Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un om foarte „apreciat” de tinerii români ecumeniști, dar lepădat de la fața lui Hristos

Ce zice „reclama”?

https://doxologia.ro/arhiepiscopia-sibiului/proiectul-ito-2018-fost-lansat-de-ziua-internationala-tineretului-ortodox

Zice multe și frumoase, pentru a impresiona până la lacrimi. Pe cât mai mulți posibil.

Ce ascunde ea de fapt?

Adevărul referitor la ce se vrea prin această adunare.

Care este acesta?

1. În capetele Crucii sunt 3 de 6, deci numărul fiarei, dintre care cel galben se reflectă și în partea diametral opusă lui. Așadar, a fost un „eveniment” masonic, organizat de masoni, condus de masoni, finanțat de masoni și menit să spele, iar și iar, creierul tinerilor „ortodocși”.

2. Nu are ce căuta un cerc în mijlocul Crucii, decât dacă masonii nu au putut suporta să pună crucea și să nu aibă deloc cercul magiei încadrat undeva în imagine. Centrul, esența, puterea Crucii este Hristos, ca Prezență vie și de viață dătătoare. Iar cercul cu ITO 2018 arată că scopul acestei adunări este vinderea sufletelor tinerilor către satana.

3. Cei 3 de 6, adică numărul fiarei, prezentat în culorile steagului României – steag apărat cu viața de nenumărate generații de bravi români, în fața tuturor dușmanilor acestui neam iubitor de Hristos – este o batjocură la adresa ființei neamului nostru, care este Prezența Dumnezeiască a lui Hristos Însuși, dar și o răbufnire de orgoliu masonic, care vrea să se laude că a acaparat nu numai prezentul, ci și viitorul acestui neam.

4. Prezentator preot la un concert rock? Da, azi se poate. Ce spune el? „Biserica s-a implicat în realizarea acestui concert pentru a arăta că suntem oameni.” Ce vrea el să spună de fapt? Că Biserica este înlănțuită de puterile antihristice, al căror reprezentant pe scenă este acest trădător de neam și de credință ortodoxă, cu zâmbet sau mai bine spus cu rânjet de Iudă, care se bucură de căderea aproapelui în înșelare. Poate scopul lui este să fie „om” – iată umanismul care a surpat un Occident întreg, ajuns să fie numit de către Sfântul Nicolae Velimirovici – Europa sau demonia albă (după culoarea pielii, dar se pare că și aceasta se va schimba prin invazia musulmană – n.n.) – dar scopul Ortodoxiei nu este să facă „oameni”, ci SFINȚI, iar batjocorirea „în stil mare” a acestui ideal este concertul de la Sibiu.

Așadar, masonule Constantin Necula, în calitate de preot ortodox, îți transmit, spre îndreptare și pocăință, următoarele:

1. Mă lepăd de toată lucrarea ta de păpușar mason și de cea a celor care te plătesc să rânjești cu dispreț în fața acestui popor de mucenici și de mărturisitori. Rușine! Singurul lucru la care îți folosești în prezent darul cuvântului este acela de a batjocori Biserica pe care pretinzi că o slujești, dar de fapt o sluțești, promovând tot ce e antihristic. Te-am cunoscut și personal și am văzut cum o persoană poate să treacă, într-o clipă, de la o discuție despre dependențe și lupta antidrog la graba de a nu pierde meciul de fotbal de la televizor. Că doar suntem oameni, nu?

2. Dacă trăia pr. prof. dr. Ilie Moldovan – adevărat profesor de teologie, nu trepăduș pupător de mâini masonice – nu îndrăzneai să deschizi gura și să spurci pământul țării și limba preadulce românească. Dar prin mine îți vorbește el, iar prin el vorbea Hristos. Poate vei spune că am un „discurs al urii”. Nu, este unul al compătimirii pentru starea jalnică în care ai terfelit preoția ortodoxă, dar și al responsabilității de a-ți sta împotrivă, cu puterea adevăratei Cruci a lui Hristos.

3. Mă voi ruga cu lacrimi ca Domnul să lumineze minților celor înșelați de masonimea ta, iar ție să îți stea împotrivă, ca unui slujitor antihristic ce ești.

Frați români, țara noastră este cotropită de puterile demonice. Și noi încă dormim? Încă ne complacem în erezie? Sau am schimbat Crucea cu concertele rock? Nu am învățat nimic din incendiile de curând din Grecia?

Nu există nicio legătură, ci un antagonism total între Hristos și „ortodoxia” rock a masonilor ecumeniști. E simplu, clar și fără tăgadă.

Cine are urechi de auzit, să audă!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Notă: Alături de mine semnează acest cuvânt și soția mea, prof. dr. Ioana-Alina Staicu. Facem aceasta ca ucenici ai pr. prof. Ilie Moldovan și ca români ortodocși, care nu acceptăm spurcarea României. Universitățile de Vară organizate de răposatul nostru părinte profesor erau adevărate oaze de spiritualitate ortodoxă – rugăciune, cursuri de înaltă ținută ortodoxă, puritate, post etc, a căror terfelire vrea să o impună astăzi trepădușii ecumeniști. Atunci s-au înfiripat iubiri în duhul lui Hristos, care au rodit în familii ortodoxe, cum este și a noastră. Acum ITO 2018 este doar o altă față a Untold de la Cluj și a altor asemenea concerte, scopul lor unic fiind uciderea tineretului ortodox român. Să nu fie!

Zis-a Avva: Să iubești…

Zis-a Avva: Să iubești…

Să iubești. Nu doar cu cuvintele. Nu teoretic. Să iubești prin fapte. Să te jertfești. Să te răstignești. Aceasta înseamnă iubire.

Să te bucuri. Unde există iubire, urmează și bucuria. Să te bucuri, din adâncul sufletului tău.

Să te liniștești. Omul care iubește și se bucură are pace înlăuntrul lui. Așa merg lucrurile acestea…

Să fii mărinimos. Lasă la o parte „ochi pentru ochi.” Lasă deoparte: „mi-a făcut aceasta și mi-a zis cealaltă.” Luptă-te să accepți că și cel mai strâmb și păcătos om poate să se îndrepte într-o zi… 

Să fii plin de bunătate. Nu costă nimic. Omule, deschide-ți inima, ca să încapă în ea cei din jurul tău. Să faci ceea ce este bine, ce este drept, să arăți aceasta prin fapte oamenilor din jurul tău, cu orice ocazie. Toți sunt sătui de cuvinte.

Să fii de încredere, statornic. Să îți respecți cuvântul. „Da”-ul tău să fie „da” și „nu” să fie „nu.”

Să fii liniștit, pașnic. Să fii blând. Să poată oamenii să se odihnească lângă tine.

În fine, nu uita să fii înfrânat. Care este sensul să reușești orice, dacă mai întâi nu ai putut să te aduni pe tine însuți…?

Redacția

Recomandăm: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/08/27/carte-de-teologie-ortodoxa-uniti-intru-slujirea-lui-hristos/

Sfântul Justin Popovici – CARTE

„Când intru într-o încăpere care nu are nicio icoană pe pereți, mi se pare că este goală, oarbă, impersonală, fără fereastră spre cer.” (Sfântul Justin Popovici)

https://drive.google.com/file/d/1RIbeaD6QFiKw1vMWhR0gJAQLXdSpYKO9/view

(Este o carte despre Viața și minunile Sf. Justin Popovici)

Mulțumim doamnei Vasilica pentru osteneală. Din păcate, nu am putut să încărcăm direct aici fișierul pdf, datorită mărimii lui, dar cei interesați îl puteți descărca direct de la adresa de mai sus.

Sau de aici (link valabil vreo 7 zile):

https://we.tl/t-Sjwk8YGQxv

Să ne fie spre mântuire și sfințire!

Redacția

Athos, 1903 – poză a Fecioarei Maria, smerita Maică a Domnului Iisus Hristos…

Era în data de 21 august 1903, pe calendarul vechi, pe care îl urmează Sfântul Munte Athos, adică era în data de 3 septembrie pe calendarul nou.

Clopotele Mănăstirii Sfântul Pantelimon (numită și Russikon) au sunat cu veselie, pentru a-i chema pe monahi și pe credincioși. Era în ajunul odovaniei praznicului Adormirii Maicii Domnului și, potrivit obiceiului îndătinat al mănăstirii, se dădea puțin ajutor, o mică milostenie monahilor săraci care locuiau în chiliile din afara mănăstirii, așa-numiții „chilioți.”

Bieții și sărmanii monahi se înghesuiau la rândul care se formase, dar erau și fericiți, având bucuria lui Dumnezeu în ei pentru primirea acestui ajutor, al milosteniei din partea monahilor din mănăstire. Însă era ultima oară când se făcea această lucrare bineplăcută lui Dumnezeu. Starea economică a Mănăstirii nu mai îngăduia continuarea și pentru anul următor a acestei lucrări de milostenie.

Unul dintre monahii Mănăstirii avea în mâini un aparat de fotografiat din epoca aceea. Era unul din acele aparate cu placă, nu cu film. S-a gândit să imortalizeze pentru probabil ultima oară acest eveniment al adunării monahilor și al săvârșirii milosteniei.

Acest monah, pe nume Gavriil, a văzut atunci ceva minunat! Printre monahi se mișca și o femeie îmbrăcată în negru. Părintele Gavriil nu a ezitat. A început să fotografieze momentul. Și atunci ceea ce numai el vedea s-a imprimat pe hârtia acelei epoci.

Era Maica Domnului, Doamna și Stăpâna Sfântului Munte, care era întristată de cele ce se întâmpla și a apărut pentru a le arăta că nu trebuie să oprească lucrarea cea bună a milosteniei față de monahii săraci. Și de aceea ea a îngăduit să fie fotografiată!

Iar când fotograful Gavriil le-a arătat părinților fotografia, nu a fost nevoie să se gândească mult ca să înțeleagă. Și au continuat lucrarea milosteniei, spre slava lui Dumnezeu și a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Această fotografie a fost ținută ascunsă de ochii lumii vreme de foarte mulți ani, în arhiva Mănăstirii Sfântului Pantelimon și doar în anul 1997 a văzut făcută publică.

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/08/1997.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc

Întru dorul de nevinovăție, esența Ortodoxiei:

 

M-a scos oare necuratul din Biserica lui Hristos?

 

Cu durere în suflet,

Pentru toți frații împreună-luptători pentru dreapta credință și neam,

Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință

și pentru toți ortodocșii,

 

Constat că argumentul final adus împotriva necesității și obligativității mărturisirii adevărului prin între-ruperea pomenirii episcopului eretic, respectiv participarea doar la slujbele unde preoții s-au îngrădit de erezie este acela al rămânerii în Biserică. Doresc să vă lămuresc pe scurt acest aspect printr-o analogie simplă.

După cum bine știți, Biserica Ortodoxă nu este reprezentată de construcții, ci de mulțimea tuturor celor botezați canonic ortodox, prin întreită afundare, indiferent dacă aceștia participă activ sau nu la viața Bisericii. Noi, cei botezați, cu toții constituim Trupul tainic al lui Hristos sau Biserica Sa, după cum spun Sfinții Părinți, nu eu, iar Capul Bisericii este Hristos, nu episcopii.

În momentul în care apare o erezie în cadrul Bisericii este ca și cum a apărut o boală într-un trup sănătos. Atât partea sănătoasă, cât și cea bolnavă rămân părți integrante ale aceluiași trup până la vindecarea părții bolnave (prin pocăință și revenire la adevăr) sau prin „intervenție chirurgicală”, adică hotărârea sinodală ortodoxă, care va extirpa partea bolnavă, anathematizând-o. Acesta a fost rostul tuturor Sinoadelor Ecumenice (nu ecumeniste, cum a fost cel din insula Creta, iunie, 2016), de a condamna erezia și a îndepărta din Biserică pe cei afundați în erezie, precum chirurgul extirpă partea bolnavă. Anatemele sinoadelor, precum actele chirurgicale, sunt extrem de dure-roase, dar necesare supraviețuirii trupului.

Dacă veți cerceta operele Sfinților Părinți precum: Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfinții contemporani cu noi: Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Justin Popovici și mulți alții, veți vedea că singura metodă de luptă împotriva ereziei este îngrădirea de aceasta prin oprirea pomenirii episcopului eretic de către preot, la fel cum cineva s-ar feri de o persoană care suferă de o boală contagioasă, se întrerupe orice legătură pentru a nu lua boala contagioasă asupra sa. A considera că ești mai tare decât boala contagioasă, sau „imun” cum a spus cineva este un act de imensă aroganță și chiar lipsă de firească și dreaptă cugetare.

Dacă deci ar fi așa cum spuneți voi, fraților, că m-a scos necuratul din Biserică, pentru că nu mai particip la slujbele unde se pomenesc ereticii episcopi, aceasta ar însemna în primul rând că și Sfinții sus-menționați, care s-au îngrădit de erezie și au trecut la cele veșnice fiind în îngrădire de erezie și care au fost prigoniți în tot felul pentru a înceta a mai spune adevărul, deci ar înseamna că și aceștia au fost scoși de necuratul din Biserică. Verificați sinaxarele dacă îi regăsiți între Sfinți! Așa că să nu hulim numele lor, căci vom huli pe Hristos, Capul unic al Bisericii Lui.

Fac o paranteză aici și legat de pacea mincinoasă pe care o tot invocați, vă dați seama ce mult deranja Sfântul Maxim Mărturisitorul de i-au tăiat mâna dreaptă și limba? A zice că le-a luat pacea e puțin spus. Mai sunt și alte exemple de mărturisitori care s-au „aprins” astfel, Sfântul Nicolae și Însuși Mântuitorul când a răsturnat tarabele comercianților de la templu. Ce este mai grav, a vinde diverse lucruri în fața templului sau a vinde pe Însuși Mântuitorul adevărat și unic al lumii, pentru o pace ecumenistă totală cu toți ereticii condamnați de către toți sfinții? Oare nici ei nu au avut dragoste? Ce bătaie de joc față de adevăr este când cineva îndrăznește a afirma așa ceva!

Revenind, dacă veți face cum spuneți acum, că veți ieși la mărturisire când „va fi nevoie”, oare atunci nu vă va scoate necuratul și pe voi din Biserică? Ce scuză ecumenistă veți mai inventa atunci? Dar vă mai întreb ceva: când credeți că „va fi nevoie” de mărturisirea voastră? Poate aveți impresia că o veți face pentru apărarea Bisericii? Biserica este cea care vă apără pe voi, nu invers, trebuie mărturisit adevărul pentru a nu ajunge în derivă voi înșivă, nu când credeți că este mai avantajos pentru „salvarea ei”. Dacă „încă nu este momentul”, după cum spune Pr. Amfilohie Brânză, atunci „când va fi” o să mai cunoașteți oare ortodoxia, devreme ce deja vă asumați argumentele ecumeniștilor? Ce semne așteptați și de la cine ca să ieșiți la mărturisire? Poate veți mărturisi când se va arăta antihrist? Sau poate când va sta cineva să vă aplice pecetea? Dar dacă nu prindeți zilele acelea? Treceți la Domnul din viața aceasta fiind ortodocși sau eretici?

Concluzia este aceasta: atât noi, cei îngrădiți corect ortodox (netrecuți la stiliști sau altele), cât și voi, cei care ați rămas în comuniune cu episcopii eretici, care vă împărtășiți spre osândă (nu că nu ar fi Taine, sunt, și sunt luate cu nevrednicie, datorită păcatului ereziei), care abia așteptați o slujbă arhierească, care sărutați mâna acestor trădători ai adevărului, acești masoni vrăjmași ai lui Hristos, TOȚI, până la întrunirea unui Sinod Ortodox Adevărat ne aflăm în continuare în Biserică, facem parte din Trupul Tainic al Lui Hristos. Măcar de aceasta lămuriți-vă. Iar preoții care vă spun altfel decât Sfinții Părinți și Sfintele Canoane vă mint cu nerușinare ecumenistă și de frică să nu fie caterisiți, iubind cele ale lumii și urând de fapt pe Hristos.

Cu durere în suflet fraților, acesta este adevărul. Vă așteaptă Hristos, căci știu că Frăția este un duh care transformă fierbinte bărbații în vajnici oșteni și fete plăpânde în tari mucenițe, cu gândul la Domnul din cer. Amin.

Iertați-mă, dacă vă simțiți jigniți, dar nu eu, ci adevărul batjocorește erezia la care mi se pare tot mai mult că aderați.

 

12.08.2018

Marcel-George Dologa

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Varianta pdf:

Cu durere in suflet pentru frati, dar cu responsabilitate si iubire pentru Ortodoxia neamului romanesc