Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Numai El ne poate salva

Doamne Iisuse
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul !

Și o frumoasă poezie:

 

FIII LUI DUMNEZEU 

                       de Preot Sorin Croitoru

 

Cât se zbate lumea asta,

Ca de toate să-și adune..

Parcă suntem veverițe

Ce strâng ghinde și alune

 

Și le-ascund adânc în scorburi,

Așteptând sezonul rece,

Ca să stea fără de grijă

Până frigul o să plece!

 

Semănăm cu Azorel,

Ce-și ascunde în grădină

Osul mare de vițel,

Dăruit de gospodină!

 

Cu cine mai semănăm?..

Semănăm cu urșii, care

Toată vara se îngrașă

Pentru lunga hibernare!

 

Iritați, îmi veți răspunde:

„Omul înțelept adună!”,

Dar eu azi v-am pregătit

O-‘ntrebare foarte bună!

 

De-ați vedea pe fiii voștri

Cum la fiecare masă,

Iau din porții jumătate

Și le-ascund apoi prin casă,

 

Să-mi dați chiar acum răspunsul

La această întrebare:

Urmărindu-i voi în taină,

Nu v-ați umple de mirare?..

 

Și dacă i-ați întreba:

„De ce-ascunzi, copile, pâine?”,

Iar copiii v-ar răspunde:

„Fac provizii pentru mâine!”,

 

Nu v-ar întrista răspunsul?

I-ați certa cu supărare:

„Tu gândește-te la joacă,

Las’ că-ți dăm noi de mâncare”!

 

Așa este.. Din păcate,

Noi suntem copiii care

Fac provizii pentru „mâine”,

Din instinct de conservare!

 

Și doar ne-a-‘nvățat de bine

Scumpul nostru Domn Iisus:

„Dumnezeu din cer vi-i Tată

Iubitor”, așa ne-a spus!

 

Dacă Dumnezeu hrănește

Animale fără minte,

Nu-i va sătura pe oameni,

Preaputernicul Părinte?!

 

Dacă El înveșmântează

Buruienile-n culori,

Cu ce haine minunate

Va-‘mbrăca pe-ai Săi feciori?..

 

Nu-i nevoie de provizii

Pentru zile strâmtorate,

Să ne îngrijim de slava

Creatorului a toate!

 

În iubirea Sa de oameni,

L-a trimis pe Fiul Său

Ca să moară-‘n chin de Cruce,

Mântuindu-ne de rău.

 

Creștini ne numim cu toții,

Dar să fim și în trăire,

Golind inima de grijă

Și umplând-o de iubire!

 

Deci vă rog, de-acum încolo

Să lăsați ziua de mâine,

Și să dați la cei flămânzi

Bucățica-‘n plus, de pâine!

               Amin.

 

Conferința de la Brașov a monahilor athoniti (14 octombrie 2016)

Deja au început amenințările la adresa mea, articole pline de minciuni în presa brașoveană habarnistă de teologie ortodoxă, dar aservită panereziei ecumenismului și se pare chiar purtătoare de cuvânt a trădătorilor Ortodoxiei la Adunarea din Creta.

Vizionare plină de folos duhovnicesc ! Să luptăm pentru Ortodoxie până la capăt ! Să rămânem în Biserică, să fim uniți, să nu ne lăsăm manipulați de ecumeniști!

Slavă Domnului pentru toate (pr. Ciprian Staicu)

Răspuns la minciuni publicistice ecumeniste

Azi a apărut în ziarul Buna ziua, Brașov articolul al cărui link îl aveți mai jos:

calugari-minicinos16102016net

http://www.bzb.ro/stire/facaturi-sub-haina-bisericeasca-a103941

Pentru că sunt atacat personal, în virtutea dreptului la replică afirm următoarele:
1. Nu am făcut parte dintre organizatorii conferinței de la Brașov.
2. Cei prezenți nu au fost în majoritate, nici măcar în minoritate enoriașii mei din Sf. Gheorghe.
3. Au fost prezente peste 250 de persoane la conferință, nu 60.
4. Singurii care au plecat a fost ieromonahul turbulent de la început, care după ce a făcut scandal, n-a mai stat la conferință, ci a ieșit; de asemenea, un domn Vasile, corpolent, care m-a amenințat încă dinainte de conferință, făcându-mi și poze.
5. Eu eram în trecere prin Brașov și organizatorii s-au folosit de prezența mea pentru a înlocui la traducere pe părintele Nicodim Prodromitul, de altfel bun cunoscător de greacă,
6. Duhul acestei conferințe a fost unul foarte deschis, calm, patristic, argumentat, singurii nemulțumiți fiind iscoadele ecumeniste.
7. Nu am săvârșit nici o intruziune în Mitropolia Ardealului, nu mi-am adus oamenii la Brașov, dar m-am bucurat să mă întâlnesc cu oameni pe care îi știam doar de la telefon sau de pe mail, dar care duc o lupta demnă și curată împotriva trădării Ortodoxiei din Creta.
8. Pentru că sunt un om cu bun simț, nu voi face plângere legală împotriva conducerii ziarului sus-menționat, că și ei trebuie cumva să își vândă tirajul, chiar dacă aceasta înseamnă lipsă de respect față de oameni și de adevăr. Dumnezeu ne va judeca pe toți, după inima noastră !
9. Concluziile acestei conferințe au fost în mod clar cele de îndemn la unitate, la ferire de schismă, la luptă pentru adevăr dusă în interiorul Bisericii, la neacceptarea panereziei ecumenismului.
10. Știu că vor urma repercusiuni asupra mea; le voi întâmpina cu demnitate, căci nici la susținerea tezei de doctorat (Sibiu, noiembrie 2008) nu am fost lăsat de ÎPS Laurențiu Streza, pe atunci decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu, să îmi susțin cum se cuvine lucrarea la care am trudit 6 ani, așa că după o simplă traducere la o conferință la ce pot să mă aștept? Este o vorbă, a părintelui Milea Mihai de la Buzău: ”În ziua de azi nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.”
Orice s-ar întâmpla, mărturisirea dreptei credințe este o datorie sfântă, de care atârna mântuirea fiecăruia!

Cu respect, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Iubirea de Adevăr, adică de Dumnezeu (Ioan 14, 6) sau slujirea tatălui minciunii, care este satana (Ioan 8, 44)? Ce alegi, ortodoxule?

geron-savvas-lavriotis

Doamne ajută!
Aseară, la conferința de la Brașov a părinților athoniți, a fost minunat. Un ieromonah local a încercat să tulbure în mod agresiv și fanatic începutul conferinței, dar gheronda Sava i-a răspuns cu multă dragoste, fapt pe care acela nu l-a îndurat și … dus a fost (îi dorim să fie cu Dumnezeu mereu, în Adevăr). A mai fost și un nene la vreo 150 kg care a proferat amenințări pe hol, s-a luat tare și de mine, chiar mi-a făcut poze mie, un biet trecător. Îl cheamă Vasile (nu știu dacă este și el … cel Mare sau nu…) Doamne, dă-i sănătate și mântuire în Adevăr !
Conferința a decurs bine, întrebările au fost foarte interesante. Nu s-a văzut nici un duh de schismă, de negare a autorității arhierești, de minciună sau calomnie, ci a fost o cuvântare în duhul Sfinților Părinți. Că mulți ”teologi” ecumeniști au studiat prin Apus, având ca profesori pe eterodocși, este de fapt o premisă din care reiese și o concluzie normală: nu prea știu ce înseamnă duhul Sfinților Părinți. De aceea nu pot pricepe Adevărul.
Constituția României – legea supremă în stat – garantează dreptul la liberă expresie și dreptul la liberă circulație. Așadar ”teologia bâtei” folosită de ecumeniști nu impresionează pe cei care au Duhul lui Hristos în ei și mărturisesc cu smerenie, dar cu fermitate, Adevărul scripturistic și patristic. Nici un Regulament al vreunei instituții – deci nici Regulamentul de organizare și funcționare al BOR nu se poate opune Constituției României, așadar fiecare are dreptul la părere și are, desigur, conform bunului simț, de altfel specific românesc, obligația să asculte părerea celuilalt. Din păcate, ecumeniștii nu vor să ne spună argumentele lor, le ascund în mănușa cu care țin strâns bâta. Pierderea lor, ce să faci!
Și acum îngăduiți-mi să vă spun veștile bune:
1. Părinții athoniți au pregătit și este gata de publicare un text plin de durere și de smerenie, dar și de mărturisire autentică, către Sf. Chinotită, în care spun că au așteptat destul ca aceasta să ia o atitudine referitoare la Sinodul din Creta. Răbdarea are limite, că nu putem să Îl batjocorim pe Dumnezeu prin nepăsare. Deci Athosul este pe poziții. Să nădăjduim că vocea lui va fi unitară și toți părinții vor fi de partea Ortodoxiei, nu a ”vrăjmașilor Fiului Fecioarei”, dintre care cei mai răi sunt ecumeniștii sincretiști.
2. În luna ianuarie 2017 grecii pregătesc o sinaxă panortodoxă, la care vor participa episcopi, clerici, monahi și mireni din toată lumea, pentru a fi anatematizate hotărârile eretice și sincretiste ale Sinodului ecumenist din Creta. Acolo va fi glasul Bisericii, în Duhul Sfânt. Să ne ajute Dumnezeu să mergem! Avem toată binecuvântarea Sfinților Mucenici și a Sfinților Mărturisitori ai Bisericii celei Una, care este Sfânta Ortodoxie.
Mesajul părintelui Sava Lavriotul este clar: lupta trebuie dusă din interiorul Bisericii, nu vom ieși din ea, ne rugăm pentru ierarhii noștri să ia atitudine mărturisitoare împotriva ecumenismului, iar semnatarii din Creta să se dezică – simplu – de semnătura pusă pe documentele sincretiste și eretice de acolo. Suntem pregătiți de orice prigoană, nu pentru tăria noastră, căci suntem neputincioși, ci pentru Puterea care vine de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Amin.

Așa să ne ajute Dumnezeu !

Pr. Ciprian-Ioan Staicu

(umil traducător aflat în trecere

pe la Brașov aseară)

Nu recunoaștem Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 23 (Banatul își înalță glasul său)

ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE MITROPOLIT

Cu adâncă durere, asemenea multor creştini din ţara noastră, venim şi noi cu această scrisoare înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre, spre a ne arăta amărăciunea pricinuită de hotărârile Sinodului din Creta. Considerăm că este mai de folos a ne exprima opinia noastră înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre decât a adopta o atitudine de tăcere, indiferenţă sau neştiinţă, toate acestea fiind păcate în condiţiile date, asemenea necredinţei.

Prin dualitatea anumitor hotărâri de la acest Sinod asistăm din nefericire dacă nu la o schimbare, cel puţin la o scădere a dogmei Unicității și Sobornicității Bisericii Ortodoxe. Sunt de asemenea multe reproşuri la adresa acestui “Sinod”: că a oferit posibilitatea introducerii oficiale a ereziei ecumeniste în doctrina Bisericii. S-a scris deja mult pe seama acestor hotărâri. Nu dorim să cuprindem și să analizam în această scrisoare toate acestea, amintim doar că sunt contestate ca fiind lipsite de autenticitate ortodoxă următoarele texte:
1. Documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”:
Articolul 6 acordă statut bisericesc ereziilor. Articolul 12 sugerează că şi ortodocşii caută restabilirea dreptei credinţe şi unitatea dragostei, ca şi cum le-ar fi pierdut odată cu eterodocşii. Articolul 19 recunoaşte Consiliul Mondial al Bisericilor ca temei doctrinar, prin însuşirea “premiselor eclesiologice” ale Declaraţiei de la Toronto (1950). Articolul 22 acordă puteri depline “sistemului sinodal”, o autoritate infailibilă, în dauna Sfintei Biserici, înțeleasă plenar ca şi comuniune dintre cler şi credincioşi întru Hristos.
2. Regulamentul de organizare al Sinodului este antitradiţional şi antisinodal, pentru că a pus bazele unei noi eclesiologii a primatului. Acest regulament prevede ca documentele Sinodului să fie votate doar de cei 14 capi ai Bisericilor locale.
3. Introducerea practicilor străine Ortodoxiei.Căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu etc.
Sunt anumite asigurări venite din partea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, precum că “nimic din ceea ce este ortodox nu s-a schimbat”. Că sensul cuvântului Biserică (Eclessia), acordat celor din afara dreptei credinţe, are doar conţinut istoric şi nu eclesiologic. De asemenea mai poate fi amintită şi argumentarea unor teologi români că denumirea de” Biserică istorică” aplicată unor confesiuni creştine la Sinoade Ortodoxe anterioare (Enciclica Patriarhilor din 1848, Sinodul din 1484) nu implică şi o conotaţie eretică a formulării, deci nici în situaţia dată.

Asocierea însă cu erezia în acest caz,are după părerea noastră o altă subtilitate interpretativă. Nefiind născută “filozofia ecumenistă” în acele vremuri, n-a fost necesară impunerea unor precauţii în folosirea termenului de Biserică, de la sine “bisericile” din afara celei “Una, Sfantă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” nu erau considerate ca fiind Biserica adevărată.
Conform evaluărilor făcute de renumiţi teologi contemporani, Sinodul din Kolimbari – Creta, prin votarea celui de al şaselea document caracterizat prin “neclaritaţi intenţionate”şi “contradicţii teologice”, “a consolidat instituţional ecumenismul, cea mai mare erezie eclesiologică şi cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Ecumenismul datorită caracterului său sincretist …toceşte conştiinţa dogmatică a pliromei Bisericii si generează confuzie în jurul identităţii credinţei noastre. În mod viclean goleşte integritatea credinţei mântuitoare a Bisericii, cu consecinţe soteriologice grave, susţinând că toate credinţele religioase sunt soteriologic valabile …că toate credinţele eterodoxe şi ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeaşi mântuire.” (Dimitrie Tselenghidis Scurtă evaluare a Sfântului şi Marelui Sinod din Creta)
Ecumenismul prin multiplele sale feţe reprezintă un pericol de neimaginat pentru viitorul Bisericii Ortodoxe. Hotărârile unui Sinod Panortodox trebuiesc făcute fără echivoc sau fisuri dogmatice. Precizarea reprezentanţiilor BOR “- Confesiuni creştine eterodoxe” în loc de ‘’Biserici’’ era termenul cel mai potrivit pentru demnitatea unui Sfânt si Mare Sinod al Ortodoxiei. Din nefericire propunerea a fost retrasă, deschizându-se astfel porţile întunecate ale ereziilor. Efectele se văd deja la scurt timp: botezul ortodocşilor de către catolici şi acceptarea unei formule ortodoxe pentru primatul papal. Totuşi nesemnarea acestor documente cretane de către 33 de arhierei ortodocşi ne mai dă o sperantă în soluţionarea corectă a acestor disoluţii de către toţi ierarhii, într-un viitor cât mai apropiat.

ÎNALTPREASFINŢIA VOASTRĂ

În faţa acestei situaţii dramatice nu putem sta indiferenţi, pentru că aceste hotărâri vizează viaţa noastră de zi cu zi, viaţa preoţilor şi a credincioşilor, viaţa poporului român. Cine poate garanta prezenţa Duhului Sfânt la slujbele noastre dacă am căzut în erezie? Ce se alege de poporul acesta dacă pierde pe aliatul său dintotdeauna, Duhul Sfânt care a ţinut “sufletul în trup şi carnea în oase”a acestui neam în cele două milenii?
Sunt consecinţe prea grave, Înaltpreasfinţia Voastră, ca rezolvarea acestei situaţii să se limiteze doar la organizarea unor conferinţe cu teologi năimiţi să răstălmăcească dogmele sau la anihilarea celor câţiva monahi și preoţi care au rupt tăcerea. Este nevoie mai mult ca oricând de mărturisire şi de curaj, aşa cum au avut Brâncovenii.
Este nevoie pentru Ortodoxia românească să fie salvată de ierarhii ei. Ce este mai uşor a zice ? “da, ecumenismul este erezie” sau “retragem iscălitura noastră până la o nouă decizie”. Vor fi cinstiţi de popor ca unii ce au apărat Ortodoxia şi L-au mărturisit pe Hristos, adevăraţi arhierei ai Bisericii Sale.
Vă conjurăm, Înaltpreasfinţia Voastră, să fiţi şi de această dată, ca în atâtea alte dăţi, alături de popor. Fiţi apărătorul Ortodoxiei şi al neamului românesc, fiţi eroul Banatului pe care îl păstoriți.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU ÎN VECI. AMIN.

PREOT NICOLAE STRIZU – PAROHIA FOENI

(alături de 58 de alți semnatari)

Scrisoarea Nr. 22 – Nu recunosc Adunarea din Creta (”Să nu ne împotrivim adevărului învederat”)

7%ce%b7-%ce%bf%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b9%ce%ba%ce%b7-%cf%83%cf%8d%ce%bd%ce%bf%ce%b4%ce%bf%cf%82Deși s-au spus şi s-au scris multe lucruri despre efectele total dezastruoase ale sinodului din Creta (16-27 iunie 2016) asupra Bisericii Ortodoxe, susţinătorii “roadelor” sinodului cretan continuă să se împotrivească adevărului învederat (evident), zicând răului-bine şi binelui-rău. Tocmai de aceea, ar fi bine să luăm aminte la învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi la canoanele lor, pe baza cărora am scris cele de mai jos.
În primul rând, trebuie să ştim cu toţii că deşi uneori Sfinţii Părinţi numesc ereziile şi schismele “biserici”, ei arată de fiecare dată că ele sunt nu doar îndepărtate, ci rupte, tăiate de la trupul Bisericii Ortodoxe, din cauza învăţăturilor şi dogmelor lor eretice, anatematizate de către Sfinții Părinți. Sfântul Marcu Eugenicul (de care fac mare caz cei care apară sinodul cretan) pleacă de la sinodul de la Ferrara – Florenţa fără să semneze unirea cu catolicii şi îi numește pe aceştia, în mod clar, eretici.

De asemenea, în Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848, deşi se vorbește despre “Biserica Romei”, se scoate în evidenţă de multe ori că ea este eretică. Despre catolici se mai spune că: “nu încetează până astăzi papiştii să atace după obiceiul lor ortodoxia, care le este zilnic mustrare vie înaintea ochilor ca unor apostaţi de la credinţa strămoşească…” (vezi “Canoanele Bisericii Ortodoxe- note şi comentarii “de Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, ediţia a II a, Sibiu, 2005, pagina 596).

Dacă noi toţi am cerceta personal acele scrieri ce le aduc în sprijinul lor împotrivitorii adevărului învederat, nu am mai fi înclinaţi să le dăm crezare celor care apară sinodul cretan și nu am mai crede că aceștia din urmă au dreptate. La sinodul din Creta nu s-a afirmat niciodată că toate celelalte “ biserici” la care s-a făcut referire sunt eretice şi nici că ele s-au rupt (nu doar îndepărtat!) de Biserica Ortodoxă cea Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, aşa cum mărturisim în Crez. Deşi trebuia precizat de mai multe ori lucrul acesta (așa cum s-a făcut la Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, ROCOR, în anul 1983 când s-a dat anatemei ecumenismul!), nu s-a făcut nicio referire la acest aspect în cadrul sinodului din Creta, tocmai pentru că nu s-a dorit să se incrimineze şi să se anatematizeze ecumenismul.

Sfântul Iustin Popovici consideră ecumenismul ca fiind “erezia ereziilor” şi cu el sunt în conglăsuire şi Sfântul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul şi alţi Sfinţi Părinţi. Ca să nu mai spunem că odată cu terminarea sinodului, trebuia să auzim că Biserica Ortodoxă de pretutindeni a ieșit pentru totdeauna din Consiliul Mondial al Bisericilor! De aceea, bine s-a spus de către unii că la sinodul din Creta au avut loc abateri grave de la dreapta credinţă şi că s-a recunoscut oficial ecumenismul drept dogmă.
În al doilea rând, canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (861) spune clar că atunci când un episcop mărturiseşte public o erezie (cum au făcut-o participanţii la sinodul cretan şi cei ce sunt de acord cu ei!), preoţii din eparhia sa au voie să nu-l mai pomenească la slujbele lor pe acest episcop. Prin nepomenirea lui la slujbe, ei nu fac vreo greşeală sau schismă (aşa cum afirmă adevăraţii schismatici ce susţin sinodul cretan), ci aceștia se îngrădesc (se apără) pe ei înşişi şi păstoriţii lor de de împărtăşirea cu episcopul lor cel mincinos și de erezia cu care el este de acord. Prin aceasta, preoţii care nu-l mai pomenesc pe “minciuno-episcop”(episcopul eretic), “se silesc a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri”, cum spune canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol. Să gândim puțin, cum pot fi etichetați în fel și chip tocmai cei care se silesc a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri?
Mai mult decât atât, adevăraţii schismatici, pentru a părea că sunt cât mai întemeiaţi pe canoanele Sfinţilor Părinţi, deși citează unele canoane, nici unul dintre ele nu-i oprește pe preoți de a nu-i pomeni pe episcopii lor care în mod public susțin erezii sau sunt de acord cu ele. Dimpotrivă, canoanele de care fac mare caz ei, se ocupă de alte chestiuni, unele dintre ele privindu-i strict pe episcop, sau chiar infirmă ceea ce vor să susţină ei.

De pildă, în tâlcuirea de la Canonul 31 Apostolic (citat de apărătorii sinodului cretan) se spun următoarele: ”Oricare presbiter [preot] ar defăima pe Episcopul său, şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru bună credinţă, sau întru dreptate adică, fără să-l cunoască pe el că arătat este sau eretic, sau nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini, şi zidind altă biserică, ar Liturghisi într-însa osebit, fără de voia şi socoteala Episcopului său, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească[…] Iar câţi se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi eres, unii ca aceia nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor.“ (vezi “Pidalion”, editura Credinţa Strămoşească, 2007, pag 68- 70). Deci cei ce întrerup pomenirea ierarhului care propovăduiește pe față erezia sau este de acord cu ea se bazează nu doar pe canonul 15 al sinodului I-II din Constantinopol (la care au participat 318 Părinți în frunte cu Sfântul Fotie cel Mare) ci și pe autoritatea unui canon apostolic care la rândul său a fost validat de Sinoadele Ecumenice. Așadar, cred că nimeni nu mai are ce comenta decât dacă vrea să se împotrivească Sfinților Apostoli și unui număr atât de mare de Sfinți Părinti care au luat parte la Sinoadele Ecumenice. Dar repet, dacă noi nu citim Canoanele și scrierile Sfinţilor Părinţi, iată că putem fi manipulaţi cu uşurinţă de către cei care vor să o facă.
Iar dacă ar aduce (ar cita) cineva doi sau trei Sfinți Părinți care au spus altceva decât Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice, acesta trebuie să știe că în cazul acesta primează cei mai mulți Sfinți Părinți dimpreună cu Sfinții Apostoli. În cartea Cuviosului Serafim Rose intitulată “Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, Sfântul Fotie cel Mare arată limpede pentru toți și pentru totdeauna care este concepția ortodoxă în privința unuia sau chiar mai multor Sfinți Părinți care au învățat ceva greșit în scrierile lor. Sfântul Fotie spune clar că în astfel de cazuri, noi trebuie să ne luăm întotdeauna după ceea ce au învățat toți Sfintii Părinți adunați în Sinoade locale sau Ecumenice. Citez din Sfântul Fotie cel Mare: ”Dacă zece sau chiar douăzeci de Părinți au spus aceasta, șase sute și încă mult mai mulți nu au spus-o. Cine oare necinstește pe Părinți? Oare nu aceia care, închizând întreaga evlavie a câtorva Părinți în puține cuvinte și așezându-i împotriva sinoadelor, îi vor mai bine pe aceștia, iar nu cinul cel fără de număr ( al celorlalți Părinți)? Sau cei ce aleg ca apărători ai lor pe Părinții cei mulți? Cine îi necinstește pe Sfinții Augustin, Ieronim și Ambrozie? Oare nu acela ce ii silește să grăiască împotriva celui de obște Stăpân și Învățător? Sau poate acela care, nefăcând nimic de acest fel, dorește ca toți să urmeze hotărârea Stăpânului de obște?[…] Dacă unii(Părinți) au vorbit în chip nedeslușit, sau pentru vreo pricină neștiută nouă s-au abătut chiar de la calea cea dreaptă, dar nu au fost întrebați și nimeni nu i-a îndemnat să afle adevărul, îi primim în rândul Părinților ca și cum nu ar fi spus acel lucru, din pricina dreptății viețuirii lor și alesei lor virtuți și credințe, fără greș în alte privințe. Însă nu urmăm învățătura lor în care se abat de la calea adevărului…” (Ieromonah Serafim Rose- “Scrieri”-“Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, capitolul “Veacul al IX- lea. Sfântul Fotie cel Mare”, editura Sophia 2009, pag.986-987).
În al treilea rând, dacă vrem să ştim cât mai bine cum trebuie să ne purtăm cu susţinătorii şi apărătorii sinodului cretan, fie clerici, fie mireni (laici), pentru a nu greşi în gândirea şi vieţuirea noastră, să-i citim pe Sfinţii Părinţi care ne vorbesc despre aceste lucruri. Dau mai jos câteva citate din scrierile Sfântului Theodor Studitul, iar cine vrea să vadă contextul mai larg în care au fost spuse, le poate găsi în cartea “Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.
“[…] Şi mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtăşirea pe faţă cu ei, dar să-i pomenim [totuşi], printr-o iconomie cuvenită, până la o vreme. Dar când necredinţa eretică a ieşit limpede pe faţă şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în sinodul cel adulter sau care cugetă la fel cu el [cu sinodul adulter] ” – pag. 42. Deși mai sus Sfântul Theodor Studitul se referă la gravitatea căsătoriilor nelegiute și cere să se facă cele spuse în citatul de mai sus, să ne gândim că ele sunt valabile cu atât mai mult în privința ereziei ecumenismului, care după cum bine au zis unii a fost legalizat la sinodul din Creta!
“Dar dacă [preotul ] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] -, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]” – pag. 59-60.
“[…] Sunt unii monahi care par că se ţin de dreapta credinţă şi au răbdat multe prigoniri pentru adevăr, dar care mănâncă împreună cu ereticii şi cu cei ce fac pogorăminte [ereticilor] şi sunt de părere că acest lucru este indiferent şi că de un oarecare părinte li s-a legiuit să păzească [doar] acestea trei: să nu fie binecuvântaţi de eretici, să nu cânte împreună cu mai marii lor şi să se depărteze de împărtăşirea pâinii lor. În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci “Vai !” se rostește asupra celor care au părtășie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau [simplă] relaţie. Aşa încât învăţător străin şi în afara propovăduirii [evanghelice] este cel ce zice acelea, oricine ar fi între oameni.” – pag. 152-153
“ Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie.” – Pag. 159
Pot fi aduse şi mai multe citate şi nu doar de la Sfântul Theodor Studitul ci şi din Sfântul Ioan Gură de Aur, din cartea citată mai sus, însă cine are mai multă râvnă pentru a se mântui, cred că va face tot posibilul să-şi facă rost de ea.
În final, mai dăm un citat de la Sfântul Theodor Studitul, care arată foarte limpede cum trebuie primiţi episcopii semnatari la sinodul cretan, precum şi cei ce sunt de acord cu ei, dacă într-adevăr vor să ne arate în chip sincer şi hotărât că se pocăiesc de toate cele ce au făcut la acest sinod.
“Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului – “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.
Aşadar, să nu ne împotrivim adevărului învederat, ca să nu luăm de la Dumnezeu Cel în Treime slăvit, osândirea celor ce fac aceasta!

Ieromonah Teodor Popovici

Mitropolitul Ieremia de Gortina anatematizează panerezia ecumenismului semnată de trădătorii Ortodoxiei participanți la Adunarea din Creta

gortynos_megalopolews_ieremias1_0_0_0

Circulară duminicală a mitropolitului
Epistola mitropolitului către credincioșii săi

Iubiți creștini ai Sfintei noastre Mitropolii,
Vă urez să fiți sănătoși și să trăiți fericiți. Mă rog ca Preasfânta Stăpână să vă acopere și să vă păzească familia de orice rău. Să fiți ocrotiți de Maica Domnului, bunii mei creștini!
Ca Arhiereu al acestui loc, răspunzător pentru progresul vostru duhovnicesc, doresc să se înfierbânte inima voastră bună de dragostea față de Iisus Hristos. Observ că ne-au biruit diferite probleme, economice și de alte feluri, am fost preocupați de ele și am uitat că cel mai important lucru dintre toate este să Îl iubim pe Dumnezeu și să trăim după Legea Lui cea sfântă.
De aceea vă rog fierbinte, fraților, să ne întoarcem din toată inima la Hristos și la credința noastră ortodoxă. Să spunem astfel în rugăciunea noastră: Hristoase al meu, fă-mă să Te iubesc mai presus de orice! Măicuța Domnului, întărește-mi credința și iubirea față de tine!
Creștinii mei, să aveți acasă Sfânta Evanghelie și să citiți din ea câte puțin în fiecare zi. Ce creștini suntem noi dacă nu am citit Evanghelia măcar o dată? În duminici și la marile sărbători să mergeți la biserică cu toată familia voastră. Dimineața, când vă treziți, spuneți rugăciunea Tatăl nostru și rugați-L pe Hristos să vă ajute în acea zi. Și înainte să adormiți seara să vă rugați iarăși și să Îi mulțumiți lui Hristos pentru ziua care a trecut. Să postiți miercurea și vinerea, așa cum au hotărât Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Să nu lipsească din casa voastră candela și tămâia, pentru că ele sunt mărturii ale unei spiritualități ortodoxe autentice. Și să vă străduiți să fiți împăcați cu toți oameni și să nu faceți nimănui vreun rău, nici să nu acuzați pe cineva de ceva. Căci fiecare dintre noi suntem vinovați de ceva înaintea lui Dumnezeu.
Fraților, așa să trăiți și veți vedea că binecuvântarea lui Dumnezeu va veni în familia voastră și în țara noastră, pe care conducătorii noștri au distrus-o. Acești conducători ai noștri spun cu nerușinare că nu cred în Dumnezeu, iar unii dintre ei chiar iau hotărâri contrare Legii Lui. Și alții au mai spus asemenea lucruri, însă în final au ajuns cenușă și au fost împrăștiați de vânt peste tot!…
Și încă ceva, creștinii mei: sunteți creștini ortodocși, botezați în sfânta cristelniță de un preot ortodox. Deci țineți cu tărie credința voastră ortodoxă, după cum ne-au predat-o Sfinții noștri Părinți, cum au trăit-o binecuvântații noștri bunici aici, în eparhia noastră. Pentru că există o mișcare perfidă satanică, care vrea să amestece credința noastră dreaptă cu alte «crezuri» mincinoase și să ne schimbe credința și să o falsifice.
Mișcarea aceasta se numește ecumenism și nu este pur și simplu o erezie, ci îmbrățișează toate ereziile. Este o «panerezie». Și ecumenismul este instigat și susținut de papa. Totuși răul cel mare, frații mei, este că există și de-ai noștri și mai ales persoane oficiale, purtătoare de rasă clericală, aflate în funcții înalte, care îl îmbrățișează pe papa și îl numesc frate, în sens bisericesc.
Mai mult, de curând și Sinodul din Creta i-a numit oficial pe papistași și pe ceilalți eretici «Biserici», în opoziție cu tot ce a zis Ierarhia Bisericii noastre grecești la ultimul ei Sinod. Însă mă întreb și zic: Dacă și ereticii sunt biserică, atunci la urma urmei care este «Biserica cea UNA, Sfântă și Sobornicească», pe care noi o mărturisim în crezul nostru?
Personal, ca Episcop, pentru această ilegalitate gravă și pentru altele chiar și mai grave, pe care le-au semnalat înțelepți teologi și canoniști, clerici și mireni, am o părere negativă față de Sinodul acesta. Pentru că ereticii nu pot să constituie sau să fie numiți Biserică. Sunt cu desăvârșire neștiutori de teologie cei care spun aceasta.
Însă pe noi nu ne interesează ce spun și ce fac ceilalți, oricare ar fi aceștia, care spun astfel de lucruri neteologice și neortodoxe. Noi oricum, ca Biserică a Gortinei și Megalopolisului, Episcop, cler și popor al lui Dumnezeu, declarăm oficial că noi condamnăm Ecumenismul ca panerezie.
Iar papei nu îi spunem «frate», nici papistașii nu sunt «Biserică» (în înțelesul tainic al cuvântului), ci îi numim «eretici». De asemenea, «anatematizăm» papismul, pentru că noi aici, în Gortina și în Megalopolis, suntem copiii și urmașii Sfântului Cosma Etolianul, care spunea creștinilor: «Pe papa să-l blestemați, el este cauza»!
Vă doresc, creștinii mei, să fiți «la sânul Maicii Domnului», după cum spunea Sfântul Cosma Etolianul. Îmi doresc mult să mă întrebați referitor la subiecte legate de înaintarea voastră duhovnicească și îndeosebi să îmi cereți să vă spovedesc. Pentru că spovedania, în primul rând, este lucrarea Episcopului. Doresc să se curățească sufletul vostru ca să Îl vedeți pe Dumnezeu, căci Hristos ne-a zis: «Cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu» (Matei 5, 8). Același lucru rugați-vă și voi pentru mine! Fie să ne întâlnim toți în raiul cel dulce, în Împărăția cerurilor! Amin.

(sursa: http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.ro/2016/09/blog-post_27.html )

Cu multe urări de bine,
† Ieremia, Mitropolitul de Gortina și Megalopolis

 

traducere din neogreacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu