Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Părinți și frați și surori ortodoxe, să petrecem acest praznic slăvind pe Duhul Cel Preasfânt, Cel deoființă și nedespărțit de Tatăl și de Fiul

La praznicul Cincizecimii noi sărbătorim ziua aceea în care Duhul Sfânt S-a pogorât în foișorul unde erau adunați ucenicii Domnului „și toți s-au umplut de Duhul Sfânt.” De atunci Duhul Sfânt Se arată și lucrează într-un mod unic în Biserică, pentru că El este pentru Biserică ceea ce este sufletul pentru trup.

Nu este ușor a vorbi despre Duhul Sfânt, pentru că El este Dumnezeu Însuși, a Treia Persoană a Sfintei Treimi. Însă pentru a ne adânci oarecum în această mare Taină vom sublinia trei expresii din cunoscuta rugăciune „Împărate ceresc”, adresată Sfântului Duh, care arată cum lucrează Duhul Sfânt în viața noastră.

1. Duhul adevărului

Prima expresie este „Duhul adevărului.” Domnul Hristos L-a numit astfel, adresându-se ucenicilor Lui: „Când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul” (Ioan 16, 13), adică atunci când va veni Duhul Adevărului, El vă va călăuzi la tot adevărul cel mântuitor.

Este evident că Domnul L-a numit pe Duhul Sfânt, „Duhul adevărului”, pentru că Acela ne conduce la adevăr. Într-adevăr, numai prin luminarea noastră de către Duhul Sfânt putem să ne înțelegem credința și marile ei adevăruri. Duhul Sfânt ne învață cum să ne rugăm lui Dumnezeu, ne deschide mintea pentru înțelegerea Sfintei Scripturi, ne luminează să distingem, să pricepem care este voia lui Dumnezeu în viața noastră.

Așadar, avem nevoie de luminarea Duhului Sfânt ca să nu greșim, ci să mergem cu statornicie pe calea adevărului.

2. Mângâietorul

A doua expresie este numai un cuvânt: „Mângâietorul”, care înseamnă Cel care aduce mângâiere și Cel care întărește. Într-adevăr, Duhul Sfânt este Cel care ne întărește în lupta noastră duhovnicească. El aprinde în inima noastră flacăra credinței, ne ridică după vreo cădere într-un păcat, ne sprijină în hotărârea noastră spre pocăință, cultivă în noi înclinația spre lupta dobândirii virtuții. De asemenea, El ne aduce mângâiere în clipele noastre grele și ne sprijină sufletul nostru zdrobit după ce a trecut printr-o încercare, boală sau durere.

Așa cum remarca Sfântul Apostol Pavel, „Duhul îi vine slăbiciunii noastre în ajutor, că nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit.” (Romani 8, 26)

Iar când avem voință puternică, dispoziție de a lupta cu păcatul, statornicie, bucuria și pacea sufletului, toate acestea nu sunt altceva decât daruri ale Duhului Sfânt. Toate sunt ale Lui, le primim de la El, pentru că „pe toate le dăruiește Duhul Cel Sfânt!”

3. Dătătorul de viață (sau al vieții)

Există însă și un al treilea punct vrednic de atenție: Duhul Sfânt este numit „Dătătorul de viață”, ceea ce înseamnă că El este Izvorul vieții. Domnul Iisus Hristos Însuși ne-a descoperit aceasta: „Duhul este Cel ce dă viață.” (Ioan 6, 63) El este Puterea cea dătătoare de viață din creație.

Într-adevăr, îngerii și oamenii, animalele și plantele și tot ceea ce există în cer și în mare și pe pământ și sub pământ își primesc puterea de viață de la Duhul Sfânt.

Cel mai important lucru însă este că Sfântul Duh îi dăruiește omului viața cea nouă (cea înnoită). Din ziua Botezului nostru ortodox, când noi primim și Taina Mirungerii, în noi se inaugurează viața cea nouă. „Pecetea darului Sfântului Duh” a spus preotul atunci când ne-a uns, după Botez, cu Sfântul și Marele Mir, iar inima noastră s-a umplut de Duhul Sfânt.

Iar dacă ne străduim să respectăm poruncile dumnezeiești și să participăm în mod conștient și asumat la Sfintele Taine ale Bisericii, acest har al Sfântului Duh lucrează în chip tainic în inima noastră, ne sfințește și ne dăruiește viața cea adevărată. Și astfel Duhul Sfânt nu este numai Dătătorul vieții noastre pământești, ci se face și „arvună a vieții viitoare”, în veșnicie.

Bogăția darurilor dumnezeiești pe care ne-o dăruiește Sfântul Duh este cu neputință de cercetat. Și toată această bogăție poate să devină proprietatea fiecărui credincios. Așadar, să ne străduim să trăim întru curăție și smerenie, cu credință și cu răbdare în poruncile lui Dumnezeu și să Îl rugăm pe Sfântul Duh să vină și să Se sălășluiască întru noi și să ne curățească de toată întinarea și să ne sfințească, izbăvindu-ne de orice rău.

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.ro/2018/05/blog-post_28.html

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

DOUĂ CĂI: hirotonie, har și… Duh Sfânt. Sau trădare a lui Hristos, erezie împotriva Duhului Sfânt și iad veșnic

Trădător al harului. Doamne, dă-i pocăință!

 

SĂ LUĂM AMINTE !

Când Hristos vorbește despre vărsarea Duhului Sfânt în Biserică și în inimile credincioșilor, nu vorbește în mod abstract, nu spune că Îl va trimite pe Duhul Sfânt la fel în întreaga Biserică, la modul general al cuvântului. Nici nu spune că pentru că episcopii și preoții au o succesiune apostolică prin hirotonie, toată Biserica va primi în aceeași măsură pe Duhul Sfânt…

Nici nu vrea să spună Hristos că din cauza hirotoniei episcopilor, există neapărat garanția că Duhul Sfânt va locui permanent în (acea) ierarhie…

Pentru că nu existența episcopului (sau a episcopatului participant la un sinod, cum a fost și cel din Creta, iunie, 2016 – n.trad.) este garanția că un sinod este inspirat de Duhul Sfânt. Dovadă în acest sens este că au existat în Biserică mulți episcopi care au fost condamnați apoi ca eretici…

Dacă acei episcopi aveau viu și prezent și lucrător pe Duhul Sfânt în ei, nu ar fi căzut în erezie (cum au căzut cei din Creta, iunie, 2016 – n.trad.). Așadar, hirotonia întru treapta de episcop nu este dovada, nici garanția că în acest episcop se sălășluiește Duhul Sfânt ((permanent și fără condiții, ci harul se dă de SUS, dar el trebuie pus în lucrare de cel care îl primește JOS – n.trad.)

(Pr. Prof. Dr. Ioannis Romanidis, Teologie patristică)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Ce înseamnă că te iert…?

Iert înseamnă că îl văd pe celălalt așa cum este el cu adevărat, cu păcatul și cu partea lui de nesuferit, cu toate greutățile lui și spun:

„Te voi duce în spate, ca pe o cruce, te voi duce până în Împărăția lui Dumnezeu, fie vrei, fie nu vrei. Și fie ești bun sau rău, te voi duce pe umerii mei și te voi pune în fața Domnului Hristos și voi spune: Doamne, l-am dus în spate pe omul acesta toată viața mea, pentru că mi-era teamă că altfel se va pierde (va ajunge în iad – n.trad.). Acum este treaba Ta să îl ierți sau nu, în numele iertării Tale proprii!…”

Cât de frumos ar fi dacă am putea să ne purtăm astfel „sarcinile unii altora” și să ne sprijinim unul pe altul, fără a încerca să uităm punctul slab al cuiva, păcatul altuia sau starea celui care trece prin clipe grele!

Iar acționând așa cum se cuvine să nu îl lăsăm să îngenuncheze (să fie strivit – n.trad.) sub greutatea ispitei, ci dimpotrivă să îl apărăm, să îl ocrotim, astfel încât să nu îngăduim capitularea lui exact în fața a ceea ce ar putea să îl facă să îngenuncheze, să se clatine.

Dacă l-am înconjura pe cel neputincios cu dragoste vie și caldă, câți oameni nu și-ar reveni în fire și câți nu ar deveni vrednici de iertare, de o iertare care li s-ar da în mod gratuit!

(Αnthony Bloom, Taina vindecării)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari i-ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ție!

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la praznicul Pogorârii Sfântului Duh – 27 mai 2018