Hristos a înviat!
Recomandăm:
Să fiți sănătoși și curajoși, nu fricoși și mascați!
Redacția
Recomandăm:
Sursa – https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2020/04/28/distribuiti-acest-video/
Frica de (lui) Dumnezeu este substratul sau fundamentul dezvoltării virtuților. Este cel mai important element al educației copiilor. Primul lucru pe care trebuie ca părinții să îl predea copiilor lor este frica de Dumnezeu.
Și când spunem frică, nu ne referim la teama bolnăvicioasă pe care de multe ori părinți, fie din neștiință, fie din neatenție o sădesc în copiii lor. Ne referim la frica drept dragoste, ca respect desăvârșit, ca trezvie, ca să nu încălcăm voia lui Dumnezeu, poruncile Lui. O asemenea frică conduce la iubirea lui Dumnezeu, este viață, este mireasmă a paradisului, este pregustare a Împărăției cerurilor.
✞ Gheronda Athanasie Mitilineul
Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
– Cu mâinile tale, dulceața mea. Dacă înfrunți durerea cu mintea ta, în loc să o domolești, ea va deveni și mai greu de suportat.
– Cu mâinile, bunico?
– Da. Mâinile noastre sunt antenele sufletului nostru. Dacă le faceți să se miște cosând, gătind, desenând, jucându-se sau afundându-le în pământ (adică folosite la munca la câmp), trimiteți semnale de ajutor, de sprijin celei mai adânci părți a sinelui vostru. Și sufletul vostru este foarte liniștit pentru că îi acorzi importanță. Prin urmare nu mai este nevoie ca el să îți trimită durere ca să iei aminte (să ai grijă) la el.
– Cu adevărat mâinile sunt atât de importante?
– Da, copila mea. Gândește-te la pruncii nou-născuți: ei încep să cunoască lumea datorită atingerii mâinilor lor. Dacă te uiți la mâinile bătrânilor (oamenilor vârstnici), vei vedea că ele îți spun despre viața lor mai mult decât oricare altă parte a corpului lor. Tot ceea ce este făcut cu mâna se spune că se face cu inima. Pentru că într-adevăr așa este: mâinile și inima sunt legate între ele. Maseur-ul știe bine acest lucru: când atinge trupul unui alt om cu mâinile lui creează o legătură profundă. Este exact această legătură din care provine vindecarea. Gândește-te la cei îndrăgostiți: când își ating (unesc) mâinile se iubesc în modul cel mai minunat mod.
– Bunico, mâinile mele… de multă vreme nu le-am mai folosit așa!
Transmiteți iubirea cu ele, începeți să creați cu ele și totul se va mișca înlăuntrul vostru. Durerea nu va trece. Însă se va schimba în cea mai frumoasă operă de artă. Nu te va mai durea. Pentru că ai reușit să străpungi și să birui esența durerii.
Elena Bernabe
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/04/blog-post_540.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Zis-a Avva: Știi cât de izbăvitor (eliberator) este să îți destrami imaginea pe care o ai despre tine? Să faci bucățele idolul tău și să îți calci în picioare „profilul”?
Să te dezvălui așa cum ești, fără să te rușinezi că se vor vedea semnele singurătății tale, stigmatele patimilor tale?
Știi ce bine este să lași departe armele „ego”-ului, pe masa uitării și neînarmat să te abandonezi în realitatea vieții?
Știi ce eliberator este să îți simți libertatea de a nu fi cineva, să nu trebuiască să dovedești nimic nimănui?
Ce bine este să fii anonim, neatins de laudă și nepătimaș, neschimbat în fața unei acuzații nedrepte. Este minunat să fii ceea ce ești și nu ceea ce alții au vrut sau și-au închipuit despre propriile tale nevoi.
Ce frumos este să ajungi la ceea ce spune Sfântul Isaac Sirul, cuvânt care mă cutremură mereu: „ca și cum nu ai existat niciodată…”
Este important, crucial să înveți în cele din urmă că lauda și acuzația sunt de fapt aceeași temniță…
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Hristos a înviat!
Iubiți frați ortodocși,
Azi a apărut o filmare cu o icoană a Maicii Domnului, din care ies lacrimi, iar icoana este ținută în brațe de ieromonahul Macarie de la Schitul Oituz.
Mă îndoiesc că este o minune dumnezeiască din următoarele motive:
a) toată filmarea icoana este ținută cu fața către cameră, nicidecum dintr-o altă poziție, deci nu se vede ce anume este în spatele ei (la câtă viclenie macaro-nilistă există pe piață și ținând cont de faptul că părintele Atnahasie – pomenit în video – viețuitor tot la Schitul Oituz, este expert în injecții cu extract de aloe, mă îndoiesc că chiar așa în direct… plânge Maica Domnului);
b) ieromonahul Macarie spune spre final că Dumnezeu „să primească pocăința noastră generală.” Nu știu unde a văzut el pocăință generală, poate a visat. Cât despre hulele aduse de el Sfintei Împărtășanii – ele rămân fără pocăință;
c) în același video – cu Maica Domnului tăcută și plângând – iar începe hulirea Fiului ei de către ieromonahul Macarie, care spune că „de multă vreme vă tot spunem” (care noi? păi, el și vrăjmașul diavol) „că fiecare inimă va fi un altar și fiecare rugăciune o Liturghie.” Adică hai să vă dau împărtășanie la cutiuță, eu, guru al vostru!
d) dacă fiecare rugăciune „este o Liturghie” înseamnă că nu mai este nevoie de Liturghia propriu-zisă. Cu alte cuvinte: preoție, slujbă, spovedanie, preoție ortodoxă – toate sunt aruncate la gunoi de acest individ cu voce mieroasă și cu pseudo-episcop ecumenist pe care îl pomenește zi de zi;
e) au mai plâns și alte icoane – în multe locuri – dar aceasta nu înseamnă în niciun caz că Dumnezeu validează înșelările unora. La cei îngrădiți de erezie încă nu am auzit să plângă vreo icoană, numai la ecumeniști – dovadă că la noi râde Hristos, Se bucură, pentru că Îl slujim în adevăr;
f) dacă ieromonahul Macarie are nevoie de „fabrică de minuni” înseamnă că nu i-a ajuns „fabrica de împărtășanie.” Oricum după viteza cu care se afundă în prăpastie se pare că nici Maica Domnului – care plânge pentru hulele unei asemenea ieromonah yoghin înșelat și ecumenist – nu mai are altă soluție decât să verse o lacrimă, două, o sută pentru el.
Dacă veți urma ieromonahului Macarie, veți avea parte de „împărtășanie” la discreție, „minuni” pe bandă, dar și o Judecată necruțătoare din partea lui Hristos, pe care ieromonahul Macarie nu Îl slujește, ci de Care se folosește pentru înșelarea celor neștiutori și cuprinși de teamă, acum mai mult ca oricând.
Pr. Ciprian Staicu