Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Doamne, mântuiește pe cei binecredincioși! Și ne auzi pe noi…

Sinaxa Preoților Ortodocși Români – Roman, 25 ianuarie 2018

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Iar celor potrivnici – din neputință omenească – le recomandăm spre luminare studiu patristic, le dorim pace și bucurie sufletească, le mulțumim pentru cununile trimise și ne-am bucura dacă nu ar ocoli, în timpul liber, a citi ultima carte a mărturisitorului Nicolae Purcărea.

Redacția

Pentru toți cei interesați…

ANUNȚ de interes obștesc ortodox !

Până la finalizarea traducerii din limba greacă în limba română a cărții athonite despre eclesiologia Bisericii, carte bazată pe actele oficiale ale tuturor Sinoadelor Ecumenice, carte foarte importantă pentru noi toți, pe acest site nu va mai fi acceptat ABSOLUT NICI UN COMENTARIU AL CELOR CARE ÎȘI DAU CU PĂREREA, FĂRĂ CUNOAȘTEREA TEOLOGIEI ORTODOXE.

Comentariile deosebite (din punct de vedere ortodox) și cu interes pentru toți vor fi aprobate fără probleme. De asemenea, cele ziditoare sau mângâietoare de suflet. Nu se dorește o cenzură propriu-zisă, ci o curățire a mediului virtual de deșeuri verbale.

Timpul nostru este prea prețios pentru a-l pierde fără rost, în aceste vremuri de prigoană a dreptei credințe pe care cu toții le trăim.

În felul acesta îi scutim pe frații noștri de păcate împotriva Adevărului și a Bisericii.

Cu rugăciunile Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, să ne mântuim, în Ortodoxie!

Redacția

Mărturisirea asumată nu ar trebui să se schimbe, spre a nu sminti poporul dreptcredincios

Preluăm de la comentarii, pentru că subiectul nu poate fi lăsat în plan secundar:

I M P O R T A N T !

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/parintele_ioan_miron_expresia_constiintei_mele/2018-01-29-591

După opinia părintelui Ioan Miron (care și-a dat seama de curând că de când a semnat prima Expresie a conștiinței, în care există acel paragraf pe care ACUM îl consideră blasfemiator) înseamnă că a fost până acum ERETIC (abătându-se de la adevăr), în consecință: nu a lucrat harul prin el, nu a mai săvârșit Sfinte Taine, nu a mai avut har de preot, deci a fost un simplu mirean, care a mai și hulit cele sfinte (asta după opinia lui, nu sunt acuzații gratuite din partea mea); așa că nu mai este preot.

Cine l-a rehirotonit? El însuși? Când au recăpătat Tainele săvârșite de el ipostas și caracter ortodox? Și alte multe întrebări care nu au nici un răspuns.

De unde știm că va merge pe această linie de acum și nu se va dezice – cu lacrimi – de ea peste un anumit timp?

Toate acestea se numesc într-un cuvânt: ÎNȘELARE.

Așa că fiind mânat de o atitudine care NU STĂ LA DISCUȚII, considerând că în fapt comentariile Sfântului Nicodim Aghioritul din Pidalion nu au nici o valoare (mie mi-a spus părintele Ioan la telefon: ce știa Sfântul Nicodim despre Canoane…?), s-a izolat de preoții ortodocși, unul dintre ucenicii lui – adică părintele Onisim Banu – a sărbătorit câteva săptămâni deodată ambele calendare (la Buzău, apoi a fost dat afară de credincioși și a trecut oficial pe vechi) – cel nou și cel vechi – și are un mare apărător – popa Tudor, despre a cărui „teologie” puteți găsi facebook-ul plin de injurii la adresa tuturor celor care îi stau împotrivă.

Frumoasă echipă! Triste rezultate!!!

Îmi pare sincer rău și cred că această cale asumată de părintele Ioan Miron și de cei care îl urmează – sub pretextul că „numai noi suntem adevărații ortodocși” (iată o altă expresie specifică schismaticilor) este DEJA o schismă, care ii va duce pe bieții oameni, în cazul neîntoarcerii la adevărul patristic, și la erezie.

Nu doresc să intru în nicio polemică, dar Adevărul trebuie spus pe față, căci nu El este al nostru, ci noi ne străduim să fim ai Lui, slujindu-L și ascultându-L.

Eu nădăjduiesc să se lămurească părintele Ioan Miron care sunt adevăratele repere ale mărturisirii ortodoxe patristice aplicate în actualitate la lupta împotriva panereziei ecumenismului.

 

Cu durere, dar cu responsabilitate,

Pr. Ciprian Staicu

 

PS – părinții athoniți vor da și un răspuns teologic detaliat la aceste derapaje.

Cuvânt de învățătură athonit!


 

LĂMURIRE IMPORTANTĂ!

Am afirmat ieri că folosirea formulei de nepomenire asumată este cea arătată de părinții athoniți. Am greșit folosind verbul „a stabili” când a fost vorba de sinaxa de la Roman. Nu s-a stabilit, doar s-a discutat. A rămas să discutam data viitoare, atunci să punem în scris.
Nici eu nu pomeneam cum trebuie, nici mie nu mi-a căzut bine, să zic așa, dar când am înțeles argumentul teologic ortodox, conștiința mi-a spus că trebuie să fac așa.
A spune „pe toți arhiereii ortodocși”, cum spuneam și eu, nu era bine. Nu am știut. Acum știu și mă conformez. Nimeni nu obliga pe nimeni să facă așa.
Nu suntem lideri de grup, ci niște preoți care se străduie să facă bine, dacă greșim, ne străduim să ne îndreptăm și mergem, cum putem, spre Golgota.

Care este explicația formulei – „pe episcopul nostru (fără nici un nume, aici e esența), pentru cinstita preoțime…”:

1. Nu putem pomeni pe toți ierarhii, căci fiecare aparținem de o episcopie anume.
2. Pe de altă parte sună ciudat să zici pe episcopul nostru, când al nostru este în erezie. Dar se zice așa, pentru că altfel s-ar schimba textul Sfintei Liturghii și nu avem voie să facem asta. Deci spunem cererile din ectenii exact ca înainte, doar că nu pomenim numele episcopului, nici nu zicem pe preasfințitul episcopul nostru, ci doar: „pe episcopul nostru, pe cinstita preoțime…” (detalii în cartea Sfântul și marele Sinod, între providență și eșec, editat după adunarea din Creta de Asociația Astradrom, cred că detaliile sunt la pagina 212).

Și mie mi-a fost cumplit de greu să fac schimbarea asta, dar am făcut, am explicat și gata (nu suntem infailibili, nici să vrem asta, Doamne ferește). Îmi pare rău că am spus că a fost o hotărâre a sinaxei. Eu am vrut sa spun că s-a discutat acest lucru și mă conformez. Iertați!

Pr. Ciprian

Bine este când sunt frații împreună

Prezentarea concluziilor sinaxei de la Roman de la 25 ianuarie 2018 de Parintii Elefterie, Spiridon si Xenofont