Scrisoare deschisă către toți românii
În ultimii ani tot mai mulți români au auzit de jertfa mărturisitorilor din închisorile comuniste. O mare parte dintre ei – printre care și subsemnatul – au avut parte și de bucuria de a primi binecuvântarea, sfatul și rugăciunea Cuviosului Justin Pârvu Mărturisitorul sau a Cuviosului Arsenie Papacioc. Întâlnirea cu acești mari sfinți ai neamului era gratuită pentru noi toți, în vreme ce ei se stingeau încet-încet, arzând ca o lumânare pentru neamul românesc. De acum ea va costa. Începând cu ziua de azi, 23 iulie 2015, odată cu promulgarea legii antilegionare de către președintele țării noastre, trecem la o nouă fază din istoria neamului nostru: aceea în care noi, cei simpli, dar foarte mulți, suntem puși față în față cu un sistem condus de niște Iude (infime ca număr, dar viclene) – în costume sau chiar sutane – care vrea să ne închidă gura, să tremurăm ca varga în fața lor, a unora care nici măcar atât nu îndrăznesc: să ne rânjească în față și să ne spună că Îl urăsc pe Hristos și pe toți cei care Îl iubesc.
De aceea, frați români, în calitate de preot al lui Hristos, vă îndemn să nu vă temeți DELOC ! Să nu ne mai limităm la cinstirea Sfinților închisorilor în cadre restrânse sau personale ca până acum, ci să ieșim la luptă prin mărturisire, căci pieptul în care bate o inimă pecetluită de numele lui Hristos nu poate fi distrus nici cu tunul, nici cu tancul, nici de toată hoarda de demoni abătută asupra neamului românesc.
Să stăm în credință, să ne cinstim sfinții – eu îi pomenesc cu voce tare la fiecare otpust (sfârșit de slujbă) – să înălțăm mâinile spre cer și să ne bucurăm că au auzit rugăciunile noastre și vor să ne facă părtași la durerea cea sfințitoare pentru neam și pentru țară.
Nu sunt legionar, sunt însă ortodox, fiu al neamului și urmaș umil al lui Nicola Ursu din Albac (Horea) și îmi iubesc sfinții. Așa cum am mai mărturisit, copilul meu și al soției mele – o fetiță acum în vârstă de 8 ani, pe nume Maria – este darul și binecuvântarea Sfântului Ilie Lăcătușu.
Sfinte Ilie, la o zi după prăznuirea mutării tale la cer (22 iulie), când noi ți-am citit cu evlavie Actaistul, Iudele inspirate de tatăl lor, satana, au pornit cu mânie împotriva ta și a noastră. Ajută-ne și sparge, ca oarecând în Deltă, în ziua Sfinților Trei ierarhi – răceala și gheața inimilor noastre și fă să picure în ele dorul de Hristos cel răstignit. Iar pe cei ridicați împotriva noastră surpă-i și stă-le împotrivă cu tot soborul Noilor Mărturisitori.
Să ne întărească Dumnezeu să nu simțim nici o teamă, căci oricât ne-ar amenința vrăjmașii neamului românesc, nu ne pot face să ne temem de ei atât cât se tem ei de Hristos. Cu o moarte oricum suntem datori, măcar să nu murim degeaba. Loc pentru fricoși în rai nu există. Dacă alte fapte bune nu avem, măcar să nu ne uităm sfinții, căci toți trecem prin această lume și apoi vom merge unde ne-am pregătit loc – cu sfinții pe care i-am iubit sau cu Iudele neputincioase de care ne-am temut.
Hristos a înviat ! Și este vremea ca și neamul românesc să învieze ! Însă Înveiere fără Cruce nu se poate!
Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
