Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Din mândrie unii îngeri au ajuns draci, iar unii oameni au au ajuns eretici…

Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mândrie

„Precum răsadul și pomul necurățit de crengi uscate nu poate să crească, așa și omul mândru nu poate să se mântuiască dacă nu-și va curăți mândria prin smerenie și prin pocăința cea plecată. Că la înălțime se suie sufletul celui mânndru, iar de acolo întru adâncul iadului se pogoară.

Deci, precum rodul putred, netrebnic este grădinarului, așa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci dracilor bucurie le face.

Că pentru mândrie au fost lepădați îngerii din cer și diavoli s-au făcut. Gândul cel smerit la ceruri urcă pe om și împreună cu îngerii a dănțui îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor.

Rugăciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu și precum greutatea de roade rupe ramurile, așa mândria pierde sufletul cel îmbunătățit.

Omul mândru este ca pomul ce nu are rădăcină și degrabă cade, așa și cel mândru, în prăpastia iadului se pogoară. Pentru ce te înalți, omule, tină fiind și cenușă, pentru ce cu mândrie iscodești, o, nerecunoscătorule? De ești mare cu dregătoria, să ai smerenie și să nu disprețuiești pe nimeni.

De păcate străine să nu întrebi, ca să fii slăvit în ziua judecății și să nu lași scârbit pe cel ce plânge, ca să nu ți se treacă cu vederea rugăciunile tale.

Omule sărac, cine te-a zidit pe tine sau de unde ești luat? Întru ce îți pui nădejdea, că nu te temi de Dumnezeu, ci te mândrești și prin trufie rău îți pierzi sufletul tău? Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pământ ești și nu după multă vreme în pământ iarăși vei merge; acum mândru, iar după puțin hrană viermilor.

O, omule, cunoaște-ți neputința ta și nu te mai mândri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepăda de Ziditorul tău. Cercetează firea ta și vezi pe rudeniile tale, pentru că și ei de aceeași fire sunt. Și nu te lepăda prin mândrie de firea ta. Măcar de ai fi și tu bogat, iar acela ar fi sărac, înaintea lui Dumnezeu acela poate fi mai sus decât tine.

O, bogaților, nu vă mândriți cu averile voastre, cu cele stricăcioase nu vă lăudați. Dumnezeu singur este bogat, având bogăție nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră. Până este liniște, rânduiți-vă în pace cele spre mântuirea voastră. Pentru că bogăția omului lui îi este dată spre izbăvirea lui.

Dumnezeului nostru slavă!

Mesaj athonit către poporul român, cu ocazia începerii Postului Mare

Ca urmare a rugăminții unor cucernici părinți, pentru întărirea și zidirea duhovnicească și sprijinirea creștinilor ortodocși înfățișăm iubirii vostre câteva gânduri din inimă, cu iubire în Hristos, în adevăr și în ortodoxie.

Trăim vremuri grele și apocaliptice. Toate sunt pline de tulburare, iar credința noastră creștină nu numai că este atacată, dar este și surpată. Puterile întunecate ale antihristului și ale masonerii vor să distrugă Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, să o nimicească, fără însă a lua în seamă cuvintele Domnului nostru, care a spus că: „porțile iadului nu o vor birui pe ea.” (Matei 16, 18) Ca fii credincioși ai Bisericii, suntem datori să luptăm pentru a rămâne în Biserică, având grijă la două lucruri:

1) să ne păstrăm credința neștirbită, așa precum ne-au predat-o Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, care și-au dat și sângele pentru ea;

2) să urmăm prin viața noastră Evanghelia, într-un duh de răstignire și de înviere, având o viață duhovnicească și imitându-i pe Martiri și pe Sfinți, care prin viața lor ne-au dat model și pildă cum să trăim Evanghelia.

Intrarea noastră în perioada duhovnicească a Postului Mare ne aduce aminte de lupta pe care au dus-o Sfinții, de caracterul trecător al vieții noastre și că trebuie să ducem lupta cea bună atâta timp cât Hristos ne dă vreme de pocăință. Să folosim timpul pe care Domnul ni-l dă, ca să nu pierdem viața veșnică în rai.

Primul lucru pe care îl avem de făcut este să ne conștientizăm nevrednicia, păcătoșenia, neputințele noastre, mândria pe care o avem înlăuntrul nostru și păcatele pe care le-am săvârșit. Apoi să ne smerim în fața lui Dumnezeu, după modelul vameșului din Evanghelie („Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”), prin spovedanie și prin pocăință, ca să ne putem despovăra de păcatele noastre și să punem un nou început bun, pentru mântuirea sufletului.

Când ne spovedim la părintele nostru duhovnic, noi să spunem mai întâi că nu am respectat cele două mari porunci ale Evangheliei. Nu Îl iubim pe Dumnezeu din toate puterile noastre și cu toată inima și sufletul nostru și nu îl iubim pe aproapele ca pe noi înșine.

Numai atunci când Îl iubim pe Hristos cu toată inima noastră și cu toată puterea sufletului nostru, atunci lumea în care trăim devine rai. Chiar și ispitele care vin în viața noastră sunt pentru noi încă un mijloc în plus ca să ne apropiem de Hristos. Toate devin lumină a lui Hristos și atunci viața noastră dobândește sens și noi ne bucurăm că nu mai trăim orbește și în întuneric, ci înțelegem scopul pe care îl avem în această viață.

Și din acest motiv, ca să nu Îl pierdem pe Hristos, ducem și această luptă împotriva panereziei ecumenismului, a acestei curse satanice a noii ordini mondiale a masonilor, care luptă cu ură și cu înverșunare împotriva Bisericii lui Hristos, cu scopul de a-i atrage pe toți oamenii la pierzare și a-i băga în iad. Noi, ca ortodocși, rămânem în Biserica Apostolilor și suntem bucuroși că suntem prigoniți, că ne consideră înșelați, că ne calomniază ca fiind eretici, ca schismatici, ca provocatori de tulburare (elemente turbulente), pentru că în felul acesta noi ne arătăm practic iubirea noastră pentru Iisus Hristos al nostru Cel iubit. Și dacă va fi nevoie să ne dăm viața, vom face și aceasta cu bucurie, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că Viața adevărată este Hristos și fără El toate sunt iad și suferință. Numai când Îl avem pe Hristos putem să spunem că suntem vii. De aceea va trebui să ne rugăm unul pentru altul, pentru mântuirea noastră a tuturor.

Urez tuturor fraților noștri iubiți români și celor pe care noi îi cunoaștem îndeaproape și celor pe care nu îi cunoaștem personal, însă ne rugăm în fiecare zi pentru ei și pentru familiile lor, ca Hristos să vă dăruiască raiul și să vă bucurați acolo împreună cu toți Sfinții, iar noi să fim într-un colțișor al raiului și să ne bucurăm împreună cu voi. Să avem un binecuvântat Post Mare, iar cu ajutorul și cu binecuvântarea Sfinților să ajungem la Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.

Gheron Sava Lavriotul

Pentru cei interesați, varianta pdf:

Cuvant duhovnicesc athonit la inceputul Postului Mare (2020)

Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (23 februarie 2020)

Pentru că predica de duminică, 23 februarie 2020, nu s-a înregistrat cum trebuie reiau aici ideile principale din ea, poate vor fi de folos unui suflet iubitor de Dumnezeu.

1. Criteriul Judecății din urmă va fi săvârșirea faptelor milei trupești și sufletești (vezi Matei, cap. 25). Dar este foarte important să reținem că Hristos spune: „Mie Mi-ați făcut.” Aceasta înseamnă și că Cel în numele Căruia trebuie făcute aceste fapte este Hristos cel adevărat. Astăzi ecumeniștii accentuează faptele sociale, dar dogma Bisericii au trădat-o. Ca faptele să fie primite de Dumnezeu ele trebuie făcute întru credința cea dreaptă, prin mărturisirea cea bună.

2. Patriarhia Română anunță an de an – oficial – câte zeci de milioane de euro au fost folosite pentru proiectele sociale desfășurate în eparhiile române. Bine este a face bine, dar de ce niciodată nu se spune câți eretici a adus ierarhia Bisericii la Ortodoxie? Că doar „se face bucurie mare în cer pentru un păcătos care se pocăiește”!

3. Sf. Policarp al Smirnei – al cărui nume înseamnă „cel cu multe roade” – s-a născut în temnița unde erau închiși părinții lui. A fost ucenic al Sf. Ap. Ioan și prieten al Sf. Ignatie Teoforul. Am accentuat în predică faptul că Sf. Ignatie insista în scris – mergând spre Roma, unde știa că va fi ucis de lei – ca nu cumva creștinii să încerce scăparea lui. Azi? Care mai de care vrea să scape, să nu sufere etc. Vine virusul, vine groaza! Dar că vine Judecata lui Hristos nu se mai gândește nimeni?

4. Când vor veni slugile antihristului să ne pecetluiască cu forța cum ne vom părăsi casele noastre, ca să nu ne prindă? Ne va părea rău de căsuța noastră? Cât de bine și frumos am aranjat-o… Nu, să nu ne pară rău, ci să ne gândim că am stat destul în casa părintească. Acum suntem chemați să suferim puțin, pentru ca să ne mutăm apoi în Casa Tatălui ceresc. Cu adevărat MERITĂ!

5. Săptămâna brânzei se mai numește și „săptămâna curățitoare de dinaintea Postului.” Noi? Când este dezlegare? Cât pește mâncăm? Să mai lăsăm peștii în pace, că nici nouă nu ne-ar plăcea să ne mănânce… peștii! Iar dezlegarea nu este obligatorie, ci este pentru cei neputincioși și bolnavi. Dar noi? „Merităm” să devorăm și balena (numai că este mai greu de pus în farfurie)!

6. Pocăința este numită în Slava de la Laudele Utreniei din această duminică a Judecății ca fiind „împărăteasa virtuților.” Da, este dezlegare la ea. MEREU!

Cu responsabilitate pastorală,

pr. Ciprian Staicu

Nu ne lăsăm cipuiți, nici otrăviți prin vaccinuri, ci vrem doar să ne trezim… din somnul cel de moarte!

Articolul despre modificarea statutului B.O.R.:

https://www.profit.ro/stiri/politic/prima-modificare-statutului-bor-ultimii-12-ani-restrictii-alegerea-urmatorului-patriarh-reforma-justitiei-clericale-control-centralizat-intarit-posibilitatea-retragerii-cler-binele-bisericii-19241327

În Wuhan se pare ca supa de liliac (nu este vorba de floarea de liliac, ci de șobolanul cu aripi) este la mare căutare. Iat-o pe fata cu… batman la farfurie (ptiu, drace):