Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pastorala mitropolitului Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei (2018) = lovitura de grație pentru adepții „părtășiei nevinovate la erezie”, dar și pentru autorul ei cripto-ecumenist

A fost publicată Enciclica ce va fi rostită în această Duminică, a Ortodoxiei, în Mitropolia de Pireu. Nu am tradus-o toată, ci am selectat ideile principale. Ea abundă de citate biblice și patristice, analizând foarte bine, în prima ei parte, noțiunile de: dogmă, credință, ortodoxie, ortopraxie etc.

Idei principale:

Dacă avem ceva cu care să ne mândrim, aceasta este Sfânta noastră Ortodoxie.

Însă credem cu fermitate că dacă noi toți, cler și popor, am fi cu adevărat ortodocși, nu ar exista nici măcar un eretic sau vreun păgân.

Suntem ortodocși, dar numai cu numele și în acte.

Ortodox nu înseamnă numai să avem acest nume, ci înseamnă hotărâre pentru împlinirea și respectarea legilor Domnului, a poruncilor Bisericii.

Devreme ce într-adevăr Ortodoxia este cea mai înaltă credință din lume, și faptele noastre ale ortodocșilor trebuie să fie superioare tuturor celorlalți oameni.

Sfinții Părinți spun: „viața întinată naște dogme greșite” și invers: „dogmele greșite duc la o viață vicioasă”.

Apoi mitropolitul Serafim de Pireu vorbește teoretic despre dogme și morală, despre ortodoxie și ortopraxie.

În epoca noastră se observă o atitudine extremă față de dogme, adică deplina indiferență față de ele. Creștinii trăiesc fără să se mai intereseze de dogme.

Dogmele exprimă viața Bisericii și sunt indicatori referitori la viața Bisericii.

Ereziile formulează învățături care vin în opoziție cu experiența vieții bisericești. Însușire specifică a tuturor ereziilor pe care le-a condamnat Biserica, este că ele puneau la îndoială în parte sa total adevărul restaurării omului în Hristos și adevărul îndumnezeirii omului. Însă, în felul acesta, ele puneau la îndoială natura și scopul Bisericii.

Este păcat să constatăm azi că omenirea se află într-un daltonism dogmatic și moral. Noua morală schizofrenică îi propune omului contemporan o nouă dogmă schizofrenică: faptul că poate uni în persoana lui elementele cele mai opuse, că poate fi și moral și imoral, bun și rău, drept și nedrept, păcătos și evlavios, ortodox și eretic, ecumenist și ortodox, mason și creștin etc.

Despre iconoclasm, papism și protestantism… dar și despre ecumenismul practic sau popular… – mai multe idei, foarte frumoase și cu suport biblic și patristic.

Finalul este minunat:

„Sfinții Părinți au stăruit și au rămas întotdeauna în acrivie. Căci acrivia în dogmă dă acrivie în morală, în viața duhovnicească. Numai acrivia în credință și în viață morală mântuiește. Cu aceste două aripi să zburăm spre cer.”

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_937.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzii:

1. Este o schizofrenie (izvorâtă din daltonism dogmatic – sau, mai pe românește: ORBIRE DUHOVNICEASCĂ), conform mitropolitului Serafim de Pireu, a considera că cineva poate fi ortodox și eretic în același timp, deci ideea „părtășiei la erezie”, adică a amestecului dintre ortodoxie și erezie este de domeniul… științei psihiatrice, desigur nu în sensul patologic al cuvântului (Doamne, ferește! Nimeni nu spune așa ceva!), ci în cel de graduală întunecare a minții celor care o propovăduiesc. Așa spune, iată, omul, ierarhul la care acești „părtași” țin și îl promovează cel mai mult.

2. Dacă numai acrivia mântuiește, cum se face că mitropolitul Serafim de Pireu nu face ABSOLUT NIMIC CONCRET, ca ORTODOPRAXIE – împotriva ecumenismului? Adică de ce se află în deplină comuniune cu ERETICII ECUMENIȘTI ?

3. Această Enciclică se va citi în Duminica Ortodoxiei a anului 2018. La aproape doi ani de la marea mârșăvie care a fost batjocorirea Ortodoxiei – oare ca sens al înțelegerii proprii a termenului de „ortodopraxie” de către participanți (?) – prin sinodul tâlhăresc din Creta, iar „LEUL” din Pireu nu mai spune ABSOLUT NIMIC despre acesta??? Bine spunea mitropolitul Bartolomeu Anania: nu mă numiți „leul din Ardeal”, că leul de obicei moare după ce îi cad tot dinții, de foame și de neputința de a se mai hrăni. Aici am ajuns???

4. Stimați filo-pireiști, aveți un „idol” care nu urmează acrivia Sfinților Părinți, promovează anumite persoane dovedite clar ca fiind calomniatoare și mincinoase, iar noi, cei care nu vrem să fim „duși cu zăhărelul” de asemenea pseudo-ierarhi suntem ÎNCĂ acuzați de schismă?

Doamne, ajută-l pe mitropolitul Serafim de Pireu

să împlinească

în mod REAL

ceea ce spune în propria lui

Enciclică la Duminica Ortodoxiei!

Redacția

Sfântul Efrem Sirul: Mărturisirea dreptei credințe!

Îndeobște, Sfântul Efrem Sirul este cunoscut tuturor credincioșilor pentru rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieții mele…”, pe care cu toții o rostim, însoțită de metanii, în timpul Postului Mare. Dar nu numai.

Acum câteva zile am găsit acest mic și frumos citat din opera Sfântului Efrem Sirul, operă care este de o întindere, vastitate, adâncime și profunzime teologică greu de egalat:

„Mândria și lauda și mântuirea creștinilor este mărturisirea dreptei credințe și să nu fie de acord nimeni să devină prieten cu cei care cugetă cele opuse acesteia (adică dreptei credințe), ci să respecte porunca și Testamentul Domnului Hristos nepătat, neîntinat și nefalsificat de orice erezie, până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.” (Sfântul Efrem Sirul, Cuvânt despre iubirea față de săraci, în Opere, volumul al V-lea, p. 140)

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_331.html

Să avem parte de rugăciunile și de binecuvântarea lui, spre pocăință neștirbită și spre învierea sufletelor noastre!

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Pr. Vasile Savin – răspunsuri scurte la unele acuzații, inclusiv la cea de schismă, aduse preoților ortodocși români

Părintele Vasile Savin ne-a trimis următoarea corespondență, pe care a purtat-o în scris, prin telefon, cu diferiți credincioși ortodocși români, în vederea mărturisirii dreptei credințe și a combaterii panereziei ecumeniste.

Întrebarea 1: Sinaxa de la Roman (din 25 ianuarie 2018) a avut vreun caracter schismatic sau anti-ierarhic?

Răspunsul părintelui Vasile: „La Sinaxa de la Roman nu s-a spus că nu mai sunt episcopi ortodocși în lume. Sunt episcopi, iar dacă nu ar mai fi episcopi mărturisitori ortodocși aceasta nu înseamnă că noi suntem în schismă. Noi stăm liniștiți și îi așteptăm pe episcopii mărturisitori, iar dacă ei nu apar, ce vină avem noi?”

Întrebarea 2: Cei care duc lupta împotriva panereziei ecumeniste sunt schismatici?

Răspunsul părintelui Vasile: „Schismatici pot ajunge cei care apelează la un episcop străin, care nu face parte din Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române, ca și cum ar fi episcopul lor sufragan (sau eparhiot). Mai mult, nici pe plan local, nici național, în România nici un preot – de exemplu din Mitropolia Moldovei, să zicem – nu poate pomeni un episcop dintr-o altă eparhie. Asta ar însemna tot schismă. Ați auzit de vreun preot de la noi din România să facă aceasta? Nu.

În concluzie: eu, preotul Vasile, am oprit pomenirea mitropolitului eparhiot al Mitropoliei Moldovei, din care și eu fac parte, din motivul știut (propovăduirea pe față a panereziei ecumeniste), dar nu pomenesc alt episcop, ci aștept ca el, mitropolitul Moldovei, să se dezică public, și cu vorba, dar și cu fapta, de ecumenism și de pseudo-sinodul cretan. Iar când el va face aceasta, eu imediat voi relua pomenirea lui! Acestea fiind spuse, de unde s-ar putea vedea că eu aș fi un schismatic? De nicăieri, pentru că nu sunt.”

Întrebarea 3: Care este situația la ora actuală la noi în România?

Răspunsul părintelui Vasile: „Acum este așa: sunt episcopi, preoți, diaconi și mireni. Preoții sunt de două categorii:

a) cei care au oprit pomenirea episcopilor care greșesc în ale credinței; toți acești preoți sunt prigoniți de episcopii lor;

b) preoți care nu au întrerupt pomenirea și care nu sunt prigoniți. Aceștia sunt în comuniune cu episcopii prigonitori și nu sunt fără de vină. Iar ceea ce fac ei nu este după învățătura Sfinților Părinți.

Episcopii sunt la noi numai de un singur fel: niciunul nu a oprit pomenirea episcopului superior, pentru că, dacă ar fi oprit-o, inevitabil ar fi fost prigonit.

Aceste lucruri s-au spus la Sinaxa de la Roman și sunt toate corecte, dar nu s-a spus că nu mai sunt episcopi ortodocși în lume.

Și acum, întrebarea firească: de unde reiese că cei care au fost la Roman sunt schismatici? Față de cine, față de ce ar fi ei schismatici? Schisma ar avea loc doar atunci când noi nu am mai recunoaște episcopatul (ca instituție) și ne-am „fabrica” un episcop care să nu facă parte din Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române.

Întreb și eu la rândul meu: ați auzit așa ceva din gura cuiva dintre preoții mărturisitori? Dacă ați auzit, spuneți-mi și mie și voi lua atitudine, străduindu-mă să îl ajut să se îndrepte.”

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să rămânem statornici în dreapta credință!

 

Părintele Vasile Savin

 

Notă: cele două mesaje au fost publicate cu binecuvântarea părintelui Vasile Savin, în nădejdea folosului lor duhovnicesc pentru cei care le vor citi. Îi mulțumim și îi urăm un post binecuvântat, cu mult har. Blagosloviți și iertați!

Redacția

Gheron Hariton – explicații complete ale stării de acum

Reluăm, la rugămintea cititorilor, acest moment foarte important din Sinaxa de la Oreokastro (Thesalonic), 4 aprilie 2017.