În Triod se spune despre săptămâna care urmează – a brânzei – că este cea curățitoare de dinaintea Postului. Deci nu numai în post ne curățim de patimi, ci tot timpul. În această seară am găsit acest documentar rusesc de mai jos, care se potrivește foarte bine și cu scopurile Asociației care patronează acest site. Le dorim tuturor fraților și surorilor noastre prinși în mrejele ereziei ecumeniste să se îngrădească de ea, având și nădejdea în despătimirea noastră și a lor. Doamne ajută.
Duhul conlucrării inter-ortodoxe în mărturisirea patristică
Preluăm de pe mail, după ce am pus și la rubrica de comentarii:
1. Sârbii au tradus și publicat scrisoarea deschisă a lui Gheron Sava către ÎPS Longhin de Bănceni:
Када со обљутави-како се разводнило исповедништво архиепископа Лонгина
2. „Blagosloviți, dragă Părinte Ciprian-Ioan!
Vă mulțumim pentru articolul sfinției voastre:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/02/07/raspunsul-lui-gheron-sava-lavriotul-catre-arhiepiscopul-longhin-de-banceni-referitor-la-acuzatiile-pe-care-acesta-le-face-la-adresa-lui/
Astăzi el a apărut și în limba rusă:
și
Închinăciuni Părintelui Sava!
Zinaida”
Notă: unii care umblă prin țări străine să facă adepți – este și de așteptat să caute părtași la erezia părtășiei la erezie – să ia aminte că Dumnezeu este mai presus de toți. Vor conlucrare panortodoxă, așa cum se laudă ei, fără temei, la tot pasul? Ei nu au așa ceva, căci legea lucrării lor este, deocamdată, calomnia.
Iată cum frații noștri ne cer ei să traducă aceste cuvinte nemăsluite, patristice, adevărate, fără să îi intereseze altceva decât Ortodoxia Sfinților Părinți.
Noi ne bucurăm și îi apreciem pe părinții athoniți pentru jertfa pe care o fac, în timp ce alții îi vor cât mai departe, de preferință deloc. Calea ortodoxă împotriva panereziei ecumeniste de urmat este cea a părinților athoniți, pornită din smerenie, rugăciune și studiu îndelung patristic și concretizată în lucrare misionară lipsită de invective, calomnii și alte manifestări lipsite de demnitate.
Partea cea mai frumoasă este că eu nu o cunosc personal pe doamna Zinaida, nici pe doamna Sanja din Serbia, dar același Duh Sfânt ne unește pe toți, în simplitatea mărturisirii ortodoxe, spre slava lui Hristos și a Bisericii Sale.
Gheron Sava Lavriotul (din partea părinților athoniți)
și pr. Ciprian Staicu (din partea redacției)
PS – ambele mailuri au venit în această seară, la câteva minute unul după altul, fără ca expeditorii lor să se cunoască sau să știe unul de lucrarea celuilalt. Iată cum ne bucură Dumnezeu, după ce am fost nu numai calomniați ca masoni, ci și acuzați de erezie. Sănătate și mântuire surorii Sanja și doamnei Zinaida.
PS 2: răspunsul meu la acuzațiile de erezie prezbiteriană este acesta (cu tot respectul omenesc față de pr. Teodor Zisis și față de vlădica Longhin):
Mărturisire de credință ortodoxă
împotriva ereziei părtășiei la erezie
1. Preoții care s-au îngrădit de erezia ecumenistă așteaptă cu nerăbdare ca și ierarhii să se îngrădească de ereziarhii de care acum ascultă și cu care sunt în comuniune (ÎNGRĂDIRE înseamnă un singur lucru, care cuprinde două aspecte esențiale: întreruperea pomenirii numelui lor și încetarea oricărei comuniuni bisericești cu aceștia).
2. Orice arhiereu a cărui pomenire a fost încetată va fi pomenit din nou de îndată ce el însuși se îngrădește de mai-marii lui eretici ecumeniști.
3. Eu, robul lui Dumnezeu, preotul Ciprian, nu am fost căzut în panerezia ecumenistă nici măcar o clipă, întrerupând pomenirea ierarhului meu eparhiot în ziua în care acesta „a luat act” de hotărârile din Creta. În aceeași situație se află și Gheron Sava Lavriotul, care a întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu imediat după Sinodul din Creta. Nici unul, nici celălalt nu suntem și nu vom fi vreodată masoni sau agenții cuiva. Așa că, slavă Domnului, ne-am păstrat curați ca lacrima de erezia ecumenistă. Părintele Teodor Zisis a declarat în scrisoarea de întrerupere a pomenirii mitropolitului Antim al Tesalonicului că dacă l-ar mai pomeni ar continua să fie eretic, ca și el. Deci pr. Teodor a recunoscut că atâta vreme cât l-a pomenit pe mitropolitul Antim, a fost și el eretic, prin actul pomenirii. Apoi s-a îngrădit dar, culmea, mai mult de șase luni, nu a slujit, adică a oprit nu pomenirea, ci LITURGHIA. Asta l-a costat acrivia de care a dat dovadă 40 de ani, ajungând apoi să se îndreptățească, spunând că părtașii la erezie nu sunt eretici. Dar și el, părtaș la erezie după propria declarație scrisă, semnată și depusă la Mitropolia Tesalonicului, a declarat că a fost eretic, pomenind pe eretic.
4. Concluzia: să nu ne ascundem după deget: nu există vreo erezie prezbiterianistă între preoții ortodocși îngrădiți de erezie, însă există clar EREZIA PĂRTĂȘIEI LA EREZIE, ale cărei victime sunt toți cei care o propovăduiesc. Iar dovada că această părtășie este EREZIE este că roadele ei au fost și sunt zero (nimeni nu s-a lepădat de erezie pe această cale), iar erezia ecumenistă înaintează nestingherită.
5. Singura erezie care întrece ecumenismul este PĂRTĂȘIA LA EREZIE ! Din fericire, de ea se pot lepăda promotorii lor ducând lupta ADEVĂRATĂ cu erezia, după modelul clar și unic al Sfinților Părinți.
Cu frică de Dumnezeu și întru dragoste de Adevăr,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
În lupta cu minciuna nu există compromis
Recomandăm articolul de mai jos spre citire, dar și luare aminte și nădăjduim să iasă cât mai repede frații noștri din prieteniile oferite cu vicleșug de către cei orbi, care nu văd Calea.
Poate se mai trezește careva! Doamne ajută!
Redacția
Adevărul vă va face liberi! Să ne ferim de cei care ieri huleau pe Sfinții Părinți, azi inovează neortodox, iar mâine, cine știe…?
Pentru toți cei interesați…
ANUNȚ de interes obștesc ortodox !
Până la finalizarea traducerii din limba greacă în limba română a cărții athonite despre eclesiologia Bisericii, carte bazată pe actele oficiale ale tuturor Sinoadelor Ecumenice, carte foarte importantă pentru noi toți, pe acest site nu va mai fi acceptat ABSOLUT NICI UN COMENTARIU AL CELOR CARE ÎȘI DAU CU PĂREREA, FĂRĂ CUNOAȘTEREA TEOLOGIEI ORTODOXE.
Comentariile deosebite (din punct de vedere ortodox) și cu interes pentru toți vor fi aprobate fără probleme. De asemenea, cele ziditoare sau mângâietoare de suflet. Nu se dorește o cenzură propriu-zisă, ci o curățire a mediului virtual de deșeuri verbale.
Timpul nostru este prea prețios pentru a-l pierde fără rost, în aceste vremuri de prigoană a dreptei credințe pe care cu toții le trăim.
În felul acesta îi scutim pe frații noștri de păcate împotriva Adevărului și a Bisericii.
Cu rugăciunile Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, să ne mântuim, în Ortodoxie!
Redacția
Cuvânt de învățătură athonit!
LĂMURIRE IMPORTANTĂ!
Am afirmat ieri că folosirea formulei de nepomenire asumată este cea arătată de părinții athoniți. Am greșit folosind verbul „a stabili” când a fost vorba de sinaxa de la Roman. Nu s-a stabilit, doar s-a discutat. A rămas să discutam data viitoare, atunci să punem în scris.
Nici eu nu pomeneam cum trebuie, nici mie nu mi-a căzut bine, să zic așa, dar când am înțeles argumentul teologic ortodox, conștiința mi-a spus că trebuie să fac așa.
A spune „pe toți arhiereii ortodocși”, cum spuneam și eu, nu era bine. Nu am știut. Acum știu și mă conformez. Nimeni nu obliga pe nimeni să facă așa.
Nu suntem lideri de grup, ci niște preoți care se străduie să facă bine, dacă greșim, ne străduim să ne îndreptăm și mergem, cum putem, spre Golgota.
Care este explicația formulei – „pe episcopul nostru (fără nici un nume, aici e esența), pentru cinstita preoțime…”:
1. Nu putem pomeni pe toți ierarhii, căci fiecare aparținem de o episcopie anume.
2. Pe de altă parte sună ciudat să zici pe episcopul nostru, când al nostru este în erezie. Dar se zice așa, pentru că altfel s-ar schimba textul Sfintei Liturghii și nu avem voie să facem asta. Deci spunem cererile din ectenii exact ca înainte, doar că nu pomenim numele episcopului, nici nu zicem pe preasfințitul episcopul nostru, ci doar: „pe episcopul nostru, pe cinstita preoțime…” (detalii în cartea Sfântul și marele Sinod, între providență și eșec, editat după adunarea din Creta de Asociația Astradrom, cred că detaliile sunt la pagina 212).
Și mie mi-a fost cumplit de greu să fac schimbarea asta, dar am făcut, am explicat și gata (nu suntem infailibili, nici să vrem asta, Doamne ferește). Îmi pare rău că am spus că a fost o hotărâre a sinaxei. Eu am vrut sa spun că s-a discutat acest lucru și mă conformez. Iertați!
Pr. Ciprian
Cuvânt teologic la Sinaxa Inter-Ortodoxă și Athonită de la Roman (25 ianuarie 2018)
„Fluierul păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul Sfântului Grigorie Teologul, glasul 1)
Iubite Gheron Sava Lavriotul,
Cuvioși părinți athoniți,
Cuvioși și cucernici părinți,
Iubiți frați ortodocși,
Motto: „Poporul nu poate fi apărat numai prin rugăciuni și pomeni, ci și prin luptă, îndrăzneală și putere.” (Valeriu Gafencu)
Aș vrea să încep acest cuvânt cu un subiect față de care nu avem voie să rămânem indiferenți, fiind vorba de poporul pe care Hristos ne-a învrednicit să îl păstorim.
Poporul nostru traversează acum cea mai cruntă prigoană: ea este de fapt un măcel satanic pornit asupra celor mai mici și neajutorați frați ai Domnului Hristos, care sunt copiii noștri, vlaga, tinerețea, viitorul neamului românesc. Cutremurător: din numărul total al pruncilor uciși prin avort, 60% provin din familii cununate ortodox! Acest lucru ne arată că de fapt suntem ortodocși numai cu numele, iar cu faptele păgâni care se închină zeului moloh (adică diavolului). Puțini sunt dintre noi care nu au jertfit acestui zeu.
Biserica Ortodoxă, ca mamă a poporului român, are obligația de a lupta și a se jertfi pentru salvarea fizică și duhovnicească a neamului nostru!
Este nevoie ca noi, părinții ortodocși, să condamnăm folosirea anticoncepționalelor, a steriletului și a chiuretajului, ca arme ale diavolului și pierzătoare de mântuire.
O persoană a mers la duhovnic și, fiind cercetată, nu mica i-a fost surpriza când acesta i-a spus că întrucât a folosit mai mulți ani contraceptive, are „…cine știe, poate chiar zeci sau sute de avorturi!”
Unii preoți spun că aceasta este o chestiune de duhovnicie și nu este cazul a se vorbi public despre ea. Însă viața demonstrează că prin folosirea contraceptivelor, lucrurile au mers în direcția stingerii popoarelor (inclusiv al nostru), ca urmare a provocării nesfârșite de avorturi timpurii – care nu sunt sesizate fizic, datorită unei ample și intense manipulări desfășurate prin sute de mijloace viclene, sataniste, de mare succes, de ale căror rezultate, noi astăzi, ne îngrozim.
Vă rog în genunchi să tragem acest semnal de alarmă, prin mărturisirea pe care o vom alcătui la sinaxă, care să dea Domnul să fie ca o trâmbiță de înviere a inimilor lipsite de cea mai elementară dragoste, cea pentru prunci! Împreună cu familia mea: preoteasa Ioana-Alina, fiica Maria (dar minunat al Sfântului Ilie Lăcătușu) și prunca Teodora, înfiată de curând, Vă rugăm ca împreună să transmitem poporului român, alături de îndemnul de luptă împotriva panereziei ecumeniste, și următoarele:
„Iubiți ortodocși de pretutindeni, ca părinți ai voștri, ca slujitori ai Adevărului, ai Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, cu adâncă durere și îngrijorare în suflet vă aducem la cunoștință cu multă mâhnire, că între noi s-a împământenit groaznicul obicei de a vărsa sânge nevinovat, cel mai nevinovat sânge de pe fața pământului, al celor mai nevinovate ființe create de Dumnezeu prin noi – bărbați și femei – sângele pruncilor nenăscuti!
Pe aceștia îi omorâm și îi otrăvim cu pilula ucigașă „contraceptivă”, dar în fapt avortivă, cu spirala și prin cumplitul chiuretaj, care este cea mai feroce, sălbatică și josnică crimă făcută de om contra omului. Am ucis zeci de milioane de copii, am produs genocid, în special prin pilula „anticoncepțională” și ne-am atras mânia veșnică.
Pentru toate acestea, fiilor și fiicelor, cu lacrimi vă rugăm, în numele Domnului Hristos, să renunțați la acest obicei satanic, în care însuși urâtorul de oameni v-a atras prin viclenie prin slugile sale din lume, spre a ne distruge Biserica, neamul, viitorul, sufletele noastre și ale pruncilor, spre pierderea mântuirii.
Căiți-vă, copii ai noștri, plângeți cu amar faptele voastre, nu le mai săvârșiți, nașteți pruncii în dragostea și frica de Domnul și așa vă veți mântui, căci mila Domnului este nemărginită și bunătatea Sa infinită, pentru cei care se pocăiesc. Plângem și noi împreună cu voi, căci fiecare prunc este un dar de la Dumnezeu, care nu trebuie refuzat, ci să ne bucurăm și să mulțumim Domnului pentru el!
Credem că mărturisirea noastră de credință de astăzi trebuie să conțină aceste idei de mai sus, ea nu ar fi întinată cu nimic, din contră i-ar da valoare, căci teologie fără viață nu există.
Pr. Nicolai, la Conferința „Distrugerea libertății duhovnicești…” din anul 2014, arată că cercetători ruși au stabilit că spirala ucide 8 prunci pe an (în cazul femeii care o poartă), iar „pilula”, 5 (la fiecare femeie care o folosește) (https://www.youtube.com/ watch?v=dYoREBNpFvU, a se vedea la min 9,50)
Să avem milă de sufletele noastre și ale pruncilor noștri și să chemăm în ajutor pe Domnul Hristos și pe Maica Sa – nădejdea noastră !
În continuare vreau să prezint succint câteva date, bazate pe fapte reale și pe cărți, referitoare la lupta pe care Hristos ne-a învrednicit să o purtăm, întru nădejdea dobândirii mântuirii:
1) Subscriu întru totul la observațiile părintelui Spiridon și consider că învățătura despre „părtășia la erezie” nu este altceva decât o nouă formă de ecumenism, bazat pe iubirism eretic și trebuie respinsă, ca fiind întru totul contrară teologiei Sfinților Părinți, adică fiind o erezie care duce pe adepții ei exact acolo unde se află ecumeniștii oficiali: la sincretismul specific promotorilor Noii Ordini Mondiale.
2) Nu suntem schismatici sub nici o formă și nu acceptăm presiunile celor care, odată cu o eventuală revenire la calendarul vechi, patristic, vor să impună și aberația teologică a lipsei harului din BOR. Noi suntem fii ai BOR și harul este viu și lucrător în preoția noastră, iar ecumeniștii se împărtășesc cu Hristos real, însă spre osândă.
3) Remarc că prin mijloacele care le stau la îndemână: pr. Claudiu Buză prin blogul lui, pr. Grigorie prin sms-uri și M.S. Chirilă prin site-urile aservite lui (ortodoxinfo, sinodultalharesc, saccsiv, danielvla etc) am fost numiți – cel puțin părintele Sava și eu – în mod repetat SCHISMATICI – ca unic răspuns „teologic” la ceea ce am spus, scris, tradus în ultimele 18 luni. Niciodată nu au oferit un argument teologic sau o bază reală a acuzației de schismă, ci au folosit-o doar ca sperietoare, spre influențarea poporului ortodox. Declar cu această ocazie că scopul meu nu este strângerea de adepți – care ar fi semn al unei tendințe schismatice, așa cum fac cei menționați mai sus, nici nu simt nevoia să îmi afirm identitatea – un alt semn de tip schismatic al celor care au rămas „în aer” prin învățătura lor nepatristică, ci chiar dacă voi rămâne singur nu îmi voi schimba linia de mărturisire, care se bazează pe studiu permanent, pe sfătuire cu părinții aghioriți, prin trecerea prin filtrul propriului discernământ, cât și prin consultarea cu fiii duhovnicești, astfel încât minciuna să nu aibă loc în mărturisirea pe care o dăm, scopul nostru fiind mântuirea, căci am renunțat la funcții, slavă, faimă pentru dragostea lui Hristos.
4) Mă întristează lipsa disponibilității la dialog teologic, față către față, cu toate că personal mi-am cerut scuze, chiar și pentru greșelile altora, nu numai pentru cele personale. De altfel, cele mărturisite de unul dintre semnatarii „proiectului de rezoluție”, în urmă cu câteva luni, la Beiuș, au fost calea logică pe care l-au dus cuvintele lui de atunci: părinte Ciprian, pe mine nu mă interesează teologia, ci cum să îmi fac pastorația în parohie. Dacă nu vrem să știm ce au scris și cum gândeau și hotărau sinodal Sfinții Părinți, ce căutăm în această luptă cu erezia?
5) S-a încercat prin metode lipsite de demnitate să fiu învrăjbit cu Gheron Sava. Nu s-a reușit. Unii s-au folosit de prezența lui repetată în țara noastră pentru a câștiga și ei „autoritate.” Acum au găsit autorități mai înalte și s-au lepădat de Gheron Sava. Aceasta este o mentalitate tipic ecumenistă, nu are sens să comentez mai mult.
6) Teza mea de doctorat cu pr. Zisis poartă titlul: Învățătura eclesiologică a Sfântului Marcu Eugenicul. Ea nu a mai fost susținută, pentru că toți membrii comisiei de la Tesalonic sunt ecumeniști și nu avea sens să pierd vremea cu morile de vânt. Ceea ce am învățat de la Sfântul Marcu este că nu există „părtășie la erezie”, este că harul lucrează în Biserică spre mântuire sau spre osândă, că întreruperea pomenirii ierarhului eretic este o datorie sfântă a ortodocșilor, fiind unica luptă reală și eficace cu erezia, celelalte sunt doar vorbe lipsite de curajul mărturisirii.
7) Care este situația în Grecia? Voi prezenta câteva idei bazate pe documente:
– în Sfântul Munte sunt doar vreo 3-5 preoți care au întrerupt pomenirea lui Bartolomeu. În Grecia continentală mai sunt vreo 4-5. Aceștia sunt toți. Dezamăgirea părintelui Teodor Zisis pentru lipsa de curaj a confraților lui a fost foarte mare. Însă îndreptățirea celor care nu întrerup pomenirea și rămânerea lui alături de ei în sinaxa de la Volos este lipsită de fundament ortodox.
– toți preoții care au întrerupt pomenirea imediat după sinodul din Creta (în România mă refer, căci în Grecia nu a fost cazul) nu au trecut prin etapa de eretic pomenitor de eretici. Când au întrerupt pomenirea ei au revenit întru totul la Ortodoxie, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria Bisericii.
– vă prezint elementele unei convorbiri pe mail cu părintele Nicolae Manolis, care a avut loc acum câteva zile:
Pr. Ciprian a spus:
Textul pe care l-ați pus pe site (faimosul „proiectul de rezoluție”) l-au făcut semnatarii lui fără ca să discutăm toți, iar ieri seara majoritatea părinților (printre care și duhovnicii unora dintre semnatari) am scris un text de refuz al acestui proiect, pentru că îl vedem ca fiind o încercare de impunere, fără respectarea libertății de conștiință. Vă scriu aceasta ca să aveți imaginea integrală a situației din România. Și probabil că semnatarii textului problematic de mai sus nu vor veni la sinaxa noastră din 25 ianuarie 2018, cu toate că noi vrem ca ei să vină. Cu jocuri de culise nu se poate să existe Ortodoxie, nu-i așa?
De asemenea, vă întreb, cum îi considerați pe următorii:
– protosinghelul Mitropoliei de Tesalonic este eretic sau ortodox?
– preții care slujesc cu el la biserica Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir sunt eretici sau ortodocși?
– cei care v-au caterisit sunt eretici sau ortodocși?
– ceilalți preoți ai Mitropoliei de Tesalonic – în afară de cei care au un duh oarecum ortodox (dar și multă lașitate) sunt eretici sau ortodocși?
Pr. Nicolae Manolis a răspuns:
Textul celor 6 părinți, care după părerea mea este în acord cu învățătura pr. Teodor Zisis, eu îl consider corect. Nădăjduiesc că cunoașteți diferența între termenii: „ἐν δυνᾶμει αἱρετικός” și „ἐν ἐνεργεία αἰρετικός” (eretic potențial și eretic prin lucrare). Așadar, ei nu sunt în nici un caz eretici prin lucrare, adică nu sunt condamnați de un sinod. Din păcate, această diferență nu o înțeleg unii aghioriți care se prefac că urmează acrivia și vin în România, mințind că au ajuns la un consens cu pr. Teodor!
Pr. Ciprian a spus:
Care este diferența între cei doi termeni? Mai exact? Nu am înțeles ce vreți să spuneți.
Oare nu cumva această diferență este cea sofist? Cei care au semnat în Creta în ce categorie se află? Devreme ce nici aceștia nu au fost condamnați de nici un sinod?
În final, de ce ați întrerupt pomenirea? Care este motivul exact…
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Părinte, desigur poți să primești câte informații vrei, ortodoxe și patristice, de la venerabilul nostru părinte Teodor. Eu îți răspund dacă mai întâi îmi răspunzi tu mie la această întrebare: în data de 19 februarie 2017 am întrerupt pomenirea. În data de 18 februarie ce eram? Eretic sau un antiecumenist cu un cuget laș?
Pr. Ciprian a spus:
Eu zic că înainte, pentru o perioadă, din păcate ați fost eretic atunci când pomeneați (desigur, după adunarea din Creta), însă întreruperea pomenirii v-a scos în mod hotărât din erezie și v-a pus din nou alături de ortodocși.
Părinte, pentru mine este puțin mai ușor să spun acestea pentru că nu am fost în erezie nici pentru o clipă. Episcopul meu nu a fost în Creta, însă în septembrie 2016 episcopii români au avut sinod local și au acceptat hotărârile din Creta. Din ziua aceea eu am întrerupt pomenirea lui. Nu m-am întinat deloc de erezie și nu m-am sprijinit pe lupta mea de ani de zile dinainte împotriva ecumenismului, ci atunci când a venit momentul am luat hotărârea și m-am îngrădit de erezie, gândindu-mă la mântuirea mea. Și eram într-o poziție importantă în episcopia noastră, fiind consilier cultural. Însă pe toate le-am părăsit bucuros pentru Hristos, preabinecuvântat să fie Numele Lui. Acum aștept răspunsul dvs.
La aceasta pr. Sava Lavriotul a spus (căruia i-am trimis cele de mai sus, să văd dacă nu cumva greșesc):
Părinte, slavă Domnului, nu ai făcut nici o greșeală. Ai mărturisit adevărul. Exact același lucru l-am făcut și eu. Și eu eram într-o poziție importantă la Marea Lavră și imediat după sinodul din Creta am întrerupt pomenirea. Problema e că pr. Nicolae Manolis și pr. Teodor Zisis nu înțeleg că trebuia să întrerupem pomenirea de mulți ani și că sinodul tâlhăresc din Creta a fost pentru noi o izbăvire, spre adevăr. Mă bucur că avem același punct de vedere.
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Oare ca fost eretic ar trebui să fiu rebotezat sau miruns? Pentru că după acrivie Biserica nu are un alt mod de întoarcere la Ortodoxie a unui eretic… Și, desigur, ar trebui ca și preoția mea să fie problematică… ce mă sfătuiți?
Pr. Ciprian a spus:
Nu vă bateți joc de mine. Suntem preoți, să avem o convorbire de un nivel teologic înalt. Eu sunt un om care întreb, ca să aflu adevărul. Nu vorbesc deloc despre Taine invalide. Nu aveți nevoie de nimic, dacă v-ați îngrădit, sunteți în regulă 100%.
Eu, dacă eram eretic pentru o anumită perioadă și aș fi ieșit apoi din erezie, L-aș fi slăvit pe Dumnezeu și aș fi continuat lupta cea bună. Oameni suntem, greșim. Așa s-a întâmplat de multe ori în istorie. Prestigiul nostru este Hristos, nu faima personalității noastre.
Ce a făcut Sfântul Apostol Petru (mă refer la pocăința lui după lepădare)? Să facem și noi la fel…
Dacă vă temeți ca să nu vă spună cineva că ați fost în erezie înseamnă în consecință că dvs vorbiți despre Taine invalide (pentru acea perioadă), nu eu, și vă gândiți: oare nu cumva mi-am pierdut cu adevărat preoția? Iar acest gând ar fi foarte grav din punct de vedere ortodox.
În final, însă, nu am primit de la dvs nici un răspuns teologic. Din păcate. Însă noi spunem că nădejdea moare ultima…
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Părinte, explică-mi clar, că m-ai buimăcit, nu glumesc, dacă eu am fost eretic din perspectiva ta, am fost întinat, din 26 iunie 2016 până în 18 februarie 2017, Tainele pe care le-am săvârșit în această perioadă au fost valide sau nu? Poporul care atunci venea la mine la biserică primea har sau se întina? Este foarte importantă poziția dvs la această întrebare.
Nu ați înțeles că singur ați răspuns la toate cele de mai sus? Din moment ce mă considerați că pentru câteva luni am fost eretic, nu mai am altceva ce să vă răspund.
Opinia pr. Sava Lavriotul a fost:
Părinte, bine i-ai răspuns. Devreme ce pomenea un episcop eretic care accepta sinodul și se presupune că pr. Nicolae Manolis știa bine ce se întâmplă, el ce era? Sunt de acord întru totul cu ce i-ai spus.
Pr. Ciprian a răspuns:
Părinte Nicolae, ați avut Taine valide. Hristos adevărat, har bogat, însă în esență zero mărturisire ortodoxă, care se exprimă prin întreruperea pomenirii. Vă împărtășeați spre osândă…
Nu există mai multe soluții împotriva ereziei. Una este: întreruperea pomenirii. Celelalte soluții sunt de fapt vorbe în vânt. Și dvs și poporul vă întinați atunci de erezie. Acum, nu. Greșesc undeva?
Încă aștept un răspuns. Eu am răspuns la multe întrebări…
Pr. Sava Lavriotul a spus:
Părinte Ciprian, prin cuvintele acestea l-ai făcut praf! Ce ar putea să mai răspundă la adevărul pe care i l-ai scris?
Într-adevăr, nici teologic, nici altfel nu am primit nici un răspuns. Dar s-a întâmplat ceva: corespondența mea cu pr. Nicolae avusese la început caracterul cererii permisiunii de a traduce o carte a lui, o povestioară pentru copii, carte de 78 de pagini. I-am cerut drepturile de autor, a spus că are o Asociație care se ocupă de asta, iar ei mi-au scris, după acest dialog de mai sus, că vor 10.000 de euro (de obicei, grecii cer – știu asta, că am tradus deja peste 50 de cărți – ori 100 sau 200 sau 500, maxim 1.000 de euro, uneori chiar nimic, pentru cărți, în funcție de mărimea lor). Le-am răspuns: vă bateți joc? Zece mii de euro pentru o cărticică? Și se presupune că ducem aceeași luptă cu erezia? Răspuns: tăcere totală.
Și atunci – ca unul care am trăit în Grecia 6 ani și cunosc mentalitatea grecilor – mi-am dat seama că, la ora actuală: sinceritate, bun simț, cunoaștere teologică patristică și aplicarea ei practică o găsesc numai la părinții aghioriți, care nu au nimic lumesc, nu dețin funcții, dar se jertfesc întru totul pentru Hristos.
Cât privește pe Pr. Prof. Dr. Teodor Zisis, dascălul meu, vreau să spun următoarele:
– a întrerupt pomenirea în Duminica Ortodoxiei, 2017. Bine a făcut. Apoi nu a mai slujit nicăieri Sfânta Liturghie, luni de zile. Asta l-a costat enorm de mult, în puritatea mărturisirii date.
– a abordat problema ereziei mai mult pastoral: ce ne facem doi preoți cu tot Tesalonicul pe cap? Realitatea este că l-au urmat – din spusele lui – cam 60 de persoane, iar pe pr. Manolis, vreo 120. Buni și atâția. Apoi au aplicat iconomia, însă fără limite. Mai exact:
– pr. Teodor mi-a dat personal – în ziua lansării ei – după ce am slujit împreună Sfânta Liturghie, în data de 29 octombrie 2017, duminica, broșura: Îngrădirea de erezie nu este schismă. Explicații necesare. (l-am sunat sâmbătă seara, m-a primit la slujbă, nu m-a considerat schismatic în vreun fel, dar m-a întrebat în șoaptă: Sava te-a trimis?) Nu am fost în viața mea marioneta nimănui. În broșură (care în total are 54 pagini, format mic, a5), după ce arată întru totul patristic ce înseamnă întreruperea pomenirii, la pagina 48 scrie: acum, după sinodul din Creta, nu numai aghioriții sunt îndreptățiți să întrerupă pomenirea lui Bartolomeu, dar și toți preoții din Grecia continentală. Mai încolo, la pagina 50 spune că nu toți episcopii greci sunt la fel de vinovați de cele petrecute în Creta și că aceștia se tem și tac fără vreo justificare îndreptățită. Cu toate acestea, imediat spune că trebuie să aplicăm iconomia, adică să lăsăm la o parte lipsa de justificare și să cădem și noi în ea. Mai mult, la pagina 51-52 spune că a avut o înțelegere cu părinții aghioriți, dar aceștia nu și-au respectat partea de înțelegere, de aceea pr. Teodor nu a vrut să participe la Sinaxa de la Tesalonic (4 aprilie 2017). De fapt ce s-a întâmplat acolo?
– pr. Teodor și aghioriții s-au înțeles să propună celor prezenți la sinaxă următoarea cale de urmat: „se recomandă credincioșilor să se ferească să meargă la biserică acolo unde slujesc și pomenesc preoți eretici ecumeniști cunoscuți sau unde slujesc episcopi eretici ecumeniști cunoscuți; să prefere să meargă, din iconomie, acolo unde slujesc preoți și episcopi cu cuget ortodox, chiar dacă din anumite motive, nu au întrerupt pomenirea; cel mai bine și de lăudat este să meargă la slujbă acolo unde nu sunt pomeniți cei ce învață erezii, adică acolo unde preoții au întrerupt pomenirea.”
– în înregistrarea video pe care am făcut-o cu pr. Teodor în ziua de 4 aprilie 2017, sfinția sa afirmă că părinții aghioriți nu sunt bărbați adevărați, că nu își țin cuvântul, că la Sinaxa de la Oreokastro are informații sigure că vor veni și stiliști, oameni fanatici, violenți, că acolo vor fi dați anathemei toți cei ce nu sunt pe linia organizatorilor și că de aceea el nu va participa. Dar sinaxa a fost liniștită, nici o problemă, nici un fanatism.
– problema este că acum în sinaxa antiecumenistă greacă stau liniștiți împreună cei care s-au îngrădit cu cei care nu au făcut-o, uitând un lucru pe care pr. Teodor l-a afirmat în 4 aprilie 2017, dar nu mai apare în broșura din octombrie 2017: să meargă credincioșii din iconomie la slujbele celor cu cuget ortodox doar pentru o perioadă scurtă de timp, iar dacă aceștia lâncezesc în starea aceasta de lipsă de atitudine ortodoxă, să nu mai meargă acolo. Acum iconomia a devenit lege, iar noi, cei care mergem pe acrivie, suntem considerați schismatici.
– este de neînțeles cum pr. Teodor Zisis afirma în scrisoarea oficială adresată mitropolitului Antim că toți cei care pomenesc pe episcopul eretic sunt eretici, iar apoi la câteva luni datele mărturiei pe care o dă sunt altele? (vezi http://ortodoxos.ro/2018/01/24/este-vremea-neo-ecumenismului/
Mântuitorul spune că fiecare copac se cunoaște după roadele sale. Roadele iconomiei față de preoții cu cuget ortodox nu sunt altele decât împotmolirea luptei lor și otrăvirea mărturisirii lor de credință prin inovații. Grecii sunt depășiți de faptul că în lupta reală cu erezia s-au angajat foarte puțini preoți, de aceea singura soluție logică li se pare iconomia. Însă aceasta este o linie moartă, nu o mărturisire ortodoxă.
Eu îl respect nespus de mult pe părintele Theodor, de la care am învățat foarte multe lucruri bune și nădăjduiesc ca să fim uniți în Adevăr, nu în nimic altceva.
În concluzie, mă voi folosi de un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: Sunt gata… (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3) Gata de slujire, gata de suferinţă, gata să-şi dea viaţa, iată pentru ce se pregătea el! Să dea Dumnezeu să ne arătăm şi noi pregătiţi pentru toate acestea, după voia lui Dumnezeu. Apostolul nu avea ezitări, nu umbla să obţină aprobări, nu cădea la învoială cu propria-i conştiinţă, nu se arăta nehotărât, pe ce drum să meargă. Viaţa i se înfăţişa ca o perpetuă nevoinţă, la care răspundea fără şovăire: „Sunt gata!”
Suprema trăsătură de caracter a Apostolului Pavel, dar și a Sfântului Grigorie Teologul, vulturul teologiei (care nu a avut nici o comuniune cu ereticii arieni din Constantinopol – foști ortodocși – ci a propovăduit fără ezitare adevărul, iar roadele au fost minunate, ereticii revenind majoritatea la Ortodoxie) este tocmai aceasta: hotărârea de a merge în întâmpinarea datoriei sale, cu preţul oricărei suferinţe şi chiar cu preţul vieţii. (Sursa: „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”, Editura Sophia, 2008; autorul cărții nu se cunoaște, dar împărăteasa Rusiei, țarina Alexandra nu s-a mai despărțit de ea, după ce a primit-o.)
Propuneri:
1. Sunteți de acord că influența și învățătura lui M.S. Chirilă a fost în mod constant una de surpare a luptei reale pentru apărarea dreptei credințe și că el nu are ce căuta în sinaxa noastră, pentru că nu propovăduiește ortodox, ci doar manipulează și distorsionează adevărul, introducând teologia, chipurile ortodoxă, a neo-ecumenismului?
2. Linia de mărturisire ortodoxă este cea a părinților aghioriți sau nu?
3. Vreți ca la finalul acestei sinaxe să alcătuim cu toții o mărturisire de credință – nu rezoluție (cuvânt care sună oricum, numai patristic nu) – pentru a o transmite poporului român, care așteaptă în rugăciune acest lucru?
4. Sunteți de acord să ne îngrădim de adepții ereziei părtășiei la erezie (numiți în mod foarte potrivit de cineva – adormitori de conștiințe), cât și de cei ai ideii hulitoare a lipsei harului din BOR, rugându-ne ca Dumnezeu să îi lumineze și până atunci să întrerupem orice comuniune bisericească cu ei?
5. Binecuvântați traducerea în limba romană a cărții-sinteză a modului de gândire patristică, reflectat în actele complete ale tuturor Sinoadelor Ecumenice?
Blagosloviți și iertați!
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu




