Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ecumenismul = putregai antihristic. Ecumeniști în straie ortodoxe: cei mai feroce lupi și vrăjmași ai turmei Bisericii

Cum cunoşti că ai duhovnic ecumenist?
1. Prin faptul că nu-ţi vorbeşte deloc (sau doar rareori şi vag) de vieţuirea Sfinţilor Bisericii, neîndemnându-te să mergi pe urmele lor, evitând să vorbească despre mântuirea prin pocăinţă, curaj, suferinţă, pătimire, mucenicie, cruce şi moarte pentru credinţa ortodoxă.
2. Nu-ţi pomeneşte nimic despre: apostaţi, eretici, atei, păgâni, hulitori şi lepădaţi de Biserică, anateme date de Sfinţii Părinţi tuturor „confesiunilor”, „cultelor”, „credinţelor” şi „bisericilor” cu tot cu întemeietorii lor ucigaşi de mucenici, astăzi înfrăţiţi cu arhiereii zişi ortodocşi.
3. Prin faptul că nu-ţi arată ce este dreapta-credinţă, cum să aperi dreapta-credinţă; nu-ţi vorbeşte despre duşmanii Bisericii, ci dimpotrivă, biruit de trai bun şi viaţă lungă, spune că totul este „bine şi frumos”, iar Biserica are numai „prieteni”.
4. Când vezi că leagă prietenii cu slujitori şi credincioşi ai altor „culte”, admirându-le „ritualurile”, „pregătirea”, „cultura”, „rigoarea”, „emanciparea” etc., virtuţi omeneşti netrebuincioase ortodocşilor pentru a se mântui, ci proprii ereticilor şi păgânilor.
5. Nu discută niciodată la spovedanie despre ecumenism, ori îl tratează îngăduitor, afirmând că ecumenismul nu poate fi o primejdie adevărată pentru Biserică, ba uneori lăudându-i încântat şi fără ezitări „binefacerile” pacifiste.
Adevărata față a ecumenismului:
Anathema!

Au fost, sunt și vor fi sataniști

Față de unele articole, care analizează viitoarea vizită a ereziarhului Vaticanului în țara noastră, dincolo de toate aburelile ecumeniste, situația este clară, pentru cine are ochi ca să vadă și minte (cu instrucțiuni de folosire, cum bine spunea cineva):

Ieri…

 

Azi…

 

Mâine și mereu…

 

„Important” este că acolo… la vârf, ei … „se iubesc”:

 

Mesajul nostru ortodox, azi de ziua Sfântului Marcu Eugenicul:

De ce vă tot împiedicați de „turma cea mică”, ereticilor? Pentru că ea are Cap pe Hristos! Acolo puzderie de armată de Sfinți și de Îngeri…!

La Florența (1439) au semnat unirea cu Roma toți arhiereii ortodocși. Unul singur, nu. Papa a spus: „Nu am făcut nimic!”

Cu asta veți rămâne, ecumeniștilor: cu NIMIC !

Redacția

Poezia ortodoxă: „E tainic”

E tainic. Cum rostul în lucruri l-ai pus prin Cuvânt
Cum totul în lume-i sincron, ca și când
Întregul în sine și părțile toate-s
Cuprinse în Tine și totul în toate.
E tainic. Șirag de-ntâmplări petrecute cu tâlc,
Răspuns pentru om, pentru noi, ca și când
Făptura-i chemată prin har să rodească
Sămânța cea bună din ea…și să crească.
E tainic. Potriviri misterioase de fapte
Stau înăbușite sub patimi și moarte,
Ce ochiul de tină ni-l ține orbit
Și cugetu-n beznă ni-l ține robit.
E tainic. În toate-ai ascuns o lucrare
Și toate-au un rost, un folos, fiecare.
Dar omul, în cinste fiind, a căzut,
Lucrarea în faptă să pună n-a vrut.
E tainic. Zidit-ai Tu lumea cu dor
Cu grijă și farmec, în sunet, culori
Și omul căzut ai chemat la lumină
Să guste din pâine, să guste din Tine.
Domnul să binecuvânteze și să ferească de tot răul pe autorul acestor versuri!

Cu atenția spre conștiință și cu gândul la veșnicie…

Întru această zi (18 ianuarie), învăţătură despre Împărăţia Cerurilor

Împărăția Cerurilor, pe care o așteaptă cei ce slujesc lui Dumnezeu, este veșnică și fără de moarte. Pentru ea s-au lepădat ei de lumea aceasta și de toate poftirile ei și nu ni se cade noua să le mai pomenim.

Că, iată, le-am lăsat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca să nu iubim cele vremelnice și să pierdem cele veșnice.

Ca nemincinos este cuvântul Celui ce a zis: „Tot cela ce-și va lăsa casa și țarina sau pe tată sau pe mamă sau femeie sau copii sau frați sau surori, însutit va lua, iar în veacul ce va să fie, viața veșnică va moșteni !”

Însă nu este precum unii tâlcuiesc, că acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce în vremea prigonirii au pătimit pentru numele Lui. Căci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toți care pentru numele Lui de răutățile lumii acesteia și de toate poftele ei și de toate averile lepădându-se, despre toți aceștia zice că viața veșnică împreună cu Mucenicii vor moșteni.

Și pe toți cei săraci cu duhul și curați cu inima și pe cei blânzi și pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mântuitorul le zice: „A voastră este Împărăția Cerurilor.”

Căci Mucenicii, numai în puțină vreme nevoindu-se, s-au săvârșit, iar cel din viața călugărească, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face, dând război nu numai împotriva trupului și a sângelui, ci și împotriva stăpâniilor și a puterilor și a domnitorilor întunericului din lume și împotriva, duhurilor vicleșugului, până la suflarea lui cea mai de pe urmă, arma dumnezeiască având și pătimind el se încununează de la Hristos, Cel ce ne ajută și ne desăvârșește pe noi.

A Căruia este slava acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.