Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Carte document patristic – arma cea mai bună în lupta cu panerezia ecumenistă

Notă: această carte, în două volume, este rodul rugăciunii și al studiului părinților aghioriți din ultimii doi ani, care răspunde la toate nelămuririle teologice și combate ideile pripite greșite apărute în lupta cu panerezia ecumenistă.

Ea va fi tradusă în limba română, cu rugăciunile sfințiilor și frățiilor voastre, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Deocamdată ea se află și în original în stadiul de manuscris, după ce a fost corectată și îmbogățită teologic de sinaxa părinților aghioriți ortodocși.

Lucrarea aceasta a fost prezentată părinților ortodocși la sinaxa de la Roman, primindu-se binecuvântarea lor pentru traducerea în limba română.

Cu toții: autor, corectori, traducător, cititori vom avea imens de învățat din ea, de aceea să nu ne pripim în necunoștință de cauză teologică patristică, ci să ne ducem lupta sub stindardul Sfinților Părinți, nu altul.

 

Întinarea prin erezie și Taine invalide sau validitatea-existența Preoției, conform Sinoadelor Ecumenice

de ieromonah Evghenie Aghioritul

traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sf. Gheorghe, 2018

 

Capitole și idei principale

 

Volumul I

(are 182 de pagini, manuscris, format A4)

 

– în loc de prolog: citat din opera lui Vicențiu de Lerini (nu va scrie multe, ci se va mărgini la ce spun izvoarele patristice) și promisiune a autorului de a corecta eventualele greșeli cuprinse în acest studiu; modul abordării: Tradiția patristică este prezentată concis și clar.

– când spunem „note”, ne referim la citate patristice, texte originale ortodoxe.

– p. 1-16: introducere; cuprinde 44 note bibliografice.

– p. 17-25: câteva din notele de mai sus, expuse pe larg.

– La pagina 26 începe Partea I: Întinarea prin erezie…

– p. 27-31: elemente introductive despre Sinodul V Ecumenic; sunt 20 de note bibliografice.

– p. 31 mijloc: analiză a actelor complete ale Sinodului V Ecumenic; începe cu nota 21 și se încheie la p. 36, cu nota bibliografică nr. 30.

– p. 37: Mărturii patristice despre existența întinării prin erezie. Începe cu nota 31 și se termină la p. 51, cu notele 74 și 70A (interpusă).

– p. 52 sus – p. 60: Subiectul comuniunii cu ereticii, conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 75-89. Apoi urmează și concluzii referitoare la subiectul tratat.

– p. 61 sus – p. 71 jos: Tema: Cel care se împărtășește cu cel de neîmpărtășit (eretic) este și el neîmpărtășit (eretic), conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 90-115.

– de la p. 72 la p. 75 sus urmează CONCLUZIA, cu note bibliografice între 116-120, care se încheie cu cuvintele: „acestea le afirmă textele (patristice).”

– autorul adaugă și Concluzii proprii (p. 75-76); la final el spune: „Toți preoții trebuie să aibă o singură credință, cea ortodoxă. Amin. Așa să fie.

– p. 77: titlu – Partea a doua: Validitatea și existența preoției în raport cu erezia. Apoi pagina 78, care este lăsată liberă.

Capitolul I (p. 79): Sinodul III Ecumenic. Începe cu elemente introductive despre acest Sinod, până la p. 81 jos, cu note bibliografice între 1-11.

– pp. 82-91 jos: analiza Actelor Sinodului III Ecumenic; note bibliografice între 12-45. Urmează concluzii, de la p. 91 jos la p. 93 mijloc.

Capitolul 2 (p. 94): Sinodul IV Ecumenic: date introductive despre acest Sinod (pp. 94-97 sus, note bibliografice între 46-55) și analiza Actelor Sinodului IV Ecumenic (pp. 97–106, note bibliografice între 56-76).

Capitolul 3 (p. 107): Sinodul VI Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 107-111, note bibliografice între 77-91) și analiza Actelor Sinodului VI Ecumenic (pp. 112-119, note bibliografice între 92-113).

Capitolul 4 (p. 120): Sinodul IX Ecumenic (din vremea arhipăstoririi Sfântului Grigorie Palama): introducere despre acest Sinod (pp. 120-126 jos, cu note bibliografice între 114-142) și analiza Actelor sau Tomos-urilor Sinodului IX Ecumenic (pp. 127-135, cu note bibliografice între 143-164).

– p. 136 – Concluzie generală.

– p. 137: Partea a treia: Păreri greșite (Paralipomena sau deutero-canonice, de calitate inferioară; se face punct cu punct analizarea lor); p. 138 – pagină lăsată liberă.

Capitolul 1 (Cugetul ortodox adevărat și nu recunoașterea sinodală, nici unirea sau intercommunio cu ereticii și comuniunea cu erezia, ca premisă a întreruperii comuniunii bisericești) – pp. 139-163; note între 1-51.

Capitolul 2 (Cele două extreme și Tainele invalide) – pp. 164-166; note între 52-55.

Ce vrea să spună Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol prin întreruperea pomenirii – p. 166 jos, nota 56.

Cum este înțeleasă întinarea prin erezie și dacă ea există sau nu – pp. 167-172; note între 57-68.

Comentariu al cărții „Cele două extreme” a părintelui Epifanie T. (pp. 173-182; note între 69-77).

 

Sfârșitul volumului I

 

Volumul al II-lea

(de la p. 183 la p. 322, apoi 9 pagini de bibliografie generală)

 

– se continuă seria de idei greșite, care au apărut de curând, făcându-se combaterea lor patristică.

Capitolul 3 (Mergeți și vă împărtășiți de la cei aflați în comuniune cu ereticii, dar în rest sunt ortodocși, noi nu vorbim despre Taine invalide) – combaterea are două pagini: pp. 183-184; notele 78 și 79.

Capitolul 4 (ereticii necondamnați au preoție, pe de o parte, dar Taine invalide, pe de alta) – pp. 185-186; note între 80-87.

Capitolul 5 (Domnul va păzi Biserica Lui; prin urmare noi nu trebuie să facem nimic) – pp. 187-191; note foarte lungi, între 88-92.

Capitolul 6 (După întreruperea pomenirii noi nu mai slujim, spre a nu ne face un altar străin de Ortodoxie și grupare schismatică) – pp. 192-198; note între 93-99.

Capitolul 7 (Distincția dintre dinami și energhia – real și în potență – este valabilă numai pentru probleme canonice, nu și pentru cele dogmatice; ereticul este caterisit în mod automat; Dumnezeu nu așteaptă un sinod care doar face cunoscută caterisirea ereticului…) – pp. 199-201; notele 100 și 101.

Capitolul 8 (Înaintea unui Sinod Ecumenic nu vorbim  nici despre Taine valide, nici invalide și alte două idei trăznite: despre „supra-sinod” și că suntem sub anathema Sinodului II Ecumenic dacă recunoaștem Tainele ereticilor) – pp. 202-206; note între 102-112.

Capitolul 9 (Tainele ereticilor sunt invalide, potrivit acriviei, și valide, potrivit iconomiei, înaintea caterisirii lor; noi acordăm sau nu validitatea lor) – pp. 207-229, este un capitol mare; note între 113-173. La pagina 230 urmează câteva concluzii (3).

Capitolul 10 (Cuvintele pline de respect ale Sfântului Marcu Eugenicul la adresa papei – spuse la începutul Sinodului de la Ferrara, când Sfântul credea că papistașii vor să se pocăiască de ereziile lor, de aceea li s-a adresat frumos, cu respect – n.trad – au fost formale, diplomatice, nu trebuie înțelese ad-literam) – pp. 231-233; note între 174-177.

Capitolul 11 (Stiliștii și Tainele invalide) – pp. 234-250, capitol mare; note între 178-187.

Capitolul 12 (Citate luate de la Sfinții Părinți, care sunt înțelese eronat) – pp. 251-254; note între 188-192.

urmează o intercalare între aceste capitole, dedicată Sinodului VIII Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 255-257, note bibliografice între 193-204) și analiza Proceselor verbale ale Sinodului VIII Ecumenic (pp. 257-262, note bibliografice între 205-220).

– p. 263: Mărturii de la Sfinții Părinți și de la Sinoade ale împărțirii Bisericii celei Una în două turme (adică cea credincioasă, mică, ce rămâne în adevăr și cea mare, bolnavă, căzută în erezie, pe care Biserica încearcă să o recupereze, ca pe oaia cea pierdută – n.trad.) – pp. 263-275; note între 221-240.

Capitolul 13 (Anathema) – pp. 276-286; note între 241-259 plus două pagini de concluzii.

Capitolul 14 (După Sinodul de la Kolimbari – Creta nu mai există Taine valide) – pp. 287-290; note între 260-271, iar nota 268 este la final.

Capitolul 15 (Cuviosul Teodor Studitul și Tainele invalide) – pp. 291-322; note între 272-320, este o parte foarte mare, împărțite pe multe subcapitole.

 

– urmează Bibliografia, care are 9 pagini, adică 135 de cărți sau titluri.

– bibliografia cuprinde izvoare și cărți despre operele Sfinților Părinți, despre Sinoade și sintetizează învățătura Bisericii lui Hristos.

– unele titluri, precum P.G. – Patrologia Graeca, BEPES – Biblioteca operelor Sfinților Părinți greci și ACO – Actele Sinoadelor Ecumenice, deci sunt colecții întregi de texte patristice, sute de volume; sunt folosite și actele complete ale Sinoadelor, editate în trei volume în Athos, în 2008, colecția imensă Rallis-Potlis în 6 volume, a câte 500 de pagini fiecare, cu toate Sfintele Canoane și interpretările tuturor marilor canoniști ai Bisericii etc).

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Actori în drama „Ortodoxia trădată de fiii ei”

Ieromonahul Tihon Bivoleanu, fratele nostru în lupta cu panerezia ecumenistă, ne-a trimis azi două link-uri (la comentarii, pe site):

  1. http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-neou-mitropoliti-manis-xrysostomou-g
  2. http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-episkopou-thespion-symeon

Sunt preluate de pe site-ul amen.gr, un site grecesc de știri, supus întru totul Patriarhiei Ecumenice.

În primul articol este vorba de un eveniment care a avut loc sâmbătă, 10 februarie 2018, la catedrala Buneivestiri din Atena, unde un sobor arhieresc, condus de arhiepiscopul Ieronim al Atenei, a hirotonit pe arhimandritul Hrisostom întru episcop al Mitropoliei de Manis.

În al doilea articol este vorba de același timp de eveniment, care a avut loc astăzi, 11 februarie 2018, la catedrala mitropolitană din Atena, unde un sobor arhieresc, condus de arhiepiscopul Ieronim al Atenei, a hirotonit pe arhimandritul Simeon întru episcop al Mitropoliei de Thespion.

Ceea ce este de remarcat este prezența la ambele evenimente a mitropolitului Serafim de Pireu:

Aici la începutul Liturghiei de sâmbătă, când arhiereii sunt în centrul bisericii, de o parte și de alta a protosului, care a fost Ieronim al Atenei

Aici în stânga candidatului, azi, duminică, chiar înainte de momentul hirotoniei acestuia

Cel care l-a hirotonit pe părintele Hrisostom a fost arhiepiscopul Ieronim (mai jos este chiar momentul înfățișării candidatului înaintea hirotoniei și al depunerii jurămintelor arhierești, în care se vorbește clar despre apărarea și mărturisirea dreptei credințe…)

Același lucru s-a petrecut și azi, duminică, la al doilea eveniment, protos a fost tot arhiepiscopul Ieronim.

Toate acestea vi le-am făcut cunoscute din motivele de mai jos:

A fost prezent, slujind cu ambele ocazii – se vede clar în poze – mitropolitul Serafim de Pireu. A condus slujba ca protos Arhiepiscopul eretic ecumenist al Atenei, Ieronim, semnatar în Creta. Iar fiind protosul, la „Întâi pomenește Doamne…”, arhiepiscopul Ieronim a fost pomenit în cor, cu voce tare, de TOȚI IERARHII PREZENȚI.

Așadar, dacă poate unii mai aveau vreo îndoială până ieri, iată că acum este clar pentru oricine: MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ESTE ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ CU EREZIARHUL ECUMENIST IERONIM. Și îl pomenește oficial, fără vreo reținere, în mod repetat, obișnuit, firesc, ca și cum totul este în regulă.

Ceea ce înseamnă că „cugetul lui ortodox” (atât de trâmbițat de unii preoți ai Mitropoliei de Pireu) a fost întinat de EREZIA ECUMENISTĂ ÎN MOD CLAR ȘI FĂRĂ ECHIVOC !

Cu părere de rău pentru situație, dar cu recunoștință față de Dumnezeu, Care pe toate le vădește la momentul potrivit,

pr. Ciprian Staicu

 

Update:

Acestea sunt titlurile propuse, prezentate în ordinea… sosirii (mulțumim frumos):

1. Cine se joacă cu focul…

2. Crunta realitate

3. Ecumenism… la nivel „înalt”

4. O altă față a ecumenismului

5. Ortodoxie și trădare la nivel înalt

6. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac

7. Cu durere și cu dragoste pentru… ierarhul contemporan (propus de pr. Ciprian)

8. Minciuna are picioare scurte. A plecat din Pireu și s-a oprit la Atena

9. Ecumenism cu cuget…ortodox?!

10. Ajută-i, Doamne, să-și revină

11. Aceeași Mărie, cu alta pălărie

12. Păcat că nu au învățat nimic din greșeala românilor

13. „Iată Eu trimit o încercare căreia nu-i vor putea face față toți cei care n-au iubit adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”

14. Cine se (mai) încadrează azi în formula dumnezeiască, acesta este preot cu adevărat și doar pe acesta îl urmăm.

15. Cum se va pocăi mitropolitul Serafim de Pireu de păcatul pomenirii pseudo-ierarhului Ieronim?

16. Ortodocșii nu pomenesc pseudo-ierarhi

17. Licuricii ecumenismului

18. Actori în drama „Ortodoxia trădată de fiii ei.”

 

Gheron Sava Lavriotul nu este schismatic, nici eretic prezbiterian, ci este fratele nostru, un simplu și sincer athonit ortodox

Trecem din ispită în ispită… Nici nu ne așteptăm la altceva. Când nu vor mai fi ispite, atunci este clar că am rătăcit cărarea.

Gheron Sava a fost acuzat – cu multe valuri, chiar și un tsunami – că afirmă că nu mai sunt arhierei ortodocși în lume. Ce putem răspunde?

Am vorbit acum la telefon cu părintele Sava (nr. lui este 0030 6947 011 111, oricine îl poate suna și să îl întrebe – în greacă sau în engleză – dacă sfinția sa confirmă cele scrise aici) și a subliniat următoarele lucruri (urmează să scrie și un mic text, cu semnătura lui, care va fi făcut public, în acest sens):

1) Afirmația ÎPS Longhin de după sinodul din Creta – „s-au dus arhierei și s-au întors fără har, a plecat Moș Gheorghe și s-a întors Gheorghe… etc” – a fost memorabilă, mulți au fost influențați de ea. Dar ea ce înseamnă? Că cei ce acceptă hotărârile din Creta NU MAI AU HAR, NU MAI SUNT ARHIEREI, lucru care se extinde desigur și la tagma preoțească. Această afirmație are drept consecință faptul că NU MAI EXISTĂ NICI UN EPISCOP ORTODOX. Ba mai este unul: ÎPS Longhin, care predică împotriva ecumenismului. Chiar doi: ÎPS Serafim de Pireu. Sau poate mai mulți…

2) Deci nu părintele Sava afirmă că NU MAI SUNT episcopi ortodocși, ci vlădica Longhin (probabil fără să își dea seama atunci, pe loc, de consecința și gravitatea afirmației de mai sus). Cele spuse de părintele Sava sunt menționate mai jos, iar dovada este filmarea video care este publică. Părintele Sava a reluat cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul – „arătați-mi un singur arhiereu care este ortodox?” Sfântul Maxim nu afirma că a pierit instituția arhieriei, ci voia din tot sufletul ca el – un monah – să fie sub ascultarea unui EPISCOP ORTODOX și se străduia să îl găsească; și această strădanie a durat ani de zile, dar el a rămas cu aceeași NĂDEJDE până la moarte, chiar dacă i-ar fi fost mai simplu să spună: „nu mai aveți har, sunteți niște lepădați, la iad cu voi.” NU A SPUS AȘA CEVA !

3) Părintele Sava dă un exemplu: dacă germanii, de exemplu, ar cuceri, ar ocupa întreaga Românie, aceasta ar însemna un singur lucru, că suntem sub ocupație străină, în nici un caz că ROMÂNIA A DEVENIT GERMANIA. Tot așa, trădătorii Ortodoxiei, arhierei și preoți – nu și-au pierdut preoția, Tainele lor există încă, dar se împărtășesc spre osândă, viața lor nu se sfințește, ci se surpă. Iar lupta noastră este împotriva ereziei, nu a vreunui episcop.

4) Părintele Sava și cu mine ne cerem iertare public de la vlădica Longhin dacă am fost înțeleși greșit, de fapt afirmații nefăcute de noi au ajuns manipulate și trunchiate la urechile Înaltpreasfinției Sale. Îl iubim, îl respectăm, vrem să discutăm toate aceste probleme public cu Înaltpreasfinția Sa și rămânem la poziția că are datoria sfântă în fața lui Hristos să întrerupă pomenirea ereziarhului Kirill, căci numai așa lupta cu erezia ecumenistă este pe baze patristice.

 

Din partea mea (am pus și la comentarii) am scris, înaintea convorbirii cu pr. Sava, acestea (în calitate de traducător al celor spuse de Gheron Sava și greșit interpretate de unii frați):

„Vreau să specific o nuanță foarte importantă: părintele Sava și părinții aghioriți nu afirmă că nu mai este în realitate nici un episcop ortodox, Doamne ferește, nici eu nu aș accepta o asemenea afirmație, ci că încă nu am văzut, nu avem nici o cunoștință de un episcop ortodox care să întrerupă pomenirea mai marilor lui.

Adică, noi, unii preoți, ne-am făcut datoria și ne-am delimitat de erezie; numărul preoților ortodocși care luptă cu ecumenismul este în creștere. Așteptăm cu nădejde și cu o firească și omenească nerăbdare ca să se ridice și arhierei mărturisitori, nu prin vorbe, ci prin fapte.

Întrebarea părintelui Sava a fost, la Roman: unde sunt arhiereii ortodocși care luptă cum se cuvine cu erezia? Încă nu îi vedem. Și părintele Sava a accentuat (a se vedea filmarea): „VREM SĂ ÎI VEDEM !” Așteptăm să îi ridice Dumnezeu la luptă.

Deci vlădica Longhin nu are de ce să se supere pe noi, căci știm că a făcut mult bine în lupta cu erezia, însă patristic vorbind LUPTA ADEVĂRATĂ ÎNCEPE ȘI CONSTĂ ÎN ÎNTRERUPEREA POMENIRII ERETICILOR, scopul ei fiind ÎNTRUNIREA UNUI SINOD – de arhierei, normal – CARE SĂ CONDAMNE EREZIA.

Aceasta este nuanța care face diferența între o concepție de tip presbiterian (acuzația pr. Teodor Zisis) și realitatea mărturisirii noastre, a preoților care vrem să ducem această luptă sub conducerea ierarhilor lui Hristos, căci, sincer, acum ne este foarte greu fără ei, extrem de greu.

Iar dacă lupta va trebui să o ducem fără arhierei, cum a făcut Sfântul Maxim Mărturisitorul (de nevoie, nu din vreo desconsiderare a lor), așa o vom face, fără a ne ridica împotriva instituției arhierești și fără a refuza în vreun fel prezența și lucrarea arhiereului în Biserică, căci o asemenea atitudine ar fi una schismatică. Să nu fie!”

Pr. Ciprian Staicu

Păcatul și izbăvirea prin pocăință

În Triod se spune despre săptămâna care urmează – a brânzei – că este cea curățitoare de dinaintea Postului. Deci nu numai în post ne curățim de patimi, ci tot timpul. În această seară am găsit acest documentar rusesc de mai jos, care se potrivește foarte bine și cu scopurile Asociației care patronează acest site. Le dorim tuturor fraților și surorilor noastre prinși în mrejele ereziei ecumeniste să se îngrădească de ea, având și nădejdea în despătimirea noastră și a lor. Doamne ajută.

Adevărații mărturisitori nu își schimbă mărturia, ci rămân statornici, în Hristos


Părintele Sava m-a rugat să adaug la acest articol că de atunci când a fost filmată această mărturie, atât sfinția sa, cât și ceilalți părinți aghioriți, nu și-au schimbat cu nimic mărturisirea de credință, rămânând în duhul Sfinților Părinți, uniți în cuget cu Gheron Gavriil, spre slava lui Hristos și a Bisericii Lui.

A consemnat

pr. Ciprian

Update

(textul filmulețului de mai sus;

mulțumim fratelui Cosmin pentru osteneală):

 

„Astăzi, 28 august 2017, după calendarul aghiorit (10 septembrie în noul calendar) ne aflăm la Chilia Sf. Hristodul, împreună cu Gheronda Gavriil Aghioritul.

– Gheronda, dacă este binecuvântat, vă rugăm să adresați un cuvânt de întărire către încercatul popor român ortodox din România.

– Popor român, de Dumnezeu iubit, mă rog din toată inima ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi în toată viața aceasta pământească și în veșnicie. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să scrie numele voastre în cartea vieții veșnice, să vă pomenească în Împărăția Sa, și să fiți împreună cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.

– Gheronda, dacă este binecuvântare, am vrea să vă întrebăm în legătură cu cele ce s-au auzit printre frații noștri din România, cum că ar fi o problemă cu Gheron Sava Lavriotul, care, chipurile, ar conduce lucrurile către schismă, trimițând oamenii către grupările vechilor calendariști, și se aude că tocmai sfinția voastră ați fi spus asta (despre Gheron Sava). Ce ne spuneți în legătură cu acest lucru?

– Eu, cu părintele Sava și cu toți părinții aghioriți suntem întru totul în acord pe acestă temă împotriva ecumenismului. Nu am spus niciodată eu că părintele Sava trimite oamenii la grupările zelotiste.

– Gheronda, oare ceea ce predică (Gheron Sava) fraților români este îndrumare către schismă sau este luptă pentru Biserică?

– Este luptă bisericească. Toți suntem uniți, încercând să combatem erezia ecumenismului.

– Așadar, Gheronda, să înțelegem că lupta noastră este doar împotriva ecumenismului, până ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne rugăm să se ajungă la un sinod ecumenic și la condamnarea sinodală a acestuia?

– Da, așa este! Aceasta este dorința noastră! Nu avem nici o neînțelegere cu părintele Sava și nici cu alții dintre părinții aghioriți. Avem comuniune deplină de gândire. Lupta noastră este comună împotriva ecumenismului.

– Gheronda, vă mulțumim mult pentru această lămurire și vă rugăm să încheiați cu o urare pentru frații noștri români aflați în prigoană.

– Îl rugăm pe Dumnezeu să-i binecuvânteze cu răbdare și să ne gândim la ceea ce spune Domnul în fericiri: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor”.

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

Notă: unii deja afirmă că acest filmuleț nu mai este de actualitate. Deocamdată, această mărturie clară și vie nu este combătută de nici o altă mărturie, la fel de clară și de vie, așa că obiecția lor este lipsită de temei.

Eu îl cunosc pe Gheron Gavriil de peste 10 ani și niciodată nu a fost altfel decât un luptător ortodox. Dacă – Doamne ferește – va cădea, lucru posibil fiecăruia dintre noi, aceasta nu invalidează mărturia lui de zeci de ani, așa cum îl cunosc părinții aghioriți.

Însă Maica Domnului îl va ține în slujba Fiului ei, cu rugăciunile noastre ale tuturor, alături de Gheron Sava, Gheron Hariton, părintele Epifanie și de toți ceilalți părinți athoniți mărturisitori, care sunt prigoniți de ereticii ecumeniști athoniți de astăzi. (pr. Ciprian)

Duhul conlucrării inter-ortodoxe în mărturisirea patristică

Preluăm de pe mail, după ce am pus și la rubrica de comentarii:

1. Sârbii au tradus și publicat scrisoarea deschisă a lui Gheron Sava către ÎPS Longhin de Bănceni:

Када со обљутави-како се разводнило исповедништво архиепископа Лонгина

2. „Blagosloviți, dragă Părinte Ciprian-Ioan!
Vă mulțumim pentru articolul sfinției voastre:

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/02/07/raspunsul-lui-gheron-sava-lavriotul-catre-arhiepiscopul-longhin-de-banceni-referitor-la-acuzatiile-pe-care-acesta-le-face-la-adresa-lui/
Astăzi el a apărut și în limba rusă:

http://www.odigitria.by/2018/02/08/otkrytoe-pismo-gerondy-savvy-lavriota-arxiepiskopu-longinu-i-xristoimenitym-lyudyam/

și

http://вестник-верных.рф/mat/svrus/ochishenieoteresei/2067-otkrytoe-pismo-gerondy-savvy-lavriota-arhiepiskopu-longinu-i-hristoimenitym-lyudyam.html

Închinăciuni Părintelui Sava!
Zinaida”

 

Notă: unii care umblă prin țări străine să facă adepți – este și de așteptat să caute părtași la erezia părtășiei la erezie – să ia aminte că Dumnezeu este mai presus de toți. Vor conlucrare panortodoxă, așa cum se laudă ei, fără temei, la tot pasul? Ei nu au așa ceva, căci legea lucrării lor este, deocamdată, calomnia.

Iată cum frații noștri ne cer ei să traducă aceste cuvinte nemăsluite, patristice, adevărate, fără să îi intereseze altceva decât Ortodoxia Sfinților Părinți.

Noi ne bucurăm și îi apreciem pe părinții athoniți pentru jertfa pe care o fac, în timp ce alții îi vor cât mai departe, de preferință deloc. Calea ortodoxă împotriva panereziei ecumeniste de urmat este cea a părinților athoniți, pornită din smerenie, rugăciune și studiu îndelung patristic și concretizată în lucrare misionară lipsită de invective, calomnii și alte manifestări lipsite de demnitate.

Partea cea mai frumoasă este că eu nu o cunosc personal pe doamna Zinaida, nici pe doamna Sanja din Serbia, dar același Duh Sfânt ne unește pe toți, în simplitatea mărturisirii ortodoxe, spre slava lui Hristos și a Bisericii Sale.

 

Gheron Sava Lavriotul (din partea părinților athoniți)

și pr. Ciprian Staicu (din partea redacției)

 

PS – ambele mailuri au venit în această seară, la câteva minute unul după altul, fără ca expeditorii lor să se cunoască sau să știe unul de lucrarea celuilalt. Iată cum ne bucură Dumnezeu, după ce am fost nu numai calomniați ca masoni, ci și acuzați de erezie. Sănătate și mântuire surorii Sanja și doamnei Zinaida.

PS 2: răspunsul meu la acuzațiile de erezie prezbiteriană este acesta (cu tot respectul omenesc față de pr. Teodor Zisis și față de vlădica Longhin):

 

Mărturisire de credință ortodoxă

împotriva ereziei părtășiei la erezie

 

1. Preoții care s-au îngrădit de erezia ecumenistă așteaptă cu nerăbdare ca și ierarhii să se îngrădească de ereziarhii de care acum ascultă și cu care sunt în comuniune (ÎNGRĂDIRE înseamnă un singur lucru, care cuprinde două aspecte esențiale: întreruperea pomenirii numelui lor și încetarea oricărei comuniuni bisericești cu aceștia).

2. Orice arhiereu a cărui pomenire a fost încetată va fi pomenit din nou de îndată ce el însuși se îngrădește de mai-marii lui eretici ecumeniști.

3. Eu, robul lui Dumnezeu, preotul Ciprian, nu am fost căzut în panerezia ecumenistă nici măcar o clipă, întrerupând pomenirea ierarhului meu eparhiot în ziua în care acesta „a luat act” de hotărârile din Creta. În aceeași situație se află și Gheron Sava Lavriotul, care a întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu imediat după Sinodul din Creta. Nici unul, nici celălalt nu suntem și nu vom fi vreodată masoni sau agenții cuiva. Așa că, slavă Domnului, ne-am păstrat curați ca lacrima de erezia ecumenistă. Părintele Teodor Zisis a declarat în scrisoarea de întrerupere a pomenirii mitropolitului Antim al Tesalonicului că dacă l-ar mai pomeni ar continua să fie eretic, ca și el. Deci pr. Teodor a recunoscut că atâta vreme cât l-a pomenit pe mitropolitul Antim, a fost și el eretic, prin actul pomenirii. Apoi s-a îngrădit dar, culmea, mai mult de șase luni, nu a slujit, adică a oprit nu pomenirea, ci LITURGHIA. Asta l-a costat acrivia de care a dat dovadă 40 de ani, ajungând apoi să se îndreptățească, spunând că părtașii la erezie nu sunt eretici. Dar și el, părtaș la erezie după propria declarație scrisă, semnată și depusă la Mitropolia Tesalonicului, a declarat că a fost eretic, pomenind pe eretic.

4. Concluzia: să nu ne ascundem după deget: nu există vreo erezie prezbiterianistă între preoții ortodocși îngrădiți de erezie, însă există clar EREZIA PĂRTĂȘIEI LA EREZIE, ale cărei victime sunt toți cei care o propovăduiesc. Iar dovada că această părtășie este EREZIE este că roadele ei au fost și sunt zero (nimeni nu s-a lepădat de erezie pe această cale), iar erezia ecumenistă înaintează nestingherită.

5. Singura erezie care întrece ecumenismul este PĂRTĂȘIA LA EREZIE ! Din fericire, de ea se pot lepăda promotorii lor ducând lupta ADEVĂRATĂ cu erezia, după modelul clar și unic al Sfinților Părinți.

 

Cu frică de Dumnezeu și întru dragoste de Adevăr,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu