(icoană de la mănăstirea Sangeap din Basarabia, foto: Bogdan Zamfirescu)
Mi-e dor de Tine, Doamne
Mi-e dor de Tine, Doamne, în fiecare ceas
Și rog pe Maica Sfântă să-mi spună: Nu te las!
Te vreau cu noi de-a pururi, acum și-n clipa sfântă,
Doar Tu să vrei întruna – nimeni să nu Te mintă!
Iar dacă hulitorii care au strâmbat credința
Vor încerca prin amăgiri viclene să îți abată drumul,
Pleacă-ți genunchii și te roagă să ai mereu voința
De-a nu ceda ispitei și a-L urma pe Domnul.
Mi-e dor de Tine, Doamne, și-adorm cu Tine-n gând…
I-as întreba întruna pe cei ce nu mai sunt:
Cum pot cei de acuma ca să-Ți întoarcă fața,
Să nu Te vrea, să nu-Ți asculte cuvântul și povața?
De-ar știi ei, Doamne, bieții, cât de pustiu e totul!
Că fără Tine-n lume nimic nu-și are rostul!
Nu știu ce-i rugăciunea, nu știu ce-i harul Tău,
Sunt amăgiți cu totul și-s făr΄ de Dumnezeu!
Ei nu Te vor pe Tine, au lumea la picioare…
Ei cred că-n om e totul, că el e cel mai mare.
Eu le doresc în suflet să aibă al Tău crez,
Să spună și ei, Doamne: O credință, un Domn și un Botez!
15-16 iunie 2017
Mihaela Cristina Popa
