Preoteasa avea cancer la sân și a fost operată. De îndată ce a fost extirpată tumoarea, i s-a încredințat părintelui Evanghelos o mostră din aceasta pentru a o duce la examenul de biopsie și să aducă cât mai repede rezultatele. După primirea rezultatului, doctorii i-au spus că bolnava nu mai are nici șase luni de trăit. De îndată ce a auzit această veste, fiica părintelui Evanghelos a leșinat, iar el însuși s-a pierdut cu firea. Auzi, a spus el, să spună așa deodată vestea aceasta unui copil, să îl șocheze!
În brațe el ține însă o bucățică din sfintele moaște ale Sfântului Pantelimon (o părticică din mâna lui), pe care a adus-o cu el și se roagă.
Au scos-o pe preoteasă din sala de operație. Cu multă emoție, părintele Evanghelos pune pe bandajele care acoperă pieptul operat al soției lui, bucățica din mâna Sfântului Pantelimon și se roagă în genunchi lângă ea. La un moment dat intră chirurgul, purtând încă masca pe față. Vede toată această scenă și începe să strige:
– Părinte, ce-i cu osul acesta? Ia-l de aici și du-te acasă!
Amețit, bietul părinte ia repede sfintele moaște și încearcă să găsească ușa, să iasă repede. Însă, cu toată amețeala lui, o aude pe asistentă cum îl cheamă pe doctor la telefon, pentru că îl căuta urgent soția lui.
După-masă se oprește o mașină în fața casei preotului și cu uimire părintele Evanghelos îl vede pe doctor cum coboară din mașină. Măi, ce să fie asta?! se gândește preotul, doctorul acesta mă urmărește și acasă! Cu groază, însă, vede cum coboară din mașină și un tânăr deformat la față. Gura i s-a strâmbat într-o parte spre ureche. Preotul a rămas mut de uimire.
– Părinte, i-a spus doctorul, mai ai osul acela? Te rog să mă ierți, m-am înfuriat, însă în clipa în care eu te alungam din salon, m-a sunat soția mea și mi-a spus că fiul nostru, care în acel moment dădea examene, a pățit dintr-o dată această pareză pe care o vezi. Am înțeles că eu eram de vină și de aceea te rog foarte mult să ne citești o rugăciune. Adresa dumitale de aici din sat am luat-o de la preoteasa ta.
– Fiilor, cu bucurie vă voi citi. Haideți în micuțul paraclis. Fiule, te rog, ține în mână sfintele moaște ale Sfântului Pantelimon și îngenunchează.
”Pun epitrahilul peste capul tânărului și încep să citesc o rugăciune. În timp ce citesc, aud: crac, crac. Mă gândesc: oare ce se întâmplă? Am terminat apoi rugăciunea și, când copilul s-a ridicat, ce să vezi? Gura copilului se întorsese la locul ei! Tatăl și fiul se aruncă asupra mea, îmbrățișându-mă.
– Părinte, cum să îți mulțumim?
– Nu îmi mulțumiți mie, fiilor, ci lui Dumnezeu și Sfântului Pantelimon.”
De atunci mult timp au tot venit cei doi – tată și fiu – să se închine în acel paraclis și să aducă ulei pentru candela Sfântului Pantelimon. În ceea ce o privește pe preoteasă, deja au trecut mai mult de 20 de ani de când este cu desăvârșire sănătoasă, fără să facă absolut nici un tratament. Și-a crescut copiii și trăiește în satul acela, având grijă de paraclisul în care sunt foarte multe sfinte moaște. cu toate că părintele Evanghelos nu mai este acolo, a trecut la Domnul. De multe ori îi spunea doctorul părintelui Evanghelos: Părinte, ceea ce ar trebui noi să facem noi medicii în asemenea situații ar fi să ne ardem cărțile, căci puterea lui Dumnezeu este mai mare decât tot ceea ce învățăm noi din ele.
Sursă: cartea Culegere de întâmplări din viața minunată a părintelui Evanghelos Halkidis, paroh al bisericii Sfântul Vasile cel Mare din Langada, Editura Stupul ortodox, Thesalonic.
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
