Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui…
Către frații mincinoși și calomniatori
„De ce să fie libertatea mea judecată de o altă conștiință?” (I Corinteni 10, 29)
„Doamne, izbăvește-mi sufletul de buze nedrepte și de limbă vicleană!” (Psalmul 119, 2)
Ca oamenii să nu creadă în dumnezeirea lui Hristos, diavolul i-a instigat pe arhiereii Legii, pe cărturari și pe farisei, care denaturau învățătura dumnezeiască a Vechiului Testament. Domnul Iisus Hristos îi alunga pe demoni din oamenii demonizați, iar acești fățarnici menționați mai sus spuneau: „cu domnul demonilor îi scoate pe demoni.” (Matei 9, 34)
Sfântul Apostol Pavel nu s-a temut de nimic mai mult decât de frații-mincinoși (vezi Galateni 2, 4: „din pricina fraților mincinoși care se strecuraseră să ne iscodească libertatea pe care o avem în Hristos Iisus, ca să facă din noi niște sclavi.”).
Înainte ca sămânța Evangheliei să prindă rădăcini în Corint, unii au apucat și i-au dezbinat pe creștini în grupări: „Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel! Iar altul: Eu sunt al lui Apollo! Oare nu sunteți oameni trupești?” (I Corinteni 3, 4) (expresia oameni trupești = oameni lipsiți de cele duhovnicești, oameni împătimiți – n.trad.)
Așadar, nu este ciudat că și acum, înainte ca lupta cea bună împotriva panereziei ecumenismului să prindă bine-bine rădăcini și să înainteze, diavolul nu a întârziat să semene neghina în câmpul întreruperii pomenirii sau al îngrădirii de erezie a creștinilor ortodocși de episcopii ecumeniști.
Astfel, unii frați mincinoși, care până ieri erau împreună-luptători cu noi, astăzi li s-a înălțat mintea, cum scrie Papadiamandis, și cred că sunt judecători ai tuturor. Aceștia au pus și o sfântă inchiziție, au agenți care ne urmăresc unde mergem, unde suntem găzduiți! Taie capetele celor care nu vor să se supună obsesiilor lor bolnave.
Egoismul lor rănit nu a întârziat să se arate și s-a descărcat asupra noastră, aghioriți săraci, pentru că noi nu am învățat să ne înrolăm în grupări, nici să devenim adepți ai cuiva. Ne-a ferit Dumnezeu, pentru că niciodată nu am făcut parte din grupări sau organizații cunoscute și Îl slăvim pe Dumnezeu pentru aceasta.
Noi nu cerem de la nimeni să facă ascultare de noi, pentru că știm ce înseamnă ascultarea. De altfel, astăzi diavolul târăște în urma lui prin ascultare suflete nenumărate în panerezia ecumenismului, pentru că ascultarea a devenit o adorare a sinelui și o idolatrizare a părinților duhovnicești mai în vârstă, motiv pentru care multă lume suferă astăzi.
Din păcate, întotdeauna în istorie, când începe să se creeze ceva bun, un nou duh pentru mărturisirea adevărului, se năpustesc asupra celor bine intenționați acei indivizi, aventurieri și oportuniști, care vor să iasă din anonimat, vor să dobândească un nume mare și slavă. Aceștia sunt cunoscuții demagogi care târăsc după ei suflete nevinovate. Pe ei nu îi doare pentru adevăr, nu lucrează spre slava lui Hristos, a Bisericii, adică a Ortodoxiei.
Însă, pentru că suntem datori să împrăștiem negura și confuzia pe care unii au creat-o în mod intenționat, dorim să ne exprimăm din nou principiile noastre și scopurile clare pe care ni le-am pus de la început, în calitate de părinți aghiotiți:
1) Cu harul și cu ajutorul Domnului am început o luptă bisericească împotriva panereziei ecumenismului. Aceasta am făcut-o după ce mila nesfârșită a lui Dumnezeu ne-a scos din întunericul păgân al acestei panerezii.
2) Noi trezim conștiințe, nu le adormim. Avem drept țintă numai adevărul lui Hristos și al Ortodoxiei. Nu îndreptăm conștiințele într-o anumită direcție, așa cum fac majoritatea părinților și duhovnicilor contemporani, nici nu impunem nimic nimănui într-un mod guruist (precum face un guru, vrăjitor oriental – n.trad), respectăm pe deplin libertatea omului dăruită acestuia de către Dumnezeu.
3) Ne dorim ca fiecare creștin să se hotărască de unul singur și astfel să intre în lupta cea bună a mărturisirii ortodoxe, ducând-o până la capăt, în cunoștință de cauză și cu responsabilitate. Pe de altă parte, nu le spunem oamenilor: nu mergeți la ecumeniști, pentru că aceștia nu au Taine valide sau cercetați ce fel de cuget ortodox au preoții și nu contează dacă aceștia îi pomenesc pe episcopii eretici ecumeniști, desigur nici nu îi obligăm să nu se ducă la aceștia, ci doar îi învățăm pe oameni ce spun Sfintele Canoane, respectând libertatea conștiinței lor, și ne rugăm ca Dumnezeu să îi lumineze să facă ceea ce este bineplăcut Lui și ortodox, nu ceea ce este plăcut oamenilor și distrugător de suflet.
4) Luptăm după putere și arătăm învățătura Bisericii, care este reprezentată de textele Sfinților Părinți, de Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice și ne dorim să fim următori ai Sfinților Părinți și nu ai oamenilor împătimiți, să fim următori ai Sfinților în fapte, nu numai prin cuvinte.
5) În ceea ce îl privește pe părintele Matei Vulcănescu, mulți oameni m-au rugat să scriu un răspuns la faptul că acesta susține că noi creăm schismă și că nu ne-au chemat la Sinaxa Monahilor și a Clericilor din Grecia. Părintele Profesor Theodor Zisis l-a invitat telefonic pe Gheronda Evstratie la această întâlnire și Gheronda a refuzat, spunându-i următoarele: Cum putem noi să ne rugăm împreună cu cei care nu au întrerupt pomenirea? Trebuie ca cei îngrădiți de erezie să facă sinaxă și nu cei care încă îi pomenesc pe ecumeniști.
De aceeași părere suntem și noi. La astfel de sinaxe nu participăm, dar pe de altă parte nici nu luptăm împotriva lor. Nu am scris ceva pe internet, nici nu avem drept scop să ne luptăm între noi. Acest lucru îl face însă părintele Matei Vulcănescu, pentru că lui nu îi pasă de adevăr și de lupta împotriva panereziei ecumenismului.
Vreau să îl informez pe această cale pe părintele Matei că vestita Sinaxă a Clericilor și a Monahilor care a avut loc ani de zile la Gazea, în Volos, la Mănăstirea Sfintei Treimi, care este metoc al Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre din Sfântul Munte Athos, s-a ținut întotdeauna cu binecuvântarea noastră, ca proistameni ce eram (adică delegați de stăreția mănăstirii Marea Lavră ca organizatori și purtători de grijă ai acestei Sinaxe – n.trad.).
Și chiar mai mult, atunci când egumenul Marii Lavre a pus problema de a nu se mai face Sinaxa acolo, părintele Evstratie, părintele Vasile și eu am fost cei care am spus că totuși se va face și părinții și-au continuat întâlnirile acolo. Și acum părintele Matei îmi spune că nu m-au chemat, în vreme ce noi eram cei care îi găzduiam. Dar și dacă m-ar fi chemat personal, nu m-aș fi dus, pentru că acolo erau și oameni care nu s-au îngrădit de erezie și înșeală lumea, așa cum sunt părintele Matei Vulcănescu și alții.
6) Noi nu am deschis niciodată vreo discuție despre calendarul vechi și cel nou, alții au făcut-o… Declar încă o dată că tot ceea ce spune părintele Matei Vulcănescu sunt minciuni și mai ales cele referitoare la schisma pe care el zice că noi vrem să o facem și că vrem să îi ducem pe credincioși spre sinoade ale stiliștilor. Să îi fie rușine părintelui Matei. Desigur, aceste lucruri le-am declarat și în omillile mele în România.
7) Părintele Matei a fost deranjat că am spus adevărul despre mitropolitul Serafim de Pireu, care deja acceptă sinodul tâlhăresc din Creta, are comuniune canonică cu patriarhul Bartolomeu și cu arhiepiscopul Ieronim. Ca să își justifice comuniunea pe care el o are cu erezia ecumenismului, pomenindu-l pe mitropolitul de Pireu, părintele Matei minte, zicând că Serafim a încetat pomenirea lui Bartolomeu și a lui Ieronim. Oricine vine la Pireu va vedea însă adevărul cu ochii proprii. Dacă îl consideră pe Serafim ortodox și că ceea ce acesta face este patristic, atunci de ce spune minciuni? Dacă nu este Serafim ortodox, atunci de ce părintele Matei nu a întrerupt pomenirea mitropolitului lui?
Începând cu Sinaxa inter-ortodoxă clericală și mirenească pe care, în calitate de părinți aghioriți, am organizat-o la Oreokastro (lângă Thesalonic, 4 aprilie 2017), lucru care unora nu le-a plăcut, au izbucnit primele calomnii și injurii la adresa noastră. Cu ajutorul Domnului nu am răspuns la fel, lucru care de altfel ar fi nepotrivit unor creștini, cu atât mai mult unor monahi.
Ne-au jignit, noi nu i-am jignit, ne-au defăimat, noi nu am vorbit de rău pe nimeni, vom continua să mergem pe această cale cu ajutorul Maicii Domnului. De altfel, omillile noastre sunt puse pe internet și oricine poate să vadă ce spunem și dacă facem (punem în practică – n.trad) ceea ce spunem.
În fine, împreună cu rugăciunea și cu iubirea noastră față de toți frații mincinoși, ne rugăm ca Dumnezeu să îi ierte (Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac) și să îi lumineze. Ecumeniștii ne prigonesc și ne alungă din Sfântul Munte Athos, ne prigoniți și voi, să fie binecuvântat. Vă mulțumim mult.
Cu durere în suflet și cu iubirea lui Hristos,
Gheron Sava Lavriotul
01 ianuarie 2018
traducere din limba greacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Varianta pdf a textului:
Scrisoarea lui Gheron Sava Lavriotul catre calomniatorul pr Matei Vulcanescu
PS – am ales probabil cea mai frumoasă și mai de cinste poză de pe internet pentru acest articol, dorindu-i tot binele părintelui Matei, în urma pocăinței și schimbării modului de raportare la Ortodoxia Sfinților Părinți. An binecuvântat! (Redacția)
Calendarul ortodox pe anul 2018 (fără influențe ecumeniste)
Prin purtarea de grijă a vrednicului părinte Vasile Iovița, îngrădit de panerezia ecumenistă:
Cuvant catre cititorii ortodocsi ai acestui blog
La această adresă veți găsi calendarul ortodox pe anul 2018, nefalsificat, fără dezlegare la pește ca la ecumeniști (în timpul posturilor mari) etc.
Blagosloviți și mulțumim, părinte Vasile!
Note: am înlocuit cuvântul Rusalii (care de fapt semnifică niște demoni, în spiritualitatea dacă, cu Pogorârea Duhului Sfânt; am adăugat Sfinții mai noi, cu cinstire deosebită în rândul românilor, am reașezat în pagină lunile calendarului, am marcat cu roșu praznicele împărătești și sărbătorile Sfinților cu cinstire generală în Ortodoxie etc. Dacă mai există greșeli, vă rugăm să le semnalați la adresa – ciprioan@yahoo.com, iar pdf-ul de mai jos va fi actualizat și schimbat. (pr. Ciprian)
CALENDARUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 2018
(cu ultimele corecturi, la solicitarea credincioșilor, care au semnalat anumite greșeli)
Pentru cei care au ochi să vadă cine îi manipulează…
Am primit pe mail, de la domnul Mihai R. aceste remarci, pe care am considerat că este bine a le cunoaște poporul dreptcredincios, ca o dovadă în plus a amestecului voit de adevăr și minciună, de lumină și manipulare, de către cei care „conduc” destinele neamului… către ce?
Neplăcut, cu iertare, dar astă seară semnalez interviul TVR al minciuno-patriarhului BOR, unde la minutul 1,10 -1,11 se afirma că: pseudo-sinodul din Creta „…nu aduce nici dogme noi, nici canoane noi, ci documentele sunt mai mult de ordin pastoral, nu schimbăm nici doctrina, nici disciplina Bisericii, nici disciplina canonică…”.
link https://www.youtube.com/watch?v=n93iGN-ZIJQ
Am în vedere scrieri patristice, precum și interpretările după Dicționarul de simboluri J. Ferre: se remarcă, în încăpere, în spatele celor doi interlocutori, stâlpii masonici Ioachim și Boaz specifici templului masonic, poziția centrala a viitoarei Catedrale a Neamului ca miza importanta pentru viitor, simbolul masonic al mâinii ascunse arborat în public și în fotografii de presă de către maeștrii de rang înalt 33, în vederea exprimării unui mesaj de forță și încredere în puterea oculta (mâna minciuno-patriarhului e ascunsă în rasă – explicație pe link https://www.youtube.com/watch?v=3r3isSKmdnI, în primele minute); se mai poate analiza conținutul, timpul și momentul interviului, alegerea TVR pentru mesaje importante cu ținte peste hotare în lumea diplomației bisericești, contextul obiectelor de fundal, jocul de lumini-umbre-culori, interior- exterior, poziționarea celor doi, devoalarea de mesaje în trepte, accesibile pentru auditoriu diferit.
Se evocă un personaj istoric care mergea la „misa romano-catolică și apoi venea la slujbă la Patriarhie”– min. 18-18,55, deci implicit se recunoaște erezia papistașă,precum și participarea unui eretic la Sfânta Liturghie ca fiind canonică, în acord cu cerințele pseudo-sinodului din Creta. Să nu fie!
Urâciuni, de care să ne îndepărtăm, cu privirea către Hristos!
Doamne ajută!
Un cuvânt în noaptea de Crăciun…

„Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței, că întru ea cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” (troparul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos)
Iubiți părinți, cinstiți frați și surori, mărturisitori ai dreptei credințe,
Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L…!
Fără Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, niciodată nu am fi putut ieși din întunericul păcatului și al morții!
Fără Hristos, viața noastră s-ar fi terminat doar cu un apus și un mormânt, însă prin El avem Răsăritul întru veșnicie, căruia să ne învrednicim cu toții!
Standardele lui Hristos nu sunt diverse, dar sunt înalte. Hristos nu vrea o „unire în diversitate”, ci vrea unire în Adevăr. Iar Adevărul este El Însuși (conform Ioan 14, 6). A fi uniți întru Adevăr înseamnă a fi cosanguini, ca mădulare vii ale Bisericii lui Hristos, cu Capul Însuși al Bisericii, adică cu Mântuitorul Iisus Hristos.
Nu există nici un bun în afară de ceea ce ne dăruiește Hristos, Omul cel îndumnezeit, iar toate bunurile noi le primim, ca arvună mântuitoare, prin logodirea sufletului nostru cu Mirele Bisericii, întru Taina Sfântului Botez ortodox, singurul mântuitor.
Anul 2017 a fost pentru noi toți unul special. Ca președinte al Asociației „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”, Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de noi, iar noi ne-am străduit să fim alături de dumneavoastră, fiind uniți – cei ortodocși – în jurul lui Hristos euharistic, la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfântul Disc.
Celor care sunt în cuget de mărturisire ortodoxă și de îngrădire față de erezie le transmitem o binecuvântare de la Părintele luminilor, una „din cer până în pământ”, cu urarea să faceți Cer din pământul din care v-a plămădit Dumnezeu.
Hristos, Pruncul cel dumnezeiesc, ne-a binecuvântat pe noi, familia Staicu, cu cel mai frumos an din viața noastră:
a) am trecut prin mărturisire, judecată și prigoană, însă Pacea lui Hristos se revarsă bogat în inimile noastre, neurând pe nimeni și compătimind pe cei depărtați de la Adevăr;
b) ne-a dăruit prieteni – foarte mulți – pe care îi îmbrățișăm cu drag, fie ei din România, precum și din Canada, SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria, Grecia, Cipru și Creta. O adâncă metanie părinților athoniți, îndeosebi lui Gheron Sava Lavriotul, lui Gheron Gavriil Cutlumușiatul și părintelui Iulian Prodromitul, cu ale căror rugăciuni să ne mântuim toți!
c) soția mea, Ioana-Alina, a fost lăsată pe drumuri de pseudo-episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei (de care ne-am îngrădit pentru erezia ecumenistă, propovăduită de el cu capul descoperit), retrăgându-i-se, printr-un document plin de minciuni, binecuvântarea de a mai preda religie ortodoxă. În locul ei a fost pus un popă ecumenist, care nici rugăciunea nu o face cu copiii, în cadrul orelor de religie. Însă a doua zi după Golgota soției mele, ea a găsit un loc de muncă la o școală dintr-un sat, apoi, în data de 15 noiembrie 2017, a obținut titlul de doctor în filologie al Institutului de Etnografie și Folclor din cadrul Academiei Române, iar acum câteva zile am înfiat o fetiță de un anișor, pe care în urmă cu o zi am botezat-o, primind numele Teodora, care se tălmăcește „darul lui Dumnezeu.” Maria, fiica noastră cea mare, are parte de multă binecuvântare de la Maica Domnului și se străduie să treacă cu fruntea sus prin prigoana din partea ereticilor abătută, ca binecuvântare hristică și cerească, asupra întregii noastre familii ortodoxe.
d) în anul 2017 au existat multe frământări în Ortodoxia românească (care erau de așteptat, căci vrăjmașul este foarte viclean), care au provocat multă sminteală, datorită caracterului lor ambiguu, nepatristic și neconform cu lupta contra panereziei ecumeniste. Dintre acestea amintim: părtășia la erezie, împărtășirea la cutiuță, Împărtășania lăsată în casele credincioșilor, adesea în recipiente improprii din punct de vedere liturgic, acrivia iconomică, sărbătorirea concomitentă a două calendare (vechi și nou), calomnierea neîncetată a unor părinți români și greci de către persoane (clerici și mireni) neîntărite în dreapta credință, așa-zisa lupta cu erezia dusă de unii clerici, fără a se îngrădi cu ea, înșelând astfel conștiințele credincioșilor, accentuarea ideii că nu ar mai lucra deloc harul în Biserica Ortodoxă Română (uitându-se de către promotorii acestei idei specific stiliste că noi toți, cei îngrădiți de ecumenism, SUNTEM mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române), transformarea părerii proprii sau a lipsei de control ierarhic în trambulină spre diverse practici liturgice și teologice lipsite de fundament patristic și canonic ortodox etc. Dumnezeu să ne ierte pe toți. Toți putem greși, însă de asemenea toți ne putem întoarce, până la trecerea fiecăruia în viața cealaltă. De aceea ne rugăm Mântuitorului ca pe cei rătăciți să îi întoarcă la dreapta credință și declarăm că nu urâm pe nimeni, decât pe satana, vrăjmașul întregului neam omenesc.
Țara noastră, ca de multe ori în istorie, trece prin momente grele, însă problema majoră nu o constituie nici latura politică, nici cea economică, ci credința din sufletele noastre, care trebuie să fie ACEEAȘI cu cea a înaintașilor noștri, ucenici ORTODOCȘI ai Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României.
Ar mai fi multe de spus, însă Hristos le poate spune cu mult mai bine celor care trăiesc și propovăduiesc „în Duh și în Adevăr.”
Calea de urmat este cea propovăduită – după îndelung studiu patristic, sfătuire, rugăciune și curaj mărturisitor – de părinții athoniți.
Nu mai este vremea iconomiei, ci a acriviei mântuitoare, căci nu noi ținem Legea, ci ea ne ține pe noi, cum spunea pr. prof. Ilie Moldovan, care se roagă pentru noi la Liturghia cea veșnică din ceruri.
Cu deosebit respect pentru toți ortodocși,
pr. Ciprian Staicu împreună cu familia,
colaboratorii și toți prietenii și următorii
Sfântului Efrem și ai tututor Sfinților
Mirenii nu tac…
Ecumenistilor sa le stam impotriva
Și un comentariu de la un frate ortodox:
Unii încearcă să ne aducă „binele” cu forța și iată că noi nu vrem. Acești „binevoitori” încearcă să ne unească cu Roma pentru a reuși și noi în sfârșit să intrăm în rândul țărilor dezvoltate. Dar oare acesta-i scopul, sau este cel pe care autorul acestui articol îl declară cam la 14 rânduri înainte de finalul lui, și anume EXPANSIONISMUL?
Mă întreb cu cât o fi fost plătit profesorul Viorel Roman (Bremen, Germania) pentru a scrie un așa studiu, pentru care motiv este foarte bine combătut aici de autorul articolului, Ioan Humă. Felicitări și sănătate îi urăm d-lui Ioan, căci a demonstrat că este cu adevărat pământ bun (humă) și viu din pământul României. Iată că mai avem și români vii printre noi acum când boala numită ecumenism tinde să ne prindă pe toți în lațul ei. Cine poate fi în spatele acestor acțiuni, asta rămâne să concluzionăm singuri funcție de ce aflăm din media.
Unii ne-ar putea acuza chiar de „Teoria conspirației” . E dreptul lor, numai că la școală am studiat cu toții în clasele mici povestea cu Ion și lupul, poveste care ar trebui să nu ne mai lase să dormim. În articol, culmea tupeului, se afirmă că prin „Unirea cu Roma” (ne referim la unirea dintre ortodocși și catolici, dar nu într-o singură dogmă) poporul român ar ieși din somnul cel de moarte(așa cum reiese din versurile Imnului Național). Păi dacă vecinii noștri catolicii stau, căci așa vor ei, într-un somn de moarte spirituală(adică veșnică), prin unirea cu ei nu facem decât să ne riscăm nemurirea cea bună. Unirea cu catolicii ar fi bună doar dacă ei ar accepta revenirea la dogma ortodoxă și renunțarea la ereziile lor.
Binele acesta propovăduit de unii români(dacă mai pot fi numiți români după ce au scris astfel de studii) nu ni-l dorim și îi sfătuim și pe cei ce intră cu știință sau nu într-un astfel de rol (al lui Iuda) să renunțe a mai servi unei cauze anticreștinești și antiromânești, oricare ar fi numărul arginților primiți.
Doamne ajută !
P.S.: Mulțumim pentru articolul scanat.
Redacția
O poezie… de post! Pentru cei care dorm… în post!
Nimic nu e mai grav decât trădarea lui Hristos
Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie –
Cu mult mai vinovată decât orice-apostazie.
Cu mult mai rea decât o blasfemie,
Decât orice păcat multiplicat c-o mie!
Căci ea UCIDE SIGUR, pervers și mișelește,
Anesteziind încet, parșiv și diavolește.
Precum Calul Troian – sau mai pe românește:
De-acolo de-un’ se-mpute oricare trup de pește…
Din vârful ierarhiei, al haitei apostate,
Se scurge pestilențial, și cu celeritate
Miros de gravă și de grea complicitate
Cu cei ce-mpart puterea lumii – prin REA frățietate…
Miros adânc de hoit și de-naltă trădare,
Miros de Tartar, de-adâncă demonizare
O haită de ecumeniști ce nu mai au scăpare,
Ce calcă luciferic pe cadavre cât o mare…
Și fiece minut ce trece
Pe semnătura trădătoare neretrasă,
Este CU MULT MAI GRAV și înmulțit cu zece,
Decât orice CRIMĂ ÎN MASĂ !
Fiindcă duce-n iad – cu surle și tromboane,
Nu doar câteva suflete, ci ZECI DE MILIOANE !
Suflete amăgite-aici să facă ”ascultare”,
Spre vai, a Gheenei veșnică repartizare…
Autor: Nicolae, un ortodox îndurerat
PS – Este nevoie de multă rugăciune pentru întoarcerea apostaților, precum și trezvie spre ferirea de noii stiliști care dau din coate, în mod … strămoșesc (sic!). De cei cu Împărtășirea la cutiuță sau lăsată prin casele oamenilor ne este și rușine să mai amintim, căci se mânie Domnul de rătăcirea lor! (Redacția)







