Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Alegeri…

Am primit pe mail. Eu personal cred ca gruparea lui Marian Munteanu, plină de ecumeniști, este doar o cursă, spre aceeași râpă.

POEZIE

Pentru că tot urmează alegeri politice

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ierarhul Ciprian al Vrancei și… credincioșii săi

Răspuns la scrisoarea unor ortodocși din Eparhia Buzăului

O mână de creştini am adresat o scrisoare ierarhului nostru din Buzău, scrisoare în care i-am cerut cu smerenie să ne împărtăşească poziţia dumnealui despre adunarea din Creta. Nu am primit răspuns în scris, aşa cum era normal, ci m-a chemat în audienţă, având ca însoțitor pe părintele paroh.
În loc de răspunsuri la scrisoarea adresată am fost terorizată două ore și 30 de minute cu întrebări de genul: „De la cine am avut binecuvântare să întocmesc scrisoarea și să adun iscălituri?”, „Cine este duhovnicul meu care mi-a dat binecuvântare să întocmesc scrisoarea? „Cine sunt eu, de mi-am permis sa-i adresez scrisoarea?” „Ce ne interesează pe noi ce s-a întâmplat şi iscălit la sinod?”, „ Ce ne interesează pe noi de faptul că BOR este afiliată la CMB?, „Ce știm noi cu ce probleme se confruntă creștini din Africa și Occident? „De ce ne informăm de pe internet de pe alte site-uri și nu de pe basilica? ”, „De ce am participat și am ascultat conferințele unor așa-ziși monahi care nu au avut binecuvântare de la patriarhie pentru a ține conferințe?”, „De ce nu facem ascultare de dumnealui, dacă vrem sa ne mântuim? ”, „Ce pregătire teologică avem noi pentru a ne pune întrebări despre ce s-a discutat la sinod?”
Întrebările au fost adresate cu o duritate mare, greu de suportat de către un om. Răspunsurile pe care le-am primit au fost de genul: toți care se opun Sinodului (cele 4 patriarhii, cei 6 mitropoliți din Grecia, cei 33 episcopi care nu au semnat, monahii din Sfântul Munte și toți clericii și mirenii care au luat atitudine împotriva sinodului cretan sunt fundamentaliști, ei nu știu decât alb și negru, nu au un orizont lărgit, nu cunosc teologie, nu sunt iubiți de popor, sunt niște rătăciți, nu sunt în ascultare de mai marii lor etc.
Mi-am permis și eu să-l întreb:
De ce ni se pune pumnul în gură și nu ne dă voie să le adresăm ierarhilor întrebări care ne frământă?
Dacă sinodul a fost atât de bun, de ce nu am fost informați în biserici?
De ce se creează prăpastie între ierarh-cler-pleromă?
De ce l-a ofuscat atât de tare scrisoarea pe care i-am adresat-o și s-a purtat așa de dur cu mine? (menționez că în scrisoare i-am cerut cu smerenie să ne împărtășească părerea dumnealui despre acest sinod și să ne îndrume ce trebuie să facem noi credincioșii care ne dorim să mergem pe linia Sfinților Părinți, chiar dacă toți lunecă pe lângă noi).
Am pus problema căsătoriilor mixte deoarece încalcă sfintele Canoane, lipsind astfel familia de posibilitatea de mântuire şi i-am relatat situaţia fiicei mele care convieţuieşte cu un catolic şi mi-a reproşat că nu am ştiut să o educ şi să o cresc. Mi-am asumat această vină, dar i-am precizat că nu o să fiu de acord cu căsătoria mixtă. Mi-a răspuns că este de preferat o căsătorie mixtă cu condiţia ca, copiii să fie crescuţi în spirit ortodox decât o împingere spre sinucidere a fiicei mele, refuzându-i căsătoria.
Nici măcar nu a încercat să mă convingă despre cât de bun a fost sinodul, a mers doar pe intimidare, ridicând tonul și uneori bătând cu pumnul în masă, repetând că pe noi nu trebuie să ne intereseze ce s-a discutat la acest sinod, noi trebuie să facem ascultare de ierarh, dacă ierarhul ne conduce în iad, tot el va răspunde de ce am ajuns acolo, mântuirea noastră stă în ascultarea de ierarh, să nu dăm ascultare unor fundamentaliști și rătăciți care iau atitudine împotriva sinodului cretan, să nu ne mai informam de pe internet și dacă facem acest lucru să ne informăm doar de pe basilica, să nu facem noi pe deștepții și să ne permitem să adresăm scrisori ierarhului.
În concluzie i-am spus că o să merg pe linia Sfinților Părinți orice mi se va întâmpla și că nu m-am așteptat la atâta duritate din partea dumnealui.
Pentru toți mărturisitorii a început Golgota și să ne întărească bunul Dumnezeu să ducem mărturisirea cea bună pănă la capăt. Mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine, mulțumim clericilor care nu au trădat credința și îl rugăm pe BUNUL DUMNEZEU să-i țină în dreapta credință până la capăt.
Din păcate ierarhii noștri s-au rupt de popor, nu știu să mai răspundă la întrebări, știu doar să pună întrebări.
Cu dragoste creștinească vă îmbrățișează pe toți iubitorii de Hristos cei aproape 40 de creștini care au semnat acestă scrisoare.

 

PS – în calitate de duhovnic al celei care a alcătuit această scrisoare, confirm adevărul celor relatate de ea și o binecuvântez (pr. Ciprian)

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu – Nu accept hotărârea samavolnică de transfer!

Ciprian referat 2016

CONTESTAȚIE
Către Centrul Eparhial,
În atenția Episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei

Am primit decizia nr. 1670 din 7 decembrie 2016 referitoare la transferul meu la Ghelința. De la început vreau să spun că nu accept această hotărâre, care de fapt ascunde lașitatea dvs. de a mă opri de la slujire din acest moment al vieții mele, pentru activitatea mea antiecumenistă și implicit pentru tulburarea conștiinței dvs la tragerea semnalului de alarmă al întreruperii pomenirii la sfintele slujbe pe motiv strict de mărturisire a ereziei (fapt la care am fost îndreptățit de canonul 15 al Sinodului I-II Trulan, canon cu valoare ecumenică, deci veșnică).
Am slujit 10 ani ca și cântăreț bisericesc la catedrala ”Sfântul Nicolae” din Sf. Gheorghe, orașul meu natal, apoi 5 ani ca diacon și 5 ani ca preot tot acolo. Fără absolut nici un motiv m-ați dat afară în primăvara anului 2015. Apoi am slujit în frica lui Dumnezeu și m-am implicat în lucrările de finalizare a bisericii cu hramul Bunavestire, iar după nici doi ani mă văd transferat în munți, la o sărăcie lucie, la câțiva credincioși, care în afara cultului sunt de fapt vorbitori de limbă maghiară.
Motivele pe care le-ați invocat le voi analiza și combate în cele ce urmează, urmând ca această scrisoare personală, care nu este act al parohiei Sf. Gheorghe III, ci este primul meu strigăt de revoltă față de samavolnicia cu care vreți să mă reduceți la tăcere, să o fac publică pe toate căile:

1. Primul dvs argument este ”starea conflictuală existentă” între mine și pr. Dorin Cucu. Răspunsul meu:
a) am fost primit la biserica Bunavestire cu ostilitate vădită, iar până în ziua de astăzi nu am beneficiat pentru slujire decât de un umil sertăraș în sfântul altar pentru a-mi pune câteva lucruri. Nu mai vorbesc de starea de mizerie în care am găsit sfântul lăcaș, mai ales altarul;
b) în duminicile mele de rând pr. Cucu Dorin sau unii dintre apropiații lui veneau și luau credincioșii chiar din fața bisericii și îi duceau în altă parte, unii dintre cei care nu voiau să meargă fiind admonestați de acoliții lui de ce vin la slujbă aici, când slujesc eu; în schimb eu am slujit tot timpul, în duminicile lui de rând, alături de pr. Dorin Cucu. Deci starea conflictuală pe care el a dorit să o mărească continuu, eu am dezamorsat-o mereu, pentru ca să fie pace. Aceste afirmații le pot dovedi oricând cu mărturia scrisă și/sau verbală a unui număr mare din enoriașii bisericii noastre. Dvs. însă prezentați o stare de fapt deformată.

2. Referirea mea la crucea lui Baphomet, pusă pe biserica mare a parohiei este justă, pentru că:
a) această cruce cu trei brațe orizontale este cunoscută ca fiind simbol masonic, deci satanist. Dacă ați avea intenția să vă informați puțin (internetul este la îndemâna oricui), ați găsi foarte multe articole și poze care susțin afirmația mea. O astfel de ”cruce” nu are ce căuta pe o biserică ortodoxă, altminteri vă atrageți mânia lui Dumnezeu;
b) spuneți că această ”cruce” a fost pusă cu binecuvântarea ÎPS Ioan, ctitorul bisericii. Nu știu ce binecuvântare a fost, dar instalarea ”crucilor” (3 la număr) s-a făcut în primăvara anului 2015, când ÎPS Ioan nu mai era episcop eparhiot de Covasna și Harghita de câteva luni de zile. De instalarea lor s-a ocupat exclusiv pr. Dorin Cucu, eu nu. Concluzia mea este că ați dat dvs binecuvântarea așezării acestor simboluri masonice pe o biserică ortodoxă. Concluzia dvs din același paragraf este că ”pentru liniștea mea sufletească” mă trimiteți într-o parohie în care să slujesc singur. Stranie logică! Eu înțeleg că satana să rămână, să troneze pe biserica închinată Maicii Domnului, iar eu, preotul potrivnic acestei mârșăvii, să fiu alungat pe nedrept – acesta este realmente sensul ”transferului”.

3. Mă acuzați că am publicat pe net corespondența de la Episcopie. Vă răspund:
a) este plin netul de asemenea publicări ale unor acte chiriarhale care hotărăsc samavolnicii ca și acest transfer. Ce ar fi trebuit să fac? Să tac și să vă las să atentați la viața fiilor mei duhovnicești, așa cum v-o doriți cu venialitate?
b) publicarea pe net a materialelor despre întreruperea pomenirii și neparticiparea la ședințele de la protopopiat – este o altă acuză. V-am scris că am întrerupt pomenirea pentru faptul că ”ați luat” act la Sinodul din toamnă de hotărârile din Creta, deci le-ați acceptat, ori acele hotărâri sunt eretice, așa cum recunosc peste 70% dintre ortodocșii din lume. La ședințele de la Protopopiat eu am participat ani de zile, doar în ultimele luni nu am fost, pentru că atmosfera de acolo era una de batjocură atât la adresa mea sau a altor frați preoți, cât și la adresa dreptei credințe și se pregătea o punere la zid a mea de către preoții ecumeniști (iar la două ședințe eu nu am participat din motive medicale, având dovada în acest sens, pe care v-am trimis-o atunci pe mailul-ul Episcopiei).
Punctul principal al contra-argumentării mele la aceste acuze este următorul: dacă considerați că am oprit pe nedrept pomenirea dvs la slujbe, de ce nu m-ați oprit de la slujire, cum au făcut cu preoții antiecumeniști ierarhii români din alte eparhii (a se vedea cazul pr. Claudiu Buză din Urziceni)? Singurul motiv care mă îndreptățea să opresc pomenirea era erezia ierarhului, orice alte motive aducându-mi o pedeapsă binemeritată. Cum puteți să mă trimiteți într-o altă parohie, unde nu vă voi pomeni, devreme ce dvs nu vă lepădați de ecumenism? Iar tipul de ecumenism pe care îl practicați este slujirea adesea, pe la sfințiri de troițe sau chiar de biserici ortodoxe, cu eretici papistași, fapt care vă face pasibil, conform, Sfintelor Canoane, de imediată caterisire din treapta de arhiereu.
Deci, dacă acceptați întreruperea pomenirii, prin mutarea mea și slujirea liberă în altă parohie, înseamnă că recunoașteți că acuza mea că aveți cuget eretic ecumenist este reală. Aceasta este concluzia teologică și logică.
Dar, pentru că vă ascundeți de realitate, vreți să mă surghiuniți, să mă faceți să nu vă ”accept oferta” și să aveți apoi motiv, pe principiul neascultării, pentru a mă caterisi, așa cum mă și amenințați în penultimul paragraf al deciziei dvs.

4) Cât despre ”salariul de la stat”, eu nu am primit decât un stat de plată lunar, a trebuit să îmi procur salariul traiul meu și al familiei mele prin desfășurara unor activități licite, compatibile cu statutul de preot, a fost foarte greu și am trăit cu un sfert din salariul legal, investind în lucrările de la biserică și plătind toate dările și lucrările în care am fost implicat. Am vrut să fie bine pentru biserică și… am fost dat afară.

5) Ultimul paragraf mă obligă să predau actele parohiei și ștampila azi, 8 decembrie 2016. La ora 8 azi dimineață am fost prezent la Protopopiat, am fost anunțat telefonic de pr. protopop Ioan Bercu, pe care l-ați însărcinat, conform aceleași adrese nr. 1670 de mai sus, să se ocupe personal de predare, că nu poate veni, deci aveți subalterni care nu vă ascultă hotărârile arbitrare, cum să le ascult eu, cel alungat pe nedrept? Dimineață am făcut cerere de amânare la Protopopiat, pe baze legale, mai ales că mă aflu în plin proces de revizie contabilă, la care m-am prezentat din proprie-inițiativă, neacceptând să vin la Episcopie să predau toate actele ca apoi, nemaiavându-le, să îmi puteți găsi și alte ”motive” de pedepsire.

În concluzie, îndemnul din final, înaintea semnăturii dvs, sună așa: ”cu părintesc îndemn la îndreptare”. Vă mulțumesc, dar nu înțeleg ce anume este ”părintesc” în toată această samavolnicie. Voi lupta pe toate căile împotriva ei și nu voi accepta ca un om aflat în funcția de ierarh să își recunoască de facto mărturisirea eretică ecumenistă, iar pe de alta să hotărască în mod arbitrar cum să își bată joc de fiii mei duhovnicești, de viața, familia și slujirea mea preoțească.
De asemenea, vă anunț că în cazul în care în perioada următoare, datorită acestor acte de ”execuție de tip digital” pe care mi le aplicați, neavând dorința sau curajul ca măcar să ne vedem, ca oameni, față către față sau minimul respect, ca om care veți răspunde și de sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, ca să mă certați personal la telefon, deci în cazul în care starea de sănătate a vreunui membru al familiei mele se va înrăutăți sau va interveni vreun episod nedorit și ireversibil legat de sănătatea ei, vă veți face responsabil de aceasta, cel puțin din punct de vedere moral, fapt care ar trebui să vă readucă aminte că suntem oameni, chipul lui Dumnezeu în lume, nu simple obiecte, care pot fi aruncate oricând la gunoi.
Eu de luni, 12 decembrie 2016, aș intra în săptămâna de rând la biserica Bunavestire. Vă rog până duminică seara, probabil în același stil ”digital” (”dintr-o semnătură”, cum vă place să afirmați), să îmi comunicați dacă pot continua să slujesc acolo sau sunt oprit de la slujirea celor sfinte. La Ghelința nu voi merge sub nici o formă.

Așa să îmi ajute Bunul Dumnezeu și Preacurata Născătoare de Dumnezeu !

Sf. Gheorghe

08.12.2016

Cu sincer îndemn la îndreptarea dvs din erezia ecumenistă,

pe care v-o doresc, spre mântuire,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Câtă vreme este formulată și este în dezbatere această contestație, cred că măsura transferului ar trebui să se suspende, până la soluționarea contestației.

Și mie mi-a adus … ”Moșul” un cadou de la ecumeniști

Azi a fost o zi plină. Acestea sunt concluziile:

Preasfinția Voastră,

Subsemnatul, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, paroh, cât va mai îngădui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, al parohiei Sf. Gheorghe III din municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, Vă anunț că am primit, din păcate cu întârziere, doar luni, 5 decembrie 2016, la ora 13.05, adresa nr. 1645, emisă la Centrul Eparhial în data de 2 decembrie 2016 și purtând semnătura Preasfinției Voastre. Îmi pare rău și îmi cer scuze că nu am venit la ora stipulată în document (9.30), însă probabil că aceasta a fost voia Domnului. Oricum, Vă asigur de respectul meu ca om, deși nu Vă mai pomenesc la sfintele slujbe începând cu data de 29 octombrie 2016, pe motiv de părtășie la panerezia ecumenistă, anatematizată de Sinodul ROCOR în anul 1983 și înfierată de Sfinți ai Bisericii precum Sfântul Justin Popovici. Vă doresc să redeveniți un mărturisitor al Ortodoxiei, așa cum ați jurat la hirotonia întru arhiereu, căci altă cale de mântuire nu există pentru nici unul dintre noi. Voi relua cu bucurie nespusă pomenirea Preasfinției Voastre la sfintele slujbe de îndată ce vă veți dezice de hotărârile Adunării tâlhărești din Creta și de alte manifestări ecumeniste personale (precum ”sfințirea” unei troițe la unitatea militară din Gheorgheni alături de un cleric papistaș, conform mărturiilor unora dintre angajații unității).
Acestea fiind spuse în introducere, să trec la tema principală. Adresa nr. 1645 reprezintă un fals în acte și voi dovedi acest lucru:
– în primul paragraf se menționează: ”Vă aducem la cunoștință faptul că, întrucât nu ați răspuns solicitării adresate Preacucerniciei Voastre de către PC Părinte Protopop Bercu Ioan, temei nr. 208/29.09.2016, privind efectuarea inspecției anuale a gestiunii Parohiei Ortodoxe Sf. Gheorghe III…”

– conținutul adresei nr. 208 din 29 septembrie 2016 este următorul: vezi textul integral mai jos. Paragraful 5 vorbește de Execuția bugetară pe semestrul I și nu de inspecția anuală sau revizia contabilă a actelor parohiei Sf. Gheorghe III. Într-adevăr, în altă adresă, cea cu nr. 187 din 30.08.2016 se spune: ”Pentru revizia contabilă vă veți prezenta la sediul Protopopiatului când veți fi convocat telefonic sau în scris.”

– deci, într-un act emis cu o lună înainte de cel menționat în adresa primită azi, se spune clar că voi fi ”convocat telefonic sau în scris”. Aici este problema. Nu am fost convocat la sediul Protopopiatului, cu toate că am tot așteptat acest lucru. Toți preoții au fost chemați, actele au fost verificate, li s-a comunicat frumos și calm unde au greșit – este normal să mai fie greșeli, pentru că nu suntem contabili, deși vânzători de lumânări ne ”lăudăm” a fi, lucru pe care secretarul Dvs personal l-a numit într-o ședință la Protopopiatul nostru ca fiind măsura după care este judecată activitatea pastorală a unui preot. Adică suntem preoți buni dacă vindem lumânări multe, deci aducem venit gras Centrului Eparhial. Din acest punct de vedere, ca unul care mi-am plătit către Protopopiat toate lumânările vândute, cred că aș merita felicitări, neavând restanțe, ca alți preoți, care au parte însă de oblăduire chiriarhală. Subliniez că motivul pentru care nu am fost la ultimele întâlniri de la sediul Protopopiatului este că mi s-a acrit de atâta miștocăreală și calomnii, încurajate de părintele protopop, care uită că preoții nu sunt prestatori de servicii și aducători de fonduri la ”buget”, ci slujitori ai lui Hristos.
– însă astăzi, în discuția mea telefonică cu părintele consilier bisericesc se auzea o voce în fundal – nu știu a cui – SĂ VINĂ NEAPĂRAT ASTĂZI CU TOATE ACTELE. Din câte văd, conform adresei nr. 1645, am dreptul să vin cu un consilier sau cu epitropul. Astăzi nu pot veni pentru că fiica mea este bolnavă și soția mea nu este acasă (nu pot lăsa un copil de 10 ani, bolnav, singur), iar epitropul, cu care aș fi venit, astăzi este de serviciu.
Acestea sunt datele problemei. Acum, ca un om care – chiar dacă sunt considerat naiv sau chiar prost – totuși nu sunt așa, vreau să specific următoarele, succint pentru a nu răpi timpul Dvs prețios:
1. Cred că s-a intenționat să fiu chemat cu toate actele, pentru a mi se lua, poate să se ”piardă” unele dintre ele și să mă trezesc apoi cu probleme juridice. Mă iertați, chiar mă credeți lipsit de minte? Acum fotografiez absolut toate actele contabile ale parohiei, înainte de a le preda, așa că voi avea oricând TOATE dovezile referitoare la veniturile și cheltuielile ei. Miercuri dimineață le voi depune la Protopopiat – este dreptul meu să apelez la autoritatea superioară directă și obligația legală a contabilei să mă ajute, căci nu am vreo rea intenție.
2. După ce actele vor fi verificate la Sf. Gheorghe și voi face modificările necesare datorate neștiinței, nu relei voințe, pot fi verificate oricât doriți la Episcopie. Părintele consilier bisericesc m-a mințit azi, când mi-a spus că TOȚI preoții au fost convocați la această supra-verificare la nivel eparhial. Eu am vorbit între timp cu câțiva preoți și NICIUNUL nu a fost chemat. Concluzia: nu arde țara dacă actele ajung miercuri la Protopopiat, sunt verificate si apoi trimise la Episcopie. Cu atât mai mult cu cât, conform raportului pe care îl anexez acestei scrisori, singurul aflat în pierdere sunt eu, căci toate dările mi le-am plătit, toate cheltuielile le-am achitat, doar salariul meu, care este de peste 2.000 de lei, a rămas lunar sub 500 lei, pentru că am preferat să investesc în biserica mare. Reamintesc Centrului Eparhial că, cu toate că sunt cel mai bine pregătit teologic preot ortodox din Episcopia Covasnei și Harghitei, din ”dragostea” Preasfinției Voastre de când am fost numit paroh aici, la biserica cu hramul Bunavestire, nu am primit nici un leu de la stat. Însă Dumnezeu m-a ajutat înzecit.
3. Consider că de ambele părți trebuie să existe respect și legalitate. Adresa nr. 1645 este ilegală, căci primul ei paragraf conține un fals în acte: eu de fapt nu am refuzat să merg cu actele la Protopopiat, așa cum sunt acuzat, pentru faptul că OFICIAL nu am fost NICIODATĂ chemat.
4. Sunt sigur să lupta mea antiecumenistă a condus la inventarea acestei ”soluții” de a mă lăsa fără acte, ca apoi să fiu dat afară și să se trâmbițeze faptul că sunt un hoț sau mai știu eu ce.
5. Eu zic, cu tot respectul, să lăsăm deoparte astfel de preocupări total nepotrivite pentru perioada Postului, de încercare de stopare a activității mele pastorale.
6. Acum vreo două luni eram pe locul 3 pe o ”listă patriarhală” de caterisiri. Nu am să îngădui să fiu caterisit din alt motiv decât pentru lupta antiecumenistă pe care o duc, nădăjduiesc că demn și frumos. Aveți cuvântul meu de preot în acest sens.

Sf. Gheorghe, 5 decembrie 2016

Cu respect, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,
Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei

Anexe:

adresa-primita-azi

adresa-2-protopopiat

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei grecești din 23-24 noiembrie 2016

arhim-athanasie

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei din 23-24 noiembrie 2016

Arhimandritul Athanasie Anastasiou, fost stareț al Mănăstirii Marea Meteoră

În 23 și 24 noiembrie 2016 s-a întrunit de urgență Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, având exclusiv ca temă evaluarea Sinodului din Creta. Această întrunire a ierarhiei a fost așteptată cu mare interes și nerăbdare de poporul lui Dumnezeu, care își pusese în ea ultimele speranțe pentru schimbarea atitudinii ierarhiei care a condus la luarea unor hotărâri și alegeri greșite în cadrul Sinodului din Creta.
Din păcate, însă, aceste așteptări au fost înșelate, fapt care ne-a produs cea mai profundă durere și cea mai mare dezamăgire. Simțim cum conștiința noastră preoțească și monahală reacționează puternic și se împotrivește, neputând să înțeleagă și să accepte hotărârile luate.

Simțim că ne conduce în mod imperios porunca evanghelică de a-L mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Simțim că aceasta ne cere să nu tăcem, ci să punem înaintea Bisericii conștiința noastră monahală dogmatică cu sinceritate și cu onestitate, fără vreo dispoziție acuzatoare, ci cu iubire plină de durere față de Sfânta noastră Biserică și față de adevărul credinței noastre ortodoxe.
Ne îndeamnă la aceasta exemplul luminos al Sfinților noștri, mai vechi și contemporani cu noi, precum și îndemnul Sfântului Teodor Studitul: ”Porunca Domnului este să nu tăcem atunci când credința se află în primejdie… Când este vorba de credință nu putem să spunem: Cine sunt eu? Sunt preot? Nu. Sunt conducător? Nu. Sunt ostaș, țăran? Nici asta. Sunt un sărac, care îmi asigur doar hrana de zi cu zi. Nu am cuvânt, nici vreun interes față de acest subiect. Vai de tine! Pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și indiferent? Chiar și săracul nu va avea în ziua judecății nici o îndreptățire dacă nu vorbește acum, pentru că va fi judecat și numai pentru acest lucru.” (în Epistola a 81-a, în Filocalia, p. 77).
Din păcate, în pofida gravității problemei care s-a discutat, ierarhii noștri nu s-au ridicat la înălțimea situației și nu au luat hotărârea potrivită. Într-o exprimare mai precisă, putem spune că de fapt este vorba de ne-hotărâre, nu de vreo hotărâre în adevăratul sens al cuvântului. Este vorba de o hotărâre în mod deliberat șovăitoare, care oferă posibilitatea unor înțelegeri diverse și a unor interpretări variate.
Este o hotărâre diplomatică și unilaterală, fără sinceritate și fără o poziție clară, care are ca unic scop numai a potoli reacțiile potrivnice și a păstra un echilibru între reacționari (episcopi, clerici, monahi și credincioși mireni) și apărătorii Sinodului din Creta și ai patriarhului ecumenic, trimițând în fond problema în viitor. Această hotărâre provoacă tulburare sufletească și confuzie și înșeală turma, și aceasta pentru că pe de o parte dă posibilitatea apărătorilor Sinodului din Creta să invoce faptul că nu au fost condamnate textele din Creta, iar pe de alta, cei care pe bună dreptate sunt împotriva hotărârilor din Creta invocă faptul că ierarhia într-adevăr nu a condamnat Sinodul din Creta, dar nici nu a confirmat și nu a acceptat textele lui.
Este vorba în realitate de acțiuni pregătite sistematic, care nu sunt oneste și drepte și nu se potrivesc în nici un caz cu niște ierarhi ortodocși. Mai mult, ele denotă faptul că nu izvorăsc și nu sunt rod al Duhului Sfânt, Care se exprimă direct și clar.
De fapt se acceptă Sinodul din Creta și este tolerată, chiar și numai indirect, toată patologia după care el s-a desfășurat.
Se acceptă și se oferă și o legitimitate indirectă metodelor noi lipsite de transparență, de alcătuire și de impunere a unor hotărâri pregătite dinainte, care au dominat de-a lungul întregii perioade de pregătire a Sinodului.
Se acceptă și se legitimează excluderea poporului credincios al Bisericii, care nu a știut absolut nimic nici despre conținutul, nici despre tematica acestui sinod; el nu a fost informat niciodată referitor la acest sinod, nu a participat niciodată la pregătirea lui și nu a acceptat subiectele puse în discuție.

Se acceptă și se legitimează înlăturarea și reducerea la tăcere a episcopilor și participarea selectivă a unui grup de aleși, fără ca nici măcar aceștia să aibă drept de vot. Este vorba de fapt de o viclenie nemaiauzită, care constituie un fenomen universal unic în istoria bisericească.

Se acceptă și se legitimează acordarea caracterului de eclesialitate ereziilor, participarea noastră la CMB (Consiliul Mondial al bisericilor), la adunătura de erezii și de învățături greșite, evoluția de până acum și participarea la dialogurile teologice și textele inacceptabile care au fost date în urma acestora.

Se acceptă și se legitimează teologia eretică baptismală, recunoașterea tainelor papistașilor, căsătoriile mixte și atâtea alte abateri de la eclesiologia ortodoxă.

Însă, pe baza eclesiologiei ortodoxe, poporul credincios al lui Dumnezeu, în totalitatea lui – și nu numai Sinodul episcopilor – care împreună cu episcopii, cu preoții și cu monahii alcătuiesc Trupul Bisericii, este cel care are nu numai dreptul, ci și datoria de a judeca și a confirma sau nu hotărârile sinoadelor, chiar și ale celor ecumenice.

Așa cum subliniază în acest sens părintele Gheorghe Florovsky: ”Întregul trup al Bisericii are dreptul de a adeveri sau, ca să fie mai exacți, are nu numai dreptul, ci și datoria ”adeveririi”. În acest sens Patriarhii Răsăritului au scris în cunoscuta Enciclică din anul 1848 că doar poporul însuși a fost apărătorul credinței” (Teme de teologie ortodoxă, Editura Pâinea Vieții, Atena, 1989, p. 207).

Și în alt loc el completează că: ” episcopul nu a primit puterea deplină de a învăța de la turma sa, ci de la Hristos, prin succesiunea apostolică. Însă această putere deplină, care i s-a dat lui, este puterea de a purta mărturia experienței sobornicești a Bisericii. Ea se limitează la această experiență. Prin urmare, în probleme despre credință poporul trebuie să îl judece în funcție de învățătura lui. Datoria ascultării încetează să mai fie valabilă atunci când episcopul se abate de la modelul sobornicesc, deci poporul are atunci dreptul să îl condamne, chiar și să îl caterisească” (părintele Gheorghe Florovsky, Trupul lui Dumnezeu Cel Viu, O tâlcuire ortodoxă a Bisericii, Editura Armos, Atena, 1999, pp. 80-83).

Următoare a Sfinților Părinți, conștiința dogmatică a poporului lui Dumnezeu judecă, evaluează și respinge ca inacceptabile atât hotărârile Sinodului din Creta, cât și cea a întrunirii sinodale recente a ierarhiei Bisericii Greciei.

Ne simțim foarte îndurerați și cu totul dezamăgiți de ierarhii noștri, care în momente atât de critice pentru Biserica și pentru țara noastră, zdruncină prin asemenea hotărâri inacceptabile încrederea poporului în persoanele lor și creează motive pentru dezbinări și schisme în Biserică.

Din păcate, ierarhii noștri preferă pentru încă o dată iubirea între ei decât iubirea de Dumnezeu. Ei aleg o înțelegere prefăcută în dauna adevărului și sub pretextul așa-zisei unități a Sinodului Bisericii Greciei și al bunei înțelegeri din cadrul lui ei ajung în final la o hotărâre anormală și la o parodie.

De altfel, invocând aceeași falsă dilemă, adică cea a unității, care a fost menționată până la saturație înaintea, în timpul și după Sinodul din Creta, delegația Bisericii Greciei – cu excepția unui membru al ei, mitropolitul Ierothei al Nafpaktului – s-a dezis de hotărârile și de mandatul clar pe care l-a primit din partea ierarhiei și într-o singură noapte a încălcat-o și drept rezultat a anulat-o.

Unitatea mult lăudată care era considerată ca fiind așa-zisul scop al Sinodului din Creta a fost pierdută chiar înainte de a se întruni acesta. Și s-a întâmplat aceasta pentru că nu au fost prezente la sinod patru Biserici locale (Patriarhiile Antiohiei, Rusiei, Georgiei și Bulgariei), care reprezintă chiar mai mult de jumătate din pliroma ortodoxă din întreaga lume. Desigur,  aceste Biserici, în majoritatea lor, deja au respins toate textele acestui Sinod, pe care nu îl recunosc ca fiind un sinod panortodox, sfânt sau mare.

Prin urmare, ce unitate invocă arhiereii? Acest argument al așa-zisei unități deja a fost dovedit a fi o iluzie și ceva neadevărat și deja nu mai convinge pe nimeni. De aceea și simțim că suntem înșelați de fiecare dată când se repetă iar și iar același argument fals.

De altfel, este o unitate bazată pe asigurarea unor echilibre greșit înțelese și pe o diplomație nepermisă pentru niște hotărâri sinodale, care chiar privesc subiecte dogmatice; este o unitate care nu este fundamentată pe credința cea adevărată, o unitate superficială și nu una adevărată și esențială, o unitate aparentă, impusă și cu caracter constrângător, care nu poate să fie în nici un caz sfântă și duhovnicească, după voia lui Dumnezeu.

De aceea și Sfântul Grigorie Teologul ne învață că ”este mai bun dezacordul și despărțirea de dragul credinței adevărate decât buna înțelegere care este plină de patimi” (Cuvântul al șaselea, în EPE 1, 246; BEPES 59, 17; PG 35, 736 C).

traducere din limba greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu