Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Mascarada de proces de care am avut parte la Miercurea-Ciuc (10 ianuarie 2017)

DSC09265Hristos a înviat!
Vă întâmpin pe toți cu acest salut pascal, pentru că el exprimă exact starea mea sufletească. Îmi cer iertare pentru întârziere, dar am ajuns acasă de la București numai azi-noapte la ora 12. Voi încerca să fiu cât mai succint, ca nimeni să nu piardă prea multă vreme citind o relatare foarte lungă.

Înainte de orice, vreau să mulțumesc din toată inima mea de păcătos și nevrednic celor care s-au rugat pentru mine. Din câte știu, au fost cel puțin 1.000 de ortodocși, din țară și din diaspora, români și de alte neamuri. S-a format o conștiință ortodoxă lucrătoare, care este exact ceea ce ne trebuie nouă de acum înainte, căci lupta cu erezia va fi lungă și grea, dar încununată de biruință, pentru că lui Hristos slujim, nimănui altcuiva.

În fața Consistoriului Eparhial m-am temut de un singur lucru: de mine însumi, de patimile și de neputințele mele. Însă, cu toate că ”judecătorii”, cunoscându-mă de multă vreme, au încercat constant să mă întărâte, să găsească un argument în favoarea acuzațiilor lor, eu am intrat la judecată cu pace în suflet și am ieșit cu o nespusă fericire, lucru datorat exclusiv lui Hristos și rugăciunilor celor mulți și smeriți.

Așadar, în dimineața zilei de 10 ianuarie 2017, după ce am slujit, alături de Gheron Sava Lavriotul, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, am plecat, alături de câțiva fii duhovnicești, la Miercurea-Ciuc, pentru ”judecata” de la ora 10 (care în final nu s-a deosebit prea mult de… știrile de la ora 17 de la ProTv).
Afară era -30 grade C. Am ajuns cu bine, la ora 10 fără un minut și am filmat o scurtă introducere, în afara spațiului Episcopiei, care este prezentată mai jos.

Am intrat în curte; ne aștepta un preot consilier (nu voi da nume, pentru că îi compătimesc sincer pe toți cei care au fost obligați, într-un fel sau altul, să participe la mascarada ce a urmat). Ne-a spus că doar eu pot intra, iar părintele Sava și ceilalți ortodocși să meargă la catedrala episcopală (aflată la vreo 500 m depărtare de Episcopie). Pe fața consilierului se citea tema, rușinea, întărâtarea etc. Domnul să îl miluiască și pe el!
Am intrat, cu Hristos, la ”judecată.” Mă aștepta completul (3 preoți), acuzatorul, grefierul și doi membri supleanți, în total 7 preoți, toți din Episcopia Covasnei și Harghitei. După rostirea rugăciunii ”Împărate ceresc”, s-a dat citire acuzațiilor. Le-am spus din start că s-a săvârșit ilegalitatea ca prin citația pentru proces nr. 1687 din 12 decembrie 2016 (pe care eu am primit doar în data de 29 decembrie 2016), nu s-au specificat care sunt acuzațiile, le aud acum clar pentru prima oară și am fost privat de pregătirea dreptului la apărare. Puteam să mă ridic atunci și să plec, însă, din respect pentru frații preoți, am zis să mai stau (și am stat în total peste două ore și jumătate).
Apoi mi s-a dat cuvântul. Am prezentat o întâmpinare foarte bine documentată, la alcătuirea căreia m-au ajutat doi judecători și un avocat. O atașez în format word și pdf mai jos.

Intampinare

Intampinare

În esență, prin ea resping acest simulacru de proces, arătând ilegalitățile comise prin modul lui de convocare și organizare, referindu-mă și la articole din Codul Penal. Ei (de fapt ierarhul Andrei) au crezut că, devreme ce statul nu intervine în procesele bisericești, acestea se pot organiza și pe șest. Problemele majore erau: antepronunțarea ierarhului, lipsa acuzațiilor trimise dinainte, refuzul de avea apărare etc. Citiți, dacă aveți răbdare, mai jos.
Cu toate că Regulamentul Instanțelor de Judecată ale B.O.R. stipulează clar că este interzisă întreruperea acuzatului în timp ce își prezintă pledoaria (întâmpinarea), am fost în repetate rânduri întrerupt. Le-am primit pe toate cu răbdare, rugându-l pe președintele Consistoriului (al cărui nume îl voi menționa: pr. Măciucă Ioan-Ovidiu din Covasna) să își facă datoria și să fie disciplină și ordine în timpul procesului. Concluzia mea finală despre sfinția sa a fost că nu a reușit să își facă datoria, manifestând 90% din timp muțenie, nicidecum atitudine de președinte al Consistoriului.

Cel mai interesant a fost că membrii Consistoriului în mai multe rânduri s-au certat între ei, nu s-au lăsat să vorbească, unul s-a ridicat chiar în picioare ca să poată spune ceva; era culmea: în loc să ”se ia” de mine, ei se certau între ei, iar eu, în locul președintelui, încercam să îi împac și să îi rog să se lase reciproc să vorbească. Unul dintre ei a început să plângă, altul se întreba cu voce tare după două ore când poate să meargă acasă.

Preasfințite Andrei, eu știu că Episcopia noastră, a Covasnei și Harghitei, nu are neapărat numai niște oameni bine pregătiți, dar chiar în halul acesta să constituiți un Consistoriu, numai ca să îmi oferiți mie toate argumentele ca la o instanță superioară să se anuleze ”munca” subalternilor dvs, care nu au avut habar că se află totuși la un proces, nu în piață? Mai lipsea niște pop-corn și un film cu Luis de Funnes și măcar nu pierdeam nici unul dintre noi aproape trei ceasuri din viață ca să satisfacem orgoliul celui care a spus: ”Atâta vreme cât eu sunt episcop în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot.”
Cu greu am reușit să trec la următorul punct al apărării, rugând Consistoriul să îl lase pe părintele Sava, care a venit de la 2.000 de km depărtare, care a trimis scrisoare de intenție în termen legal, ca să îmi fie apărător sau avocat sau expert consilier. Nici vorbă! Dacă nu locuiește în Covasna și Harghita și nu este preot, nu se poate. Unde scrie asta în Regulament? Nicăieri, dar nu-i bai, așa am hotărât noi!

Mapa articole anti Creta

Am depus la dosar mapa aceasta, cu 179 de pagini, a cărei variantă pdf o aveți atașată mai sus, cuprinzând peste 60 de documente care arată gravitatea problemei pseudo-sinodului din Creta, din cauza căruia eu am întrerupt pomenirea ierarhului eretic ecumenist. În final am scris următorul lucru – inspirație de moment (îl aveți atașat și ca poză):

20170110_000413
”Cinstiți părinți,
M-am prezentat înaintea acestui Consistoriu Eparhial pentru a vă prezenta argumentele necesare în vederea întreruperii pomenirii și de către sfințiile voastre a ierarhului ecumenist Andrei al Covasnei și Harghitei.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!” (datat și semnat)
Bieții de ei, au rămas mască! Iertați expresia.
Am încercat să relatez câteva din titlurile din respectiva mapă, cu această ocazie spunând și câte ceva despre ce s-a întâmplat în Creta. Am fost întrerupt și mi s-a spus că nu îi interesează, eu am fost chemat acolo pentru altceva. Vă spun eu pentru ce: să mă bată la cap, să mă scoată din sărite (ei știu că sunt cam vulcanic) și să găsească ASTFEL dovezi pentru acuzarea mea. Dar pacea lui Hristos a fost – cu rugăciunile voastre ale tuturor – sublimă, unică. Niciodată nu am mai simțit așa ceva. Mă gândisem să îmi pun în față o foaie pe care să scriu ”taci”, adică nu te tulbura. Minunea a fost că nici măcar nu am simțit tendința de a mă tulbura. Toate acestea pentru că Hristos era acolo, cu mine și Îi mulțumesc din toată ființa mea.

La un moment dat un ”judecător” a folosit expresia ”noi și voi” (”noi” era Consistoriul, iar ”voi” eram eu). Și am luat cuvântul: iată că recunoașteți că, deși sunt singur în fața voastră, mai este Cineva cu mine: este Hristos cu Care m-am împărtășit azi-dimineață la Sfânta Liturghie, căci oprirea mea de la slujire decretată cu o lună în urmă a fost ilegală, anticanonică, iar ”nerespectarea” ei era datoria mea sfânta față de Hristos.
Apoi un ”judecător” a început să vorbească despre copiii lui, despre preotese, despre prefect, iar la interpelarea mea la adresa președintelui Consistoriului de ce discutăm lucruri care nu sunt la subiect, nu mi s-a răspuns.
M-au acuzat că am încălcat Sfintele Canoane. Le-am spus să îmi dea un exemplu. N-au putut. Un părinte a spus că are trecut pe foaie un canon. Am insistat să aducă cineva un Pidalion, că doar o fi având o Episcopie ortodoxă și așa ceva, nu? Răspunsul: pauză. Când nu aveau răspuns, schimbau subiectul. Doamne, dă-le minte!

Am fost acuzat că sunt trădător de țară, de neam, că nu am ascultat de duhovnicul meu, nici de preoteasă. Le-am spus celor prezenți că duhovnicul meu – ieromonahul Iulian Prodromitul – a întrerupt pomenirea ereticului patriarh ecumenic Bartolomeu, alături de toată obștea Schitului Prodromu, precum și faptul că mi-a dat Dumnezeu o soție numai datorită căreia, în anumite momente personale de slăbiciune, totuși nu am dat înapoi. Eu ce să fac dacă în alte familii de preoți ”cântă găina”? Soția mea este trup și suflet alături de mine, iar lupta pe care o ducem este cot la cot. Le doresc tuturor preoților căsătoriți asemenea soții, pentru a se putea mântui!

DSC09270
Să nu uit: Regulamentul de judecată pe care eu l-am avut la îndemână se pare că nu era ultima ediție, apărută cred în 2015, dar totuși a fost valabil mulți ani, fiind emis tot de Sinodul B.O.R. Așa că articolele atacate de mine în întâmpinare nu aveau exact același număr ca în varianta cea nouă, de care eu nu aveam cunoștință, luând de pe internet tot Regulamentul în format pdf, singurul disponibil. Ceea ce nu înseamnă că argumentele legale și canonice nu mai sunt valabile, după cum a insistat acuzarea. Nici măcar nu au vrut să caute pe loc corespondența numărului articolului invocat, ci au aruncat ”la gunoi” toată apărarea mea.

Am insistat, în repetate rânduri, să fie primit, măcar cinci minute, părintele Sava. Refuzul a fost total. Consecința: părintele Sava este hotărât să meargă până la capăt, în spiritul legii, pentru ca cei care au încălcat clar articole CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), articole din Constituția României și din Codul de procedură penală să își primească răsplata conform legii. Dar asupra acestui fapt vom reveni în curând.

M-au întrebat dacă recunosc Sinodul BOR, Regulamentul lui de organizare, autoritatea bisericească etc. Am răspuns că recunosc orice ÎN MĂSURA în care acestea sunt continuatoare și se supun învățăturii Bisericii lui Hristos, dogmelor Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane. Am subliniat acest aspect: ”în măsura în care.”
Grefierul nota doar când vorbeau acuzatorii, cuvintele și argumentele mele nu. L-am întrebat de ce și mi-a spus că nu poate scrie atât de mult de mână, că îl doare mâna. No comment!
În final, după ce în mod repetat am încercat să îi fac să se împace, să se lase reciproc să vorbească (atmosfera din ”sala de judecată” m-a făcut să cred că li se promisese vreun ”premiu” pentru cine va fi mai activ sau poate au primit amenințări că au de pierdut dacă nu sunt foarte incisivi contra mea), urându-le sănătate și bucurie, m-am ridicat să plec. M-au pus să semnez procesul verbal al ședinței. Am întrebat dacă am dreptul la o copie și mi s-a spus că voi primi doar decizia. Am subliniat faptul că, în tăcere, am observat ”modul” de redactare a celor discutate de către grefier și NU am semnat nimic. Împăcat, fericit și fără nici o supărare contra cuiva, i-am lăsat să delibereze, subliniind că am pretenția să îmi fie trimisă hotărârea NU pe mail, ci prin poștă, cu aviz de primire.

DSC09264
Am ieșit, m-am întâlnit cu frații mei înghețați de frig (părintele Sava venise în România în haine subțirele), apoi am filmat lângă Episcopie cele de mai jos (cu un … regizor bun, dar și prieten adevărat).

Părintele Sava a insistat să fie primit, dar consilierul ”responsabil cu ordinea” ne-a condus frumos iar afară din Episcopie.

Ne-am întors la Sf. Gheorghe, dezghețându-ne pe drum. Am luat două mărturii ”la cald”, apoi am plecat cu părintele Sava la București.

Mărturia 1:

Mărturia 2:

Ieri, 11 ianuarie 2017, l-am condus pe părintele Sava la aeroportul Otopeni și a plecat în Grecia. Urma ca ieri seară s-a aibă conferință antiecumenistă la Katerini, tur de forță pentru un om plin de iubire, care are Duhul lui Hristos în el. Deși îi spusesem dinainte că poate ar fi bine să nu vină la proces, mi-a răspuns că este datoria lui să fie alături de fratele lui aflat la nevoie și că ajutorul nu trebuie redus la vorbe, ci manifestat în fapte.
La proces i-am anunțat pe ”judecători” că din ziua de 10 ianuarie 2017 mai este un preot din Episcopia noastră care a întrerupt pomenirea. Au rămas șocați. Să le dea Dumnezeu înțelepciune și pocăință!
Eu rămân în Episcopia Covasnei și Harghitei, nu îl recunosc pe pseudo-episcopul eretic Andrei și mă rog lui Dumnezeu ca acest trădător al Bisericii să fie judecat și să avem parte de un păstor adevărat (să îi dea Dumnezeu pocăință, iar dacă se opune până la capăt adevărului Bisericii, își va lua plata sa).

Actualul posesor al titlului de întâi-stătător al Episcopiei noastre a declarat public, la radio, cu peste un an de zile în urmă că el nu este doar episcopul românilor ortodocși din Covasna și Harghita, ci și … al greco-catolicilor. Această afirmație ar trebui să fie deajuns pentru caterisirea lui imediată de către Sfântul Sinod, ca unul care are un duh papistășesc, ecumenist, deci eretic și ”călăuzește” turma, din iadul în care el se află, spre același iad.
Lupta merge înainte, este nevoie ca starea aceasta de rugăciune să devină permanentă, căci nu noi salvăm ceva, ci Hristos biruiește tot răul. Noi trebuie doar să ne ferim a-L trăda.
Părintele Sava, ca reprezentant al părinților athoniți antiecumeniști venit la ”procesul” meu, vă transmite tuturor că Athosul este alături de români și că toți preoții care se vor ridica împotriva panereziei ecumeniste vor avea parte de sprijinul real al nevoitorilor din Grădina Maicii Domnului. Cu astfel de prieteni, cui îi mai pasă de dușmani?

Tuturor, dă-ne, Doamne, pocăință și să Te iubim curat, ortodox, până la moarte!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Cu multă prețuire în Hristos și cu metanie adâncă,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Cine e fericit? Dar nefericit? Un bun răspuns mai jos…

childhood_little_girl-1920x1080Am primit de la un bun prieten următoarea poezie pe mail:

Un om fericit

Auzit-am că pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger
Dacă omu-i fericit.
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebând…
Unul zise: – Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?
Altul zise cu durere:
– Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!
Unul spuse cu mândrie :
– Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!
Altul strigă cu ocară:
– O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?
Când pe altul îl întreabă:
– Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
– Hm! Nu prea mult, măria-ta!
– Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
– Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orșiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.
– Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: – Tu eşti fericit?
Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!
Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins.
Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?
Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.
Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!
Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-om mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii!
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!
El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!
Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?
Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!
Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.
Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.
Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi,
Că din toţi, doar el primise
Darul de-a se mântui.
Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!
Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?

(Autor necunoscut)

Un memoriu al ortodocșilor antiecumeniști și reacția ”oficială”

Un număr de 156 de ortodocși români au semnat un Memoriu, inițiat de un grup de fii duhovnicești și enoriași de-ai mei, imediat după primirea hotărârii de oprire a mea de la slujirea tuturor celor sfinte (8 decembrie 2016).

Textul Memoriului este următorul:

cerere-pt-parintele-ciprian-01

Atașez aici și ca pdf: memoriu

În data de 26 decembrie 2016, după terminarea slujbei săvârșită de Preasfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, la paraclisul-catedrală din municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, unul dintre semnatari a vrut să îi înmâneze personal ierarhului acest Memoriu. Preasfinția Sa l-a întrebat despre ce este vorba, iar când a aflat că este referitor la părintele Ciprian-Ioan Staicu, a spus că acest subiect este încheiat și că nici nu vrea să audă de Memoriu, refuzând să îl primească și întorcându-i spatele domnului respectiv.

De aceea, acum câteva zile, un alt ortodox a dus personal Memoriul la Miercurea-Ciuc, la Centrul Eparhial. A fost întâmpinat la secretariat cu foarte multă răceală, cu greu i s-a acceptat depunerea Memoriului, și mai greu acest Memoriu a primit un număr de înregistrare și doar ca prin minune expeditorul a putut să fotografieze cum arată Memoriul înregistrat. Poza este făcută de la distanță, în timp ce secretarul completa o hârtiuță (în locul unei copii xerox a Memoriului înregistrat, așa cum era normal și legal).

img_20170105_090912

În final i s-a oferit așadar mesagerului și o hârtiuță pe care scrie următoarele:

img_20170108_195611

Greu să treci de birocrația bisericească. Văd că se dorește izolarea mea, nu se acceptă decât foarte greu vreo părere de susținere. Mă bucur că lupta pe care o duc nu este în numele meu, ci al lui Hristos, Cel prigonit de ecumeniști și trădat de iudele care au semnat ereziile cretane, precum și de cei de un gând cu ei.

Mi s-au ascuns acuzele clare pe care trebuie să le înfrunt la proces, nu mi s-a acceptat martorul apărării, episcopul s-a antepronunțat, punând o tensiune foarte mare asupra subordonaților lui, care trebuie să mă judece. Acestea sunt ”ingredientele.” Exact ce este necesar pentru invalidarea unui asemenea ”proces” de o instanță superioară. Dar, să vedem cum lucrează Domnul, că de… om parcă ne-am lămurit ! Tot nădăjduiesc să am parte de un proces frumos, teologic, argumentat, o biruință a Sfintei Ortodoxii asupra minciunii și a ereziei.

În concluzie, mă pregătesc de judecată, voi fi la Miercurea-Ciuc marți, 10 ianuarie 2017, ora 10 a.m., la un ”proces” pornit de la premisa încălcării de către acuzatori a mai multor articole din Regulamentul instanțelor de judecată ale BOR, adică din Regulamentul pe care se bazează un astfel de proces bisericesc.

Desigur, cele 156 de semnături au fost depuse alături de Memoriu, iar o copie o am și eu; ele nu vor fi făcute publice, dar vor fi prezentate, la nevoie, și instanței superioare.

Îl voi avea alături pe Sfântul Grigorie de Nyssa, prăznuit în 10 ianuarie, care ne atenționează: ”atunci când discuți cu ereticii, nu pleca de la premisa ca poți să îi convingi să își schimbe convingerile, căci nu stai în fața unor oameni, ci dialoghezi cu satana, care nu se lasă convins de nimic, ci se eschivează continuu, nebăgând în seamă nici un argument.” Un fel de ”dialog”, pe care mi-l asum cu Hristos în inimă, spre slava Lui și întru dragostea Lui.

Nădăjduiesc că nu voi uita sfatul fratelui Alexandru din Anglia: ”Să vă păstrați zâmbetul la luptă!” Minunat spus!

Doamne ajută!

pr. Ciprian-Ioan Staicu

Judecată sau nu? To be or not to be…

Am fost convocat în data de 10 ianuarie 2017, ora 10, să fiu judecat în Constitoriul Eparhial al Covasnei și Harghitei. Cine vrea și poate să îmi fie alături, bogdaproste.
Am vrut să aduc un singur martor al apărării. S-a oferit părintele Sava Lavriotul, care mi-a scris că athoniții sunt alături de mine.

pr-sava-si-pr-ciprian

Deci părintele Sava a acceptat să vină. Iată textul (traducerea este sub el)
pr-savaTraducerea:

„Sfântul Munte Athos

Data: 19.12.2016/ 01.01.2017
Către Preasfințitul Episcop Andrei
Sfânta Episcopie a Covasnei și Harghitei

Preasfințite,
Am primit și am acceptat invitația din partea preotului Ciprian-Ioan să-i fiu alături ca martor al apărării la Consistoriul Eparhial care se va desfășura marți, 10 ianuarie 2017, la ora 10 a.m., în orașul Miercurea-Ciuc.

Cu respect,
Gheronda Sava Lavriotul”

Am trimis Episcopiei scrisoarea părintelui Sava, iar răspunsul a fost halucinant, ca să nu îi spun altfel.

img1

Deci nu îl vor pe părintele Sava, vor să mă duc singur. Mă voi duce, cu Hristos de mânuță. Sau măcar de poala hainei Lui.

L-am întrebat pe un judecător, prieten de-al meu, ce părere are de adresa aceasta de refuzare a martorului. Răspunsul lui pe mail a fost:

”Ce importanță are unde locuiește martorul? Dacă faptele pretins a fi comise au fost în jurisdicția Episcopiei, de unde condiția ca martorul sau avocatul trebuie să aibă domiciliul în acel loc? Cred că singura condiție poate fi să nu fie ecumenist sau de altă religie, eretic…”

Iar în al doilea mail, domnul judecător mi-a scris:

”După cum mă așteptam, potrivit art. 91 din regulamentul instanțelor de judecată ale BOR singura condiție din regulament este ca martorul să fie ortodox, fără nici o îngrădire raportat la domiciliul în Episcopie.

Art.91
– Nu pot fi admişi, nici audiaţi ca martori, decât ortodocşii care întrunesc
condiţiile de moralitate, cerute de Sfintele Canoane şi legile ţării

Și în conformitate cu art.147 din acest Regulament:
Aprecierea calităţii martorilor este lăsată Consistoriului care va asculta, în caz de
îndoială, pe reprezentanţii acuzării şi ai apărării.
Respingerea unui martor va fi motivată şi motivele se vor trece în procesul-verbal al
anchetei sau în minuta instanţei.”

Deci, cu Dumnezeu înainte.

pr. Ciprian-Ioan Staicu

Prigoană la Mănăstirea Lacul Frumos. Hristos Cel prigonit este cu părintele Grigorie

Pentru mine, părintele Grigorie Sanda și obștea lui monahală mărturisitoare sunt ca întruchipările unor îngeri. O spun ca unul care am slujit cu ei și am simțit că Duhul Sfânt este viu în inima lor, încredințându-mi nevrednicia rugăciunilor lor (pr. Ciprian Staicu)

pr-grigorie-sandaAm primit pe mail:

Prigoană foarte agresivă la Mănăstirea Lacul Frumos

După cum știm, adevărații slujitori ai lui Dumnezeu și următori ai Sfinților Părinți, din diferite colțuri ale țării de câteva luni bune indura prigoniri, abuzuri și calomnii. Situațiile diferă de la caz la caz si metodele sunt diferite dar ordinele vin de la aceeași instituție, BOR ca și entitate administrativa, fiind insuflate de către duhul antihristic și satanicesc.
După o perioadă de câteva luni de acalmie, situația de la Mănăstirea Lacul Frumos, Vâlcea culminează prin evenimente dure și măsuri extreme pe care Arhiepiscopul Varsanufie le introduce prin noul stareț Sebastian nu numai asupra monahilor ci si asupra mirenilor care îi susțin pe mărturisitori.
Așadar, începând cu 1 ianuarie 2017,de la întronizarea sa și până în prezent, 6 ianuarie 2017, a dus o stare de prigoana și tulburare asupra Ieromonahului Grigorie, a celor dimpreună cu dânsul și a mirenilor care ii susțin.
Astfel, în data de 2 ianuarie, acesta a intrat în conflict cu două credincioase, cerându-le să se legitimeze, a zis precum ca nu i-au cerut binecuvântarea ca sa intre și să se cazeze în mânăstire, iar mai târziu a împedicat accesul altor două persoane, ținând de poartă. Pe tot timpul schimburilor de cuvinte, starețul Sebastian a fost recalcitrant, folosind diverse invective la adresa credincioșilor.
Situații asemănătoare au avut loc în fiecare zi începând cu 2 ianuarie, restricționând și agresând verbal credincioșii și fiii duhovnicești ai Ieromonahului Grigorie.
Printre măsurile pe care le-au luat împotriva Ieromonahului Grigorie și a celor dimpreună cu dânsul au fost faptul că au schimbat yalele și părinții nu au mai putut avea acces la trapeză, la baie și chiar la magazia cu alimentele pe care ei le-au primit din partea celor care îi susțin. De asemenea introduc și vor mai introduce camere de supraveghere.
Un episod ridicol, care spune multe despre persoana acestui stareț Sebastian, este ca a chemat poliția deoarece cu două zile în urmă au intrat în mănăstire două persoane fără buletin, Astăzi 6 ianuarie, după deja obișnuitul schimb de replici și interzicerea accesului în mânăstire și legitimarea fiilor duhovnicești ai părintelui Grigorie, adevărații credincioși au fost întrerupți de la slujba Acatistului de către un polițist, care a zis: „Ce-i cu voi aici? De ce nu sunteți în biserică? Ce, părintele slujește unde vrea el, chiar și la WC?” Imediat a intrat și Sebastian foarte tulburat, urmat de o gloată de pseudo-credincioși și după cum s-a exprimat un martor, l-a pocnit de-a binelea de mai multe ori pe părintele Grigorie cu busuiocul plin cu apă, dar și pe ceilalți credincioși și s-a exprimat asa: „Sa iasă toți dracii din voi. Aici nu e biserică, ieșiți de aici!”
După roade îi vom cunoaște. Ce fel de duh vă mână, fățarnicilor, care încuiați Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor, nici voi nu intrați, nici pe alții nu îi lăsați, prin hotărârile blestemate ale pseudo-sinodului din Creta și prin blestemata ascultare sau obediență pe care o faceți față de stăpânitorul acestui veac și de antihrist.

Pr. Ciprian Staicu – Scrisoare pentru un nou termen de judecată în Consistoriul Eparhial

Aceasta este o sinteză a scrisorii trimise ieri, 1 ianuarie 2017, Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, referitoare la citația primită pentru prezentarea în Consistoriul Eparhial în data de 10 ianuarie 2017, ora 10, la sediul Episcopiei din Miercurea-Ciuc.

citatie-pr-ciprian-ptr-10-ianuarie-2017

Subsemnatul, pr. Ciprian-Ioan Staicu, slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prigonit de ierarhii care au semnat hotărârile eretice din Creta și de cei de același gând cu ei, Vă scriu aceste rânduri pentru ca în această primă zi a anului 2017 să Vă doresc multă sănătate, bucurii duhovnicești și arhierie îndelungată, întru Adevărul lui Hristos și în ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii, știind că sunteți un om cu o îndelungată experiență duhovnicească, dobândită în duhul autenticului monahism ortodox.

Vă cer iertare pentru tot ce V-am greșit vreodată și Vă mulțumesc pentru păcatele pe care, ca duhovnic, mi le-ați iertat înaintea lui Hristos. Îmi pare rău că lupta antiecumenistă pe care o duc ne-a aflat pe baricade deocamdată diferite, însă nădăjduiesc să trăim în adevărul Sfintei Ortodoxii și să ne mântuim.

De asemenea, vin înaintea Preasfinției Voastre cu o umilă rugăminte: a-mi acorda un nou termen pentru înfățișarea în fața Consistoriului Eparhial, din următoarele motive:

  1. Înștiințarea nr. 1687, emisă la Centrul Eparhial în data de 12 decembrie 2016, eu am primit-o spre semnare doar în seara zilei de 29 decembrie 2016, fiind privat în mod nedrept de peste două săptămâni (mai exact 17 zile) pentru a-mi pregăti apărarea; faptul că aceasta a fost emisă cu atât de mult timp în urmă mă dezavantajează, lipsindu-mă de posibilitatea ca doar în 5 zile să fac rost de scrisori de intenție din partea martorilor mei la proces. Așadar, consider că am fost nedreptățit prin această informare tardivă și cer un termen care să fie, conform Regulamentului B.O.R., de aproape 30 de zile, nu de 10, așa cum am primit.
  2. În citația primită nu sunt specificate exact acuzațiile, deci mi se refuză dreptul la o apărare coerentă și exactă. Ca la orice proces, mai ales la unul bisericesc, unde – conform Regulamentului instanțelor de judecată, acuzatul vorbește primul (vezi art. 137), trebuie să știu exact care sunt acuzațiile, nu mă pot prezenta doar pentru a fi interogat și a se găsi ”pe loc” vreo acuzație. De asemenea, conform art. 138, nu pot fi discutate – de nici o parte din proces – alte probleme decât cele din citație, care nu există. Eu voi avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, apărători din Sfântul Munte Athos, din Grecia continentală și din România, oameni de înaltă ținută duhovnicească și teologică, deci pretind ca să știu clar care sunt capetele de acuzare și ce anume din legislația B.O.R. am încălcat;
  3. După cum am menționat, apărătorii mei vor fi posibil și părinți athoniți, ori în data de 10 ianuarie ei se află în perioada de sărbătoare dintre Nașterea Domnului și praznicul Sfântului Vasile cel Mare. De aceea vă rog să îmi acordați un nou termen, dacă se poate la finele lunii ianuarie 2017. Nu mă tem de proces, dar vreau să fie drept;
  4. Afirmațiile Preasfinției Voastre făcute la catedrala-paraclis din Sf. Gheorghe, în data de 11 decembrie 2016, în prezența a sute de credincioși-martori, conform căreia, citez: ”atâta vreme cât eu sunt episcop aici, în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot” este de o gravitate extremă, fiind de fapt o antepronunțare împotriva mea și punând o presiune fantastic de mare asupra membrilor Consitoriului Eparhial. Cum mă pot eu oare prezenta în fața Consitoriului Eparhial, când imparțialitatea acestuia, absolut obligatorie, conform legii, este anulată de afirmațiile grave ale Preasfinției Voastre?

În concluzie, cu tot respectul Vă solicit acordarea unui nou termen de judecată și precizarea acuzațiilor, precum și alcătuirea unui Consistoriu cu membrii care să cunoască foarte bine teologie ortodoxă, pentru a nu se face de râs în fața martorilor, precum și a lui Dumnezeu, Atotștiutorul și Izvorul Adevărului.

Aștept cu nădejde un răspuns pe mail, dacă binevoiți, iar dacă mi se va refuza cererea legitimă expusă mai sus, nu mă voi prezenta la un proces care suferă de viciu de procedură, ci voi apela la ajutorul Sfântului Sinod.

Îmi rezerv dreptul ca, la sfatul părintelui Iulian Prodromitul, să mă prezint la judecată alături de poporul ortodox care dorește să mă susțină, pentru a avea o șansă de imparțialitate a procesului. Aș fi cerut strămutarea cauzei în altă parte, datorită declarațiilor Preasfinției Voastre din 11 decembrie 2016, menționate mai sus, însă legislația bisericească nu cuprinde această opțiune, existentă doar în dreptul civil.

Cu respect,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,

Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei