Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Mărturii despre Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou

Îmi amintesc încă din copilărie de o icoană frumoasă de la Catedrala din Sibiu, o icoană cu acest Sfânt minunat, despre care țin minte că mama mi-a spus cum îl cheamă. De fiecare dată când o vedeam, simțeam o pace pe care, copilă fiind, nu reușeam să mi-o explic. Părea un Sfânt trist, dar blajin, care a suferit mult – cam aceasta îmi transmitea. Nu pot reda prin cuvinte ce simțeam când priveam icoana, dar acum, la aproape 21 de ani, cred că pot înțelege – urma să am o legătură cu acest Sfânt preaslăvit de Dumnezeu, cu toate că păcatele mele nenumărate nu mă fac vrednică de ajutorul și de ocrotirea sa minunate.

Totul a început undeva prin vara anului 2024, după ce am început să merg la Biserica Sfântului și Întâiului Arhidiacon Ștefan din București, datorită unui prieten cu frică de Dumnezeu. Treceam printr-o perioadă cruntă, iar acest prieten și coleg de facultate m-a readus pe calea dreaptă pe mine, care nu demult, din cauza unor circumstanțe, o dădusem pe Tarot și altele, mă distanțasem total de Dumnezeu – gândindu-mă la toate prin câte am trecut, sunt profund uimită și recunoscătoare că am fost iertată și readusă în sânul Bisericii.

Aici, la Biserica Sfântului Ștefan din Calea Călărași, am cunoscut o doamnă care mi-a spus că la Biserica Sfântului Mina – foarte aproape de cea a Sfântului Ștefan- sunt moaștele Sfântului Mina, care pe mine, personal, m-a ajutat de mii de ori – sunt o fire extrem de împrăștiată și îmi pierd lesne lucrurile, iar Sfântul a auzit de nenumărate ori de la mine rugăciuni să-mi găsească te-miri-ce. La un moment dat doar mă gândeam la el și mă ajuta – plus că unul dintre frații mei poartă numele lui, așa că mă rog adesea Sfântului Mina, căruia îi mulțumesc pentru toate obiectele găsite și grija pe care o poartă fratelui meu mai mic.

Auzind acestea, am plecat chiar în acea zi să mă închin cinstitelor sale moaște- nicio secundă nu-mi trecuse prin minte că biserica ar fi putut să-i găzduiască moaștele, cu toate că îi purta numele. Aici, la biserica sa, am avut parte de mai multe surprize: am găsit un condur de-al Sfântului Spiridon- care mi-a ajutat mai demult familia să-și găsească o casă, iar pe mine, împreună cu Sfânta Filofteia, m-a scăpat de chinurile prin care trecusem în clasa a VIII-a IX-a din cauza unor probleme cu coloana – un condur de-al Sfântului Nectarie, al cărui nume îl poartă un alt frate mai mic de-al meu, o icoană a Sfântului Antonie cel Mare, la care mama mea se roagă adesea, un condur de-al Sfântului Gherasim Kefalonitul- de care auzisem pentru prima dată – și… un condur de-al Sfântului Mare Mucenic Efrem.

Era și o icoană a sa acolo, iar când am văzut-o, țin minte că tare m-am bucurat. Pot spune că Sfântul Ștefan, care m-a ajutat și el în multe și, practic, m-a readus în chip tainic pe calea credinței, m-a trimis la Sfântul Mina care m-a adus la Sfântul Efrem și alți Sfinți cinstiți în familia mea.

În aceeași seară sau poate cu câteva zile după aceea, nu mai rețin exact, mi-am amintit că am o carte cu minunile Sfântului Efrem și de atunci am început să mă rog lui pentru o oarecare pricină – despre care voi povesti poate cu altă ocazie, căci ajutorul său încă lucrează, cu toate că rugăciunea fierbinte a inimii mele n-a fost încă îndeplinită – și am citit despre el cât mai mult. În scurt timp, o prietenă dragă mie mi-a dăruit mai multe icoane, printre care și una cu dragul meu Sfânt Efrem, de care m-am bucurat tare, alături de icoanele cu Sfinții Mina și Nectarie.

Prima istorisire pe care doresc s-o aduc la cunoștință este următoarea: mergeam într-o dimineață la facultate, când m-a lovit deodată o durere insuportabilă în zona intestinelor și mi s-a făcut greață. Nu mai puteam nici să merg. Mă aflam între stația de metrou și cămin, trebuia să traversez strada ca să cobor la metrou. La cămin nu mă puteam întoarce să-mi iau pastile, atât de rău îmi era. M-am oprit în stradă, luptându-mă cu greața și cu durerea – pățesc periodic astfel de episoade în vreme de post sau după stres maxim.

Mi-am apăsat zona dureroasă cu mâna și m-am rugat Sfântului să-mi fie medicament. Cuvintele exacte nu mi le amintesc, nu mai știu de am făcut cruce în jurul acelei zone, dar țin minte că am pornit cu pași mărunți, gândind: Sfinte, o să am încredere în tine și am să pornesc spre facultate în loc să încerc să mă întorc după medicamente, rogu-te, ajută-mi!

N-am avut foarte multă credință, a fost mai mult un fel de test să văd dacă într-adevăr Sfântul ajută grabnic – am citit că durerile de cap și de stomac le alungă lesne. Nu sunt obișnuită ca rugăciunea să-mi fie ascultată repede, dar, nu exagerez, în maxim cinci minute, dacă nu în mult mai puțin, durerea și greața au dispărut, iar restul zilei nu m-a deranjat absolut nimic. Acesta a fost unul dintre semnele vizibile că Sfântul Efrem mă ajută.

Altădată, mă pregăteam să ies din cămin când, din nou, mi s-a făcut extrem de rău- cu o zi în urmă avusesem un atac de panică din cauza stresului, încă nu eram în apele mele pe deplin. M-am dus la baie și eram convinsă că voi vomita, mai ales că icneam, dar m-am rugat frenetic să-mi treacă, mai ales că trebuia să ridic un colet, altfel îl trimiteau înapoi. La cât de rău mi-a fost, am crezut că doar după ce-mi voi goli stomacul voi afla liniște, însă n-a fost așa. Bunul meu Sfânt m-a izbăvit și n-am mai avut nimic. De atunci, de fiecare dată când mă încearcă astfel de probleme, mă rog lui și nu iau medicamente- odată încercam să dorm și nu mi-era foarte bine, l-am rugat să-mi treacă, să nu mă scol să iau pastile și m-a alinat.

O altă întâmplare, de data asta cumva amuzantă, dar și puțin jenantă: în timpul slujbei, într-o duminică, a trebuit să merg până la baie și am rămas încuiată acolo. Cheia din ușă se mai bloca uneori, iar acum nu știu ce i-am făcut, dar n-am mai putut să descui. Mă luase panica, cheia se înțepenise în broască și nu se urnea decât prea puțin. L-am rugat pe Sfânt să-mi descuie, căci eu nu izbuteam. Inițial, nu s-a întâmplat nimic, timp în care panica mea creștea – nu suport să știu că sunt închisă într-un spațiu mic și nici n-avea cine să mă ajute din afară.

Când am rostit încet: Sfinte, ajută-mă, că mă ia cu panica, am rotit cheia și aceasta n-a întâmpinat nicio rezistență și am putut ieși. De atunci, n-am mai avut probleme cu ușa, deși o vreme am evitat s-o mai încui. După ce, într-un final, mi-am făcut iar curaj s-o încui, gândind că, dacă se întâmplă ceva, mă va scoate Sfântul de-acolo, nu s-a mai blocat nicicând.

Sfântul mă mai ajută când am dureri de cap sau de spate, în special dacă mă cuprind în timpul slujbei. Pățesc să mă ia cu dureri destul de nasoale de spate uneori, de nu mă pot concentra la rugăciune- după ce că mintea-mi mai zboară în diferite direcții, îmi mai abate atenția și durerea. De obicei, îl rog pe Sfânt să-mi ajute. Nici nu simt când îmi trece, de multe ori pățesc să-mi dau seama târziu că nu mă mai doare nimic și apoi îi mulțumesc, întârziat și cu rușine că n-am făcut-o mai repede.

Și de insomnii mă mai scapă. Am citit că te ajută să dormi când nu poți închide un ochi și, într-adevăr, dacă văd că nu pot sub nicio formă să adorm, îl rog pe el să mă liniștească și spun în gând o rugăciune către el – rugăciune pe care, de altfel, mi-am făcut obicei s-o fac foarte des în gând ori când trec pe lângă o biserică sau când încerc să dorm. Este scrisă pe spatele micuței mele icoane și am citit-o de atâtea ori, că mi-a rămas în minte: Prin aflarea cinstitelor tale moaște ai veselit sfânta ta mânăstire și ai umplut de bucurie inimile credincioșilor, care câștigând harul tău, strigă: Tu ești adăpostirea noastră și cald apărător, Sfinte Cuvioase Mucenice Efrem. Pentru aceasta izbăvește-ne de necazuri cumplite!

Tare dragă îmi este această rugăciune, mai ales când sunt tristă. Nu o dată am rostit-o când eram tulburată, eventual cu lacrimi în ochi și strângând iconița la piept și am simțit mângâiere, iar în scurt timp Sfântul blând și dulce mi-a arătat că n-am de ce să mă amărăsc – deși încă o fac, pentru că în continuare credința mea este puțină, nu mă consider vrednică să primesc, așa că mă lupt mult cu aceasta.

Într-o altă situație, a trebuit să trimit niște bani prin bancă, dar nu eram sigură că am notat cum trebuie toate detaliile și mi-era teamă că am trimis greșit. L-am rugat pe Sfânt să ajungă suma cu bine, iar peste două zile am primit confirmarea că totul era în regulă.

O altă întâmplare drăguță a fost când nu reușeam să dau de părintele meu duhovnic să mă spovedească. Eram tare necăjită, nu mă mai împărtășisem de ceva vreme, eram tulburată, treceam printr-o perioadă agitată. L-am rugat pe Sfânt să mă ajute să mă spovedesc. Mi-a venit atunci un gând că răspunsul va fi de la prietenul meu care mă adusese înapoi pe calea cea dreaptă. Într-adevăr, două zile mai târziu, când ne-am văzut la facultate și i-am spus ce mă macină, mi-a și dat soluția, iar în acea săptămână m-am spovedit. Chiar dacă nu s-a întâmplat când am vrut eu – râvnisem să mă împărtășesc de Intrarea în Templu a Maicii Domnului – Dumnezeu a rânduit să fie mai bine pentru mine, fapt pentru care Îi mulțumesc și-L slăvesc.

Altădată, când a trebuit să merg la neurolog din cauza faptului că mi se tot făcea rău- îmi tremura mâna stângă în special- m-am rugat Sfântului să mă ia de mână și să vină cu mine la doctor, să fie bine, să nu-mi dea RMN- sunt claustrofobă și nu suport, o singură dată am făcut RMN și nu mai vreau să repet experiența.

În acea seară, am visat că mă închin moaștelor sale de la Mănăstirea Radu Vodă din București, iar a doua zi când am fost la medic, toate au fost în regulă, mi-a spus că e doar de la anxietate și nu mi-a dat de făcut RMN- țin să menționez că se și potriviseră de minune lucrurile, în ideea în care marți mi-a fost rău, iar mama a găsit vineri programare la medicul ei, care este foarte bun – eu tocmai urma să plec acasă, în orașul unde lucra neurologul, de aceea spun că s-au potrivit de minune lucrurile. I-am mulțumit Sfântului și l-am rugat să mă ajute să duc la îndeplinire sfaturile medicului. De atunci, dacă nu de mai dinainte, nu mai rețin exact, l-am rugat pe Sfânt să-mi fie ocrotitor și fac acea rugăciune către el ori de câte ori simt nevoia să-i mulțumesc, să-l rog ceva ori trec pe lângă o biserică.

Recent, am participat la o emisiune unde, dacă răspundeai corect la întrebări, primeai o anumită sumă de bani. I-am făcut o promisiune Maicii Domnului, dacă mă ajută, pe care, din mila lui Dumnezeu, am împlinit-o, dar am luat cu mine și iconițele cu Sfântul Efrem și Sfântul Nectarie- cel din urmă, la sugestia mamei când am întrebat-o cui ar trebui să mă rog pentru a primi ajutor într-o asemenea situație. Înainte de filmări, am făcut fără să fi plănuit dinainte și acatistele Sfântului Efrem, Sfântului Ștefan și Sfintei Filofteia. Am câștigat mai mult decât am sperat, fapt pentru care sunt extrem de recunoscătoare.

Altădată, în timpul slujbei, plângeau mai mulți copilași – prunci, pentru a fi precisă – fie simultan, fie unul după altul. M-am rugat Sfântului să-i liniștească, iar copiii s-au calmat foarte repede. Dacă mă gândeam că a fost o coincidență și mama i-a calmat, imediat începeau din nou să plângă…

Nu în ultimul rând, am aflat că în București este o părticică din sfintele sale moaște la Mănăstirea Radu Vodă, unde am fost să mă închin – după ce l-am rugat să găsesc ușor locația, adesea când plec undeva pentru prima dată, îl rog să mă îndrume și mă ajută de fiecare dată – descoperindu-l totodată și pe Sfântul Nectarie, ale cărui moaște se află acolo. Am aflat aceasta după ce am căutat pe YouTube cum arată locația unde se află moaștele Sfântului Efrem și primul video găsit nu a fost cu Mănăstirea Bunei Vestiri din Nea Makri, ci cu Mănăstirea Radu Vodă…

Multe a făcut Sfântul pentru mine. Uneori mi-e rușine să-l rog anumite lucruri, pentru că am impresia că-l deranjez. Am avut momente de supărare când nu am primit ceea ce l-am rugat atunci când voiam eu, dar Sfinții nu sunt slugile noastre, ar trebui să fim smeriți și recunoscători că se apleacă spre noi. M-a iertat Sfântul de fiecare dată și, deși credința mea este puțină, nu mă lasă de izbeliște.

Îți mulțumesc, Sfinte al meu, și ai grijă de mine, păcătoasa!

Maria Ruxandra,

studentă la Filologie