Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Trist, cumplit, dar adevărat

Să luăm aminte !

Și să luptăm cu toată hotărârea împotriva panereziei ecumenismului!

Pasul 2 în lupta antiecumenistă

Pentru că pasul 1 a fost receptat rapid – pentru unii a pricinuit un oarecare ”șoc”, fapt pentru care îmi cer iertare, nu a fost cu intenție – putem trece la pasul 2, cu mila și binecuvântarea Domnului Hristos.
Pasul 2 constă în vindecarea noastră prin rugăciune – sau măcar începutul tratamentului – de o mare patimă, care surpă lupta noastră antiecumenistă. Această patimă a fost sintetizată de marele Petre Țuțea în cuvintele: ”am vrut să scriu o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români” (a se lua aminte doar la cuvintele de după două puncte).

Ca o observație: cei care urlă cu lupii la aproapele și sar ca hienele la gâtul lui nu sunt în Duhul Ortodoxiei. Cei care jignesc fără limite nu sunt ai lui Hristos. Mântuitorul nu S-a lăsat răstignit pentru a ne blestema de pe Cruce, ci pentru a ne mântui prin ea.

”Marii mărturisitori” internauți care trăiesc material pe spinarea altora habar nu au ce înseamnă de fapt misiune și apologetică ortodoxă. Și nu au habar pentru simplu fapt că nu le pasă. Doamne ferește să cădem în ispita de a crede că NOI mântuim pe cineva. Nu noi apărăm Ortodoxia, ci ea ne apără pe noi.

În acest sens, Pasul 2 (pentru cei doritori) este următorul (varianta A):

  1. Acatistul sau Paraclisul Sfinților Trei Noi Ierarhi (în fiecare zi de duminică și joi, la orice oră). Îl aveți atașat. Mulțumim domnului Silviu pentru osteneala de a-l tehnoredacta.
  2. Paraclisul Maicii Domnului (luni, miercuri și vineri).
  3. Rugăciunea Doamne Iisuse… (pentru cei experimentați, după cum li s-a rânduit de către duhovnicul lor, iar pentru ceilalți începând cu măcar 1 minut pe zi în prima săptămână, apoi creștem cu câte un minut în fiecare săptămână și ne ținem de rânduială).
  4. Ajunare în zilele de luni, miercuri și vineri până la ora 10 dimineața (sau 12, cine poate).
  5. Un număr de metanii, după posibilități, dar să fie măcar 20 pe zi.

A doua varianta a pasului 2 ar fi: citirea zilnică a Psaltirii, iar în rest rugăciuni scurte de-a lungul zilei. În acest sens există un program frumos afișat pe site-ul psaltirea.ro, care are și binecuvântarea părintelui Justin Pârvu.

Specific faptul că este un simplu îndemn la rugăciune. Nu contează forma, ci să fim uniți, ceea ce ne lipsește acut. Nu vreau să creez vreo mișcare, ci răspund la niște nevoi presante ale fraților și surorilor întru credință. Fiecare este liber să aleagă modul cel mai ziditor pentru sine.

Această rânduială nu vine ca o intruziune în viața duhovnicească a cuiva, nici nu înseamnă îndepărtarea duhovnicului fiecăruia – Doamne ferește – ci este un sfat pentru a ne întări în rugăciune. Dacă veți considera că duhul de rugăciune îl puteți dobândi altfel, sunteți liberi și responsabili de alegerea făcută. Important este să dobândim pace sufletească. Vremurile de cernere, de mărturisire și de mucenicie au început, nu se mai poate da timpul înapoi. Ne îndreptăm spre slăvita revenire a lui Hristos printre oameni.

Dacă facem lucrul acesta, începem să ne mai cizelăm și să ne șlefuim asperitățile, că nu suntem un popor de arici, ci unul de ucenici ai lui Hristos.

Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit, cu voie sau fără voie și Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze pe toți cei care slujiți Adevărului, nu ego-ului!

acatistul-si-paraclisul-sf-trei-noi-ierarhi

Cu nețărmurit respect

pentru toți frații și surorile în Hristos,

Pr. Ciprian Staicu

Rugă pentru România

gt-poze-din-romania-228

Rugă pentru România

de Dinu Ramniceanu

 

Te rog, dragă România

Să nu vinzi Ortodoxia,

Să ții Soboarele Sfinte,

Dogmele nemăsluite

Și să nu ai părtășie

Cu cei ce-s în erezie.

 

De ecumeniști să fugi,

Că-s a diavolului slugi,

Fugi de cei ce fac „sinoade”,

Ca Biserica să prade;

Fugi de cei ce în „tăcere”

Privesc turma cum le piere;

Fugi de cei ce par „smeriți”

Și vând oile pe-arginți.

 

Au vândut Ortodoxia

Și cu ea și România

Cei ce-n Creta au semnat,

De Hristos s-au lepădat

Și doresc ca și pe noi

Să ne-arunce în noroi.

 

Și de vrem să nu pierim,

Din mijlocul lor să ieșim.

Să nu fim „ascultători”

De Ierarhii trădători.

 

Biserica e acum

La cei alungați în drum,

Pentru-a lor mărturisire

Și-ntrerupta pomenire.

 

Sfinții mereu au luptat,

Adevăru-au apărat,

Azi n-avem deloc Păstori,

Ci doar câțiva râvnitori.

 

Cândva, doar unul lupta,

El era Biserica,

Era singur luptătorul

Maxim Mărturisitorul.

 

Și azi, chiar de sunt câțiva,

Aceștia-s Biserica.

Te rog, dragă Românie,

Să nu cazi în erezie !

Pasul 1 în lupta antiecumenistă… oficială !

pasul-1-ok

Doamne ajută !

Iată că apele se limpezesc, slujitorii întunericului, ai manipulării și ai minciunii și-au desăvârșit alianța cu satana, iar slujitorii lui Hristos sunt chemați să lupte cu lupii în piei de oaie.

Mai întâi de orice este nevoie ca oile să știe să intre repede în staul. Acolo sunt mult mai ferite de pericole decât în câmp deschis.

De aceea cred că ceea ce mi-a spus un părinte drag și bun azi este genial, este de la Hristos și recomand din toată inima:

Iubiți credincioși,

Pe pomelnicele pe care le veți da preoților sau arhiereilor voștri începând de azi înainte vă îndemnăm să scrieți (ori sub titlul Vii sau Adormiți, ori la final, după numele din pomelnic și să subliniați) următorul lucru: Nu sunt de acord cu Adunarea din Creta din iunie 2016 și refuz hotărârile ei eretice ! (sau o variantă mai scurtă a acestui mesaj, cum vă luminează Dumnezeu, ca să fie ca o mărturisire de credință). Dacă nu vreți să le dați pomelnic, atunci măcar duceți la altar sau la sediul episcopiei o hârtie pe care scrie doar fraza de mai sus. Sau dați-le-o când vă întâlniți cu ei, oriunde și oricând.

Așa să ne ajute Dumnezeu !

Vom reveni cu următorii… 99 de pași ! Important este să îi punem în aplicare. Biruința este a Celui Căruia Îi cântăm, în duh pascal: ”Cine este Mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu Care faci minuni !”

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

 

PS – Se pare că avea dreptate cine spunea că la Patriarhie, la sectorul de relații cu ”publicul”, postul de inspector era vacant. Deci scrisorile noastre au ajuns… avioane pentru unii. Însă ne vom reîntâlni cu ce am scris în ele la Judecată. Să nu uităm că Cel care conduce permanent istoria este Hristos. De noi ține doar cu cine facem alianțe: cu satana sau cu Hristos ! Cine are ochi de văzut, să vadă !

 

SCRISOARE DESCHISĂ către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

sinod-bor

            Prea Fericirea Voastră,

            Înaltpreasfințiile Voastre,

            Preasfințiile Voastre,

Pentru că la avizierul sediului Patriarhiei Române s-a anunțat că de vineri, 28 octombrie 2016, va începe sesiunea de toamnă a întrunirii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și pentru că această întâlnire a fost așteptată cu mare emoție, dar și neliniște și îngrijorare de către majoritatea membrilor Bisericii Ortodoxe Române – cler, monahi, monahii și mireni – Vă rog, ca pe niște părinți ai noștri și apărători ai Ortodoxiei neamului românesc, așa cum ați jurat în momentul hirotoniei întru treapta de arhiereu, să nu ignorați strigătul de durere al acestui neam, care se simte împins cu o forță demonică în iad datorită batjocoririi eclesiologiei și a hristologiei ortodoxe prin sem-narea documentelor sincretiste ale Adunării din Creta, numită pe nedrept ”Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.” (iunie 2016)

  Lunile care au trecut de la încheierea acestei Adunări de tristă amintire, căreia însăși Maica Domnului îi stă împotrivă – dovada fiind minunea petrecută în insula Andros cu icoana Panaghia Myrovlitissa, care după terminarea Sinodului nu a mai izvorât mir, ci duhoare, fapt încheiat atunci când părinții acelei mănăstiri au întrerupt pomenirea Arhiepiscopului Ieronim al Atenei la Sfânta Liturghie – deci această perioadă din iunie până în octombrie a fost marcată de două tendințe:

  1. strădaniile clericilor, ale monahilor și ale mirenilor de a afla exact ce s-a semnat în Creta și dacă și cum a fost pângărită Ortodoxia de reprezentanții ei, lucru care poate să ne contamineze pe toți, ca mădulare ale aceluiași Trup al lui Hristos;
  2. atitudinile și hotărârile arbitrare luate de unii ierarhi ortodocși români – cuprinși de ispita liniștirii, adică a celui de-al treilea tip de ateism (conform învățăturii Sfântului Grigorie Palama) – de a închide gurile celor care au cerut un singur lucru: să li se spună dacă păstorii turmei încă o apără sau au dat-o pe mâna lupilor.

Pentru că avem o singură viață și vom da seama de ea, nu ne temem de cei care folosesc toiagul pentru a ologi oile turmei lui Hristos, ci ne temem să nu ne încredințăm sufletele în grija celor care au pierdut succesiunea apostolică prin semnarea recunoașterii tuturor ereziilor ca biserici, la Adunarea din Creta.

O doamnă din Timișoara l-a întrebat pe Înaltpreasfințitul Ioan Selejan ce anume s-a semnat în Creta, iar răspunsul – surprins de camera video – a fost că acolo nu s-a schimbat nimic, iar recunoașterea ereticilor ca biserici a fost ”o soluție amiabilă.” Să ne ierte Dumnezeu, dar Ortodoxia nu înseamnă încheierea unei polițe de R.C.A. sau despăgubirea cuiva după un accident, adică rezolvarea amiabilă a situației. Ortodoxia este calea vie și veșnică spre îndumnezeire, nu este un neo-protestantism sentimental, care nu are nici un fundament biblic ori patristic.

Un cunoscut de-al meu a aflat de la duhovnicul lui – preot în Eparhia Buzăului – că la ultima adunare eparhială preoții de acolo au fost informați că nu trebuie să își facă griji, că s-a găsit o interpretare ortodoxă a textelor problematice din Creta. Cred că oricine – aflând o asemenea interpretare, oricare ar fi ea – va spune, cu și în numele lui Hristos: ”Vă rătăciți, neștiind Scripturile”!

Dacă la sfârșitul lui iunie 2016 erau câțiva oameni care au fost șocați de rezultatul Adunării din Creta, acum sunt de sute sau de mii de ori mai mulți, iar poporul credincios – adevăratul apărător și garant al credinței ortodoxe (conform Enciclicii Patriarhilor Răsăriteni din anul 1848) – nu mai acceptă să rămână la nivelul unei ascultări lipsite de Adevăr. De patru luni mă străduiesc să îi liniștesc pe cei care s-au smintit la culme datorită trădării Ortodoxiei din Creta, îi îndemn să rămână în Biserică, să se roage pentru ierarhii semnatari, să aibă o atitudine demnă în mărturisirea adevărului, să nu se lase biruiți de mâhnire sau de mânie, să nădăjduiască în posibilitatea ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să recepteze negativ hotărârile din Creta. Iar ca mine sunt din ce în ce mai mulți părinți, eu fiind ultimul și cel mai nevrednic dintre ei. Nu suntem oameni sfinți, dar nici Iude nu vrem să fim.

De aceea Vă rugăm ca la sesiunea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să luați în discuție ceea ce s-a petrecut în Creta și nădăjduim să hotărâți următoarele:

  1. Retragerea semnăturilor puse pe documentele din Creta.
  2. Ieșirea Bisericii Ortodoxe Române din panereticul Consiliu Mondial al Bisericilor (de fapt al ereziilor).
  3. Condamnarea clară și încetarea oricăror rugăciuni în comun cu eterodocșii.
  4. Scoaterea ecumenismului din planul de învățământ teologic liceal și universitar ortodox.
  5. Condamnarea și anatematizarea panereziei ecumenismului și a tuturor ramurilor ei.

  Noi Vă suntem datori cu ascultarea, Preasfințiile Voastre îi sunteți datori lui Hristos și nouă cu apărarea adevărului. Vrem ca această țară să rămână ortodoxă, nu ecumenistă. Reamintim faptul că hotărârile Adunării din Creta nu au fost semnate de 33 de ierarhi din cei 165 prezenți, că ele NU sunt recunoscute de peste 50% din toți ortodocșii din lumea aceasta și că teoria ramurilor și ecumenismul în general au fost anatematizate cu 33 de ani în urmă, adică în anul 1983, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din exil.

Știm că țara cea mai pervertită și mai adâncită în ecumenism la ora actuală este România; suntem un trist exemplu pentru toți ortodocșii. Însă lucrurile nu mai pot continua așa. Dumnezeu o cere, iar noi trebuie să facem voia Lui. Ecumenismul este panerezie, iar orice ortodox conștient îl va refuza din tot sufletul. Iubirea față de eterodocși nu trebuie amestecată cu minimalismul dogmatic și cu abaterile de la Ortodoxia Sfinților Părinți.

Ne rugăm pentru toți membri Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Dumnezeu să reverse har peste aleșii Lui, peste păstorii neamului, spre mântuirea noastră a tuturor !

Sf. Gheorghe,

26 octombrie 2016

Cu fiiască supunere

față de toți mărturisitorii Adevărului-Hristos,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu