„Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței, că întru ea cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” (troparul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos)
Iubiți părinți, cinstiți frați și surori, mărturisitori ai dreptei credințe,
Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L…!
Fără Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, niciodată nu am fi putut ieși din întunericul păcatului și al morții!
Fără Hristos, viața noastră s-ar fi terminat doar cu un apus și un mormânt, însă prin El avem Răsăritul întru veșnicie, căruia să ne învrednicim cu toții!
Standardele lui Hristos nu sunt diverse, dar sunt înalte. Hristos nu vrea o „unire în diversitate”, ci vrea unire în Adevăr. Iar Adevărul este El Însuși (conform Ioan 14, 6). A fi uniți întru Adevăr înseamnă a fi cosanguini, ca mădulare vii ale Bisericii lui Hristos, cu Capul Însuși al Bisericii, adică cu Mântuitorul Iisus Hristos.
Nu există nici un bun în afară de ceea ce ne dăruiește Hristos, Omul cel îndumnezeit, iar toate bunurile noi le primim, ca arvună mântuitoare, prin logodirea sufletului nostru cu Mirele Bisericii, întru Taina Sfântului Botez ortodox, singurul mântuitor.
Anul 2017 a fost pentru noi toți unul special. Ca președinte al Asociației „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”, Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de noi, iar noi ne-am străduit să fim alături de dumneavoastră, fiind uniți – cei ortodocși – în jurul lui Hristos euharistic, la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfântul Disc.
Celor care sunt în cuget de mărturisire ortodoxă și de îngrădire față de erezie le transmitem o binecuvântare de la Părintele luminilor, una „din cer până în pământ”, cu urarea să faceți Cer din pământul din care v-a plămădit Dumnezeu.
Hristos, Pruncul cel dumnezeiesc, ne-a binecuvântat pe noi, familia Staicu, cu cel mai frumos an din viața noastră:
a) am trecut prin mărturisire, judecată și prigoană, însă Pacea lui Hristos se revarsă bogat în inimile noastre, neurând pe nimeni și compătimind pe cei depărtați de la Adevăr;
b) ne-a dăruit prieteni – foarte mulți – pe care îi îmbrățișăm cu drag, fie ei din România, precum și din Canada, SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria, Grecia, Cipru și Creta. O adâncă metanie părinților athoniți, îndeosebi lui Gheron Sava Lavriotul, lui Gheron Gavriil Cutlumușiatul și părintelui Iulian Prodromitul, cu ale căror rugăciuni să ne mântuim toți!
c) soția mea, Ioana-Alina, a fost lăsată pe drumuri de pseudo-episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei (de care ne-am îngrădit pentru erezia ecumenistă, propovăduită de el cu capul descoperit), retrăgându-i-se, printr-un document plin de minciuni, binecuvântarea de a mai preda religie ortodoxă. În locul ei a fost pus un popă ecumenist, care nici rugăciunea nu o face cu copiii, în cadrul orelor de religie. Însă a doua zi după Golgota soției mele, ea a găsit un loc de muncă la o școală dintr-un sat, apoi, în data de 15 noiembrie 2017, a obținut titlul de doctor în filologie al Institutului de Etnografie și Folclor din cadrul Academiei Române, iar acum câteva zile am înfiat o fetiță de un anișor, pe care în urmă cu o zi am botezat-o, primind numele Teodora, care se tălmăcește „darul lui Dumnezeu.” Maria, fiica noastră cea mare, are parte de multă binecuvântare de la Maica Domnului și se străduie să treacă cu fruntea sus prin prigoana din partea ereticilor abătută, ca binecuvântare hristică și cerească, asupra întregii noastre familii ortodoxe.
d) în anul 2017 au existat multe frământări în Ortodoxia românească (care erau de așteptat, căci vrăjmașul este foarte viclean), care au provocat multă sminteală, datorită caracterului lor ambiguu, nepatristic și neconform cu lupta contra panereziei ecumeniste. Dintre acestea amintim: părtășia la erezie, împărtășirea la cutiuță, Împărtășania lăsată în casele credincioșilor, adesea în recipiente improprii din punct de vedere liturgic, acrivia iconomică, sărbătorirea concomitentă a două calendare (vechi și nou), calomnierea neîncetată a unor părinți români și greci de către persoane (clerici și mireni) neîntărite în dreapta credință, așa-zisa lupta cu erezia dusă de unii clerici, fără a se îngrădi cu ea, înșelând astfel conștiințele credincioșilor, accentuarea ideii că nu ar mai lucra deloc harul în Biserica Ortodoxă Română (uitându-se de către promotorii acestei idei specific stiliste că noi toți, cei îngrădiți de ecumenism, SUNTEM mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române), transformarea părerii proprii sau a lipsei de control ierarhic în trambulină spre diverse practici liturgice și teologice lipsite de fundament patristic și canonic ortodox etc. Dumnezeu să ne ierte pe toți. Toți putem greși, însă de asemenea toți ne putem întoarce, până la trecerea fiecăruia în viața cealaltă. De aceea ne rugăm Mântuitorului ca pe cei rătăciți să îi întoarcă la dreapta credință și declarăm că nu urâm pe nimeni, decât pe satana, vrăjmașul întregului neam omenesc.
Țara noastră, ca de multe ori în istorie, trece prin momente grele, însă problema majoră nu o constituie nici latura politică, nici cea economică, ci credința din sufletele noastre, care trebuie să fie ACEEAȘI cu cea a înaintașilor noștri, ucenici ORTODOCȘI ai Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României.
Ar mai fi multe de spus, însă Hristos le poate spune cu mult mai bine celor care trăiesc și propovăduiesc „în Duh și în Adevăr.”
Calea de urmat este cea propovăduită – după îndelung studiu patristic, sfătuire, rugăciune și curaj mărturisitor – de părinții athoniți.
Nu mai este vremea iconomiei, ci a acriviei mântuitoare, căci nu noi ținem Legea, ci ea ne ține pe noi, cum spunea pr. prof. Ilie Moldovan, care se roagă pentru noi la Liturghia cea veșnică din ceruri.
Cu deosebit respect pentru toți ortodocși,
pr. Ciprian Staicu împreună cu familia,
colaboratorii și toți prietenii și următorii
Sfântului Efrem și ai tututor Sfinților
