Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Credința este ceva ce ține de inimă…

Un episcop grec, pe nume Nicolae, din păcate actual ecumenist, relatează cele de mai jos (îi dorim și lui, ca și nouă, pocăință și dreaptă credință, la fel ca în cele relatate de el însuși):

„În urmă cu mai mulți ani s-a apropiat la un moment dat de mine un tânăr student. Cu multă șovăială, dar și cu dorința de a purta o discuție, aceasta mi-a destăinuit că este ateu, ar vrea multă să creadă, dar nu putea. De mulți ani încerca și căuta o cale spre credință, dar fără niciun rezultat. A vorbit cu profesori universitari și cu intelectuali, însă setea lui de argumente serioase nu a fost satisfăcută. A auzit de mine (acest mitropolit a absolvit în tinerețe Facultatea de Drept la Thesalonic – n. trad.) și s-a hotărât să îmi destăinuie nevoia lui existențială de cunoaștere. Mi-a cerut o dovadă științifică a existenței lui Dumnezeu.

– Știi să rezolvi integrale sau diferite ecuații? l-am întrebat.

– Din păcate, nu, a răspuns el, eu studiez filosofia.

– Păcat, pentru că știam o astfel de dovadă… matematică, i-am spus vădit amuzat.

S-a tulburat și a tăcut câteva clipe.

– Uite ce e, i-am spus, iartă-mă că te-am supărat nițel. Însă Dumnezeu nu este ecuație, nici dovadă matematică. Dacă ar fi fost așa ceva, atunci toți intelectualii ar fi crezut în El. Să știi că altfel trebuie să te apropii de Dumnezeu. Ai fost vreodată în Sfântul Munte Athos? Ai întâlnit vreodată în viața tu un pustnic?

– Nu, părinte, însă mă gândesc să mă duc, am auzit atât de multe lucruri despre acel loc! Dacă mă sfătuiți, pot să mă duc și mâine. Cunoașteți acolo vreun călugăr intelectual cu care să mă întâlnesc?

– Ce preferi, un intelectual care poate să te amețească de cap sau un Sfânt care poate să te trezească (din necredință – n.trad.)?

– Prefer un intelectual, a spus el. Îmi este teamă de Sfinți.

– Credința este ceva care ține de inimă. Hai, încearcă să te întâlnești cu un Sfânt. Cum te cheamă? l-am întrebat.

– Gavriil, mi-a răspuns el.

L-am trimis la un pustnic. I-am descris modul de ajungere la el și i-am dat indicațiile necesare. Am făcut și un plan, o schiță.

– Te vei duce la el, i-am spus, și îl vei întreba același lucru: sunt ateu, îi vei spune, și vreau să cred în Dumnezeu. Vreau o dovadă a existenței lui Dumnezeu.

– Mi-e teamă, mi-e rușine, mi-a răspuns el.

– De ce îți este rușine și te temi de Sfânt și nu îți este rușine și nu te temi de mine? l-am întrebat eu. Du-te pur și simplu și cere-i același lucru ca și mie.

După câteva zile, tânărul s-a dus și l-a găsit pe pustnic, care discuta cu un tânăr în curtea chiliei lui. Vis-a vis de locul discuției așteptau alți patru oameni, așezați pe niște butuci. Gavriil și-a găsit un loc cu sfială lângă aceștia. Nu au trecut mai mult de zece minute și discuția lui Gheronda cu tânărul respectiv s-a încheiat.

– Ce faceți, fiilor? a întrebat Gheronda. Ați servit o bucățică de rahat? Ați băut apă?

– Gheronda, vă mulțumim, au răspuns aceștia cu un respect pline de amabilitate și de recunoștință.

– Hai aici, i-a spus el, adresându-se lui Gavriil, și luându-l deoparte de ceilalți. Voi aduce eu apă, tu ia cutia aceasta cu rahat și hai mai aproape să îți spun o taină: cum este posibil ca cineva să aibă nume de înger și totuși să fie ateu? Acest lucru se întâmplă pentru prima oară.

Tânărul era să facă infarct din cauza șocului. De unde știa pustnicul numele lui? Cine i-a spus de problema lui? În final, de fapt ce voia să îi spună Gheronda?

– Părinte, pot să vorbesc puțin cu sfinția voastră? abia a putut el să silabisească.

– Uite, acum deja se întunecă afară, ia o bucată de rahat, bea puțină apă și du-te să înnoptezi la cea mai apropiată mânăstire.

– Părinte, vreau să vorbim, nu se poate să plec.

– Tinere, ce să vorbim? Din ce motiv ai venit aici?

A mărturisit apoi tânărul următoarele: la această întrebare am simțit imediat că pot respira ușurat, inima mi s-a umplut de credință, înlăuntrul meu s-a umplut de căldură, întrebările mele au primit răspuns fără niciun argument logic, fără nicio discuție, fără existența vreunui răspuns clar. S-au năruit înlăuntrul meu toate întrebările: dacă, de ce, poate și a rămas numai cum și ce de acum înainte.

Tot ce nu i-a dat gândirea intelectualilor, i-a dăruit aluzia respectuoasă a unui Sfânt care a absolvit numai patru clase ale ciclului primar. Sfinții au mult discernământ. Îți fac operație fără anestezie și nu te doare. Îți fac transplant fără să îți deschidă corpul. Te înalță pe culmi de neatins fără treptele logicii lumești. Îți sădesc credința, fără să îți obosească mintea…

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: Sfântul menționat în această relatare este Sfântul Paisie Aghioritul, a cărui prăznuire o facem astăzi, 12 iulie. Să avem parte toți ortodocșii de binecuvântarea lui și toată lumea de rugăciunile lui, pentru unirea întru dreapta credință!

Oare mărturisirea de credință ortodoxă are vreo legătură cu talmeș-balmeșul?

Acest articol va fi scurt. El este necesar căci Hristos ne-a avertizat că tatăl minciunii este satana (a se vedea Ioan 8, 44), iar ortodocșii au datoria sa surpe lucrarea vrăjmașului mântuirii omului.

Eu nu citesc site-uri de scandal, precum este ortodoxinfo.ro, căci acolo nu plouă cu … caracatițe (cum au preluat redactorii lui de pe net), ci cu talmeș-balmeș, cu scopul foarte evident al… donației cât mai consistente (baza absolut oricărui articol al lor).

Așadar, părintele Vasile Iovița, renunțând la „obișnuitul” său limbaj suburban de până acum, a făcut o analiză, în care îi radiografiază pe toți (cu ce putere… de sus sau de jos, nu se știe).

Un sărman cititor al lor, pe nume Iulian, se întreabă într-un comentariu: „Nu am inteles in ce categorie se inscrie p. Ciprian Staicu….” După patru ore nu i-a răspuns nimeni. Așa că îi răspund eu, din bun simț:

1. Nu există în Ortodoxie vreo „specie” numită „nepomenitori”. Acest cuvânt a fost inventat de ereticul (dovedit) Chirilă și adoptat de mulți, din neștiință sau din alt motiv. Există ortodocși și eretici. A treia categorie nu există decât în mințile rupte de realitate.

Noi, ortodocșii, pomenim pe toți arhiereii ortodocși care drept învață cuvântul adevărului, așteptând un sinod care să îi judece pe eretici și să avem din nou în eparhia de unde este fiecare un episcop ortodox. Așa au făcut toate generațiile de ortodocși care s-au confruntat, de-a lungul istoriei cu erezii.

2. Pr. Vasile Iovița îl acuză de anumite lucruri pe părintele Macarie Banu (nici eu nu mai am demult vreo comuniune cu el), dar pr. Vasile a slujit la Bănceni cu pr. Macarie. Dovada vie:

A se vedea minutul 3, secunda 36, unde se vede clar cum vârstnicul părinte Vasile Iovița se așează la Vohodul Mare lângă părintele Athanasie și pr. Macarie Banu (ambii de la Schitul Oituz) Despre împărtășirea „la cutiuță” nu auzim nimic în analiza vârstnicului nostru frate întru Hristos. Ca și cum batjocorirea lui Hristos ar fi ceva… normal.

Concluzia este că părintele Vasile Iovița nu are habar despre cum se întrerupe pomenirea, slujind inclusiv cu cei pe care el însuși îi consideră neortodocși sau cel puțin „nepomenitori de circumstanță” (altă „specie” nouă, să ne ferească Bunul Dumnezeu).

3. „Analiza” părintelui Vasile Iovița suferă de o mare carență: este bazată pe literatură since-fiction, nu pe realitate, spune unele lucruri pe nume, pe altele le trece sub tăcere, după cum i s-a poruncit de la „comandamentul suprem.” (nume de cod: MSC)

4. La Sinaxa de la Roman, pr. Vasile Iovița a venit, a stat tăcut, a refuzat să își expună nelămuririle și dezacordul, deși a fost invitat, iar apoi vorbește despre „malefic” fără vreo bază teologică sau un element din realitatea în care noi trăim, nu din „lumea paralelă” a criticii sale.

5. Compătimesc pe cei care cred că șuvoiul de știri de pe site-ul sus-menționat are vreo legătură cu ortodoxia. Poate cu Animal Planet, dar cu Ortodoxia, nu.

6. Unul dintre redactorii din umbră s-a „lepădat” mai ieri de… pr. Matei Vulcănescu. Așa se întâmplă cu toți cei care nu mai aduc… profit la bugetul lor local. Se vor lepăda de toți, după ce luni de zile i-au lăudat, ca să îi stoarcă de tot ce se poate, afișând o interfață interactivă ortodoxă. Adică este cam același lucru cu circul făcut de pr. Constantin Necula pe unde merge, numai că pe ortodoxinfo.ro lucrurile sunt mai… soft, din soft. Așadar, iată izvorul dezbinării. Și povestea… înainte mult mai este.

Concluzie finală: eu, pr. Ciprian, fac parte din categoria celor care citesc cu recunoștință operele Sfinților Părinți, mă sfătuiesc cu cei mult mai bine pregătiți pentru a înțelege ceea ce citesc, nu trasez „linii directoare” pentru nimeni și îmi văd de lucrarea încredințată de Hristos, în unire și comuniune cu toți cei care iubesc adevărul și nu acceptă/folosesc minciuna.

Cu respect (pentru toți cei ce sunt

cu adevărat ai lui Hristos),

pr. Ciprian Staicu

„Prietenul” ecumeniștilor…

(sataniști din lumea întreagă, uniți-vă; Lucifer vă… „binecuvântează”)

… și Crucea lui Hristos a celor care mărturisesc adevărul și sunt prigoniți de către eretici, pentru dragostea lui Hristos:

 

Redacția

Bogați sau săraci

Bogații au multe posibilități sau ocazii ca să scape de mândrie și de depravare (de stilul de viață imoral și împătimit). Dar și cei săraci au mai multe posibilități să ajungă nebuni din pricina mâniei și a invidiei față de cei bogați. Între bogați și săraci diferența nu este atât de mare pe care se pare.

Să ne aducem aminte toți că nu am adus cu noi nimic în această lume și nu putem să scoatem nimic din ea, nici un lucru material. Dar, așa cum a spus Sfântul Apostol Pavel, ar trebui ca dacă avem haine și hrana zilnică să fim mulțumiți și să nu cerem nimic mai mult.

Redacția

„Leul” din Pireu și ereticii ecumeniști. Prieteni sau doar… amici întru reaua ascultare?

Slavă Domnului că a fost canonizat Cuviosul Iacov Tsalikis!

Duminică, 3 iunie 2018, la praznicul Tuturor Sfinților, a avut loc la Mănăstirea Cuviosului David din insula Evvia slujba oficială de canonizare a părintelui Iacov Tsalikis. Ce am observat din transmiterea live care poate fi găsită la adresa:

https://www.pemptousia.gr/video/zontani-anametadosi-orthros-ke-patriarchiki-th-litourgia-gia-tin-agiokatataxi-tou-os-iakovou-tsaliki/

a) Mitropolitul Serafim de Pireu a fost prezent la această slujbă, alături de foarte mulți alți ierarhi (stând chiar alături de unul dintre cei mai fervenți ecumeniști, mitropolitul Ignatie de Dimitriada, adică cel din zona Volos, întemeietorul Academiei Teologice din Volos, unde ecumeniștii au dezvoltat ani de-a rândul „teologia” meta-patristică, adică o mare erezie, care spune că Sfinții Părinți sunt depășiți sau că trebuie reinterpretați). Față de această erezie ani la rândul, prin scris sau viu grai, au luat atitudine potrivnică părinții greci, în frunte cu pr. Teodor Zisis;

b) Sfânta Liturghie a avut ca protos pe patriarhul ecumenic Bartolomeu, care „i-a binecuvântat” pe toți cei prezenți și le-a ținut cuvânt de „învățătură”;

c) a venit multă lume să se închine la mormântul Sfântului Iacov;

d) a fost liniște și pace, nicio problemă pentru organizatori.

Găsim următoarele la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.com/2018/06/blog-post_53.html), sub titlul: „Toți evlavioșii (cei cu cuget ortodox) au fost prezenți, în frunte cu cel mai „ortodox” dintre cei cu cuget ortodox, mitropolitul Serafim”:

– „Oare ce „iconomie” sau ce nevoie stringentă l-a făcut pe „prea-bine credinciosul” mitropolit Serafim de Pireu si pe alți episcopi „cu cuget ortodox” de care vorbesc mereu pr. prof. Teodor Zisis, pr. Nicolae Manolis și alții să fie în comuniune de rugăciune în Evvia cu ereziarhul Bartolomeu și cu cei care au semnat hotărârile eretice ale Sinodului din Creta?”

– „Și cum își va motiva pr. Anghelos Anghelakopoulos omilia lui la Simpozionul anti-ecumenist și anti-cretan din 16 iunie de la Thesalonic, devreme ce mitropolitul lui, Serafim, este în comuniune cu cei care au semnat în Creta?”

Pe de altă parte, un alt cleric al Mitropoliei de Pireu, părintele Pavel Dimitrakopoulos (cu care am fost coleg la Mitropolia de Veria între anii 2004-2010 – n.trad.), responsabilul Biroului anti-eretic din cadrul Mitropoliei de Pireu, a scris de curând un articol foarte bun (la adresa: http://trelogiannis.blogspot.com/2018/06/blog-post_40.html), în care arată că Simpozionul internațional de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Thesalonic, desfășurat între 21-25 mai 2018, cu toate că a adunat mai mulți ierarhi ecumeniști și 99 de profesori de teologie din 20 de țări (de la 25 de facultăți și institute teologice), nu a reușit să demonstreze că sinodul de Creta a fost unul ortodox, ci a eșuat prin falsitatea argumentelor aduse. Acest părinte Pavel (fost doctor), un om de mare ispravă – cum de nu întrerupe comuniunea cu mitropolitul Serafim, care este așa de legat, ca „leu” al ortodoxiei grecești, de toate hienele ecumeniste?

Răspunsul îl aflăm în comentariile de la articolul menționat la început:

1. „De ce vă mirați, iubiți frați?” În „iconomie” (promovată la ora actuală de: pr. Teodor Zisis, „ucenicii” lui Chirilă și de alții; nu este vorba de ADEVĂRATA iconomie făcută de Sfinții Părinți, ci este o stratagemă vicleană cripto-ecumenistă) încap toate: adevărul și minciuna, lumina și întunericul, Hristos și veliar, ierarhul LEU antiecumenist (Serafim) și ierarhul șarpe ecumenist (Bartolomeu), luptătorul pentru credință și trădătorul ei. Alegeți și luați ce vreți. Taraba este plină cu de toate!

2. „Mă tem că de fapt conducătorul grupării lor (de ecumeniști ascunși) este Mitropolitul Serafim de Pireu… iar pr. Teodor Zisis este omul lui în rândul celor îngrădiți…” Din faptele lor vor fi judecați. În cuvinte toți sunt anti-ecumeniști. În faptă, însă, sunt mai vicleni decât ecumeniștii înșiși!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

În concluzie:

1. Slavă Domnului pentru canonizarea Sfântului Iacov Tsalikis!

2. Tactica ecumeniștilor (la Constantinopol, la Atena, la București, la Sibiu) este să canonizeze REPEDE pe cei la care are evlavie poporul – evlavie adevărată sau falsă (apropo de „portmoneele sfințite” pe care le putem găsi la Prislop de vânzare…) ca să salveze aparențele lor de … ortodocși.

3. Acest articol nu are rostul de a jigni pe cineva; cei jigniți suntem noi de către cei care ne mint că luptă alături de noi pentru slava lui Hristos și a Bisericii!

4. Domnul să îi lumineze pe eretici, pe pseudo-ortodocși, iar nouă tuturor să ne dea curaj, pocăință, răbdare și bun simț!

Redacția

Către cei care ne „iubesc” batjocorindu-ne…

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cinstirea preoților

Ascultați pe Sfântul Pavel, care zice: Fraților, ascultați pe mai marii voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seama” (Evrei 13, 17). Pentru aceasta, și mai mult să-i cinstiți pe dânșii. Că tu te îngrijești numai de ale tale, doar ți-ai îndrepta viața ta bine, iar de alții nu ai nici o grijă. Iar preotul, chiar de și-ar îndrepta viața sa, dar dacă de tine n-ar purta grijă și de nu te-ar îndrepta bine, atunci împreună cu cei răi se va osândi.

De va avea și învățătură și așezare nedreaptă, să nu-l ascultați pe el. Iar de va învăța drept, apoi la viata lui să nu te uiți, ci cuvintele lui să le ascultați. Și să nu zici: „Cum, mie îmi zice, iar el singur nu le face?” Fiindcă aceasta este slujba lui, ca adică să nu se lenevească, ci să grăiască spre toți; iar de nu va grai, judecată va lua. Deci, de nu-l vei asculta pe el, te vei osândi.

Precum zice Domnul: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine” (Luca, 10, 10). Și cel ce vă hulește de voi, pe Mine Mă hulește. Nu, fraților, nu se cade oilor să hulească pe păstor, pentru că el în toate zilele, pentru tine și pentru toți frații tăi aduce slujbă, dimineața și seara, se roagă lui Dumnezeu în biserică și în afara slujbei din biserică, umblând cu crucea și pentru tine rugându-se.

Deci, socotind acestea toate, să-l cinstim pe el în tot chipul, ca pe un părinte. Iar, de vei zice: „Este spurcat și rău”, nu ți se cade ție să-l judeci. Că, chiar și Păstorul cel bun, de S-ar ruga pentru tine lui Dumnezeu, ce ar folosi dacă tu vei fi un necredincios? Sau și spurcat de ar fi, ce te vatămă pe tine spurcăciunea lui, dacă tu vei fi credincios? Că toată lucrarea este a lui Dumnezeu. Că preotul numai își deschise gura sa, iar toate le face Dumnezeu. A Căruia este slava în veci! Amin.

(Cuvânt din Proloage la ziua de 4 iunie)