Pecetluirea antihristică este aici!
Dragă popor român, noi, Sinodul BOR, după ce că te-am băgat în erezie, te anunțăm că te și costă…
Aceasta este oferta ereticilor! Se laudă și ei cu trădarea lor!
Cam ce l-a costat pe poporul român adunarea eretică din Creta puteți vedea într-o lucrare ortodoxă:
Gând sfânt
Ne vorbesc Sfinții Părinți: despre mândrie și mânie…
Sărbătorind ortodox Ortodoxia…
Eu pe ucenicul meu cel ascultător nu îl pun să țină post…
Într-o asemenea zi (Duminica lăsatului sec de brânză), printre altele părintele Gherasim Focas a spus:
În Duminica lăsatului secului sau a brânzei, poate unii știți, poate alții nu, se săvârșește Vecernia Iubirii sau a Iertării, iar apoi în Sfântul Munte și în alte părți, vreme de trei zile (de duminică seara până miercuri după-masa) nu se mănâncă deloc mâncare, nu se bea apă, până miercuri, după săvârșirea Sfintei Liturghii a darurilor mai înainte sfințite.
Și Părintele Paisie (este vorba de Sfântul Paisie Aghioritul – n.trad.) mi-a spus:
– Gherasime, te rog ca miercuri să îmi aduci puțin husafi (un terci făcut din fructe fierte, plin de vitamine și revitalizant – n.trad.) pentru mine și niște lapte.
Lapte în Postul Mare? M-am mirat, cu toate că știam că acest monah a fost în Sinai și acolo și-a distrus un plămân din cauza multelor postiri și a diferențelor de temperatură. Acolo ziua este mult soare și o căldură cumplită, iar noaptea este un frig pătrunzător și groaznic. Cum să reziste plămânii, când înseși stâncile acolo se macină și devin nisip? Acolo părintele Paisie și-a distrus un plămân.
Așadar, miercuri, după săvârșirea Sfintei Liturghii, am urcat la chilia lui și i-a dus mâncare și puțin lapte. Sfântul Paisie, care ca toți Sfinții este exemplu de cercetare a conștiinței, este biciuire a patimilor noastre, este mobil și ceas deșteptător al conștiinței, este glas al lui Dumnezeu, s-a uitat la mine și mi-a spus așa:
– Gherasime, eu pe ucenicul meu ascultător nu îl pun să țină post.
Era pustnic, nu avea niciun ucenic. Fraților, cine era ucenicul lui? Deci, ucenicul lui era un șarpe…
…Sfântul isaac Sirul spune că Sfinții, pentru că poartă veșmântul îndumnezeirii, adică smerenia, animalele simt că ei sunt purtători de Dumnezeu, că sunt purtători de Treime (de har – n.trad.) și exact de aceea vin și le țin companie, nu este vrăjmășie între ei, nicio reacție negativă sau vreo aversiune.
Cât putem să iubim și noi smerenia, să iubim răbdarea, să iubim rugăciunea, să iubim iubirea, să iubim iertarea, să iubim viața duhovnicească.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/03/blog-post_976.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu