Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ruperea frâielor minții sau manipulare pentru înșelarea prin cuvânt?

Ereziarhul Bartolomeu îi dă înainte cu ecumenismul, că viața trece și planurile sunt… mari. Scoate cărți, ține conferințe, se roagă cu eretici, primește donații de la antihristul mare-ctitor papa Francisc etc etc.

Acum este vorba de o carte care se numește: Bartolomeu: misiune și perspectivă (să se vadă că este un om MAAARE, poate astfel se uită mai ușor CĂ NU ESTE ORTODOX!)

Cei de la site-ul katanixis au făcut următorul articol (am păstrat exact titlul pus de ei):

Citind cuvântul patriarhului ecumenic la manifestarea culturală organizată pentru lansarea cărții editată în cinstea lui, am încercat să facem o sinteză a ideilor, pentru că nu am înțeles care este sensul general al frazei:

– „ca patriarh ecumenic, în prezent păzim tradițiile Sfinților Părinți, întăriți:

a) de rugăciunile și iubirea tuturor fiilor ai Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos (asta e patriarhia ecumenică; toate celelalte Biserici Ortodoxe nu sunt așa MAARI, ci mai „mititele”, vai de ele, fără MAMA lor cea MAARE – n.trad.), aflați pretutindeni pe pământul Domnului (adică se referă la diaspora grecească, de pe urma căreia iese banu΄ – n.trad.),

b) de testamentul duhovnicesc al Ortodoxiei și al neamului grecesc,

c) de moștenirea preacurată a Martirilor credinței,

d) de bisericile și locurile noastre sfinte,

e) de sfintele moaște ale Sfinților și

f) de sfintele lor icoane,

g) de viața liturgică plină de lumină,

h) de școlile și fundațiile noastre,

i) de modul de viețuire al ortodocșilor,

– care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața:
a) răului,
b) a deformării credinței adevărate,
c) a nedreptății și
d) a subminării persoanei umane,
– iubind pe Hristos în om și pe om în Hristos, într-o singură inimă,
a) „cele de sus cugetând” (vezi Coloseni 3, 2) și
b) „fiind stăruitori în rugăciune” (Romani 12, 12),
c) privind spre Iisus Hristos, Începătorul și Desăvârșitorul credinței noastre,
– fără de care (fără credință – n.trad.) nu există:
a) nici pace cu noi înșine,
b) nici comuniune adevărată cu aproapele,
c) nici pace cu creația (cu universul),
d) nici nădejde a veșniciei.”
Cine pricepe ce a vrut să zică să ne spună și nouă… (a spus el multe, căci fraza cuprinde tot ce e mai important în sincretismul ecumenist, ca să doarmă liniștiți masonii din auditoriu – n.trad.)
Dar, devreme ce patriarhul ecumenist invocă toate cele de mai sus, cum este posibil:
a) pe de o parte: să susțină că „… păzește tradițiile Sfinților Părinți… ca patriarh ecumenic…” inspirat de „moștenirea preacurată a Martirilor credinței”… „care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața”… „deformării credinței adevărate“,
b) iar pe de altă parte tot el:
– se roagă cu ereticii și cu păgânii fără nici o opreliște
– impune hotărâri eretice și meta-patristice ale unui sinod tâlhăresc,
c) iar în final:
– are dosare referitoare la toți clericii care se opun ecumenismului, ca și cum el, patriarhul, ar fi CIA sau FBI,
– poruncește caterisirea lor prin procese măsluite și prin acuzații false,
d) în timp ce singura acuzație care se poate aduce preoților mărturisitori ortodocși este aceea că: “păzesc tradițiile Sfinților Părinți, inspirați de moștenirea preacurată a Martirilor credinței, care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața deformării credinței adevărate.”

 

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_62.html#more

 

traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Când Hristos este pălmuit… arhiereii Lui se cuvine a-I urma pilda jertfelniciei întru Adevăr

„Să presupunem că mergem pe drum, alături de Hristos. La un moment dat ne întâlnim cu un om, care ne lovește peste față: și pe Hristos, și pe noi. Stăpânul Hristos nu reacționează și nu protestează. Putem să ne gândim în ce postură ingrată ne vom afla dacă totuși noi vom reacționa?

Domnul Iisus Hristos este exemplul nostru. Și totuși, cu toate că El este batjocorit și nu Se tulbură, noi ne revoltăm când suntem batjocoriți. El primește crucea și moartea umilitoare, noi nu suportăm nici măcar un cuvânt înjositor.

Așadar, cum vom deveni părtași ai slavei Lui dacă nu am fost de acord să fim părtași și a pătimirilor și chinurilor Lui? Zadarnic ne luptăm, zadarnic nădăjduim în viața veșnică dacă nu suntem hotărâți să ne purtăm crucea, așa cum face El.

Nu ne rămâne decât să Îl imităm, având certitudinea că pătimirile vremii de acum nu trebuie să le luăm în seamă, ci se cuvine să cugetăm la slava viitoare, care ni se va descoperi.”

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Toate operele găsite, p. 254)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă – dedic acest mic text ÎPS Sale, Longhin Jar, spre întărirea pe calea adevăratei mărturisiri ortodoxe și spre îngrădirea reală de panerezia ecumenistă.

Mesaj plin de durere către slujitorii altarelor din România și către toți care poartă numele de CREȘTINI ORTODOCȘI

Acest umil mesaj nu este nicidecum adresat preoților care s-au jertfit în lupta antiecumenistă, întrerupând pomenirea ierarhilor semnatari ai ereziilor cretane, îngrădindu-se de erezie conform Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol al Sfântului Fotie cel Mare, ci acelor frați care sunt înlănțuiți de frici lumești și de înșelătoarea materie și de ateul materialism.

Nu ne-au ajuns peste 50 de ani de MATERIALISM APLICAT în toate domeniile vieții, nescăpând nici un cotlon necotropit de turbarea materialismului comunist. Se pare, fraților, că nu am învățat nimic după 50 de ani de istorie, stropită cu sângele Mucenicilor din închisori. Aceștia, care au trecut prin iadul reeducărilor, ne-au arătat că numai dacă ne ridicăm deasupra materiei și lepădăm grija cea lumească, putem birui veacul acesta cu înșelările și deșertăciunile lui, pe care diavolul ni le pune la dispoziție, ca noi să pierdem șansa ce ne-o dă chemarea la îndumnezeire.

Tocmai aceasta ne-au arătat mucenicii din închisori și marii duhovnici, că numai frica de Dumnezeu și de păcat este permisă și că tăcerea clerului în astfel de vremuri de călcare în picioare a Dreptei Credințe este nepermisă în fața Bunului Dumnezeu.

Până când o să tăceți, fraților? Chiar nu vedeți că tăcerea voastră are preț de sânge? Chiar nu vedeți că îl pironiți pe dulcele Iisus a mia oară pe Cruce? Chiar noi, care trebuie să apărăm altarele și Dreapta Credință cu prețul vieții noastre, chiar noi tăcem și lăsăm erezia să sucombe sufletele păstoriților și minunata Ortodoxie?

Se împlinesc curând doi ani de la tâlhăreasca adunare cretană, unde s-a legalizat fărădelegea la nivel panortodox și totuși preoțimea română, împreună cu un întreg neam, TACE. TACE în continuare.

Te cutremuri auzindu-i pe unii care spun că nu a fost erezie!!!!! Se schimbă dogmele și canoanele Sfinților Părinți, se schimbă rânduiala postului și noi ce facem, ne rătăcim? Și dacă nu avem lucrurile clare, de ce nu îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne descopere ? Și va descoperi un singur lucru: CĂ LA SINODUL DIN CRETA S-A LEGALIZAT PANEREZIA.

În cele ce urmează vom expune 4 MOTIVE PRINCIPALE PENTRU CARE SINODUL DIN CRETA ESTE ERETIC ȘI TÂLHĂRESC:

1. Promovează căsătoriile mixte (chipurile din iconomie) prin aceasta încălcându-se Canoanele Sfinților Parinți de laSinodul din Laodiceea (343) și ale Sfântului Ioan Postitorul: „Căsătoria între un ortodox și un eretic este nelegiuită și să se desfacă.”

2. Deschide larg poarta către panerezia ecumenismului, numindu-I pe eretici BISERICI (chiar și acceptând denumirea istorică de biserici pentru eretici se creează confuzie în mediul ortodox). De asemenea se admite că ereticii condamnați sinodal au har și taine, precum și eclesiologie și se caută UNITATEA PIERDUTĂ A BISERICII, afirmație ce este aspru taxată ca incalificabilă și de neacceptat de către SINODUL BISERICII ORTODOXE BULGARE. Sfinții Părinți i-au numit pe cei din afara Ortodoxiei, cu multă dragoste, ERETICI.

3. Validează C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor) și lucrarea eretică a acestuia, în condițiile în care, Biserici Ortodoxe precum cea Bulgară și Georgiană au ieșit din C.M.B. Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B.) este un cuib al ereziilor care urmărește unificarea tuturor religiilor, unire care nu este posibilă decât dacă se face în Duh și în Adevăr, adică prin întoarcerea tuturor ereticilor la Dreapta Credință, singura adevărată și singura mântuitoare: ORTODOXIA.

4. Validează premisele de la TORONTO, premise eretice care se referă la TEORIA ERETICĂ A RAMURILOR, combătută de mari duhovnici ca Pr. Cleopa Ilie și de toți Sfinții Părinți contemporani.

Oare de ce, fraților, se mai numește Pydalionul și Cârma Bisericii, ca noi clericii ortodocși să ne ghidăm după basmele acestui veac și după deșertăciunile și eresurile lui?

PREOTULE, TREZEȘTE-TE, căci cu Dumnezeu nu e de glumit. Iartă-mă pe mine, fratele tău netrebnic, că te mustru, dar o fac cu dragoste, spre a-ți veni în fire. Oare se cade să tăcem noi fiindu-ne frică mai mult de oameni decât de Dumnezeu? Oare cum vei sta, preotule, la dreapta judecată a lui Hristos? Iar tu teologule, ce vei spune în fața Sfântului Ștefan cel Mare, sau în fața martirilor Brâncoveni, sau a lui Radu Gyr? Sau a Părintelui IUSTIN PÎRVU?

Ați jurat în fața Sfântului Prestol să apărați Dreapta Credință cu prețul vieții și să vă puneți viața pentru păstoriții voștri și acum ce faceți? Invocați motive materialiste și îndreptățiri de tot felul? Oare vă va lăsa Dumnezeu să muriți de foame, voi și familiile voastre?

Când o să luați atitudine ortodoxă, fraților? La împărtășirea cu ereticii din același potir? Păi acela este capătul fărădelegii, iar nu începutul ei….!

Când o să ascultați de glasul Sfinților care mustră tăcerea și nepăsarea voastră, precum jalnicul înot în vâltorile materialismului și intereselor lumești, legate și acestea de cele materiale?

Iată, al 15-lea Canon al Sinodului I-II al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.), stabilește cu exactitate că: „Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Și iată ce mai zic Părinții despre EREZIE:

a) „Tu îmi spui că te temi să-i spui preotului tău să nu mai pomenească pe ereziarh. Ce să-ţi răspund la asta? Eu nu-l îndreptăţesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire pricinuieşte necurăţie, atunci cel ce pomeneşte pe ereziarh nu poate fi ortodox.” (SF. TEODOR STUDITUL, Epistola 58. Către soţia unui spătar numită Mahara)

b) „Comuniunea cu ereticii nu este pâine comună, ci otravă, care nu vatămă trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul.” (SF. TEODOR STUDITUL, Epistola 24(83). Către fiul Ignatie)

c) „Vă rog, păziţi-vă pe voi înşivă de erezia pierzătoare de suflet, comuniunea cu care este despărţire de Hristos.” (SF. TEODOR STUDITUL, Epistola 60(119). Către fecioare)

d) „Această erezie trebuie evitată sub orice chip, întrucât comuniunea cu ea ne desparte de Hristos.” (SF. TEODOR STUDITUL, Epistola 161(349). Către monahii)

Oare cui se adresează Sfântul Grigorie Palama, care spune că tăcerea clericului este ATEISM? De ce este ATEISM? Pentru că nu-și pune nădejdea în FĂCĂTORUL ȘI ZIDITORUL A TOATE, și preferă să zacă paralizat de frică (căldicel) în pierzare.

Iar Sf. Teodor Studitul ne mai spune că un cleric este dator să ia atitudine cu putere „DESPĂRȚINDU-SE DE EREZIE, ca să RĂMÂNĂ EPISCOP (Cleric) în fața lui Dumnezeu!”

Auziți, fraților, cuvânt înfricoșător!! CĂCI DACĂ NU SE DESPARTE DE EREZIE NU MAI ESTE CLERIC în fața lui Dumnezeu!!!!! Episcop (CLERIC) este numai acela care DREPT ÎNVAȚĂ cuvântul adevărului. DAR DACĂ TACE, pactizând cu tatăl minciunii, nu poate fi decât un jalnic părtaș la fărădelege!!!

Cum ne asemănăm noi cu Sf. Maxim Mărturisitorul, care a spus Patriarhului Pyrhus, semnatar și căzut în erezia monotelită, cuvintele care au cutremurat iadul din temelii: „Întreg universul de-l va pomeni pe patriarh eu nu-l voi pomeni!!!”

Oare nu știți că spun Sfințiți Părinți că erezia este păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel viitor?

Putem înțelege într-o oarecare măsură pe cei care nu cunosc nimic legat de hotărârile eretice ale acestui sinod cretan, vizându-i aici mai mult pe mireni. Dar ca preot nu este voie să nu ai habar de ce se întâmplă în jurul tău, nu este voie să nu fii trezvitor, așa cum ne îndeamnă Sfinții Părinți să fim…

Însă vă îndemnăm pe toți, să cercetați cu mic cu mare, să vă rugați lui Dumnezeu și să vă ascultați glasul conștiinței! Și să urmați cu adevărat lui Hristos pe calea cea strâmtă care duce la Viață, fugând de comuniunea cu ereticii și cu erezia.

De noi preoții depinde acest neam, de noi cei cu crucea în frunte. De noi depinde omul de rând, de mărturia noastră depinde viitorul acestui neam.

AȘADAR FRAȚILOR, SĂ NE SCULĂM DIN SOMNUL CEL PIERZĂTOR AL FRICII DE OAMENI ȘI SĂ DĂM MĂRTURIA CEA BUNĂ.

„SĂ NU CRUȚĂM CELE DE JOS CA SĂ NU LE PIERDEM PE CELE DE SUS…!” (Sf. Teodor Studitul).

Vă îndemnăm, fără să vă judecăm:

FRAȚI PREOȚI PRIN MĂRTURISIRE EREZIA SFÂȘIAȚI

IAR VOI ROMÂNI, DIN MOARTE, ÎNVIAȚI !

 

CU DRAGOSTE ȘI DURERE PENTRU TOȚI PREOȚII CARE TAC

cel mai mic dintre preoții ortodocși

Cei ce sunt în același duh…


Avem prima veste despre cele întâmplate la sfârșitul celei de-a doua săptămâni a Postului Mare, la Mănăstirea Bănceni, când împreună cu ÎPS Longhin Jar au slujit părinți greci și români. Din filmarea de mai sus, încărcată pe net de pr. Matei Vulcănescu, putem recunoaște pe:

1. Pr. Prof. Dr. Theodoros Zisis – creatorul ideii „părtășiei la erezie”;

2. Pr. Matei Vulcănescu – no comment, deja îl știe tot satul;

3. Pr. Macarie Banu de la Oituz – „duhovnicul” skype;

4. Pr. Athanasie de la Oituz – ibidem;

5. Pr. Claudiu Buză – ucenicul lui MSC

6. Pr. Cosmin Tripon – ucenicul nr. 2 al lui MSC

7. Pr. Vasile Iovița – no comment, dar să aveți inima tare dacă accesați site-ul sfinției sale.

Articolul de pe site-ul katanixis (adresa: http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_77.html) nu mai este însoțit de nici o adăugire despre conferința ținută de pr. Teodor Zisis la Bănceni, la care au fost chemați… cei chemați, cu toate că s-a lansat zvonul că „toți” părinții care au întrerupt pomenirea au fost chemați, însă au fost ocoliți cei care au participat la Sinaxa de la Roman și care au fost apoi „blagosloviți” de vlădica Longhin, pe care Dumnezeu să îl țină sănătos.

Nu putem să ne dăm seama ce anume caută acolo părinții de la Oituz, ale căror deraieri de la Ortodoxie au fost vădite de mai bine de un an și până în prezent nu s-a auzit că ei ar fi renunțat la ele. Dar poate că au nimerit exact unde trebuia, într-o „oază” a Oastei Domnului, cu toate cele aferente!

Părinții români au avut ocazia de a sluji cu un ierarh care nu a întrerupt pomenirea mai-marilor lui ereziarhi, deci în esență acești părinți români au revenit la pomenirea ereticilor.

Al doilea aspect este că dacă tot s-a adunat acolo „crema Ortodoxiei”, trebuia luni, marți cel târziu să fie plin netul de laudele la adresa lor. Însă tăcerea MÂLC probabil are și ea un sens… giratoriu!

Oricum, încă așteptăm de la ei vești bune, patristice, duhovnicești, nu numai fast liturgic, pomenitor de eretici! Cu această ocazie a fost pomenit arhiepiscopul Onufrie (vădit ca ecumenist și rugător împreună cu ereticii și necreștinii) – a se vedea video – și „toți patriarhii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului”?

Care sunt aceia? A fost de fapt un artificiu liturgic (un episcop nu pomenește decât pe mai marii lui direcți sau pe patriarh, nu pe toți patriarhii…; doar când un întâi-stătător – arhiepiscop sau patriarh – slujește în sobor atunci se citesc toate dipticele cu patriarhii din Ortodoxie), putea spune arhiepiscopul de Bănceni așa: „episcopi” ortodocși, dar a spus „patriarhi”, spre a nu supăra nici Moscova, dar a-i „liniști” și pe cei prezenți, că la Bănceni ortodoxia este la ea acasă. Însă manevra a căzut în gol.

Domnul să îi lumineze, pentru rugăciunile Sfântului Grigorie Palama !

Redacția

Vulpile Vaticanului pregătesc intens unirea întru Biserica Universală, dar credeți că ecumeniștii români vor sta deoparte? Sau se vor ÎMPOTRIVI?

 

Un pas mai aproape spre Biserica Universală. Papa se va duce la C.M.B.

 

„În urmă cu două săptămâni, cu ocazia vestitului scandal «Jaffagate», cu cumpărările și vinderile de pământ ale Patriarhiei Ierusalimului la Sfintele Locuri s-a vorbit și despre faptul că unii cer la nivel mondial și foarte insistent realizarea unei biserici universale.

S-a pus problema și ce înseamnă această „biserică universală” la care s-au referit reprezentanții cultelor care au altare în biserica Sfântului Mormânt și ce anume ni se pregătește.
După cum se pare, planul este mai extins și este în plină desfășurare! Și aceasta se vede din informația de la Vatican că în luna aprilie sau în luna mai papa va vizita sediul C.M.B. de la Geneva. Acesta va răspunde astfel invitației conducătorii acestei celei mai mari organizații ecumeniste din lume. C.M.B. are 350 de confesiuni membre, din 110 țări, papistașii nu sunt membri, dar în cadrul Consiliului lucrează foarte mulți „teologi” papistași.
Deci, ce treabă are vulpea în piață?
Dacă se au în vedere ultimele predici ale papei, acesta forțează realizarea unității! Acum câteva zile el a afirmat în predică: „biserica ne cheamă să ne schimbăm modul de gândire”; cineva poate să rostească întreg Crezul, chiar și toate dogmele Bisericii, însă dacă nu o face cu „un duh creștin”, acest lucru nu are nici un folos, a comentat el.
De asemenea ereziarhul papă a mai spus că trebuie să ne întrebăm: „cu ce duh cred? Cu Duhul Domnului sau cu duhul comunității, grupării, asociației, partidului de care aparțin?”
(Prieteni, la taifas…)
Între timp, și „vulpea” dogmatică a Vaticanului, cardinalul Walter Kasper, într-un interviu s-a ridicat împotriva Tradiției și a cerut dialog!
A spus că dialogul este absolut necesar și că nu trebuie să ne temem de el. Există o discuție amară, cea referitoare la erezie. Ce a spus „dogmatistul” despre erezie? Că aceasta „este un dezacord insistent cu dogma oficială. Înainte să spunem ceva despre erezie, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este ce vrea să spună cealaltă persoană prin ceea ce mărturisește”, accentuat el.
Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_17.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă – iubit cler ortodox român, iubitor de ecumenism, dar nu și de Hristos Cel răstignit și înviat, vine unirea cu ereticii peste voi și încă mai susțineți că voi nu vă grăbiți, că nu a venit momentul, că și că…??? Doamne miluiește!

„Arta mateită” a anatematizării de sine. De ce mitropolitul Serafim de Pireu nu a mai rostit anatemele împotriva panereziei ecumenismului în Duminica Ortodoxiei din anul 2012?

În vremuri de prigoană a Ortodoxiei, Duminica Ortodoxiei este un moment mult așteptat, care aduce aminte celor drept-credincioși că Hristos ÎNTOTDEAUNA biruie.

Rostul anatemelor este îngrădirea Bisericii de ereziile care duc – TOATE – la moarte sufletească și la iad veșnic, deci nu trebuie să facem nici un compromis cu ele.

Ne-am întrebat cu toții ce s-a întâmplat în Mitropolia de Pireu acum 8 zile, în Duminica Ortodoxiei, dacă cel supranumit „Leul” de la Pireu, adică mitropolitul Serafim, și-a făcut datoria de ierarh ortodox și a anathematizat, alături de toate ereziile, și Sinodul tâlhăresc din Creta, cea mai mârșavă lovitură din interiorul Ortodoxiei dată împotriva acesteia, în nădejdea surpării ei.

Din articolul postat la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_75.html) am aflat cum stă situația în Mitropolia de Pireu. Redăm în traducere fragmente esențiale din text (în originalul grecesc articolul poartă titlul: „Lucruri ciudate și ilare în Mitropolia de Pireu și fariseism fără limite”):

„Pentru că mitropolitul Serafim a încetat din anul 2012 să citească anatemele împotriva ecumenismului, temându-se că își va pierde tronul episcopal din pricina patriarhului Bartolomeu, însă vrând să păstreze pentru o manipulare în viitor titlul de anti-ecumenist, a dat o „binecuvântare” neobișnuită, ca anul acesta (2018) aceste anateme să le citească câțiva preoți din cadrul Mitropoliei de Pireu: Anghelos Anghelakopoulos și Matei Vulcănescu!

(în imaginea de sus este portretul pe care mitropolitul Serafim i l-a trimis ereziarhului Bartolomeu, prin doi colaboratori ai mitropoliei de Pireu, iar în cea de jos este același mitropolit închinându-se și sărutându-i mâna ereziarhului, spre înduplecare – adică implorând să rămână în „relații bune”)

Astfel, în Duminica Ortodoxiei, cei care nu s-au îngrădit de erezie, dar… merg alături de părinții care s-au îngrădit, Teodor Zisis și Nicolae Manolis, au condamnat anul acesta și au anatematizat C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), de care ei însă aparțin prin mitropolitul lor Serafim și prin Sinodul Bisericii Ortodoxie a Greciei, care face parte din C.M.B.

De asemenea, cei doi părinți – Anghelos și Matei – i-au anatematizat și pe mulți alții, printre care și pe penticostali și pe arhiepiscopul Justin Welby al anglicanilor și „pe cei care sunt în comuniune cu ei”, în vreme ce și aceștia (cei doi părinți) aparțin în mod organic de C.M.B., împreună cu protestanții pe care i-au anatematizat.

I-au condamnat pe cei care predică și învață „teologia post-patristică”, în vreme ce mitropolitul lor Serafim l-a premiat pe conducătorul acestei „teologii”, adică pe mitropolitul Ignatie de Dimitriada (Volos), căruia îi permite din când în când să slujească în mitropolia de Pireu!

Cei doi părinți i-au anatematizat pe cei care se roagă împreună cu ereticii, în vreme ce cu toți aceștia (de exemplu mitropolitul Hrisostom de Messinias, mare ecumenist) mitropolitul Serafim slujește împreună și conlucrează în „Sfântul Sinod”!

Au anatematizat chiar și textele neortodoxe de la Toronto, Balamand, Chambesy, Porto Alegre și Pusan, însă NU și pe cei care le-au semnat, pentru că cu cei care le-au semnat, mitropolitul Serafim se împărtășește cu „frățească dragoste” și bucuros.

Acum nu mai rămâne nimic altceva de făcut decât ca mitropolitul lor să îi pedepsească cu asprime, pentru că … în cunoștință de cauză l-au expus oprobriului public.”

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă 1 – acești neo-ecumeniștii sunt cu mult mai periculoși decât cei pe care îi știm deja, pentru că ei practică o metodă pe care am numi-o… „metoda Creta … la nesfârșit.” (adică încercarea de surpare dinlăuntru a luptei cu erezia). Acum, o spunem cu multă părere de rău și cu compasiune, avem în „peisajul” actual se pare o nouă categorie: cei anatematizați de ei înșiși, care luptă pentru dreapta credință (sic).

 

Nota 2 – în articolul de la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_95.html#more) se spune că chiar și site-ul Fanarul – un site ecumenist 100% – la adresa (http://fanarion.blogspot.ro/2018/03/blog-post_3.html) îi ia în râs pe cei doi preoți „anti-ecumeniști” (de fapt ipocrizia lor), pentru că au anatematizat pe cei de care aparțin și de ale căror învățături (erezii spunem noi – n.n.) nu se îngrădesc. Se adeveresc aici cuvintele Sfântului Vasile cel Mare că din cauza noastră râd ereticii de noi.

Nota 3 – publicăm în traducere și câteva cuvinte trimise pe mail de Gheron Sava Lavriotul, căruia îi mulțumim:

„Toți Sfinții ne învață că trebuie să întrerupem comuniunea bisericească cu ereticii și cu cei care sunt în comuniune cu ei pentru că:

a) erezia este o boală contagioasă înfiorătoare și fără vindecare;

b) comuniunea cu erezia ne face să ne pierdem mântuirea;

c) turma Bisericii trebuie să fie apărată de erezie. Adică, atunci când ereticii sunt izolați prin întreruperea comuniunii bisericești, ei își pierd puterea și influența, numărul lor scade până când în final ei vor fi condamnați în mod sinodal.

Astăzi există unii care se numesc pe ei înșiși anti-ecumeniști, așa cum sunt părinții Teodor Zisis, Matei Vulcănescu, precum și unii episcopi, de genul mitropolitului Serafim de Pireu, care cu toate că numesc ecumenismul panerezie, adică cea mai rea erezie, cu toate că o anatematizează cel puțin pentru a fi văzuți, cu toate că știu ce ne învață Sfinții Părinți și ce trebuie și ei să facă, ei se mărginesc la un război epistolar și la lupte fără jertfă, sunt în comuniune cu cei pe care îi anatematizează!

Și cu toate că i-am văzut anatematizând erezia ecumenismului, cei doi părinți (Anghelos și Matei) nu au înțeles că s-au anatematizat mai întâi de toate pe ei înșiși, pentru că au spus: „Pe eretici și pe cei care sunt în comuniune cu ei, ANATHEMA !(de trei ori)Astfel, în modul acesta părintele Matei l-a anatematizat pe episcopul lui Serafim care este în comuniune cu arhiepiscopul Ieronim al Greciei și s-a anatematizat și pe sine însuși, căci aparține și îl pomenește pe episcopul Serafim! Ce nu pot să înțeleagă acești părinți?

În afară de aceasta, anathema este atributul Sinodului, care o rostește față de ereticii care învață erezia cu capul descoperit (pe față), conform canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol, din vremea Sfântului Fotie cel Mare. Singurul lucru pe care noi trebuie să îl facem este să ne ținem la distanță, prin întreruperea comuniunii noastre cu ei, de ereticii care încă nu au fost condamnați de un sinod; acesta este singurul mod patristic de ferire de întinarea ereziei.

Așadar, pentru că părintele Matei Vulcănescu și cei dimpreună cu el nu pot să facă aceasta, încearcă să se îndreptățească și să apară ca ortodocși, pentru că prin cuvinte sunt împotriva Sinodului din Creta, însă de fapt sunt în comuniune cu cei care îl acceptă.

Cel mai rău lucru este că prin minciuni și calomnii acești părinți denaturează tradiția patristică și ne învață o altă metodă eretică de abordare a ereziei: împreună-mergerea cu aceasta ca iconomie, iar acrivia o numesc extremism. Așadar, toți Sfinții Părinți sunt extremiști și fanatici, pentru că nu au suportat să aibă nici o legătură cu ereticii.

Noi însă preferăm să fim numiți extremiști de către cei care îi hulesc pe Sfinții Părinți și vom urma calea Bisericii lui Hristos. Nădăjduim că va veni momentul în care acești părinți și teologii cu care ei colaborează vor înțelege ce mare tulburare provoacă în rândul oamenilor care vor să stea în fața scaunului de judecată al lui Hristos și să Îi spună cu curaj: Doamne, noi cu toate că suntem păcătoși și vrednici de iad, însă ne-am păstrat credința nefalsificată și întreagă și nu am avut nici o comuniune cu acești eretici și de aceea cerem de la Tine iertarea păcatelor noastre.

Ne rugăm ca toți ortodocșii să fim uniți în fața panereziei ecumenismului și să primim iertarea păcatelor noastre și unirea cu Hristos Cel multdorit. Amin.”

Gheron Sava Lavriotul