Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Invitație concretă la dialog ortodox

Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora? „Nimic nu hrănește mai bine mila, ca iertarea jignirilor. Dorinţa de răzbunare aduce nefericire” – Sfântul Ioan Gura de Aur

Îi iert pe toți cei care mi-au greșit, cu voie sau fără voie. De asemenea, îmi cer iertare de la cei cărora le-am greșit (aici nu se încadrează și lupta împotriva ereticilor, că doar nu era să le sărut mâinile pentru că hulesc pe Hristos).

În urma sfătuirii cu fiii duhovnicești, astăzi, 6 martie 2022, după Sfânta Liturghie, transmit pe această cale invitația concretă la dialog ortodox.

Mai exact, sunt deschis a mă întâlni oriunde și oricând (desigur, pe teritoriul României) cu cei care vor să dezbatem ortodox tot ceea ce este neclar sau tulbure în prezent. Îmi rezerv dreptul de a veni cu doi martori, dintre fiii mei duhovnicești, și cu mijloacele tehnice necesare imortalizării și înregistrării dialogului.

În acest sens accept un dialog constructiv, în următoarele condiții:

a) făcătorii de scandal și de falsuri grosolane pe internet (Cristian și Dragoș) – a se lua în considerație și înregistrarea audio a Sinaxei de la Sâmbăta de Sus (2021), pentru cine vrea să se dumirească referitor la aceasta –  să nu fie prezenți (în schimb duhovnicii lor, pe care aceștia îi „ascultă” – sau poate este chiar invers – sunt bineveniți);

b) cei cu care voi discuta să aibă un reprezentant – neapărat preot – care să fie singurul care ia cuvântul și care răspunde în numele lor (adică să fim demni, bine organizați, respectuoși și cu lecțiile făcute – mai ales cele dogmatice și canonice ortodoxe);

c) întâlnirea respectivă va fi filmată de cel puțin două persoane (mireni), astfel încât nimic să nu fie în ascuns, ci totul clar, pe față, public, asumat;

d) fiecare parte are dreptul să expună o problemă, la care va aștepta cu respect și cu demnitate, fără învolburări și întreruperi, răspunsul argumentat al celeilalte părți;

e) va fi interzis total atacul la persoană, indiferent de cum decurg discuțiile (argumentele teologice să primeze, fiind interzise părerile personale);

f) propun 5 subiecte (pentru prima întâlnire), iar ceilalți pot veni și ei cu maxim 5 (ca să fie echitabil). Fiecare parte expune câte un subiect, în mod alternativ. Discuțiile pe subiect (argumentația teologică) pot să dureze, cu tot cu concluzii, maxim o jumătate de oră, deci în 5 ore întâlnirea se poate încheia (ca să nu ne apuce noaptea);

g) orice abatere de la subiect sau atac la persoană vor fi considerate ca lipsă de argumente teologice din partea celor care recurg la așa ceva și se va trece mai departe, la următorul subiect, cu consemnarea lipsei de argumentare a respectivului.

Sunt dispus să discut orice subiect, cu oricine, cu excepția celor puși pe scandal, care oricum – conform celor spuse de Sfântul Ioan Gură de Aur mai sus – discută doar cu propriile lor gânduri și patimi, deci un dialog ortodox cu ei este în acel caz cu neputință.

Propun următoarele subiecte:

1. Devreme ce părintele Evghenie din Grecia este atât de atacat mai nou (e mai simplu să ataci un om decât să citești o carte, iar unii chiar asta fac), iar sfinția sa a fost adus în România de Gheron Sava Lavriotul, care a și transcris în calculator lucrarea acestuia (pe care apoi eu am tradus-o în română), cum garantează Gheron Sava ortodoxia părintelui Evghenie și faptul că în prezent nu este stilist? (desigur, eu nu cred că ar fi, însă unii, ca să nu citească lucrarea sintetizată de el, despre Învățătura Sinoadelor Ecumenice…, bazată pe izvoarele Ortodoxiei, preferă să arunce la gunoi tot: autor, operă etc).

2. Renașterea omului din apă și din Duh se poate face, în lipsa întreitei afundări, doar prin Taina Mirungerii (argument al lui Gheron Sava, chipurile preluat de la Sf. Iustin Martirul)?

Desigur la aceste două întrebări poate răspunde Gheron Sava în mod direct, dacă este prezent, cu condiția ca cel care traduce ceea ce el spune să o facă în mod autentic, inteligibil, coerent, indiferent dacă este în limba engleză sau greacă (eu le cunosc, din mila Domnului, pe ambele în mod satisfăcător, deci foarte ușor pot concluziona dacă traducătorul respectiv chiar traduce sau inventează ceva sau scoate ceva).

3. Rugăciunea ortodocșilor împreună cu ereticii îi întinează pe ortodocși sau nu (cazul părinților Efrem de la Mestecăniș și Ieronim, care ani de zile au făcut-o continuu)?

4. Scopul îngrădirii de ecumenism este să fim din ce în ce mai mulți (ca număr de persoane) sau să nu avem nicio comuniune liturgică cu niciun eretic, mai vechi sau mai nou (accent pe erezia neo-visarionistă)?

5. Care este atitudinea ortodoxă față de cei care spun că nu mai există lucrarea harului în Biserica Ortodoxă Română (idee care încă face „pui” prin mințile unora)?

Cred că sunt subiecte majore, care merită soluționate (nu de noi, ci doar noi să ne asumăm învățătura Bisericii despre ele sau în legătură cu ele) o dată pentru totdeauna.

Cele 5 subiecte pe care le propun cei care ar vrea să ne întâlnim rog să îmi fie trimise (cu cel puțin o săptămână înainte de o dată a întâlnirii stabilită de comun acord) pe mail: ciprioan@yahoo.com (desigur, cu confirmare scrisă de primire din partea mea).

Subliniez faptul că răspunsurile publice la cele 22 de acuzații personale aduse mie în 2021 au fost date de subsemnatul la Sinaxa de la Sâmbăta (înregistrare audio disponibilă oricui, dacă apelează exact la cei care tot vin cu acuzațiile la adresa mea), deci acele subiecte sunt încheiate, mi-am cerut iertare unde și dacă am greșit, iar la Sinaxă nimeni nu a mai avut de obiectat absolut nimic la răspunsul meu dat, ci toți am dat o Mărturisire de credință comună (pe care nu o făceam dacă nu aveam credință comună, logic, nu?).

Consider că lipsa unui răspuns concret – până la finele Postului Mare al anului 2022 – la invitația de mai sus ar reprezenta anularea prin neprezentare a dispoziției la dialog ortodox la cei care – cu furie constantă – au lansat-o pe toate căile ce le-au stat la dispoziție. Nu e nicio grabă, însă vremea bârfelor pe internet la adresa mea ar fi bine să se încheie (dacă se vrea), că tot intrăm – cu dreptul – în Postul Mare, așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Cu Dumnezeu înainte și post cu folos tuturor!

pr. Ciprian-Ioan Staicu

PS – acest mesaj este răspunsul meu la acuzația că nu aș dori dialog sau că m-aș teme de acesta (cine mă cunoaște personal știe 100% că dialogul – dar niciodată compromisul – reprezintă esența permanentă a lucrării mele preoțești și teologice ortodoxe). Dimpotrivă, ar fi cazul să existe unul, dar în limitele cele bune ale cunoașterii teologice biblice și patristice, ale demnității și ale respectului reciproc (dacă tot spunem că suntem ai lui Hristos și Lui slujim, nu tatălui minciunii).

Hristos sau Varava?

Varava a fost slobozit, iar Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit.

Oare se mai se poate întâmpla aceasta și astăzi?

Sfântul Nicolae, Episcopul Ohridei și Jicei

Sunt întâmplări în istoria neamului omenesc care, precum un clopot mare, răsună în urechile celor ce aud și cheamă conștiința la o trezire. O astfel de întâmplare, care de două mii de ani tulbură conștiința oamenilor, este alegerea între Hristos și Varava sau Baraba – așa cum pronunță ereticii din Apus.

Cel ce a propus și a prezidat această alegere a fost Ponțiu Pilat, un roman politeist; cei care au ales au fost evreii monoteiști. Pilat a încercat tot ce putea ca să-L slobozească pe Iisus, căci nu izbutise să găsească vreo vină la El. Cea din urmă încercare a fost de a-i pune pe evrei să aleagă: Iisus ori Varava.

El a socotit logic: nici o învinuire împotriva lui Iisus nu era dovedită, în vreme ce toate învinuirile aduse lui Varava erau probate și vădite. Varava își merita moartea, ca răzvrătit și ucigaș. Pilat nădăjduia că de fapt conștiința mai marilor iudeilor nu se mistuise întru totul și că aceștia vor izbuti să se înalțe deasupra răutăților și netrebniciei personale și să aleagă pe Cel Drept în locul unui făcător de rele.

Pilat gândea că oamenii îl vor alege, negreșit, pe Iisus și din pricina praznicului în ajunul căruia trebuia încheiată alegerea. Căci oare care era rostul Marelui Praznic, dacă nu de a curăți și de a sfinți conștiința omului? Poporul monoteist, Praznicul Paștilor, Dreptul Iisus!

Pilat socotea că în câteva clipe, prin slobozirea dreptului Iisus, o va bucura și pe soția sa, Claudia, care îl rugase să nu verse sângele acestui Drept. Așa că politeistul Pilat a strigat monoteiștilor evrei: Pe care voiți să slobozesc vouă, pe Varava sau Iisus?

Dar, spre marea mirare a politeistului Pilat, evreii monoteiști au strigat puternic: Pe Varava, pe Varava!

Nedumerit și palid în urma unui astfel de răspuns, Pilat a mai pus o întrebare acelei gloate îndrăcite, nechibzuite și fără conștiință – politeistul către monoteiști: Dar ce voi face lui Iisus, ce se zice Hristos? La aceasta monoteiștii au urlat precum niște lupi flămânzi: Să se răstignească! Să se răstignească!, iar politeistul Pilat și-a spălat mâinile de sângele dreptului.

Și lupii în piele de om au urlat din nou, ca și cum ar fi fost cuprinși de turbare: Sângele Lui asupra noastră și a copiilor noștri! (Matei 27, 17-25).

Ce s-a întâmplat și se întâmplă și astăzi: Varava a fost slobozit, iar Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a fost trimis pe Golgota și răstignit pe cruce. Iar când cel mai drept de sub soare și mai presus de soare Își dădea sufletul pătimind pe cruce, Varava, în pivnițele Ierusalimului, îi cinstea pe cei ce-l aleseseră.

Alegere între Dumnezeu și satana. Alegere între binefăcător și răufăcător. Alegere între Iisus și Varava.

Aceasta este, într-adevăr, marele clopot ce tulbură în fiecare zi conștiința omenească. Toți se întreabă: Cum s-a putut întâmpla așa ceva?

Și noi ne întrebăm: Cum de mai se poate întâmpla aceasta și astăzi?

Oare nu vedeți, fraților, că și în zilele noastre la alegeri câștigă Varava și pierde Iisus?

Pricina întunecatului zbucium al omenirii apusene (astăzi și răsăritene, în egală măsură – n.n.) se poate lămuri într-un cuvânt: pentru că l-au ales pe Varava, în locul lui Hristos; pentru că au ajuns barabe[1], în loc să fie creștini. Barbare le sânt și țelurile, barbare și mijloacele[2].

Țelul lor este să se înalțe pe sine și pe poporul lor până la ceruri, iar pe ceilalți oameni și popoare să îi calce în picioare, ca noroiul; iar mijloacele sunt aceleași cu cele ale lui Varava: uneltiri, minciună, răzvrătire și sânge.

Care este pricina întunecatei tragedii sârbe din ultima vreme? Aceeași ca și pricina întunecatei tragedii europene. Mai-marii sârbilor (românilor, creștinilor – n.n.) l-au ales pe Varava în locul lui Hristos. Se cuvenea ca poporul creștinesc să se ridice împotriva acestei grozăvii și rușini, dar nu s-a ridicat. De aceea s-au abătut și peste casa noastră flăcările războiului, în care mulți dintre noi au ars și din care am ieșit toți cu arsuri dureroase (încă se întâmplă și în aceste zile, în războiul ruso-ukrainean și cauza este aceeași: l-au ales pe Varava în locul lui Hristos – n.n.).

Și acum, fraților, ce vom face? Întrebările care ne stau înainte sunt: Ce vom face? Cum vom face? Cu cine vom face?

Trebuie să fim de acum înainte pentru Hristos și împotriva tuturor barabelor din lume. Ori ne vom îngădui să fim mai păgâni decât politeistul Pilat? El, politeist fiind, a vrut să-L scape pe Hristos de evrei. Precum au fost în trecut evreii pentru Varava, așa și creștinii de astăzi, ai Europei, sunt pentru tâlhar și împotriva lui Dumnezeu.

Alegeți, fraților, viața sau moartea, cinstea sau rușinea, lumina sau întunericul, dreptatea sau nedreptatea, Dumnezeu sau diavolul, alegeți! Alegeți ori Hristos, ori Varava. De această alegere a ținut tot trecutul vostru. De ea va ține și tot viitorul vostru. Amin.

(Sfântul Nicolae Velimirovici,

Prin fereastra temniței,

Editura Predania, pp. 42-44)

Notă: titlul aparține redacției.

[1] Joc de cuvinte, în original: numele Varava este transliterat în unele limbi din Europa Apuseană „Baraba”; în limba sârbă „baraba” înseamnă vagabond, om fără căpătâi.

[2] Iarăși joc de cuvinte, în original, bazat pe asemănarea fonetică între „baraba” și „barbar” – paronomază.

Să fiți iubiți!

https://m.facebook.com/Leul-103210934646984/videos/de-ce-este-distrus%C4%83-ucraina-de-ru%C8%99i-ca-irakul-de-americani/470114228171624/?locale2=ne_NP

Mulțumim pentru susținerea ortodoxă

Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a rezolvat 100% problema hârtiei și a tonner-ului necesare pentru anul 2022.

Mulțumim celor care ne-au susținut financiar, precum și celor care, chiar dacă nu au putut să o facă, s-au rugat Domnului să se rezolve problema în cauză.

În consecință, tot ce avem pe stoc – icoane și cărți – tot anul acesta (2022) vor avea o reducere la vânzare de 15%, iar tot ceea ce tipărim de acum încolo va avea 20% reducere (ca recunoștință că am făcut rost de hârtie și tonner).

Comenzile de peste 200 RON beneficiază de transport gratuit (cu Poșta Română).

Orice pachet va avea și niște daruri (mai ales din cele aduse din pelerinajele făcute în Grecia, în perioada 2010-2018).

Materialele de misiune ortodoxă rămân gratuite pentru orice doritor (vi le oferim tipărite, pentru a le putea împărți dvs mai departe). O listă a lor (alături de varianta lor PDF) găsiți în articolul:

T.O.M.

Azi filmăm o prezentare pe scurt a tuturor roadelor muncii noastre tipografice și misionare ortodoxe. Nădăjduim să fie de folos! Revenim cu amănunte.

pr. Ciprian Staicu și

echipa T.O.M.

Sfântul Paisie Aghioritul: „cei care trăiesc duhovnicește simt aceasta înrudire duhovnicească între ei. Gândesc la fel, urmăresc același lucru, au același scop…”

Recomandăm:

Bucuria legăturii duhovnicești. În anii cei grei se creează o frățietate foarte puternică. Diavolul, cu marea lui răutate, face cel mai mare bine astăzi în lume – Sfântul Paisie Aghioritul