Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pelerinaj în Sfântul Munte Athos (24 – 29 iulie 2017)

Ziua 1 (luni, 24 iulie) – ora 5 a.m. plecare din București – Sofia, capitala Bulgariei (ne închinăm în catedrala Alexandru Nevsky, biserica rusă cu moaștele Sf. Serafim Sobolev și încă o biserică cu un Sfânt cu moaște întregi, chiar în centru) – Mănăstirea RilaThesalonic (închinare la Sfinții din Thesalonic), cazare la hotelul Pella.

Ziua 2 (marți, 25 iulie) – ora 9.45 intrare în Sf. Munte cu vaporul mare – portul Dafni – urcam la Kareia – Schitul Sf. Andrei – biserica Protaton (icoana Axion estin) – Mănăstirea Marea LavrăSchitul Prodromu (cazare) (este ziua de prăznuire a icoanei Prodromița)

Ziua 3 (miercuri, 26 iulie) – Mănăstirea Iviron – plecare spre Kareia – vizită la Gheron Hariton, Gheron Gavriil – la Panagouda, chilia unde a trăit Sf. Paisie Aghioritul – Schitul Sf. Andrei (cazare) (noaptea slujbă românească la părinții anti-ecumeniști).

Ziua 4 (joi, 27 iulie) – deplasare cu mașina la Mănăstirea Vatopedi, ne închinăm acolo la Brâul Maicii Domnului și ne întoarcem la Kareia. Apoi închiriem un microbuz și mergem la Mănăstirea Simonos Petras, ne închinăm și coborâm cu microbuzul la Dafne – cu vaporul mergem la Mănăstirea Xenofontu – ne închinăm – apoi avem cazare la chilia pr. Nikon (mare teolog și predicator ortodox, aflată lângă Mănăstirea Xenofontu)

Ziua 5 (vineri, 28 iulie) – mergem pe jos până la Mănăstirea Rusikon – apoi cu vaporul până la Mănăstirea Dohiariu (ne închinăm la icoana Grabnic ascultătoarea) – mergem pe jos 5 km până la Mănăstirea Konstamonitu (cazare).

Ziua 6 (sâmbătă, 29 iulie) – mergem pe jos (2 km) până la Mănăstirea Zografu, ne închinăm, apoi ieșim în port (4 km pe jos), cu vaporul mare ieșim la Uranopolis și ne întoarcem acasă. Ajungem la București pe la ora 1 noaptea.

Transportul se face cu un Volkswagen Touran de 7 locuri; vom merge 5 pelerini și șoferul. Ghid și șofer este pr. Ciprian Staicu.

Pentru alte detalii – mail: ciprioan@yahoo.com sau tel. 0740788876 (înainte de a suna dați un sms că doriți detalii despre pelerinaj). Mai sunt 4 locuri disponibile.

Prețul este 325 euro.

Prețul include TOT: transportul, taxele de drum, cazare la hotel, permis de intrare in Athos, vapoare, microbuze.

Maica Domnului să ne binecuvânteze !

Pentru iubitorii de frumos

Rog respectuos pe cei care nu au nevoie – zic ei – de încărcarea bateriilor pentru viața duhovnicească prin astfel de momente de frumos sfânt să nu mă mâhnească cu comentarii, ci doar să nu se uite la astfel de postări.

Acest site va îmbina constant, cu ajutorul lui Dumnezeu, lupta cu bucuria, rugăciunea cu frumosul.

Nu suntem la Termopile, ci suntem în Biserica lui Hristos. Și să nu uităm că marele scriitor și smeritul rugător Doistoievsky spunea: frumosul va mântui lumea. Desigur, pentru el frumosul era și este Hristos.

Cu respect, pr. Ciprian

 

Răspunsul aghioriților ortodocși la comunicatul ecumenist al Chinotitei

Răspuns către Sfânta Chinotită și către stareții celor 19 mănăstiri referitor la anunțul vrednic de lepădat despre sinodul tâlhăresc de la Kolimbari (Creta)
Sfântul Munte Athos, 24 iunie-7 iulie 2017

”Vai de monahii din zilele acelea care vor fi înrobiți de proprietăți și de bogăție, care de dragul păcii vor fi gata să se supună ereticilor. Își vor adormi conștiința lor, zicând: «Noi păstrăm și salvăm mănăstirea și Domnul ne va ierta». Acești nefericiți și orbi nu vor lua deloc în calcul faptul că prin erezie demonii vor intra în mănăstire și apoi nu va mai fi deloc o Sfântă Mănăstire, ci numai ziduri, din care s-a îndepărtat harul…” (Starețul Anatolie de la Optina, 1927)

Am epuizat toate posibilitățile omenești, prin scrisori, omilii și intervenții, de a vă arăta calea greșită a ereziei pe care o urmați voi și conducerile mănăstirilor Sfântului Munte, manipulate de patriarhul Bartolomeu. Am demonstrat în mod incontestabil și pe deplin rolul Fanarului și al celor ce locuiesc în el ca protagoniști ai panereziei ecumeniste a antihristului. Am fost amenințați, constrânși și alungați pentru că ne opunem holerei și morții sufletești a panereziei care este răspândită în turma turma ortodoxă, în conlucrare cu tăcerea vinovată (a ascunderii adevărului în fața turmei – n.trad.).

Acum veniți cu un text kakodox (eretic), să liniștiți poporul credincios și conștiințele voastre că – chipurile – sinodul din Creta este întru totul ortodox și că urmând hotărârile acestuia vă aflați în interiorul Bisericii. Din păcate, în felul acesta, săraci și orbi, târâți Ortodoxia în tenebrele adunărilor secrete ale păgânilor care întotdeauna au urât-o.

Voi sfâșiați Biserica, smintindu-i la culme pe ortodocși. Ați transformat Sfântul Munte, prin ascultarea oarbă și forțată pe care o impuneți, într-o cochilie moartă din care a dispărut mărgăritarul (perla). Nu mai reprezentați tradiția ortodoxă vie a Sfântului Munte, așa cum ați fi datori să fiți, pentru că nu reprezentați părerile și învățăturile mărturiei aghioritice care a fost de-a lungul timpului. Ne-am delimitat de voi, nu vă urmăm și ne pare rău de alunecușul în prăpastia ereziei pe care sunteți. Ca cei ce încuviințați de fapt sinodul tâlhăresc din Creta sunteți în mod conștient și activ tovarăși de drum ai apostaților Fanarului și mergeți pe calea eretică pe care aceștia o trasează, spre distrugerea Bisericii.

Din păcate, ați ajuns să fiți luptători împotriva sfinților, căci faceți opusul față de cele poruncite de sfinți, mai ales de cei aghioriți, devreme ce sunteți de acord cu ereziarhul Bartolomeu Arhondonis, urmându-i întru toate pe apostații din vremea patriarhului latinofron Vekkos, care au slujit cu acesta. Deja vă îndreptați spre trădarea credinței, imitându-i nu pe sfinții mărturisitori, ci pe cei care s-au dovedit a fi prieteni foarte buni ai lui Nestorie, ai lui Vekkos și ai lui Kalekas. De altfel, conform sfinților noștri, păstorul care îi amenință cu exiluri și cu prigoane pe ortodocși, ”nici creștin nu este”, ci este ”prieten al diavolului și diavolii sunt prietenii lui.” (EPE – Elines Pateres tis Ekklisias, adică Părinții Greci ai Bisericii, 10, cap. 5).

Preferați roadele Egiptului și vițelul de aur (Psalmul 105, 20) al ecumenismul. Ați apostaziat de la credință, impunând, prin violență, aceste învățături ale demonilor care ”vorbesc în două feluri” (I Timotei 3, 8), prin care conducătorul vostru, ereticul Bartolomeu, le filosofează în mod mincinos și le spune pretutindeni în lume.

Ați devenit ”imitatori ai lui Iuda”, așa cum îi numește Sfântul Nicodim Aghioritul pe cei care ”de teama oamenilor tăgăduiesc dogmele credinței, canoanele apostolice și sinodale și tradițiile Bisericii.” (în lucrarea Interpretare a cântării a noua).

Ați intrat și oficial în adunarea respingătoare a lui Barsum (acesta a fost conducătorul monahilor sirieni la Sinodul tâlhăresc din anul 449) și a lui Timotei Elurul. Ați devenit imitatori ai monahului Moise, care a trăit cu șapte secole în urmă în Marea Lavră a Sfântului Athanasie și care a semnat documentul de unire de la Ferrara-Florența, recunoscând pe gigantul (monstrul) cu două coarne (conf. Sfântului Nicodim Aghioritul, Pidalion, p. 98, nota 1, Atena, 1886) ca episcop al tuturor creștinilor.

”Cu nimic nu folosește o viață dreaptă dacă sunt denaturate dogmele” (Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 29, p.460-464). Credința demonică este respingătoare pentru Dumnezeu și este înșelare pentru credincioșii pentru care veți da seama în ziua aceea a Judecății. Este vorba despre credincioșii care au așteptat cu nerăbdare să asculte poziția oficială a monahilor din Sfântul Munte despre uneltirile săvârșite în Creta, protestează și strigă cu glas mare pe internet despre atitudinea voastră trădătoare. Imitând pe sutașul cu temere de Dumnezeu din Evanghelie, cel puțin pe aceștia ar trebui să îi băgați în seamă și să nu îi smintiți.

Însă voi ați hotărât să îl imitați pe bogatul cel lipsit de minte din Evanghelie, zicând: ”Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te! Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.” (Luca 12, 19-21) În final, ceea ce vă interesează este să fiți în relații bune cu puternicii pământului, cu masonii, cu antihristul Arhondonis și cu cei împreună cu el.

Cu ajutorul lui Dumnezeu pregătim, ca părinți aghioriți, un răspuns amănunțit pentru a demonstra teologic rătăcirile și alăturarea voastră la panerezia ecumenismului, cu toate că s-ar fi cuvenit să nu ne ocupăm deloc cu cele scrise de voi, care sunt insipide, incolore și fără gust sau, mai corect, cu cele pe care Gontikakis (fost stareț al mănăstirii Iviron, care este mare ecumenist, ca și patriarhul ecumenic Bartolomeu – n.trad.) le-a scris pe socoteala voastră.

Gândiți-vă serios la cuvintele Domnului nostru, acest moment critic al istoriei: ”Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” (Apocalipsă 3, 15-18)

Semnatari:

1. Gheron Sava Lavriotul
2. Gheron Hariton Ieromonahul, Sfânta Chilie a Înălțării Domnului (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
3. Gheorghe Monahul, Coliba Cuviosului Varlaam din Vigla
4. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Haralambie (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
5. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
6. Agathon Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
7. Ilarion Monahul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
8. Paisie Monahul, Schitul Sfintei Mănăstiri Cutlumuș
9. Gheron Alipie, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
10. Epifanie Monahul, Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
11. Avacum Monahul, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
12. Damaschin Răuș Ieromonahul, Sfântul Schit Prodromu
13. Gheron Efrem Monahul, Sfântul Schit Prodromu
14. Nicodim Monahul, Sfântul Schit Prodromu

 

traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian Staicu

Să luăm aminte! Numai pe urmele Sfinților este mântuirea!

Cuviosul Sisoe cel Mare

(6 iulie 429)

 

Cuviosul Sisoe, iubind pe Dumnezeu din tinerețe, a luat asupra sa jugul crucii și a urmat cu osârdie lui Hristos, trăind în sihăstrie, în pustiile Egiptului. Prin smerenie și prin rugăciune viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor, biruind pe vrăjmașii cei nevăzuți, iar petrecerea lui era în pustiul muntelui în care s-a nevoit și Cuviosul Antonie cel Mare, fiind cu adevărat următor al vieții lui Antonie. Pentru smerita lui cugetare a luat atâta dar de la Dumnezeu încât a înviat pe morți, precum este arătat și în Pateric, unde se afla scris așa:

Un oarecare om mirean a mers, pentru binecuvântare, la ava Sisoe, din muntele lui Antonie, având cu sine pe fiul sau, un copil mic. Deci, s-a întâmplat să se îmbolnăvească acel copil pe drum și a murit, dar tatăl lui nu s-a tulburat de aceasta ci, cu credință, s-a dus cu cel mort la stareț. Și, intrând în chilie, la Cuviosul, s-a aruncat la picioarele lui, împreună cu fiul cel mort, pe care l-a pus cu fața în jos, ca și cum ar fi cerut binecuvântare și rugăciune.

Și, făcând starețul rugăciune și binecuvântându-i, a ieșit omul afară, lăsându-și copilul să zacă mort la picioarele starețului. Iar starețul, neștiind despre moartea copilului, ci socotind că sta pentru rugăciune, i-a zis: „Scoală-te. fiule, și du-te de aici”. Și îndată, înviind, mortul s-a sculat și a ieșit, pe urmele părintelui său. Și omul, văzând pe fiul său viu, s-a întors cu el la stareț și, închinându-i-se, i-a mulțumit. Atunci, cunoscând starețul învierea mortului, s-a mâhnit mult, că nu voia să aibă faima de făcător de minuni. Și a poruncit acelui om să nu spună nimănui, până la moartea sa, ceea ce aceasta a făcut.

Pe acest Părinte insuflat de Dumnezeu l-au întrebat frații: „De va cădea vreun frate în vreo greșeală, îi este destul un an de pocăință?” Răspuns-a starețul: „Aspru este cuvântul acesta”. Zis-au frații: „Atunci șase luni se cuvine să se pocăiască cel ce a greșit?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. Și iarăși au zis frații: „Dar patruzeci de zile îi sunt de ajuns pentru pocăință?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. După aceasta a zis: „Cred în milostivirea Iubitorului de oameni că, de se va pocăi omul din tot sufletul, trei zile sunt de ajuns pentru a primi Dumnezeu pocăința lui”.

Alt frate l-a întrebat pe stareț, zicând: „Ce voi face, părinte, că am căzut în păcat?” Starețul a răspuns: „Ridică-te, fiule, și te vei mântui.” Zis-a fratele: „După ridicare iarăși am căzut”. Starețul i-a zis: „Ridică-te iarăși”. Fratele a zis: „Până când va fi căderea și ridicarea mea?” Starețul i-a răspuns: „Până ce te va ajunge și te va găsi sfârșitul, ori în cele bune, ori în cele rele. Până atunci ni se cade să petrecem totdeauna în ridicare din păcate, pentru ca în pocăință să ne ajungă sfârșitul”.

Și, petrecând în pustie șaizeci de ani, Cuviosul Sisoe s-a apropiat de sfârșitul său. Și, când era pe moarte, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: „Iată, ava Antonie a venit”. Și, trecând puțin, iarăși, a zis: „Iată, ceata Proorocilor a venit”. Și iarăși s-a luminat, mai mult, și a zis: „Iată, ceata Apostolilor a venit.” Și îndoit fața lui s-a luminat și vorbea cu cei nevăzuți. Și l-au rugat pe el frații, zicând: „Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?” Și le-a zis lor: „Iată, îngerii au venit ca să mă ia pe mine și mă rog lor să mă lase pe mine puțin ca să mă pocăiesc”.

Și i-au zis lui frații: „Nu-ți este ție de trebuință pocăința”. Răspuns-a starețul: „Cu adevărat, nu mă știu pe mine să fi atins măcar începutul pocăinței”. Și toți frații îl știau pe el că este desăvârșit. Și iarăși mai mult s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: „Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie”. Și zicând acestea, Cuviosul îndată și-a dat duhul său la Domnul. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă.

Cu acest fel de fericit sfârșit și-a încheiat Cuviosul Sisoe vremelnica sa viață, mutându-se la viața cea fără de sfârșit. Și acolo sălășluindu-se împreună cu cetele pe care le-a văzut la sfârșitul său, se îndulcește acum de vederea feței lui Hristos. Acestei îndulciri să ne învrednicim și noi, cu rugăciunile Părintelui nostru Sisoe și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.