Ferice de cei ce iubesc, deşi nu ştiu cum este să fie iubiţi.
Ferice de cei ce luptă, deşi au cunoscut şi căderea.
Ferice de cei ce îşi păstrează inima curată, deşi trăiesc între tâlhari.
Ferice de cei ce zâmbesc, deşi viaţa lor nu e tocmai un zâmbet.
Ferice de cei ce construiesc, într-o lume care dărâmă.
Ferice de cei ce au puterea să mângâie, deşi cei ce au nevoie de mângâiere sunt ei.
Ferice de cei ce hrănesc, deşi cei ce au nevoie de hrană sunt ei.
Ferice de cei ce nu doresc să fie stăpânitori, deşi au cunoscut şi puterea.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai plăcerilor, deşi le-a cunoscut şi dulceaţa.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai patimilor, într-o lume îngenuncheată de păcate.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai banului deşi i-au cunoscut şi puterea.
Ferice de cei ce sunt cinstiţi, într-o lume plină de înşelăciuni.
Ferice de cei ce iubesc adevărul, într-o lume a minciunii.
Ferice de cei ce au arma răzbunării şi nu o folosesc.
Ferice de cei ce au prilejul să păcătuiască şi nu vor.
Ferice de cei ce luptă pentru Împărăţia Cerului, deşi nu o văd.
Ferice de cei ce cred, într-o lume care nu mai crede.
Ferice de cei ce urcă muntele, deşi nu îi văd vârful.
Ferice de cei ce străbat cărarea, deşi e plină de spini.
Ferice de cei ce ştiu să supravieţuiască, într-o lume ce decade.
