Venind în întâmpinarea anunțului public apărut la adresa (https://stranaortodoxa.wordpress.com/2022/10/05/anunt-marturiile-despre-parintele-antim-se-pot-trimite-la-aceasta-adresa/), vin și eu cu mărturia mea, ca unul care l-am cunoscut pe pr. Antim Gâdioi (desigur, nu mă aștept să facă parte din volumul pregătit de adepții lui, însă îmi fac datoria de a spune adevărul). Voi fi cât de poate de scurt și cuprinzător, pentru că subiectul nu merită divagații și sunt multe alte lucruri bune de făcut, nu este vreme de pierdut:
1. Din 2016-2017, de când l-am cunoscut pe pr. Antim, până acum nu am auzit nicio mărturie, de la nimeni, cum că a plecat din mănăstirea Bistrița fiind prigonit de eretici, ci că a plecat de bunăvoie. De asemenea, de prigonire din partea autorităților ecleziastice nu am auzit referitor la persoana sfinției sale, spre deosebire de noi, cei care am fost alungați din parohii, judecați și batjocoriți. Dacă ar fi trăit Sfântul Teodor Studitul astăzi, l-ar fi întrebat – precum odinioară pe un stareț neprigonit de iconoclaști: „părinte Antim, cum de v-ați părăsit mănăstirea de bunăvoie? Cum de nu ați fost judecat de eretici și prigonit?” Și tot Sfântul Teodor Studitul Mărturisitorul i-ar fi spus: devreme ce nu ești prigonit, înseamnă că nici mărturia pe care o dai nu deranjează pe eretici.
2. Pr. Antim a fost folosit de ucenicul lui, Mihai Silviu Chirilă, ajungându-se ca duhovnicul să nu crâcnească în fața ucenicului, nici când acesta din urmă o lua pe lângă cărarea Ortodoxiei (dovada vie: sinaxa de la Beiuș, din 2017, la care am fost prezent). Un deget – cel arătător – al lui Chirilă era de ajuns ca pr. Antim să își înghită cuvintele total (și a făcut acest gest fără jenă, în văzul tuturor, de vreo 5 ori, în decurs a două ore, cei doi, duhovnicul și ucenicul stând alături). Așa ceva nu am mai văzut în viața mea: ieromonah ajuns marioneta unui mirean ecumenist! Dar poate că alții o văd chiar zilnic…
3. Pe mine m-a sunat pr. Antim – în urmă cu câteva luni – (iar la al doilea apel i-a răspuns soția mea, deci există martor clar al convorbirii) să scriu o mărturisire de credință împotriva visarionismului, dar să o fac în numele lui, fără să amintesc că am vorbit cu el. Mai mult decât straniu! Iar când pr. Antim însuși a dat poruncă a i se publica o mărturisire pe site-ul stranaortodoxă, deși momentul era arzător împotriva ereticilor neo-visarioniști, care îl presau, îl vizitau, îl băteau la cap și nu mai putea scăpa de ei, deci în acea mărturisire nu a îndrăznit să zică nimic împotriva lor. Niciodată nu s-a îngrădit clar, răspicat, asumat de ei, adică nu și-a făcut datoria de ortodox în fața ereticilor.
4. De fapt la ora actuală, acolo, la maici, după înmormântarea la care lipsa de comuniune între cei prezenți a fost crasă, „iubirea” visarionistă și-a făcut sălaș, cu îmbrățișări, poezii lacrimogene și tot arsenalul de tradiție visarionistă. Asta a lăsat pr. Antim în urmă: eretici și idolatri! (excepțiile sunt rare)
5. La sinaxa de la Sf. Gheorghe, județul Covasna, din 1 iunie 2019, pr. Antim a fost întrebat (de pr. Efrem de la Schitul Mestecăniș) dacă mai trimite pentru dezlegare de păcate la episcopi neîngrădiți de ecumenism, adică eretici (în speță, vlădica Longhin de la Bănceni, Ucraina). Adică îi trimitea pe ortodocși să se roage cu ereticii, căci și Spovedanie tot slujbă și rugăciune este. Ani de zile a făcut aceasta, ANI! Răspunsul public dat atunci de sfinția sa – eram în sfânta biserică și gazda sinaxei – a fost: „nu este treaba ta ce fac eu!”
Ba era și este! Ani de zile pr. Antim a trimis pe ortodocși la episcopi eretici „cu cuget bla bla cică ortodox.” Iar când Dumnezeu a văzut că duplicitatea pr. Antim devine „artă personală”, a luat hotărârea atotînțeleaptă pe care o știm cu toții, ca să îl oprească de la pângărirea îngrădirii de erezie, pe care noi și alții am făcut-o sincer, curat, ortodox, fiind prigoniți neîncetat de eretici.
Toate cele de mai sus sunt fapte, nu vorbe. Le-am trăit personal și am luat aminte. Iar dacă s-a lepădat de ele, nu am auzit, până când a murit. Iar după ce a murit nu mai cred pe nimeni care vorbește în numele lui. Cu adepții idolatri ai oricui nu ai ce discuta, căci le lipsește Ortodoxia!
Oricâte flori i-ați pune pe mormânt, ele nu vor acoperi putoarea comuniunii cu ereticii. Nici a lui, nici a urmașilor lui!
Din punct de vedere dogmatic, ortodox, pr. Antim NU constituie în niciun fel vreun model de mărturisire împotriva ecumenismului sau a oricărei alte erezii. Și dacă cercetăm – de exemplu – o revistă sectară, vom găsi în ea adevăr amestecat cu minciună. Iar pentru că minciuna și erezia există acolo, nu acceptăm deloc învățătura lor. Așa fac ortodocșii, căci suntem în lupta pentru mântuire, respectând și mărturisind adevărul de credință al Bisericii, nu suntem în niciun caz la ales prunele de corcodușe.
Dumnezeu să îl ierte, că are o listă lungă! L-am pomenit, doar la Psaltire, desigur, cu compătimire. Iar cu urmașii lui nu am nicio comuniune liturgică, pentru că sunt eretici. De altfel, singura modalitate ortodoxă de a te îngrădi de cineva este erezia, nu lipsa vreunei afinități personale.
Dea Domnul pocăință tuturor!
pr. Ciprian Staicu
