Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 7

”Tainele” Sinodului Panortodox din Creta

Aș vrea ca Biserica mea Ortodoxă să mă lămurească și pe mine, mireanul de rând care e noutatea adusă de Sinodul Panortodox și cât a respectat acest sinod modul de organizare și de desfășurare al sinoadelor de dinaintea lui, cât s-au respectat sau nu canoanele care se spune că s-au încălcat acum.

Am învățat că nu trebuie să judec și mă lupt cu păcatul ăsta în fiecare zi. E tare greu să nu judec lumea din jur care greșește față de mine, față de semeni ori lege. Iar când se greșește față de Biserica lui Hristos, a judeca sau nu faptele ori persoanele pot să te tulbure cu totul. Și-mi trece mereu prin minte dictonul „nu judeca și nu vei fi judecat” , iar atunci mă iau mustrările de conștiință și simt cum mă trece un fior rece pe șira spinării. Știu că trebuie să mă abțin cu atât mai mult de a judeca fețele bisericești, care sunt purtătorii harului lui Dumnezeu. Asta e teoria. Nu judeca!

În practică, însă, e puțin altfel. Trăim în era comunicării absolute, virtuale, transfrontaliere, în lumea atotcunoscătoare, când puține lucruri din pomul binelui și răului au mai rămas de descoperit. Știm tot, dar nu mai comunicăm nimic membrilor, nu mai avem active căile de comunicare cu membrii Bisericii și începem să pierdem comunicarea cu Dumnezeu.

Eu cer și vreau să nu mai fiu în ignorare. Eu cer și vreau să fiu învățată regulile de bază ale credinței mele. Eu vreau să-mi cunosc credința. Cei mai mulți oameni care cad din Biserica Ortodoxă și se convertesc la alte confesiuni o fac pentru că nu se regăsesc în religia noastră, pentru că nu o cunosc. Pentru că nu li se face cunoscută. Pentru că este un paravan imens între mirean și preînalții Bisericii, între ce li se spune și ce li se arată credincioșilor. Între ce li se explică și cum li se descoperă minunatele taine ale ortodoxiei.

Din toată povestea asta cu Sinodul din Creta, tâlhăresc sau nu, canonic sau nu, eu mireanul de rând n-am înțeles nimic. Și credeți-mă pe cuvânt, sunt unul din credincioșii activi ai Bisericii, care am căutat să-i aflu înțelesurile, să-i aflu tainele, să învăț să mă rog, să învăț să înțeleg sfintele taine, să le iubesc și să-mi placă să particip la ele. Am încercat să nu rămân pasivă la mântuirea mea și să construiesc zi de zi, ceas de ceas, calea spre ea. Am căutat duhovnici buni, am bătut drumurile și mările și văzduhul spre locuri sfinte, să ajung să văd unde au trăit și au făcut minuni înaintemergătorii noștri, am căutat sfinții pe care îi auzeam pomeniți la Biserică, am citit ce-am putut pricepe și voi mai citi, doar doar mi se vor răspunde la întrebările mari care mă macină.

Am căutat sfatul duhovnicilor și am încercat după puterile mele să fac ascultare. Am înțeles că rânduiala cere să am capul acoperit în Biserică, că postul nu e doar miercurea și vinerea și că are o altă dimensiune, am înțeles că dacă eu cred, Dumnezeu ajută necredinței mele. N-am fost pasivă în relația mea cu Biserica. Și să-mi ajute Dumnezeu să nici nu fiu, nici să mă înstrăinez. Dar ajutați-mă și voi puțin, cei de mai suspuși în ierarhia bisericească. Faceți-vă milostenie cu mine și ajutați un suflet ce vrea să se mântuiască și nu vrea să accepte înșelarea. Ce vrea să vadă negru pe alb unde-i dreptatea și adevărul.

Am o formare juridică și ca defect profesional caut să înțeleg prin propriile simțuri și prin propria discernere o situație înainte de a da o soluție și de a spune unde-i adevărul. Eu adevărul îl caut. Adevărul în Hristos. Cel ce a transmis apostolilor Săi tainele Bisericii și care pe toate le-a îndurat pentru noi. Acolo vreau să ajung, la a-L întâlni pe Hristos în Biserica Sa. În care nimic să nu fie schimbat față de ce a fost stabilit cu ocazia Sfintelor Sinoade scrise de Sfinții Părinți, înaintestătători ai Bisericii lui Hristos. Aș vrea să știu dacă la acest sinod, al optulea, istoric de altfel, a existat vreun Sfânt Spiridon ca la primul Sinod Ecumenic, care să fi demonstrat auditorium-ului ca în vechime preotului Arie, că Iisus Hristos este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfântul Duh, luând în mână o cărămidă și binecuvântând-o în semnul Sfintei Cruci, iar cei prezenți să vadă cum din cărămidă iese focul și se înălță, cum apa curge și rămâne doar lutul ??? Să fi dovedit astfel, ca Sfântul, taina Sfintei Treimi către participanții invitați care nu erau creștin ortodocși ? Ar fi fost un moment extraordinar și un moment prielnic de a face cunoscută credința noastră și celor ce au răspuns chemării de a participa la acest moment. Indiferent de motivația lor intrinsecă. De a le prezenta rânduiala creștin ortodoxă pentru a achiesa la ea, și nu pentru a o adapta pe-a noastră la a lor.

Am rugămintea sinceră și plină de considerație de a publica lucrările Sinodului și hotărârile luate în acesta. Dacă în vremea Sinoadelor de demult, conținutul, hotărârile și preceptele erau transmise din gură în gură, sau cu mare dificultate în formă scrisă, acum e atât de ușor să comunicați Bisericii din care faceți parte conținutul și hotărârile care fac atâta vâlvă în mijlocul credincioșilor. De a arăta măcar acum că vă interesează ce cred și ce înțeleg credincioșii din Biserică. Și nu-mi spuneți că nu mă privește, pentru că mă privește direct și personal. Pentru că eu sunt membru activ, mădular în Biserica lui Hristos. Biserica Ortodoxă nu e o clădire sau o organizație națională, Biserica e formată din toți credincioșii ei, toți suntem părți active și membre importante din ea. Iar când unul suferă, suferă toată Biserica. Când unul hotărăște, hotărăște pentru toată Biserica. Dacă unul o reprezintă, ar trebui să aibă mandatul tuturor credincioșilor pe care-i păstorește.

Pentru ca nu cumva vreo oaie să se piardă, pentru că veți da seamă de fiecare oaie pierdută în fața Mântuitorului la Judecată. Iar dacă atunci când ați hotărât participarea la acest controversat Sinod, asupra căruia se ridică suspiciuni că ar fi necanonic, că s-ar abate de la Adevăr și Dreapta Credință, nu ne-ați consultat, nu ne-ați explicat ce misiune aveți acolo, acum aveți datoria să ne lămuriți, să ne liniștiți și să ne ajutați să fim activi, să fim lumină în Biserica lui Hristos. Dacă nu v-ați consultat cu nimeni din eparhii, cu niciun credincios, ci ați decis pentru noi toți, dar fără a avea mandat din partea noastră, mergând pe prezumția bunei credințe, solicit să ne comunicați și nouă ce ați decis. Dar nu în extras, nu în sinteză. Eu înțeleg mai bine când citesc tot conținutul. Dacă e să citesc o lege, nu vreau să-mi facă nimeni niciun rezumat, vreau să citesc eu tot textul, cu preambul și dispoziții finale, s-o filtrez și s-o interpretez eu din litera și din spiritul legii.

Cu cât țineți mai secret tot ce a însemnat acest Sinod, cu lucrările de pregătire și cu hotărârile lui, cu atât stârniți mai multe controverse, cu atât se învrăjbesc oamenii mai mult, cu atât sunt oamenii mai înșelați sau mai contrariați. Nu-i normal să fie așa. Dacă hotărârile și lucrările au privit Biserica Ortodoxă, atunci toți membrii ei trebuie să cunoască, să înțeleagă tot ce s-a discutat și hotărât acolo. Trebuie să știm de ce unele Biserici au refuzat participarea și de ce Sinodul a avut loc chiar și în lipsa lor.

De ce din 290 ierarhi așteptați să participe au participat doar 156, și doar 10 din cele 14 Biserici autocefale. Trebuie să știm dacă hotărârile se puteau lua și fără Bisericile care au ales să nu participe la această întrunire. Publicați aceste rânduieli pe paginile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române. Nu ne lăsați să fierbem în necunoaștere, în intrigi, în întrebări și în tulburare. Sunteți datori față de fiecare dintre noi, fiecare oaie pe care o pierdeți va fi pentru lipsa voastră de transparență, de unitate și de iubire pentru fiecare dintre noi cei ce formăm Biserica, ca mădulare vii ale ei. Dacă noi ne stingem puțin câte puțin, cine va ține aprinsă flacăra luminii credinței și cine va mărturisi adevărul ?

Biserica este doar una, așa cum mărturisim în Crez, din care așa cum arată și copacul Bisericii Creștine, unii s-au rupt, cu voie, de nevoie, din mândrie din sânul Bisericii lui Hristos, pentru că au vrut să modifice pe ici pe colo ce s-a bine stabilit și păstrat de peste 1000 de ani. Să nu cădem în aceeași greșeală și să ne păstrăm credința adevărată în numele lui Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru fiecare din noi. Să nu-I lăsam impresia că nici acum, după atâția ani n-am înțeles nimic, căci astăzi nu mai avem apostolii printre noi să ne arate calea, ci îi avem doar pe cei care cu mare greutate se luptă să păstreze adevărul, credința și rânduiala canonică stabilită de Sfinții Părinți.

Faceți-ne cunoscute tainele Sinodului Panortodox din Creta! Asumați-vă public ce ați asumat acolo pentru fiecare membru al Bisericii lui Hristos. Să știm cum stăm. Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Iertați și binecuvântați pe păcătoasa.

Gloria Alexandru

sursa: https://gloriaalexandru.wordpress.com/2016/08/09/tainele-sinodului-panortodox-din-creta/


Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 3 (de la un tânăr care vrea să se mântuiască)

Către Înalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Teofan

Înalt Prea Sfințite Părinte Mitropolit, mă numesc Moroșan Adrian, locuiesc în Lunca Cetățuii, jud. Iași, am 32 de ani, de profesie inginer programator și ortodox păcătos.
Vă scriu această scrisoare pentru a vă cere ajutorul să înțeleg câteva lucruri care se petrec în Biserica noastră (mă refer la Biserica Ortodoxă Română).

Cu mintea mea simplă vă întreb și vă rog ajutați-mă să pricep:

De ce la sinodul din Creta au fost numite ca fiind „biserici” toate asociațiile religioase ne-ortodoxe? Cei care s-au desprins din trupul Bisericii (eretici, schismatici etc.) sunt tot biserici? Adică dacă este o singura credință adevărată, într-o singură Biserica apostolească, cum se face că acum se spune și se recunoaște că cei ce s-au desprins de Biserică sunt tot biserică? De ce se tăgăduiește Adevărul? Pot fi mai multe adevăruri? Cum poate semna un episcop ortodox un document care spune aceste lucruri?

De ce se tot încalcă anual canoanele referitoare la rugăciunea în comun cu ne-ortodocșii, de vreme ce părinți purtători de Duh Sfânt și canonizați au spus clar că acest lucru este urât înaintea lui Dumnezeu? De ce s-a este impus ecumenismul ca dogmă?

Cum poate un episcop al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol (Istanbul), episcopul Chiril, să afirme că: “Biserica mărturisită în Crez nu este Biserica Ortodoxă […] în Tradiția ortodoxă nu se spune nicăieri că Biserica Ortodoxă este Cea Una Sfântă și Apostolească despre care se vorbește în Crez […] cei care consideră Biserica Ortodoxă ca fiind Cea Una se înșeală”.

Vă rog să nu ne lăsați pradă lupilor, sunteți Păstor, apărați-ne! Ca să vă apăram și noi în ziua în care alți lupi vă vor ataca.

Eu sunt tânăr, vreau să mă mântuiesc, încerc să fac ce trebuie, nu reușesc singur. Am nevoie de comuniune și comunitate cu frații ortodocși, cu preoții și episcopii drept-măritori. Dar doar în Adevăr, în Hristos, nu în rătăciri.

Dumnezeu să vă întărească și să vă ajute !

Data: 9-August-2016

Dipl-ing. Constantin-Adrian MOROSAN

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 2 (Un ”Sinod fără Hristos”)

Corabia Bisericii

Adunarea din Creta este una tâlhărească și din următorul motiv:
Negând sinoadele anterioare care au mărturisit dreapta învățătură a Mântuitorului Iisus Hristos, în primul rand s-au negat pe ei ca arhierei, excluzându-se astfel din Biserică. Asta pentru ca ei au fost întronizați după canoanele Sfinților Părinți ai Bisericii.
Practic s-au rupt de tulpina care este Însuși Domnul Hristos. Bineînțeles că rupându-se, nu puteau decât să formuleze erezii, pe care le-au semnat, rupți fiind de Biserică.
Prin urmare, nu are nici o valoare ce au făcut ei; le lipsește Piatra de temelie: Mântuitorul Iisus Hristos.
Dacă se întorc și își regretă păcatul, și Domnul se va întoarce spre ei. Au timp până la sfârșitul vieții lor și sprijin pe Maica Preacurata, pe Cetele Sfinților și pe Sfinții îngeri.

  Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Cu nădejde și rugăciune pentru mila Domnului, Tudor Precup.

”Dacă vrem să rămânem cu Hristos, trebuie să avem mult echilibru.” (Starețul Macarie de la Schitul Oituz)

γαβρηλ 2

De curând a fost dată publicității o scrisoare deschisă (datată 3 iulie 2016) a unor părinți athoniți către Sfântă Chinotită care se opuneau Adunării eretice din Creta. Primul care o semnează este Gheronda Gavriil Cutlumusiatul de la Chilia Sfântului Hristodul. În această scrisoare părinții cer să se întrunească de urgență Sfânta Chinotită, să fie condamnat Sinodul din Creta ca eretic, anticanonic și tâlhăresc și să se oprească pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu la sfintele slujbe. Este o scrisoare care a fost tradusă și în limba română, ea fiind semnată și de peste 10 părinți români de la Schitul Prodromu.

Acești părinți deja au fost catalogați ca fiind inculți, singulari, nereprezentativi pentru Athos, înșelați etc. Prigoana împotriva lor este … în desfășurare.

Acum 8 ani mergeam pentru prima oară spre Chilia Panagouda, unde a trăit Sfântul Paisie Aghioritul. Eram cu un părinte român, iar la un moment dat ne-a ajuns din urmă, pe cărare, un domn grec, în vârstă cam de 45 de ani. Ne-a întrebat dacă știm cum ar putea ajunge la Gheronda Gavriil. I-am spus că nu știm, el și-a continuat drumul, însă ne-a impresionat emoția vădită care se citea pe chipul lui, gândindu-se că se va întâlni cu părintele Gavriil. Așa că, ne-am zis, hai și noi după el, poate ajungem la un om al lui Dumnezeu. Grecul l-a găsit, așijderea și noi. De atunci nu pot trece prin Sfântul Munte fără să merg la acest mare mărturisitor al Ortodoxiei, demn urmaș al Sfântului Paisie, cu care a fost vecin (chilia Panagouda fiind la câteva sute de metri de chilia părintelui Gavriil) și al cărui urmaș întru mărturisire este.

În Athos vin mulți pelerini. Cei mai mulți vin zilnic la mănăstirea Vatopedi. În medie sunt cam 100, dar se ajunge și la 300, iar la praznice chiar la mai mult. În schimb, la Gheronda Gavriil, că e vară, că e iarnă, pelerinii care trec să ia un cuvânt de folos sunt între 200-500 ZILNIC. Așadar, ori este vorba de un mare părinte duhovnicesc (deși un simplu monah), ori a înnebunit lumea că îl caută. Cred că prima variantă este cea adevărată.

Așadar, ca să mă exprim ardelenește, cei care acuză semnatarii scrisorii despre care am amintit că ar fi … anormali, să meargă să își facă ei înșiși un consult. Ușurința cu care părintele Gavriil vorbește despre orice temă duhovnicească, mulțimea de citate patristice pe care le știe pe de rost în original (greacă veche) și afluxul continuu de pelerini arată că acest om este CU ADEVĂRAT OM CU MINTEA LUI HRISTOS.

Acum câteva zile i-am călcat pragul. De fapt, l-am găsit la masă. Am așteptat cu pelerinii români cu care eram ca Gheronda Gavriil să termine de mâncat. În două minute a ieșit, ne-a binecuvântat, ne-a spus câteva cuvinte de folos, vreo trei glume pline de tâlc duhovnicesc (din care voi adapta una în final). Apoi, înainte de a se pune la dispoziția următorilor închinători, l-am întrebat:

  – Gheronda, cum vedeți viitorul Ortodoxiei, ținând cont de cele ce se întâmplă? (nu era nevoie să spun prea multe, știm prin ce trece Biserica lui Hristos azi)

  Răspuns: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc ! (poate a fost sau nu adevărată minunea despre Sfântul Paisie și îndemnul de a ne împotrivi adunării din Creta; scrisoarea vatopedinului Th. o numește ”înșelare demonică”, dar iată că un om în carne și oase spune răspicat același lucru, deci cu siguranță înșelarea se află în altă parte)

Tot părintele Gavriil a mai spus: Canoanele Bisericii au caracter soteriologic, adică mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate. A adus ca argument și un citat din opera Sf. Gherman al Constantinopolului: ”cei care sunt de același gând cu ereticii vor avea parte de același iad ca aceștia, pentru că Îl hulesc împreună cu ei pe Hristos.” Este clar, domnilor ecumeniști, moș Vasile, moș Ion și alții? (ca să citez pe vlădica Longhin, în predica lui de Rusalii, 2016, când Duhul Sfânt a plecat din Creta și a venit la Bănceni, la omul lui Hristos)

  – Gheronda, unde mergeți acum la slujbă?

Răspuns: Eu merg la slujbă la un părinte vecin, care DEJA nu îl mai pomenește pe ereticul patriarh Bartolomeu.

Probabil unii nu dau doi bani pe acest bătrân. Dar noi DA. Îi sărutăm mâinile, căci PRIN EL NE GRĂIEȘTE HRISTOS !

γερονδα γαβρηλ

   Asta a fost tot. A, iertați, să nu uit gluma. Zice Gheronda Gavriil astfel:

”Un tânăr și-a cumpărat un Ferrari. Apoi a venit la un preot ortodox, pentru a-i face slujba de sfințire a mașinii, ca să fie ferit de accidente. Preotul a făcut slujba. După câteva săptămâni a venit tânărul supărat la el și i-a spus: părinte, nu știu ce slujbă ai făcut, nu a fost primită, că am făcut accident. Preotul i-a răspuns: Cu ce viteză mergeai? Cu 280 km/oră, i-a răspuns tânărul. A, dragul meu, i-a răspuns preotul, slujba de sfințire a mașinii este valabilă doar până la 260 km/oră.”

Concluzia mea, ca șofer și umil preot al lui Hristos: Ecumeniștilor dintre ortodocși, o sută de ani ați avut nenumărate șanse să dați mărturia Ortodoxiei în fața ereticilor. Iar voi, cei care ați semnat trădarea Bisericii în Creta, cu semnătura voastră ați aruncat la gunoi harul primit la hirotonie. Iar acum sunteți … în pomul cunoștinței răului (că cel al binelui și al răului a fost în raiul lui Adam)

Auzi, culmea nesimțirii, că altfel nu știu cum să îi spun: arhiepiscopul Ciprului, văzând că nu au semnat cu bună știință mitropoliții Athanasie și Neofit documentul ecumenist de trădare a Bisericii, a semnat el în locul lor.

Acesta este ”harul” de care ”trebuie să facem” ascultare azi: niște mincinoși, șantajiști, oameni mânați de orgolii și de mânie, care ar trage în nebunia trădării lor după ei toată turma lui Hristos în iad, fără să zică nici mâc.

Doamnă Paraschiva, care i-ați scris mitropolitului Teofan, sunteți cu adevărat ucenica Cuvioasei Parascheva.

Frați români, mai ales voi mirenii, este așa de simplu: scrieți scrisori și trimiteți-le la centrele eparhiale, arătați-vă dezacordul și sminteala față de trădarea ierarhilor ecumeniști. Dacă doar noi preoții zicem adevărul, este ca o ”ploaie de vară” cu tunete. Voi sunteți FULGERELE BISERICII.

Cheltuiți un ban, dar sufocați Poșta cu numărul scrisorilor voastre trimise ierarhilor.

Să se înroșească firul internetului de mail-urile trimise secretariatelor eparhiale, să vadă nonșalanții Iude că n-au plecat toți ortodocșii din țara aceasta la cules de căpșuni sau la muncă de sclav prin alte țări, ci NOI vom apăra, din interiorul Bisericii și în ASCULTARE DE ADEVĂR, credința moșilor și a strămoșilor noștri.

Nu vă mai rețin. Aveți de scris o scrisoare, poate chiar două. Este biletul de intrare în RAI al fiecăruia dintre noi.

Iar dacă vreți, trimiteți aceste scrisori și la adresa mea de mail, ciprioan@yahoo.com și le vom publica pe toate pe acest site – până îl blochează iubăreții de minciuni – sau pe alte site-uri netâlhărești, ca nu cumva să le mănânce praful pe undeva…

Doamne ajută!

 

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

8 august 2016

 

 



”S-au dus în Creta ca patriarhi și s-au întors ca niște cârpe spurcate, fără Duhul Sfânt!” (PS Longhin Jar, 19 iunie 2016)

Să ascultăm pe omul lui Dumnezeu, sabia Duhului Sfânt împotriva masonilor ecumeniști !

Jar mănâncă sau Jarul îi mănâncă pe trădătorii lui Hristos!


 

Auziți ce zice acest arhiereu – operat cu șase zile înainte de aceasta predică de Rusalii de un chirurg căruia i-a dat pe parcursul operației să țină în buzunar moaștele Sfântul Luca al Crimeii (astfel a fost operat cu succes de doi doctori, unul pământesc, pe nume Ștefan, iar al doilea ceresc, pe nume Sfântul Luca): arhiereii care s-au dus în Creta și au trădat s-au întors acasă fără Duhul Sfânt. De acum îi cheamă: moș Gheorghe, moș Vasile etc. Iar păcatul trădării Ortodoxiei este cumplit.

Dumnezeu este cu noi !




Marea apostazie din Creta și răspunsul Bisericii luptătoare

sf-marcu-evghenicul-la-sinodul-de-la-ferrara-florenta

  A trecut o lună de la marea apostzie a Sinodului tâlhăresc din Creta.
Am ținut să încep acest cuvânt cu această propoziție, cu care mă voi întâlni la Judecată, când mă voi afla în fața Celui trădat în iunie 2016 nu de un Iuda, ci de câteva zeci.
”  Am vrut să mărturisim Ortodoxia, am fost plini de curaj etc etc… iar în final am semnat.” Cam aceeași a fost atmosfera și la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439). De fapt sunt dator să fiu mai explicit: părinții sinodali de atunci au fost amenințați, înfometați, ponegriți, cumpărați, șantajați etc, până când a mai rămas unul singur care nu a semnat trădarea. Și pe acesta îl chema Marcu. Era un biet episcop – în ordinea dipticelor ortodoxe – nu are un mare patriarh, nu era o personalitate iubită de cei lumești, dar era cel mai mare teolog al Ortodoxiei, om al harului și al smereniei cunoscătoare de adevărată teologie, care a demonstrat că papistașii au venit la acel Sinod inclusiv cu lucrări patristice false; era un om cu mintea lui Hristos, om cu COLOANĂ VERTEBRALĂ. Și el a făcut multe încercări de a mărturisi adevărul, de a sta împotriva minciunii, însă în final i-a rămas un singur lucru cu putință de făcut: PENTRU NIMIC ÎN LUME NU A SEMNAT ! Iar bietul papă a spus, la auzul veștii că episcopul Marcu nu a semnat: ”Atunci nu am făcut nimic !”
În Creta nu au semnat noii Marcu ai Ortodoxiei: Amfilohie, Irineu, Athanasie, Ierothei și ceilalți pe care îi știm și pe care îi vom afla. În rest, ”marii teologi, puternicii, întâi-stătătorii” asemenea lui Ana și Caiafa, cei TITRAȚI LA BURSA MASONICĂ C.E.B. (a Consiliului Mondial al Bisericilor, de fapt al ereziilor) au semnat, luându-și osândă. Și nu erau nici amenințați, nici înfometați, nici lipsiți de acoperiș deasupra capului, cum au fost sinodalii de la Florența, de acum 500 de ani. Nu, au stat la hotel de 5 stele o săptămână, au mâncat bine, s-au simțit excelent, ca cei care FAC ISTORIE și au fost ALEȘI să reprezinte Ortodoxia. Singurul neinvitat în Creta a fost DUHUL SFÂNT !
Să le dăm timp de pocăință… Așa se spune acum. Dar arhiereul jură la hirotonie că va apăra și mărturisi dreapta credință până la moarte. În acest domeniu nu există concediu, vacanță sau amânare, ci trebuie să spui lui Hristos tot timpul PREZENT, AL TĂU SUNT, DOAMNE !
De o lună trăiesc cu inima sfâșiată, nu pentru apostazia voită sau inconștientă lor, ci pentru poporul care este împins în prăpastie mai ceva decât porcii din turmele gadarenilor.
Oameni buni, începem să plătim păcatele noastre ale tuturor. Suntem un neam care ne-am ucis viitorul – cu puține excepții, în care viază Hristos – în ultimii 27 de ani, când pe cei mai buni dintre tinerii care astăzi ar fi fost stâlpii Ortodoxiei românești i-am aruncat la gunoiul istoriei prin avorturi.
Nu ne dă Dumnezeu ierarhi mărturisitori pentru că nu ne pasă nouă înșine de mântuirea și de viitorul acestui neam.
Asta a ajuns Biserica Română pentru unii: amenințare, șantaj, injurii, manipulări și alte asemenea. Este atâta ură și dezbinare, iar singurul care se bucură este satana.
Este vremea ca cei care simt și trăiesc ortodox să se unească. Are neamul acesta puterea necesară pentru a se întoarce cu pocăință la Dumnezeu. Ne tot agățăm de viața aceasta și de mirajul ei, uitând că Hristos ne-a promis ceea ce depășește orice putință de a exprima. Iar bucuria cu El va fi veșnică
Capul șarpelui s-a cuibărit în inima celui care a pus la cale toată această batjocură a Ortodoxiei făcută în Creta. Mult au răbdat ortodocșii faptele mârșave ale patriarhului Bartolomeu. Acum a venit vremea ca – înainte de condamnarea lui sinodală ca ereziarh ecumenist – căci va veni și ceasul acela, Hristos conduce istoria, nu trepădușii iadului – repet, a venit vremea să zdrobim capul șarpelui care acum o lună a încetat să mai sâsâie spre poporul ortodox și a început să muște din mădularele Trupului lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă.

Eu, un nimeni în ordinea acestei lumi, îți spun ție, trădătorule Bartolomeu – ANATEMA !

Pope-Francis-and-Ecumenical-Patriarch-Bartholomew-embrace_b2

  Acum câteva zile s-a arătat Sfântul Paisie Aghioritul unui mare teolog grec și i-a spus că trebuie să ne unim cu toții,

CU TOATE FORȚELE ÎMPOTRIVA ACESTUI SINOD DIN CRETA !

sf-paisie-aghioritul-1
Forțele mele sunt mici, dar puterea Celui pe care Îl slujesc și care este Piatra cea din capul unghiului, este DUMNEZEIASCĂ și va nimici cu suflarea Duhului Sfânt toate acțiunile ecumeniștilor trădători.
Citeam în această seară un articol, ultimul apărut în ordine cronologică, al Biroului Mitropoliei de Pireu care se ocupă de combaterea ereziilor: De ce sărbătoresc atât de mult ereticii, mai ales papistașii, faptul că a avut loc Marele Sinod din Creta? Răspunsul autorului grec: ori au devenit papistașii ortodocși (ceea ce nu s-a petrecut), ori acest sinod nu a funcționat ortodox! El a fost, de fapt, o paradă a influenței și a puterii ereticilor asupra ortodocșilor și abolire a învățăturii despre Biserică a Sinoadelor Ecumenice.
Lupta de-abia a început și chiar dacă lucrătorii viei sunt puțini, biruința este și va fi a lui Hristos. Mulți români – mai ales mireni – așteaptă să vadă că în spatele sutanelor noastre de clerici avem nu inimi împietrite de dragostea acestei lumi sau paralizate de amenințările ierarhilor ecumeniști, ci inimi de mărturisitori. Nu pentru că am vrea noi să ne dăm mari, ci pentru că datoria noastră sfântă este a-L sluji pe Iisus Hristos, nu pe noii Lui răstignitori. Să nu lăsăm tăcerea să se aștearnă peste țară, căci astfel o vom transforma din Grădina Maicii Donmului, cum ne place să o numim, într-un Babilon lipsit de har.
Astăzi se vrea impunerea cu forța a tăcerii de mormânt, iar cei care vor tăcea vor fi oricum sacrificați de trădătorii ecumeniști în final, tocmai pentru a-și acoperi urmele fărădelegii lor. Să credem în ceea ce au crezut strămoșii noștri. România este atacată azi nu de strigătul care se aude în Occident: Mare este Allah, urmat de crime și de explozii, ci de șoapta șerpească: Ecumenismul este adevăr, urmat de amăgirea poporului ortodox.
Sfântul Pantelimon și Sfânta Paraschevi să ne dea curaj, respectiv să ne lumineze ochii duhovnicești, trezindu-ne la adevărata mărturisire a lui Hristos.
Doamne ajută !

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Sf. Gheorghe, 28 iulie 2016



Părintele Macarie de la Schitul Oituz nu este singur – Athosul cel Sfânt este cu el și cu noi toți, fundamentaliștii antiecumeniști, este HRISTOS !

ag oros

Sfântul Munte 20/6/2016 (3/7/2016)

Duminica Părinților,

Mărturisitorilor, Cuvioșilor, Ierarhilor și Mucenicilor Aghioriți

Scrisoarea deschisă a unor Părinți Aghioriți

 

Către:

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte,

către cei 20 de egumeni dimpreună cu obștile lor,

și spre informarea pliromei cu nume creștin al Bisericii.

 ”… ca niște fii iubitori de părinți, să păstrăm moștenirea părintească nestricată, să nu destrămăm locul acesta precum smochinul neroditor, ci privind cu luare aminte la mai-marii noștri, la felul cum și-au încheiat viața, să le urmăm CREDINȚA și lupta, ca să dobândim și noi dimpreună cu ei bunătățile cele veșnice”

      (Stihiră de la Litia Slujbei Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri Aghioriți, cei ce au strălucit în Sfântul Munte Athos.)

  Preacuvioși Părinți,

După ce am cercetat cu toată luarea aminte textele finale, care au fost făcute publice, ale așa-zisului Sfânt și Mare Sinod, precum și răspunsurile unor distinși teologi și mitropoliți, purcedem la a vă pune înainte următoarele.

Concluzia ce rezultă cu ușurință din cercetarea acestora este că, în cele din urmă, acest sinod se dovedește a fi neortodox, tâlhăresc și eretic, pentru că:

  1. A recurs la manipulări fără precedent în ce privește ordinea de zi și practicile sale.
  2. I-a exclus pe episcopi și a dizolvat sinodalitatea ortodoxă și, îndeobște, au fost folosite metode neortodoxe în modul său de funcționare.
  3. Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.
  4. Consacră teologia postpatristică.
  5. Legiferează oficial și sinodal panerezia ecumenismului.
  6. În cele din urmă a fost atins scopul acordării de caracter bisericesc ereziilor, adică s-a acceptat că papismul, precum și ceilalți eretici sunt Biserici, iar nu erezii.
  7. Coboară creștinismul la nivelul socialismului (”evanghelia socială”).
  8. Nu exprimă experiența în Duhul Sfânt a trupului eclezial.
  9. Nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una și nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente, și mai ales Sinoadele VIII și IX Ecumenice.
  10. Anulează hotărârile Sinoadelor Ecumenice.
  11. Recunoaște așa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor.
  12. A fost trecut cu vederea și ignorant rolul monahismului și mai ales atitudinea Aghioriților față de papism și ecumenism.

În conformitate cu textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” al așa-numitului ”Sfânt și Mare Sinod”, la paragraful 6 se menționează că: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea”.

Astfel, prin faptul că Sinodul acceptă că papismul este Biserică, acceptă de asemenea și hotărârile dialogurilor ecumenice cu papistașii, care acum dobândesc și valabilitate sinodală. La aceste dialoguri, însă, după cum știți, se recunoaște statutul de biserică, credința apostolică, valabilitatea Tainelor și succesiunea apostolică a ereziei papistașe (vezi textele de la München 1982, Bari 1987, Noul Valaam 1988, Balamand 1993). Prin urmare, chiar și numai din această hotărâre rezultă că Sinodul acesta a căzut de la credința și mărturisirea ortodoxă.

Tuturor celor afirmate aici le va urma în curând un studiu detaliat pentru deplina argumentare a celor spuse de noi.

Preacuvioși Părinți, în calitate de Sfântă Chinotită, desi inițial v-ați delimitat de acest Sinod într-un text al sfințiilor-voastre către Patriarhul Ecumenic, referitor la anumite puncte ale textelor presinodale, ulterior, prin participarea voastră prin intermediul Egumenului Sfintei Mănăstiri Stavronikita la așa-zisul Sfânt și Mare Sinod, în fapt ați acceptat hotărârile finale ale acestuia, așa cum acestea au fost exprimate prin textele finale. Cu alte cuvinte, până în momentul de față, în mod oficial acceptați ”caracterul ortodox”, forma finală a hotărârilor și, în consecință, consacrarea sinodală oficială a panereziei Ecumenismului.

  Vă rugăm, deci, și așteptăm, întrucât considerăm că este o datoria a voastră duhovnicească obligatorie, să convocați de urgență Dubla Sinaxă Extraordinară și să condamnați, pe baza obiecțiilor expuse mai sus, sinodul despre care vorbim ca eretic, anticanonic și tâlhăresc.

În sfârșit, vă declarăm, în calitatea noastră de Părinți Aghioriți, că prin harul Domnului nostru Iisus Hristos și Dumnezelui nostru, cu ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și al tuturor Cuvioșilor Părinți, Cuvioși-Mucenici și Mărturisitori Aghioriți, ”următori Sfinților Părinți”, în urma tuturor celor spuse, dacă, să nu fie!, sfințiile-voastre nu veți condamna acest pseudo-sinod și dacă nu veți întrerupe pomenirea Patriarhului Ecumenic, atunci, suntem obligați, pe temeiul Sfintelor Canoane ale Bisericii și al tradiției de veacuri a acestui Sfânt Loc al nostru, să înfăptuim noi, de urgență, această datorie de la sine înțeleasă. Potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II cu autoritate ecumenică [al Sfântului Fotie cel Mare], avem datoria să încetăm pomenirea Patriarhului, așa cum au făcut și Cuvioșii Părinți Aghioriți cei dinaintea noastră în timpul Patriarhului Ioannis Vekos, aceștia fiind în cele din urmă martirizați și pe care azi îi prăznuim; deoarece, așa cum menționează Canonul 15, cei ce opresc pomenirea: ”nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși”. Toți Sfinții Părinți ai Bisericii noastre învață același lucru: Căci avem poruncă de la însuși Apostolul: dacă cineva dogmatizează sau poruncește să facem ceva în afară de ceea ce am primit, în afară de ceea ce canoanele sinoadelor sobornicești și locale [au hotărât] în [diferite] vremi, să nu fie primit acela, nici să fie socotit în ceata aleasă a sfinților” (Sfântul Teodor Studitul, P.G. 99, 988A), și ”toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele, toate dumnezeieștile Scripturi îndeamnă să îi părăsim pe eterodocși și să ne rupem de comuniunea cu ei” (Sfântul Marcu Evghenicul, PG 160, 105C).

De asemenea, și potrivit Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea, ”nu se cuvine a se ruga cu ereticii sau cu schismaticii” și ”să fie excomunicat cel ce va avea comuniune cu cei excomunicați” (Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, pe care îl folosesc Părinții Aghioriți în Epistola lor către Sinodul din Constantinopol din 1275). Am citat aici doar câteva pasaje din bogata învățătură a Sfinților Părinți ai Bisericii.

De altfel, Patriarhul Ecumenic se întâmplă să fie și principalul mentor și inițiator al acestei hotărâri sinodale, și, prin urmare, pentru noi, Părinții Aghioriți și pentru toți clericii și mirenii creștini ortodocși se face prin fapte și cuvinte EREZIARH, precum Arie, Nestorie, Vekkos etc. așa cum au demonstrat acest lucru mulți episcopi și teologi până azi, și nu doar datorită Panereziei Ecumenismului, dar și datorită faptului că susține religia universală, pe care o propovăduiește prin intermediul rugăciunilor în comun. Învață dogme străine, antiortodoxe și antipatristice; pentru aceasta, potrivit poruncii Domnului, credincioșii după un (păstor) străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui” (Ioan 10: 5).

Avem, de asemenea, datoria să vă informăm că nu vor avea nici o scuză în ziua judecății cei care se vor supune și vor accepta hotărârile acestui pseudo-sinod ERETIC, și care vor continua întru cunoștință să-l pomenească pe Patriarh; toți aceștia să știe că vor dezbina societatea monahală aghiorită. Ne pare foarte rău pentru evoluția aceasta antiortodoxă, după cum v-am semnalat și în Scrisoarea noastră Deschisă în calitate de Părinți Aghioriți (13 mai 2016). Vom aștepta un interval de timp rezonabil, așa încât fiecare sfântă mănăstire, schit și fiecare monah aghiorit să ia în mod clar poziție în cunoștință de cauză asupra acestui subiect.

Sfințiți Părinți, Biserica Ortodoxă și creștinii ortodocși se declară în prigoană. Deja pseudo-sinodul eretic din Creta ne caracterizează pe toți arhiereii, preoții, monahii și mirenii creștini ortodocși care ne opunem [ecumenismului] drept ”eretici”, ”zeloți” și, ironic, ”ultra-ortodocși”. Vom îngădui ca această dezinformare și pervertire să pătrundă în conștiința poporului? Cu multă smerenie, frica lui Dumnezeu și dragoste pentru sfânta noastră Biserică, vă rugăm ca toți împreună uniți să depunem eforturi în așa fel încât să fie convocat adevăratul Sfânt și Mare Sinod Ortodox, care să invalideze acest pseudo-sinod.

Cinstită Sfântă Chinotită și Sfințiți Egumeni, o sută de ani de extremă iconomie și toleranță față de ecumeniști – Patriarhi și episcopi având cuget papistaș și unioniști – au provocat o profundă vătămare a credinței și au hrănit abateri eretice. Vătămarea și pervertirea, pe care le-a provocat în conștiința ortodoxă a clerului și poporului în chip mincinos numita ”iconomie”, au luat dimensiuni uriașe. Vă rugăm încă o dată: Luptați-vă să păziți Sfânta Moștenire a Bisericii și Credinței Ortodoxe. Amin.

Așteptând hotărârile sfințiilor-voastre consecvente cu Tradiția Aghiorită, cu prețuire și respectul cuvenit, ai sfințiilor-voastre,

  1. Gheronda Gavriil de la Sfânta Chilie a Sfântului Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  2. Gheronda Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  3. Gheronda Evstratie Ieromonahul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  4. Gheronda Ilarion, Sfânta Kathismă a Sfântului Maxim Mărturisitorul,
  5. Monahul Dositei, Sfânta Kathismă a Sfântului Maxim Mărturisitorul,
  6. Gheronda Hariton Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Înălțării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped,
  7. Gheronda Chiril, Sfânta Sihăstrie a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  8. Gheronda Heruvim, Sfânta Kathismă a Arhanghelilor, Kukuzel, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  9. Gheronda Ioan, Sfânta Kathismă a Intrării Maicii Domnului în Biserică, Vigla, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  10. Gheronda Gheorghe, Sfânta Kathismă a Sfinților Varlaam și Ioasaf, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  11. Gheronda Vlasie, Xerokalivo Vigla, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  12. Ieromonahul Paisie, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  13. Ieromonahul Damaschin Popa, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  14. Ieromonahul Ioil, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  15. Ieromonahul Sava, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  16. Ierodiaconul Matei, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  17. Monahul Efrem, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  18. Monahul Nicodim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  19. Monahul Gherasim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  20. Monahul Tarasie, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  21. Monahul Marcu, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  22. Monahul Rafail, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  23. Monahul Ioan, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  24. Monahul Serafim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  25. Gheronda Pavel, Sfânta Kathismă a Adormirii Sfintei Ana, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  26. Gheronda Nectarie, Sfânta Kathismă a Sfântului Dimitrie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  27. Gheronda Simeon, Sfânta Kathismă a Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  28. Monahul Isaia, Sfânta Kathismă a Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  29. Monahul Eustație, Sfânta Kathismă a Sfântului Eustație, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  30. Gheronda Policarp Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  31. Ieromonahul Ioachim, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  32. Monahul Hristodul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  33. Gheronda Panteleimon, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  34. Gheronda Maxim Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  35. Ieromonahul Romanos, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  36. Gheronda Athanasie, Vuleftiria, Sfântul Schit al Sfintei Ana, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  37. Gheronda Toma, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  38. Monahul Teolog, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  39. Monahul Fotie, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  40. Gheronda Filip Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie cel Mare, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  41. Gheronda Panteleimon Ieromonahul, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Ioan Teologul, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  42. Gheronda Gherasim, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Gherasim, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  43. Gheronda Athanasie, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Sava, Karulia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  44. Monahul Simeon, Karulia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  45. Monahul Ilie, Sfântul Schit al Sfântului Vasilie, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  46. Ieromonahul Irineu, Kapsala,
  47. Monahul Paisie, Karies,
  48. Ierodiaconul Cosma, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  49. Gheronda Nicodim, Sfânta Kathismă a Sfântului Nectarie, Kapsala, Sfânta Mănăstire Stavronikita,
  50. Gheronda Meletie, Sfânta Kathismă a Nașterii Maicii Domnului, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  51. Ieromonahul Macarie, Sfânta Kathismă a Nașterii Maicii Domnului, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  52. Gheronda Ciprian Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Gheorghe, Sfânta Mănăstire Filotheou,
  53. Gheronda Spiridon Monahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Nicolae, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  54. Sfântul Paisie Monahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Haralambie, Sfânta Mănăstire Vatoped,
  55. Gheronda Pahomie Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Tuturor Sfinților, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  56. Gheronda Hrisostom Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Spiridon, Sfânta Mănăstire Cutlumuș.

 

Strângerea de semnături continuă și vor fi făcute publice în presa bisericească și pe internet.

Sursa: http://aktines.blogspot.gr/2016/07/blog-post_62.html

 

Traducere din limba greacă de Tatiana Petrache

Se pare că în … ploaia de vară se văd FULGERELE și se aud deja TUNETELE JUDECĂȚII

LUI HRISTOS – ÎMPĂRATUL CEL ATOTPUTERNIC !

Iubirea cea răstignită ne spune și azi: NU TE TEME, TURMĂ MICĂ !

fulgere