Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira ia atitudine față de comunicatul de presă greșit al ierarhiei grecești

despotiskythirwn
În urma unei convorbiri telefonice pe care am avut-o astăzi cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira facem publică luarea sa de poziție față de comunicatul de presă dat în data de 24 noiembrie 2016, la sfârșitul celei de-a doua ședințe extraordinare a ierarhiei (Sinodului) Bisericii Greciei. Reamintim faptul că în cea de-a doua zi a ședinței sale extraordinare, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, sub conducerea Preafercitirului Arhiepiscop Ieronim a dat un comunicat de presă care a revoltat, a dezamăgit și a înfuriat pliroma creștină a Bisericii prin hotărârea pe care a luat-o, potrivit anunțului.
”… În încheiere, după alocuțiunea Preafericitului Ieronim, președintele Sfântului Sinod, care a fost în mod unanim acceptată, după informarea în totalitate și amănunțită a Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a accentuat unitatea ei și s-a hotărât aprobarea propunerilor prezentării făcute de mitropolitul Teologos de Serres, precum și studierea de către Sinodul permanent a tuturor textelor care au fost depuse, astfel încât să fie alcătuit un anunț spre informarea clerului sfințit și a poporului…”
Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira a făcut următoarea declarație, exprimându-și în același timp și convingerea că respectivul comunicat de presă va fi retras, căci el nu corespunde realității și se va emite un nou comunicat, care va corecta lucrurile și va restabili adevărul celor petrecute.
Declarația Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira este următoarea:
“Consider că anunțul dat în urma celei de-a doua zi de ședință a Sfântului Sinod nu redă cu exactitate hotărârea cinstitei ierarhii în ceea ce privește acel punct unde se spune că ierarhia a aprobat propunerile conținute în expunerea Înaltpreasfințitul Mitropolit Teologos de Serres și Nigrita.
O astfel de temă nu a fost supusă la vot, nici verbal, nici în taină, nici în vreun alt mod (prin ridicarea mâinii sau prin luare de cuvânt).
S-au spus păreri și aprecieri referitoare la expunere din partea a mulți ierarhi și după aceea Preafericitul i-a mulțumit și l-a felicitat pe vorbitor, a declarat că acum nu luăm nici o hotărâre, ci depunem subiectul acesta în sarcina Sinodului Permanent, care va evalua întregul material, toate intervențiile Înaltpreasfințiților Mitropoliți, procesele verbale ale întrunirii și câteva memorii care au fost depuse de membrii sinodali și, după toată această procedură, Sinodul Permanent va alcătui o enciclică, iar aceasta va fi adresată pliromei ortodoxe a Bisericii Greciei.
Prin urmare, nu este vorba de luarea unei decizii de către cinstita ierarhia referitoare la tot acest subiect, care a fost discutat în cele două zile, de aceea orice apreciere și luare de poziție este considerată pripită și inexactă.
Acestea s-au scris pentru liniștirea poporului lui Dumnezeu, recomandând așteptarea hotărârii finale, care va fi formulată de Sinodul Permanent, care este organul executiv al Ierarhiei Bisericii Greciei.”
În calitate de administratori ai site-ului Katanixis, îi mulțumim călduros Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira pentru intervenția lui și pentru precizările lui foarte clare. Trebuie însă să remarcăm faptul că nu suntem optimiști că respectivul comunicat de presă va fi înlocuit. Și, lucru știut, cele scrise rămân și, atâta vreme cât comunicatul de presă rămâne același, noi ne vom neliniști și vom fi îngrijorați. Trebuie să constatăm că s-a făcut schimbarea în anunțul ierarhiei astfel încât să prindem din nou curaj și să respirăm ușurați, scăpând de senzația de dezamăgire și de furie care ne stăpânește.
În fine, să remarcăm și ceva care este important. Știți care este ierarhul responsabil cu comunicatele de presă ale ierarhiei? Înaltpreasfințitul Mitropolit Ignatie al Dimitriadei. Acest lucru spune multe (este cel care a înființat Academia Teologică din Volos, de fapt un cuib de ecumeniști, care au formulat acolo și teologia postpatristică, în fapt o erezie – demascată de prof. Dimitrie Tseleggidis și de pr prof. Theodoros Zisis – care încearcă să surpe întreaga învățătură a Sfinților Părinți; chiar și despre Sfântul Marcu Eugenicul au spus ecumeniști că a fost un fel de ecumenist la vremea lui, lucru total opus realității – n.trad.)

Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/11/blog-post_957.html

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

25 Responses to Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira ia atitudine față de comunicatul de presă greșit al ierarhiei grecești

  1. Martyrik Appeal says:

    Ne ametesc cu fum ca pe albine.
    In Creatie, in Biserica, in societate, in politica, nu exista pozitie neutra. Nu poti sa te plasezi pe o pozitie neutra, pentru ca nu exista neutralitate in materie de constiinta. Declarandu-te neutru defapt iti tainuiesti pozitia, apartenenta, gandul ascuns al inimii.

    Cine se declara neutru sau indiferent, e asemenea celui ce cu viclenie incearca sa slujeasca la doi domni. Neutru inseamna caldicel, iar caldicel inseamna viclean. Exista lumina si intuneric, bine si rau. Nu exista „mai putin rau” sau „mai mult bine”.
    Spune Mantuitorul: „Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.”
    Deci, esti cu Hristos sau cu diavolul. Iar cand te declari neutru (indiferent, nepasator) esti cu diavolul, pentru ca „cine nu aduna cu Mine risipeste!”. Risipeste tot, toate si pe toti. Risipeste, pierde, se pierde si ii pierde si pe altii.
    In spatiul militar, dar si in lupta duhovniceasca sunt doar doi termeni care definesc un lucru sau o persoana – amic sau inamic. Oricine se defineste ca fiind neutru este socotit drept inamic.
    Ca ierarh, preot, calugar sau mirean sa spui ca nu ai o pozitie clara sau ca nu sti ce sa zici in cazul „Creta”, inseamna ca inca nu te-ai hotarat daca sa ii slujesti lui Hristos sau sa-l alegi pe diavolul. Deci, inca de pe aceasta pozitie de „neutralitate” ii slujesti defapt diavolului.
    Cand incepi sa il „masori ganditor din ochi” pe Hristos sa vezi daca „merita” si cand incepi sa te gandesti la o modalitate de compromis, inseamna ca vrei sa cauti sa fi neutru, sa incerci sa slujesti la doi domni, deci esti viclean si ii slujesti diavolului dar ca si Iuda te dai prieten, simulezi virtutea si in inima ta esti vanzator de Hristos.
    Spunea cineva ca trei pacate ii vor duce pe oameni la iad: indiferenta, nestiinta si necredinta. Cine are minte sa inteleaga!

    Orice Sinod local sau ecumenic care nu isi formuleaza deciziile limpede cu „da” sau „nu”, ci incearca sa camufleze profanul prin cuvinte sacre sau prin tehnici lingvistice este de la cel rau, face cu buna stiinta lucrarea diavolului.
    Tot ce e de la Dumnezeu e limpede, se intelege limpede, e exprimat limpede.

    Tot ceea ce se vorbeste acum de catre diferiti ierarhi este doar un labirint lingvistic menit sa te piarda inainte sa ii gasesti iesirea, intelesul. Nu ne poate nimeni acuza ca suntem prosti si nu intelegem „inaltimea” cuvintelor lor. E limpede ca totul e tulbure. Se folosesc tehnici de psihologie inversa. Ni se sugereaza raspunsurile, ni se sugereaza reactiile. Se cauta sa ne scoata din transee individual pentru a nu reprezenta un pericol de resuscitare in massa. Totul e alambicat cu buna stiinta ca sa te plaseze in zugzwang inainte sa faci prima miscare. Cauta sa te plaseze, cauta sa te impinga pe pozitia de indiferenta prin faptul ca iti prezinta totul neclar, hipnotic, mefistofelic, de neinteles. Deci, cauta sa ne anihileze vointa, reactia. Cauta sa te forteze sa te dai batut. Si toate astea prin tehnci lingvistice, prin tehnici de persuasiune, prin tehnici psihologice. Cascam gura si ochii la ei cautand raspunsuri, dar acest lucru ne consuma, ne baga si mai mult in ceata.
    Reactia sinodului din Grecia este duplicitara, de compromis, nu de marturisire. Nu e „da” sau „nu”, ci „poate” si „ne mai gandim daca Hristos merita sau diavolul e o solutie mai buna”. Se leapada de Hristos pe ascuns de privirea si intelegerea noastra asa cum majoritatea Bisericilor Ortodoxe au facut.
    Daca noi nu cadem, nu ne clatinam, atunci lucrarea lor ramene desarta. Pentru 10 oameni care cred ortodox si nu eretic, Dumnezeu poate n-o sa piarda cetatea. Noi trebuie sa mergem pe linia Sfintilor Parinti si pe Sfintele Canoane.
    Oare nu e limpede ca ierarhii cauta sa ne convinga ca noi am ratacit si nu ei?
    Conferinte cu parintele Rafail Noica, conferinte cu preoti ecumenisti, cu personalitati ecumeniste, predici mefistofelice, toate cauta sa ne faca sa ne clatinam.
    De ce suntem asa de importanti si de ce se duce atata lupta sa ne convinga? Pentru ca diavolul nu are putere pana nu se va ridica harul, mila lui Dumnezeu de la noi, de la turma mica.

    • admin2 says:

      Mi-a plăcut: ”E limpede ca totul e tulbure.” Sau, cum zice moldoveanul: ”e moartă … în păpușoi.”
      Da, satana vrea sufletele noastre. Să nu i le dăm, pentru nimic în lume.
      Poate vreodată vorbim și la telefon – oricine ați fi – că păreți un om cu scaun la cap. Mai învăț și eu câte ceva bun de la aproapele.
      Cu respect, pr. Ciprian.

  2. un ins dintre atatia says:

    Si dac schimba/corecteaza comunicatul de presa, ce? Plus-minus câteva cuvinte, mesajul rămâne acelasi: stati linistiti la locurile voastre si…asteptati in continuare, totul va fi bine!
    Nu e o pozitie limpede, transanta de Da sau Nu, ci o dau incurcata: „sa mai vedem”…
    Pai asa trebuie sa glăsuiască păstorii adevarati către oile lor: fiti linistite, mai vedem noi daca va dam lupilor de mâncare sau va aparam de ei?…
    Se vede ca se fac presiuni mari pt abfi acceptat abominabilul „sinod” cretan, ca sa fie primite ereziile drept dogme si noi, înapoiații si homofobii de ortodocsi sa ne putem integra in sfarsit in amalgamul religios al Noii Ere.
    Doamne, apara-ne si pazeste! Mai ales de cei care NU sunt pastori buni, ci furi si talhari.

    • admin2 says:

      Părintele Matei a promis că va veni cu detalii. Se pare că la Atena a fost o întrunire sinodală dominată de un duh… de ți se ridică părul măciucă.

  3. Martyrik Appeal says:

    Ce puteti, oare, sa invatati de la mine? Parinte, v-ati smerit inaintea mea si am cunoscut inca odata ca Dumnezeu este cu sfintia voastra. El va poarta si pe El il purtati. Parohia sfintiei voastre a cuprins Romania, asa cum a binecuvantat Hristos sa fie, faclia ce lumineaza tuturor.
    Preotul ce-l marturiseste pe Hristos este un Noe, este un Pavel, este un Maxim Marturisitorul, e deplin, implinit si implinitor. E corabie, e vasla si catarg pe marea acestei lumi cuprinsa de ciclonul ratacirilor. Ati imbratisat cu dragoste Crucea lui Hristos acum cand multi o scuipa si o hulesc.”Cruci dum spiro fido” cum spunea cineva. Amin zic si eu! Ati ramas credincios acum cand necredinta multor preoti a devenit pasionala.

    Ma intristeaza soiul desfigurat de „marturisire” din nervi, patimasa vecina cu isteria a celor ce spumega pe bloguri prabusind anateme peste lume fara sa clipeasca, dandu-si pe fata blestemul pe care-l poarta in ascuns. Marturisirea e o stare de har, nu e o boala de nervi, iar harul marturisirii nu se manifesta spumegand convulsiv, cu maxilarele inclestate sasaind cuvinte grele printre dinti asemenea penticostalilor.
    Diavolul imita prin unii chipul marturisirii, pentru ca cei slabi sa muste momeala si sa primeasca in ei duhul inselarii, dar Mantuitorul ne arata diferenta dintre har si inselare cand spune:
    „Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra în imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi Imi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
    Pentru ca „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia”, iar daca nu lucrezi acestea in viata ta cu sufletul tau, atunci ceea ce numesti marturisire este defapt o lucrare de inselare menita sa te aduca in fata mortii lepadat de Hristos. Nu poti sa reactionezi balistic, sa injuri, sa blestemi si sa arunci anateme mai multe decat in toata istoria Bisericii decat daca ceea ce este in tine e strain de Hristos. „Din prisosul inimii graieste gura.”
    In schimb pe oricine bucura echilibrul marturisirii celei adevarate! Pe oricine bucura linistea, seninatatea, pacea de sarbatoare imparateasca al celui ce marturiseste din dragoste pentru Hristos. Echilibrul e semnul harului, iar aici se simte echilibru, dor de Dumnezeu si dragoste pentru Adevar. Ceea ce faceti e din durere si dragoste, cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, si nu din durere nevralgica. Tot Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca cel pe care il doare pentru lume va fi mangaiat de Dumnezeu cu bucurie cereasca. Avem de ales intre dragoste si ura si fiecare se cunoaste dupa roade.

    Parinte Ciprian, sa va daruiasca Dumnezeu temelie de piatra marturisirii sfintiei voastre! Temelie de piatra si echilibrului sufletesc de care dati dovada, echilibru care la randul lui e o piatra atat de rara si de pretioasa in noaptea acestei lumi! Aceleasi sa daruiasca Dumnezeu tuturor preotilor, monahilor, monahiilor si mirenilor ce marturisesc Ortodoxia cu duhul lui Hristos, in duhul Sfintilor Parinti!

    Eu am nevoie sa invat de la sfintia voastra,
    Binecuvantati!

    • admin2 says:

      Mulțumim. Balsam pe rană aceste cuvinte. Și pe rănile mele care sângeră greu a neputință.
      Și pentru că nu sunt așa priceput la latină – ce înseamnă ”Cruci dum spiro fido”?
      Doamne ajută.
      Pr. Ciprian.

  4. Martyrik Appeal says:

    Atata timp cat respir am sa cred in Cruce!

  5. valeria burca says:

    o pozitie clara in privinta aceasta este absolut necesara pt. ase evita ereziile,aceste comentarii clarifica situata,multumesc

  6. Emil Baciu says:

    Daca as avea ranile parintelui Ciprian as spune la fel ca sfintia sa :”Mulțumim. Balsam pe rană aceste cuvinte…” Ma bucur mult ca sunt oameni cu astfel de trairi ca ale lui Martyric, caci se rasfrang benefic si asupra noastra.
    Referitor la ce se intampla prin Sinoade Locale, imi amintesc ca dupa cel talharesc din Creta, tot parintele Ciprian a strigat primul, ca s-a produs MAREA APOSTAZIE. Eu mai speram totusi in ceva schimbari, insa timpul scurs de atunci a dovedit, ca din pacate, lucrurile s-au agravat si mai mult. Nadejdea este la Dumnezeu ! Deci sa-L rugam , sa ocroteasca pe preotii marturisitori !
    Doamne ajuta !

  7. un ins dintre atatia says:

    O pozitie clara poate da doar acel sinod intru care sufla Duhul Sfânt, Duhul Adevarului.
    Unde vom găsi asa ceva?….
    Toti suntem betegi cu păcatele si neputințele, si cu cat urci societal-bisericește păcatele cântăresc mai greu, afectandu-i pe mai multi, iar neputintele pot ajunge criminale pt aceiasi multi dependenti de deciziile celor putini sus-pusi.
    E nevoie de rugăciune intre noi si de pocainta generala. Nu îngăduia Dumnezeu căderi asa mari, cum e cea venita prin nelegiuita adunare cretana, dacă noi am fi fost realmente ortodocsi si cu viata si cu credința.
    Prigoana întinerește Biserica, nu cea echivalata cu zidurile ori cu functiile de oameni inventate, ci Biserica dintru si dintre noi, pietrele vii zidite pe Piatra cea din capul unghiului-Hristos Dumnezeu.
    Asa întinerim, Parinte Ciprian, asa sare rugina de pe noi: sub loviturile lor, a celor ce „nu stiu ce fac”. Asa ne alipim de mântuitoarea Cruce a Domnului, când ni se trage lumescul covor de sub picioare.
    Pe calea asta nu suntem nici primii, nici cei de pe urma, nici cei mai chinuiti, nici cei mai straluciti intre cei ce mărturisesc pe Hristos cu prețul vieții. E destul sa privim in istoria recenta a neamului nostru si vom descoperi mii de chipuri de Mărturisitori si Mucenici, începând cu interbelicul, si mai ales in epoca rosie a comunismului ateu. Privind aceste chipuri ale inaintasilor nostri, cinstind tăria lor sufleteasca, lăcrimând alături de rănile lor, slavindu-i liturgic, vestindu-i in predici, cărți si cuvantari -asa ne vom intari si noi, vom prinde putere si intelepciune si har pt Crucea ce ne sta înainte.
    E timpul sa redescoperim prospetimea crestinismului primar si de catacomba, duhovnicesc, esențializat, martiric.
    Biruința este a Celui Răstignit!
    Câtă binecuvantare peste noi că ne cheamă in bratele Sale pironite!..

    • admin2 says:

      Asta e soluția, cum bine ați spus:
      ”E nevoie de rugăciune intre noi și de pocăință generală. Nu îngăduia Dumnezeu căderi așa mari, cum e cea venită prin nelegiuita adunare cretană, dacă noi am fi fost realmente ortodocși și cu viața și cu credința.”

  8. Cristina says:

    Eu cred ca solutia este sa invatam sa iubim….. „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”… traind in iubire vom trai in adevar si in lumina si Duhul Sfant ne va lumina pe toti.

  9. Radu Măciucă says:

    Când văd ce se intâmplă, cu atât mai mult cred că trebuie să ne luăm ca arme pildele și cuvintele de învățătură ale Sfinților Părinți, post, rugăciune și pocăință pentru ajutor de la Domnul în vremurile astea tulburi, pline de ispite și de atacuri din toate direcțiile..
    Mulțumim părinte și prieten Ciprian! Doamne ajută!

  10. Martyrik Appeal says:

    Cristina, nu e oare o manifestare a iubirii lupta pentru Cruce?
    Surioara, ne incurajam unii pe altii in acest urias colosseum al lumii. O lume ce martirizeaza pe oricine care nu e din ea si nu face ca ea. Spune Lumina sufletelor noastre, Dulcele Iisus: „Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau, dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.” Si nu numai lumea ne uraste, dar si casnicii nostri duhovnicesti s-au sculat si s-au sfatuit impotriva sufletelor noastre.

    Cristina, nu poti sa taci cand vezi cum tot ceea ce a fost sfintit cu binecuvantatul sange al mucenicilor de doua mii de ani incoace, e tratat ca pe o carpa lepadata a unei femei desfranate.
    Toata sudoarea si lacrimile si ostenelile si toata nevointa si tot sangele varsat al sfintilor ce au luptat ca noi astazi sa avem icoana, sa avem Biserica neratacita, sa avem tot ce ne trebuie sa ne manduim, sa nu ne pierdem, toate aceste manifestari de iubire sunt calcate in picioare, iar acum cei ce le calca vin sa ne spuna ca nu e buna mostenirea lasata noua de Sfintii Parinti. Vin sa ne spuna ca jertfa de doua mii de ani a Sfintilor nu a fost o manifestare a iubirii lor fata de Hristos, ci rautate si intoleranta. Cum sa ne manifestam corect iubirea cand ceea ce luptam sa aparam este tocmai iubirea, iubirea de Hristos, de Ortodoxie? Nu m-am legat din senin de om bun ca sa fiu acuzat de cineva ca n-am iubire. E adevarat ca nu pot sa spun ca manifestul meu e iubire curata din inima curata, dar ca desfranata din desfranata mea inima plec capul la picioarele Celui ce cu adevarat ma iubeste si Il apar cu saracele mele cuvinte. Pentru cine sa ard para de foc daca nu pentru El? Pentru cine sa puneam sufletul noastru daca nu pentru Hristos?

    Daca n-as fi fost patimas si legat sul de propriile mele neputinte, probabil ca as fi putut sa primesc cu bratele deschise apelul martiric la care ne cheama vremurile. Cunoastem ca totul ne este otravit. Si hrana si apa si aerul si pamantul, dar acum si credinta vor sa ne-o otraveasca, sa ne-o strice cu invataturi straine soptite lor de cel rau. Acum se leaga de sufletul nostru si vor sa ne piarda cu viclenie. N-am iubire pentru vrajmasii sufletului meu, pentru vrajmasii Fiului Stapanei mele. Nu pot sa iubesc mana ce cauta sa-mi arunce sufletul in iad. Spune Mantuitorul ca „de-ar sti stapanul casei la ce straja din noapte vine furul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa”, deci s-ar lupta cu cel ce vrea sa ii fure cele materialnice. Dar cand vine furul sa ne fure sufletele noastre si sa le piarda prin invataturi straine, ce trebuie sa facem? Cum sa ne manifestam iubirea?

    Astazi iubirea de Dumnezeu e numita fanatism si se vorbeste despre manifestarea ei ca despre o boala letala ce isi alege gazde inimi infrante si smerite, inimi dispretuite, hulite, batjocorite, progonite, ranite, pline de cicatrici, inimi a caror singura vina este ca iubesc pe Hristos, inimi dispretuite de lumea asta vrajmasa binelui, curatului, nevinovatului Adevar.

    Unitatea de masura a iubirii e jertfa. N-o spun eu din saracia sufletului meu, ci o spune Mantuitorul cand zice ca: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.” Si daca pentru prieteni iti pui sufletul daca ii iubesti cu adevarat, atunci pentru Hristos ce dovada mai mare de dragoste putem sa aducem?

    • admin2 says:

      Ce este iubirea?
      Acum vreo 30 de ani a fost un concurs la Sibiu, iar tema lui a fost găsirii unui răspuns potrivit la întrebarea de mai sus. Cel care a câștigat a fost viitorul Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan (acum trecut la Domnul, cu un zâmbet minunat pe buze), care a spus că iubirea este acel VINO din rugăciunea ”Împărate ceresc”: ”Vino și Te sălășluiește întru noi.”
      Când m-am căsătorit, m-am dus cu iubita mea soție la părintele Arsenie Papacioc și i-am cerut un cuvânt de folos pentru noua noastră familie. El ne-a spus că dacă vrem să fim fericiți este nevoie de un singur lucru: ”totdeauna unul cu altul, totdeauna unul ca altul” (desigur, în cele bune).
      Aici este școala iubirii: în a ne strădui să răspundem la iubirea Mirelui ceresc. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că viața noastră omenească este de fapt răstimpul dintre chemarea iubirii lui Dumnezeu și răspunsul nostru la ea.
      Fără iubire, fără Iubirea Care a biruit moartea, fără Hristos Care cu brațele întinse, într-o sublimă și îndurerată îmbrățișare, ne-a iertat pentru că L-am batjocorit, umilit, pironit etc, deci fără Hristos viața noastră ar fi doar un chin al amânării inevitabile a morții. Dar sunt unii care, necunoscându-L pe Hristos, urlă singurătatea din ei, plânge inima lor care bate doar pentru sine și în ea nu curge sânge din Sângele Domnului, căci numai împărtășindu-ne cu El, noi devenim ”co-sanguini cu Hristos” (conform Sf. Ignatie Teoforul).
      Ecumeniștii au înlocuit iubirea cu interesul, bucuria cu luxul hotelurilor și cu viața plină de desfătare lumească. Ispita slavei deșarte, a dobândirii funcțiilor, titlurilor academice, scânteierea ochilor care văd cadourile scumpe primite în urma întrunirilor ”frățești”, lipsite de prezența Duhului Sfânt, toate acestea pot îngenunchea pe oricine nu s-a obișnuit să privească țintă spre Hristos.
      Este post, este o perioadă în care Măicuța Domnului se pregătește de lunga și greaua călătorie prin lumea aceasta lipsită de iubire pentru a-L coborî din înalturi cerești pe Domnul slavei și Învățătorul adevăratei iubiri.
      Slavă Ție, Treime Sfântă, pentru Iubirea Care EȘTI și pentru iubirea pe care ne-o împărtășești!
      Cu binecuvântare și cu o lacrimă pe obraz, prietenul Ciprian.

  11. Nicolae says:

    „Marturisirea e o stare de har, nu e o boala de nervi”.
    Recunostintă tuturor celor care inteleg vremurile pe care le traim si care dau maruria cea dreaptă.E mai tirziu decit credem, asa cum spunea inca din anii 80 Pr.Serafim Rose.Este o bucurie sa simti ca ai alaturi oameni care stiu ca tot ceea ce este peste masura vine de la cel rau si ca fara Hristos, adica fara rugaciune,nu putem nimic.Belsug de har si bogata mila!

  12. Nicolae says:

    „Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau, dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.” Per a contrario, daca lumea nu ne uraste, inseamna ca nu suntem ai lui Hristos.Vai de cei ce nu vor fi prigoniti!
    Frumos spunea fratele mai sus ca „unitatea de masura a iubirii este jertfa”. Cu alte cuvinte, acolo unde nu este jerta, nu este dragoste.

  13. Martyrik Appeal says:

    Amin!

    Spunea cineva ca iubirea nu are definitie pamanteasca pentru ca nu e de la oameni, dar o definim ca fiind chiar Dumnezeu. Dumnezeu e iubirea, iar Harul Lui in noi se numeste iubire. Prezenta lui Dumnezeu e iubire, iubire adevarata, nu din sange sau din patimi. Despre iubire nu se vorbeste, ea se simte, se castiga, se impartaseste. Iubirea e starea de har care anunta prezenta lui Dumnezeu in om. Prezenta lui Dumnezeu e iubire, pentru ca Dumnezeu e Iubirea. El Iubirea, noi iubire. El Dumnezeu, noi dumnezei dupa har prin iubire.
    Asa am citit si eu pe undeva.

    Zic si eu cu cuvintele sfintiei voastre:”Slava Tie, Treime Sfanta, pentru Iubirea Care ESTI si pentru iubirea pe care ne-o împartasesti!” Amin!

  14. Cristina says:

    Sa ma iertati, cred ca v-am necajit cu mesajul meu…eu nu vorbeam de o iubire „muta” ci de iubirea care poate deschide portile cerului, de iubirea care il poate aduce pe Hristos in mijlocul nostru….fara El nu cred ca este biruinta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *