(sataniști din lumea întreagă, uniți-vă; Lucifer vă… „binecuvântează”)
… și Crucea lui Hristos a celor care mărturisesc adevărul și sunt prigoniți de către eretici, pentru dragostea lui Hristos:
Redacția
Bogații au multe posibilități sau ocazii ca să scape de mândrie și de depravare (de stilul de viață imoral și împătimit). Dar și cei săraci au mai multe posibilități să ajungă nebuni din pricina mâniei și a invidiei față de cei bogați. Între bogați și săraci diferența nu este atât de mare pe care se pare.
Să ne aducem aminte toți că nu am adus cu noi nimic în această lume și nu putem să scoatem nimic din ea, nici un lucru material. Dar, așa cum a spus Sfântul Apostol Pavel, ar trebui ca dacă avem haine și hrana zilnică să fim mulțumiți și să nu cerem nimic mai mult.
Redacția
Slavă Domnului că a fost canonizat Cuviosul Iacov Tsalikis!
Duminică, 3 iunie 2018, la praznicul Tuturor Sfinților, a avut loc la Mănăstirea Cuviosului David din insula Evvia slujba oficială de canonizare a părintelui Iacov Tsalikis. Ce am observat din transmiterea live care poate fi găsită la adresa:
https://www.pemptousia.gr/video/zontani-anametadosi-orthros-ke-patriarchiki-th-litourgia-gia-tin-agiokatataxi-tou-os-iakovou-tsaliki/
a) Mitropolitul Serafim de Pireu a fost prezent la această slujbă, alături de foarte mulți alți ierarhi (stând chiar alături de unul dintre cei mai fervenți ecumeniști, mitropolitul Ignatie de Dimitriada, adică cel din zona Volos, întemeietorul Academiei Teologice din Volos, unde ecumeniștii au dezvoltat ani de-a rândul „teologia” meta-patristică, adică o mare erezie, care spune că Sfinții Părinți sunt depășiți sau că trebuie reinterpretați). Față de această erezie ani la rândul, prin scris sau viu grai, au luat atitudine potrivnică părinții greci, în frunte cu pr. Teodor Zisis;
b) Sfânta Liturghie a avut ca protos pe patriarhul ecumenic Bartolomeu, care „i-a binecuvântat” pe toți cei prezenți și le-a ținut cuvânt de „învățătură”;
c) a venit multă lume să se închine la mormântul Sfântului Iacov;
d) a fost liniște și pace, nicio problemă pentru organizatori.
Găsim următoarele la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.com/2018/06/blog-post_53.html), sub titlul: „Toți evlavioșii (cei cu cuget ortodox) au fost prezenți, în frunte cu cel mai „ortodox” dintre cei cu cuget ortodox, mitropolitul Serafim”:
– „Oare ce „iconomie” sau ce nevoie stringentă l-a făcut pe „prea-bine credinciosul” mitropolit Serafim de Pireu si pe alți episcopi „cu cuget ortodox” de care vorbesc mereu pr. prof. Teodor Zisis, pr. Nicolae Manolis și alții să fie în comuniune de rugăciune în Evvia cu ereziarhul Bartolomeu și cu cei care au semnat hotărârile eretice ale Sinodului din Creta?”
– „Și cum își va motiva pr. Anghelos Anghelakopoulos omilia lui la Simpozionul anti-ecumenist și anti-cretan din 16 iunie de la Thesalonic, devreme ce mitropolitul lui, Serafim, este în comuniune cu cei care au semnat în Creta?”
Pe de altă parte, un alt cleric al Mitropoliei de Pireu, părintele Pavel Dimitrakopoulos (cu care am fost coleg la Mitropolia de Veria între anii 2004-2010 – n.trad.), responsabilul Biroului anti-eretic din cadrul Mitropoliei de Pireu, a scris de curând un articol foarte bun (la adresa: http://trelogiannis.blogspot.com/2018/06/blog-post_40.html), în care arată că Simpozionul internațional de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Thesalonic, desfășurat între 21-25 mai 2018, cu toate că a adunat mai mulți ierarhi ecumeniști și 99 de profesori de teologie din 20 de țări (de la 25 de facultăți și institute teologice), nu a reușit să demonstreze că sinodul de Creta a fost unul ortodox, ci a eșuat prin falsitatea argumentelor aduse. Acest părinte Pavel (fost doctor), un om de mare ispravă – cum de nu întrerupe comuniunea cu mitropolitul Serafim, care este așa de legat, ca „leu” al ortodoxiei grecești, de toate hienele ecumeniste?
Răspunsul îl aflăm în comentariile de la articolul menționat la început:
1. „De ce vă mirați, iubiți frați?” În „iconomie” (promovată la ora actuală de: pr. Teodor Zisis, „ucenicii” lui Chirilă și de alții; nu este vorba de ADEVĂRATA iconomie făcută de Sfinții Părinți, ci este o stratagemă vicleană cripto-ecumenistă) încap toate: adevărul și minciuna, lumina și întunericul, Hristos și veliar, ierarhul LEU antiecumenist (Serafim) și ierarhul șarpe ecumenist (Bartolomeu), luptătorul pentru credință și trădătorul ei. Alegeți și luați ce vreți. Taraba este plină cu de toate!
2. „Mă tem că de fapt conducătorul grupării lor (de ecumeniști ascunși) este Mitropolitul Serafim de Pireu… iar pr. Teodor Zisis este omul lui în rândul celor îngrădiți…” Din faptele lor vor fi judecați. În cuvinte toți sunt anti-ecumeniști. În faptă, însă, sunt mai vicleni decât ecumeniștii înșiși!
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
În concluzie:
1. Slavă Domnului pentru canonizarea Sfântului Iacov Tsalikis!
2. Tactica ecumeniștilor (la Constantinopol, la Atena, la București, la Sibiu) este să canonizeze REPEDE pe cei la care are evlavie poporul – evlavie adevărată sau falsă (apropo de „portmoneele sfințite” pe care le putem găsi la Prislop de vânzare…) ca să salveze aparențele lor de … ortodocși.
3. Acest articol nu are rostul de a jigni pe cineva; cei jigniți suntem noi de către cei care ne mint că luptă alături de noi pentru slava lui Hristos și a Bisericii!
4. Domnul să îi lumineze pe eretici, pe pseudo-ortodocși, iar nouă tuturor să ne dea curaj, pocăință, răbdare și bun simț!
Redacția
Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cinstirea preoților
Ascultați pe Sfântul Pavel, care zice: Fraților, ascultați pe mai marii voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seama” (Evrei 13, 17). Pentru aceasta, și mai mult să-i cinstiți pe dânșii. Că tu te îngrijești numai de ale tale, doar ți-ai îndrepta viața ta bine, iar de alții nu ai nici o grijă. Iar preotul, chiar de și-ar îndrepta viața sa, dar dacă de tine n-ar purta grijă și de nu te-ar îndrepta bine, atunci împreună cu cei răi se va osândi.
De va avea și învățătură și așezare nedreaptă, să nu-l ascultați pe el. Iar de va învăța drept, apoi la viata lui să nu te uiți, ci cuvintele lui să le ascultați. Și să nu zici: „Cum, mie îmi zice, iar el singur nu le face?” Fiindcă aceasta este slujba lui, ca adică să nu se lenevească, ci să grăiască spre toți; iar de nu va grai, judecată va lua. Deci, de nu-l vei asculta pe el, te vei osândi.
Precum zice Domnul: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine” (Luca, 10, 10). Și cel ce vă hulește de voi, pe Mine Mă hulește. Nu, fraților, nu se cade oilor să hulească pe păstor, pentru că el în toate zilele, pentru tine și pentru toți frații tăi aduce slujbă, dimineața și seara, se roagă lui Dumnezeu în biserică și în afara slujbei din biserică, umblând cu crucea și pentru tine rugându-se.
Deci, socotind acestea toate, să-l cinstim pe el în tot chipul, ca pe un părinte. Iar, de vei zice: „Este spurcat și rău”, nu ți se cade ție să-l judeci. Că, chiar și Păstorul cel bun, de S-ar ruga pentru tine lui Dumnezeu, ce ar folosi dacă tu vei fi un necredincios? Sau și spurcat de ar fi, ce te vatămă pe tine spurcăciunea lui, dacă tu vei fi credincios? Că toată lucrarea este a lui Dumnezeu. Că preotul numai își deschise gura sa, iar toate le face Dumnezeu. A Căruia este slava în veci! Amin.
(Cuvânt din Proloage la ziua de 4 iunie)
Cinste lor!
Și să luăm și noi exemplu, căci nu suntem un neam de momâi, ci urmași de Sfinți și de eroi, de iubitori ai Adevărului și ai virtuții, fii și slujitori ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică!
La praznicul Cincizecimii noi sărbătorim ziua aceea în care Duhul Sfânt S-a pogorât în foișorul unde erau adunați ucenicii Domnului „și toți s-au umplut de Duhul Sfânt.” De atunci Duhul Sfânt Se arată și lucrează într-un mod unic în Biserică, pentru că El este pentru Biserică ceea ce este sufletul pentru trup.
Nu este ușor a vorbi despre Duhul Sfânt, pentru că El este Dumnezeu Însuși, a Treia Persoană a Sfintei Treimi. Însă pentru a ne adânci oarecum în această mare Taină vom sublinia trei expresii din cunoscuta rugăciune „Împărate ceresc”, adresată Sfântului Duh, care arată cum lucrează Duhul Sfânt în viața noastră.
1. Duhul adevărului
Prima expresie este „Duhul adevărului.” Domnul Hristos L-a numit astfel, adresându-se ucenicilor Lui: „Când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul” (Ioan 16, 13), adică atunci când va veni Duhul Adevărului, El vă va călăuzi la tot adevărul cel mântuitor.
Este evident că Domnul L-a numit pe Duhul Sfânt, „Duhul adevărului”, pentru că Acela ne conduce la adevăr. Într-adevăr, numai prin luminarea noastră de către Duhul Sfânt putem să ne înțelegem credința și marile ei adevăruri. Duhul Sfânt ne învață cum să ne rugăm lui Dumnezeu, ne deschide mintea pentru înțelegerea Sfintei Scripturi, ne luminează să distingem, să pricepem care este voia lui Dumnezeu în viața noastră.
Așadar, avem nevoie de luminarea Duhului Sfânt ca să nu greșim, ci să mergem cu statornicie pe calea adevărului.
2. Mângâietorul
A doua expresie este numai un cuvânt: „Mângâietorul”, care înseamnă Cel care aduce mângâiere și Cel care întărește. Într-adevăr, Duhul Sfânt este Cel care ne întărește în lupta noastră duhovnicească. El aprinde în inima noastră flacăra credinței, ne ridică după vreo cădere într-un păcat, ne sprijină în hotărârea noastră spre pocăință, cultivă în noi înclinația spre lupta dobândirii virtuții. De asemenea, El ne aduce mângâiere în clipele noastre grele și ne sprijină sufletul nostru zdrobit după ce a trecut printr-o încercare, boală sau durere.
Așa cum remarca Sfântul Apostol Pavel, „Duhul îi vine slăbiciunii noastre în ajutor, că nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit.” (Romani 8, 26)
Iar când avem voință puternică, dispoziție de a lupta cu păcatul, statornicie, bucuria și pacea sufletului, toate acestea nu sunt altceva decât daruri ale Duhului Sfânt. Toate sunt ale Lui, le primim de la El, pentru că „pe toate le dăruiește Duhul Cel Sfânt!”
3. Dătătorul de viață (sau al vieții)
Există însă și un al treilea punct vrednic de atenție: Duhul Sfânt este numit „Dătătorul de viață”, ceea ce înseamnă că El este Izvorul vieții. Domnul Iisus Hristos Însuși ne-a descoperit aceasta: „Duhul este Cel ce dă viață.” (Ioan 6, 63) El este Puterea cea dătătoare de viață din creație.
Într-adevăr, îngerii și oamenii, animalele și plantele și tot ceea ce există în cer și în mare și pe pământ și sub pământ își primesc puterea de viață de la Duhul Sfânt.
Cel mai important lucru însă este că Sfântul Duh îi dăruiește omului viața cea nouă (cea înnoită). Din ziua Botezului nostru ortodox, când noi primim și Taina Mirungerii, în noi se inaugurează viața cea nouă. „Pecetea darului Sfântului Duh” a spus preotul atunci când ne-a uns, după Botez, cu Sfântul și Marele Mir, iar inima noastră s-a umplut de Duhul Sfânt.
Iar dacă ne străduim să respectăm poruncile dumnezeiești și să participăm în mod conștient și asumat la Sfintele Taine ale Bisericii, acest har al Sfântului Duh lucrează în chip tainic în inima noastră, ne sfințește și ne dăruiește viața cea adevărată. Și astfel Duhul Sfânt nu este numai Dătătorul vieții noastre pământești, ci se face și „arvună a vieții viitoare”, în veșnicie.
Bogăția darurilor dumnezeiești pe care ne-o dăruiește Sfântul Duh este cu neputință de cercetat. Și toată această bogăție poate să devină proprietatea fiecărui credincios. Așadar, să ne străduim să trăim întru curăție și smerenie, cu credință și cu răbdare în poruncile lui Dumnezeu și să Îl rugăm pe Sfântul Duh să vină și să Se sălășluiască întru noi și să ne curățească de toată întinarea și să ne sfințească, izbăvindu-ne de orice rău.
Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.ro/2018/05/blog-post_28.html
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu