luată de pe podea – în China – nu se pune pe gură și pe nas – în România.

Redacția

35. Să fim ortodocși!

27 aprilie 2020 / By admin2 / In Fără categorie

În veci, ortodocși – Adrian Păunescu

Episodul 34: „În era precoronavirusului, ea a numit obligația de vaccinare – „un genocid”.”

27 aprilie 2020 / By admin2 / In Fără categorie

Recomandăm (precum și titlurile aflate în partea de jos a articolului respectiv):

Deputata Sara Cunial a rupt decretele stării de urgență: „Am fost spionați, subjugați, tratați ca niște infractori de un guvern, care în două luni ne-a distrus drepturile fundamentale, naturale și constituționale”

Episodul 33: Noi nu avem „birou de presă”, ca cei de pe Colina bucuriei autosuficiente, dar adevărul îl mărturisim

27 aprilie 2020 / By admin2 / In Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Provita, Provita, Provita

Hristos a înviat!

Am primit pe mail această sinteză de mai jos. Mulțumim celei care s-a ostenit cu realizarea ei: roaba lui Dumnezeu, Andreea.

Nu vor mai fi cei 6-7 ani de acasă, ci vor fi ani de inițiere în curvie. Asta vrea statul antihristic. Iar ierarhia B.O.R. NU se opune vehement, ci mângâie fiara între coarne

Contaminați de Coronavirus, conducătorii noștri au prins ocazia și au promulgat legea privind introducerea educației sexuale în școli, încă din clasele primare.

Avem nevoie de legi care să ne restricționeze accesul în afara locuinței pe motiv de pandemie, dar oare de legi care să interzică pornografia, atât în spațiul public cât și virtual, nu avem nevoie?

Adevărata cauză a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală și a creșterii ratei avortului, este tocmai libertinajul sexual și promovarea lui pe toate canalele media.

În spatele bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor la vârste fragede și așa mai departe se ascund alte interese meschine, în scopul pervertirii și îndoctrinării copiilor. Admitem că educația și moralitatea pot merge mână în mână, dar echilibrul dintre cele două nu poate exista fără o credință sănătoasă.

O formă echilibrată de educație ar putea fi acoperită printr-o informare în legătură cu riscurile reale la care se pot expune tinerii care încep o viață sexuală prea timpurie și dezordonată. Însă ceea ce se include acum în această programă stabilită, este cu mult peste domeniul de interes ce ar trebui să îl aibă un copil.

Această expunere aberantă a sexualității de la vârste fragede își va pune amprenta definitiv pe sănătatea mentală a copiilor.

Observăm cum se ignoră normele de protecție ale familiei și apar tot felul de anomalii emise de organisme internaționale (O.M.S. a propus introducerea Educației sexuale încă de la Grădiniță). Această organizație nu este în slujba sănătății oamenilor, știm bine că este finanțată de mari globaliști-progresiști și mari bancheri.

Interesul lor e să pervertească inocența copiilor și să distrugă familia cu orice preț, prin ideile lor bolnave. Toți ceilalți mai mici execută cu lașitate ordinele venite de la ei fără să le pese de repercusiuni, pentru că Dumnezeu este poate doar o noțiune abstractă în viața lor.

De la un model educațional îndreptat strict în direcția protejării împotriva bolilor cu transmitere sexuală, la informații privind diversitatea și „explorarea” orientărilor sexuale, masturbarea timpurie, pornografia și avortul, este deja prea mult. Toate contribuie la slăbirea autorității părinților, declinul familiei, inocularea în mintea copilașilor a unor practici sexuale prezentate ca fiind normale.

În acest fel, școlarii sunt forțați să înțeleagă încă de la pre-pubertate că este „normal” să fie pregătiți pentru a-și începe oricând viața sexuală, să își riște sănătatea prin folosirea contraceptivelor (care nu îi vor feri de bolile cu transmitere sexuală) și să acorde din ce în ce mai puțină importanță perspectivei firești a castității și culegerii la vreme potrivită a roadelor dragostei. Prin astfel de „lecții” copiii sunt supuși unui proces de îmbătrânire prematură și de degradare a sentimentelor.

Este bine știut că în multe școli din Europa educația sexuală este o materie obligatorie. Presiunea dinspre Uniunea Europeană se face simțită, avem exemple ca Danemarca („campioana educației sexuale”), Suedia, Germania, Elveția, ș.a.m.d.

Deja mii de școlari au fost „beneficiarii” revistelor de benzi desenate pe tema discriminării, videoclipurilor proiectate la clase, șocante prin caracterul obscen sau ai site-urilor ce oferă consiliere gratuită elevilor, unde toate perversiunile sunt văzute ca practici sexuale firești.

Avem mărturia unei familii de români stabilită în Belgia, a căror fetiță de șapte ani, elevă în clasa întâi, i-a șocat pe părinți, arătându-le un desen ce ilustrează explicit cum sunt aduși pe lume copiii. Mai mult, cea mică le-a descris și în cuvinte ceea ce a desenat.

Mama fetiței, Corina Elena, a spus: „Este halucinant!! Este strigător la cer! Mi s-a răscolit toată ființa mea! Mi-e greu să transpun în scris revolta pe care o trăiesc și gravitatea lucrurilor. Clocotesc! Trăiesc în Occident de mulți ani, există și părți bune aici, dar există o libertate mai mult decât este posibil.

Sistemul școlar din Occident presupune ca bariera dintre părinți și școală să fie foarte ridicată, aproape inaccesibilă, doar în cadrul ședințelor cu părinții poți vorbi cu ei.

Există un caiet de corespondență între noi și învățători prin care putem comunica cele de trebuință neapărată. No phones calls, no text messages. Nu am acces la ce studiază concret zi de zi. Copilul nu spune tot ce face, nu explică bine, este nițică beznă prin subiect.

Vă plângeți că suntem înapoiați? Uite ce câștigați când avansați! Prețul unui trai mai bun în Occident este mult prea mare pentru valorile cu care te alegi trăind în el.

Occidentul fură libertatea copiilor, fură copilăria copiilor, indiferent ai cărei nații sunt! Nu mai există nimic normal în Occident!

Cei 50 de ani de evoluție modernistă au acoperit orice urmă de normalitate. Iar ei nu își mai dau seama de lucrurile astea pentru că le-au moștenit și ei din generație în generație și au crescut așa. Tu, cel care încă ai crescut și te-au crescut părinții și bunicii frumos, cu simțiri, cu ceva valori, ceva principii, ești văzut anapoda de ei.”

Se pare că înainte ca elevii să învețe alfabetul și să citească, a devenit absolut necesar să știe despre spermatozoizi, ovule și cum se fac copiii. Câtă vreme imoralitatea se cultivă pretutindeni, vom tot asista neputincioși la un proces de secătuire spirituală și biologică, iar primele victime nevinovate sunt copiii.

Unei generații care oricum se află în derivă îi sunt de mare folos niște repere morale și exemple bune de urmat. Este necesară educația morală și religioasă, care să reflecte valorile părinților și ale culturii creștine, nu fanteziile bolnave ale unor ideologi.

Pentru o viață coerentă cred că o materie de predat în școală ar trebui să fie studiul conștiinței: ce este, ce știință și ce pârghii cuprinde. În fața propriei conștiințe, copilul și mai târziu adolescentul vor ști cine sunt, ce valoare au, ce vor de la viață, astfel că vor reuși să treacă singurul și cel mai important examen, cu brio: examenul propriei conștiințe!

Să ne rugăm lui Dumnezeu, să avem curajul de a ne opune și de a opri acest abuz la adresa copiilor noștri! Să înnăbușim răspândirea necredinței, a imoralității și a necurăției în sufletele fragede și receptive ale copiilor și ale tinerilor.

În final, vă recomandăm să parcurgeți cu atenție documentul oficial care prevede predarea noțiunii de masturbare la copiii intre 0-4 ani și 4-6 ani, redactat de către O.M.S., în colaborare cu Centrul Federal German de Educație pentru Sănătate:

Sursa – https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf?fbclid=IwAR0Mt75Z7AIH2ECjxSyBtYiKXfvjvpLTKE9xtP6FMzqhd7fDQLYwYhENiAk

Andreea din București

31. Făclia vie din ochi

27 aprilie 2020 / By admin2 / In Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit

Hristos a înviat!

„…Să avem înțelepciunea de a ne lăsa mai mult privirile să vorbească și de a pune „botniță” cuvintelor inutile.”

Recomandăm un articol frumos, găsit pe net:

https://www.astrocafe.ro/articole/privind-peste-masca

Preluăm textul și aici, în cazul în care site-ul respectiv poate nu va funcționa:

Privind peste mască

de Corina Chelaru

„Dintotdeauna mi-a plăcut să privesc oamenii, să le observ feţele, mişcările mâinilor, să văd cum se ţes luminile şi umbrele pe chipuri şi în priviri. Am privit mii de chipuri de copii îndreptate spre mine în orele mele sau chipuri de adulţi veniţi să caute alinare şi să se înţeleagă dincolo de aparenţe şi de suferinţe. Am ascultat mesajele mâinilor văzute la muncă sau odihnindu-se, am căutat dincolo de toate să ating inima semenilor mei pentru a o înţelege şi a o iubi. Aşa cum e ea – în mii de dimensiuni şi de stări, fără judecăţi sau aşteptări, doar cu recunosţinţa de a mi se permite să intru într-un spaţiu atât de fragil şi de divin!

„Mi-e drag ca lumina ochilor!” a fost expresia care m-a fascinat copil fiind, când ascultam basme sau poveşti de viaţă istorisite de adulţii din jurul meu. Nu am ştiut niciodată cât de preţioasă e această lumină, până când nu am făcut cu copiii mei la şcoală un exerciţiu de empatie, pentru a înţelege cum arată viaţa unui nevăzător. După încercările lor şi ale mele de a relaţiona şi de a face cele mai simple gesturi cotidiene cu ochii închişi, în momentul în care i-am redeschis şi ne-am privit, în lumina lor, a ochilor, s-a adăugat o strălucire specială – cea a gratitudinii de a ni se fi îngăduit SA PRIVIM LUMEA şi SA NE PRIVIM!

Epoca izolării, datorată virusului detonator de conştiinţe şi de tipare vechi ne-a pus în situaţii total noi, situaţii în care nimic din ce era cunoscut nu mai părea a funcţiona. Dincolo de faptul că s-au împuţinat feţele umane pe care le vedeam zilnic „faţă în faţă”, au dispărut mâinile pe care ni le atingeam, s-a mărit şi răcit cu suspiciune şi teamă spaţiul comunicaţional dintre noi. Brusc nu ne-am mai văzut feţele cele de zi cu zi, cele pe care fie le împodobeam cu grijă cu machiaj sau cu expresii studiate sau le cercetam atenţi înainte de a ieşi din casă pentru a fi conforme cu masca noastră socială, cu ceea ce doream a părea să fim. Am fost nevoiţi să ne punem măşti la propriu! Ca şi când goana noastră nebună după măşti şi roluri, dorinţele noastre de a ne ascunde autenticitatea sub fardul tiparelor sociale s-ar fi materializat. Aşa cum se materializează în Univers tot ceea ce vine din adâncul nostru, cel pe care nu îl putem controla. Ne-am văzut în lumea palpabilă aşa cum eram în realitatea noastră interioară – nişte măşti!

A rămas însă deasupra măştii PRIVIREA, au rămas ochii noştri să spună tot ceea ce faţa cea acoperită nu mai poate să spună. Şi – ca atunci când o parte din corpul nostru nu mai funcţionează şi celelalte părţi îi preiau funcţiile, devenind mai sensibile şi mai complexe – şi privirea noastră s-a schimbat. Privirea care e lumina din „ferestrele sufletului”! Viaţa ne-a obligat să ne privim în ochi. Acolo unde se vede orice schimbare interioară, acolo unde Adevărul nu poate fi măsluit sau ascuns.

Când am studiat prima oară ochii în fizionomie, mi s-a părut partea cea mai dificilă. Erau atâtea forme, atâtea unghiuri, deschiderea lor, pleoape de dimensiuni şi texturi diferite, colţuri tensionate sau rotunjite calm, irişi ca nişte evantaie infinit colorate, pupile strânse cu precauţie sau concentrare sau dilatate de iubire, surpriză şi bucurie. Veşnic schimbători la orice reflexie luminoasă, un instrument fabulos de comunicare, pe care am încercat să îl „clasific” în tipurile învăţate, până când am reuşit să văd dincolo de tipare combinaţiile infinite. Mi-am dat seama de ce beduinii, stăpânii deşertului, au putut să ajungă la o artă atât de subtilă de a preţui oamenii doar din privire. Din cele câteva minute avute la dispoziţie la apropierea unui străin, înveşmântat din cap până în picioare pentru a nu fi copleşit de nisipurile încinse duse de vânturile deşertului să citească sufletul omului şi să-i „scaneze” inima. Am înţeles de ce se puteau căsători cu o femeie, chiar dacă nu-i vedea decât ochii şi să nu se înşele în a alege o femeie curată şi înţeleaptă.

Am cercetat privirile oamenilor de când a început „mascarada”, epoca măştilor care ne-au închis gurile şi ne-au sigilat obrazele. La început ne-am păstrat mulţi obiceiul de a ne feri privirile, de a nu ne lua timpul de a ne privi semenii în ochi. Pupilele noastre contractate de frică păreau a încerca să închidă toate uşile, ca şi când până şi pe acolo s-ar fi putut strecura virusul. Sclere galbene de lipsa aerului şi a soarelui sau roşii de la nenumărate ore de contact cu ecranele. Irişi cu culori şterse şi palide, cornee sticloase sau opacizate de neîncredere şi de dezorientare. Pleoape zbătându-se îngrijorate sau încercând să acopere obosite privirea, pentru a nu mai vedea nimic din dezastrul lumii noastre cotidiene care se destrăma cu vuiet şi spectaculos sub loviturile unui microorganism invizibil. Apoi, după un timp, am văzut prima privire a unui străin zâmbindu-mi peste mască, la cei doi metri de „distanţă socială”. Zâmbetul meu s-a întors către el şi de acolo a „ricoşat” în ochii casierei de la magazin, ai paznicului şi aşa mai departe. Ca o „făclie de Paşti” care aprinde rând pe rând candelele speranţei. Ce minune că suntem! – vorba dragului de Nichita Stănescu. Şi rând pe rând, zilele care au urmat, în marea de ochi lipsiţi de strălucire, ici-colo au început să se aprindă luminiţe, dând semn că în spatele ferestrelor sufletul unora a început să se trezească şi să vadă lumea dincolo de mască.

Nu ştiu cât vom purta măştile fizice, cele care credem noi că ne protejează, dar tare m-aş bucura ca, indiferent ce va urma după acest interval de prăbuşire a lumilor exterioare şi interioare, să avem înţelepciunea de a ne lăsa mai mult privirile să vorbească şi de a pune „botniţă” cuvintelor inutile. Să avem la fel de multă grijă cum aveam înainte de machiajul şi expresiile noastre studiate de sufletul nostru care vorbeşte prin privire. Prin privirea aceea de peste mască!”

Să facem precum… liderii lumii:

Sursa – https://www.digi24.ro/stiri/externe/presedintele-africii-de-sud-a-ajuns-de-rasul-lumii-dupa-si-a-pus-masca-de-protectie-pe-ochi-in-timpul-unei-conferinte-1297269

Până una alta, iată ce au „descoperit” clujenii:

Particulele de coronavirus pot trece prin masca de protecție. Virusul se poate transmite şi prin ochi

Mila Domnului și să fiți sănătoși!

Oare omul de azi s-a gândit că decât să fii tot rânjit sau mustăcit ca înainte e mai bine să zâmbim curat… de sub mască?! No way, este doar o botniță!

Redacția