Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ce înseamnă că te iert…?

Iert înseamnă că îl văd pe celălalt așa cum este el cu adevărat, cu păcatul și cu partea lui de nesuferit, cu toate greutățile lui și spun:

„Te voi duce în spate, ca pe o cruce, te voi duce până în Împărăția lui Dumnezeu, fie vrei, fie nu vrei. Și fie ești bun sau rău, te voi duce pe umerii mei și te voi pune în fața Domnului Hristos și voi spune: Doamne, l-am dus în spate pe omul acesta toată viața mea, pentru că mi-era teamă că altfel se va pierde (va ajunge în iad – n.trad.). Acum este treaba Ta să îl ierți sau nu, în numele iertării Tale proprii!…”

Cât de frumos ar fi dacă am putea să ne purtăm astfel „sarcinile unii altora” și să ne sprijinim unul pe altul, fără a încerca să uităm punctul slab al cuiva, păcatul altuia sau starea celui care trece prin clipe grele!

Iar acționând așa cum se cuvine să nu îl lăsăm să îngenuncheze (să fie strivit – n.trad.) sub greutatea ispitei, ci dimpotrivă să îl apărăm, să îl ocrotim, astfel încât să nu îngăduim capitularea lui exact în fața a ceea ce ar putea să îl facă să îngenuncheze, să se clatine.

Dacă l-am înconjura pe cel neputincios cu dragoste vie și caldă, câți oameni nu și-ar reveni în fire și câți nu ar deveni vrednici de iertare, de o iertare care li s-ar da în mod gratuit!

(Αnthony Bloom, Taina vindecării)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Vindecarea patimii demonice a pederastiei

Mai întâi glasul conducătorilor iubiți ai ereticilor ecumeniști români de azi:

Iar soluția este simplă, dar eficientă:

Puterea psalmilor

Mai mult nu spunem acum, căci primul link ne-a produs realmente repulsie – ca oameni normali ce suntem, care nu putem accepta ca „Biserica să își ceară scuze” de la satana, iar al doilea ne-a amintit că avem o datorie de împlinit!

Hristos a înviat!

Redacția

Un om care nu renunță la luptă. În planul credinței ortodoxe și noi să fim statornici, mânuind sabia Duhului și purtând platoșa credinței și coiful mântuirii

Acest om – subiectul articolului de față – poate nu are nici o legătură cu Ortodoxia. Sau poate că da. Dumnezeu știe. Noi îi dorim să fie un ortodox și să se mântuiască. Autorul articolului nu ne spune aici nimic despre religia lui. Exemplul lui a fost preluat din respect pentru făptura umană, creată de Dumnezeu, dar și pentru a nu mai avea noi, cei întregi la trup și la minte, nici o justificare pentru a nu săvârși cele necesare mântuirii în Hristos.

Huang Guofu, în vârstă de 41 de ani, originar din provincia (regiunea) Chongqing din China, a învățat să folosească pensula (sau creionul de desenat) cu gura și cu piciorul lui drept, după accidentul în care și-a pierdut ambele mâini.

Huang Guofu și-a pierdut mâinile la vârsta de numai 4 ani, însă nu și-a pierdut curajul și de la vârsta de 12 ani a început să deseneze folosindu-și piciorul drept pentru aceasta. La vârsta de 18 ani și-a pierdut tatăl și a fost nevoit să renunțe la studii pentru a-și câștiga singur traiul zilnic.

A început să călătorească prin orașele chinezești, desenând pe marginea drumului și vânzându-și trecătorilor desenele sale. La un moment dat a auzit că unii se plâng că desenele lui făcute cu piciorul nu sunt destul de detaliate și exacte și de aceea a început să își folosească și gura pentru a ține instrumentul de desenat.”

 

Să îi dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă și să fie al lui Hristos, nu al idolilor Orientului!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/05/blog-post_24.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Adevărata iubire, conform Sfântului Ioan Gură de Aur

„Majoritatea oamenilor au alte motive, nu își bazează iubirea lor pe Hristos. Unul iubește pe cineva, adică pe o persoană, pentru că și aceasta îi arată iubire, altul îl iubește pe cel care l-a cinstit (i-a arătat respect), iar altul îl iubește pe cel care i s-a părut folositor într-o problemă a lui.

Este greu să găsești pe cineva care să îl iubească pe aproapele numai de dragul lui Hristos (pentru că așa îi poruncește Domnul, aceasta este voia Lui – n.trad.), pentru că de obicei legătura dintre oameni este reprezentată de interesele materiale.

Însă o iubire cu asemenea lipsuri este căldicică (nu este fierbinte – n.trad.) și efemeră. La apariția celei mai mici probleme: un cuvânt jignitor, o pagubă financiară, invidie, iubire de slavă sau altceva asemănător – această iubire, care nu are fundament duhovnicesc, se destramă…”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/05/blog-post_84.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Părintele Nicolae Ragozin despre puterea celor care postesc și în zilele de luni

O femeie destul de în vârstă lătra…! Mă gândeam: cine ar putea să latre în biserică? Apoi am văzut doi oameni care o aduceau pe brațe. Femeia se opunea pentru că avea multă putere (demonică) în ea. Părintele Nicolae a ieșit din sfântul altar și a spus:

– Frați și surori, vă rog să o ia de brațe cineva dintre cei care de obicei postesc lunea.

Au luat-o două femei bătrâne și demonizata le-a urmat fără nici o împotrivire. Părintele a binecuvântat-o cu semnul Sfintei Cruci. Eu eram departe. Am auzit numai cuvântul „Maria” și încă ceva ce nu am înțeles și femeia a început să cânte o rugăciune. Își revenise.

– Demonul a ieșit din ea?

– Da, dar părintele Nicolae le interzicea demonilor să vorbească (în public). Îi alunga departe pe demoni.

– Însă referindu-se la postul din zilele de luni el insista mult?

– Da, foarte mult. Părintele mi-a spus când deja începusem să țin post lunea:

– Este foarte bine că postești lunea. Cei care postesc în zilele de luni au cu adevărat o mare putere!

Părintele Nikolai spunea că atunci când ne vom prezenta la Înfricoșătoarea Judecata, vom primi aripi îngerești dacă am respectat așa cum trebuie aceste zile de luni! (în general, ziua de luni este afierosită de Biserică spre cinstirea Puterilor îngerești celor fără de trupuri)

(fragment din convorbirea cu titlul: Părintele Nicolae alunga demoni)

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/04/blog-post_322.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian-Ioan Staicu
Hristos a înviat!