Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Să luăm aminte! Numai pe urmele Sfinților este mântuirea!

Cuviosul Sisoe cel Mare

(6 iulie 429)

 

Cuviosul Sisoe, iubind pe Dumnezeu din tinerețe, a luat asupra sa jugul crucii și a urmat cu osârdie lui Hristos, trăind în sihăstrie, în pustiile Egiptului. Prin smerenie și prin rugăciune viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor, biruind pe vrăjmașii cei nevăzuți, iar petrecerea lui era în pustiul muntelui în care s-a nevoit și Cuviosul Antonie cel Mare, fiind cu adevărat următor al vieții lui Antonie. Pentru smerita lui cugetare a luat atâta dar de la Dumnezeu încât a înviat pe morți, precum este arătat și în Pateric, unde se afla scris așa:

Un oarecare om mirean a mers, pentru binecuvântare, la ava Sisoe, din muntele lui Antonie, având cu sine pe fiul sau, un copil mic. Deci, s-a întâmplat să se îmbolnăvească acel copil pe drum și a murit, dar tatăl lui nu s-a tulburat de aceasta ci, cu credință, s-a dus cu cel mort la stareț. Și, intrând în chilie, la Cuviosul, s-a aruncat la picioarele lui, împreună cu fiul cel mort, pe care l-a pus cu fața în jos, ca și cum ar fi cerut binecuvântare și rugăciune.

Și, făcând starețul rugăciune și binecuvântându-i, a ieșit omul afară, lăsându-și copilul să zacă mort la picioarele starețului. Iar starețul, neștiind despre moartea copilului, ci socotind că sta pentru rugăciune, i-a zis: „Scoală-te. fiule, și du-te de aici”. Și îndată, înviind, mortul s-a sculat și a ieșit, pe urmele părintelui său. Și omul, văzând pe fiul său viu, s-a întors cu el la stareț și, închinându-i-se, i-a mulțumit. Atunci, cunoscând starețul învierea mortului, s-a mâhnit mult, că nu voia să aibă faima de făcător de minuni. Și a poruncit acelui om să nu spună nimănui, până la moartea sa, ceea ce aceasta a făcut.

Pe acest Părinte insuflat de Dumnezeu l-au întrebat frații: „De va cădea vreun frate în vreo greșeală, îi este destul un an de pocăință?” Răspuns-a starețul: „Aspru este cuvântul acesta”. Zis-au frații: „Atunci șase luni se cuvine să se pocăiască cel ce a greșit?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. Și iarăși au zis frații: „Dar patruzeci de zile îi sunt de ajuns pentru pocăință?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. După aceasta a zis: „Cred în milostivirea Iubitorului de oameni că, de se va pocăi omul din tot sufletul, trei zile sunt de ajuns pentru a primi Dumnezeu pocăința lui”.

Alt frate l-a întrebat pe stareț, zicând: „Ce voi face, părinte, că am căzut în păcat?” Starețul a răspuns: „Ridică-te, fiule, și te vei mântui.” Zis-a fratele: „După ridicare iarăși am căzut”. Starețul i-a zis: „Ridică-te iarăși”. Fratele a zis: „Până când va fi căderea și ridicarea mea?” Starețul i-a răspuns: „Până ce te va ajunge și te va găsi sfârșitul, ori în cele bune, ori în cele rele. Până atunci ni se cade să petrecem totdeauna în ridicare din păcate, pentru ca în pocăință să ne ajungă sfârșitul”.

Și, petrecând în pustie șaizeci de ani, Cuviosul Sisoe s-a apropiat de sfârșitul său. Și, când era pe moarte, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: „Iată, ava Antonie a venit”. Și, trecând puțin, iarăși, a zis: „Iată, ceata Proorocilor a venit”. Și iarăși s-a luminat, mai mult, și a zis: „Iată, ceata Apostolilor a venit.” Și îndoit fața lui s-a luminat și vorbea cu cei nevăzuți. Și l-au rugat pe el frații, zicând: „Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?” Și le-a zis lor: „Iată, îngerii au venit ca să mă ia pe mine și mă rog lor să mă lase pe mine puțin ca să mă pocăiesc”.

Și i-au zis lui frații: „Nu-ți este ție de trebuință pocăința”. Răspuns-a starețul: „Cu adevărat, nu mă știu pe mine să fi atins măcar începutul pocăinței”. Și toți frații îl știau pe el că este desăvârșit. Și iarăși mai mult s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: „Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie”. Și zicând acestea, Cuviosul îndată și-a dat duhul său la Domnul. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă.

Cu acest fel de fericit sfârșit și-a încheiat Cuviosul Sisoe vremelnica sa viață, mutându-se la viața cea fără de sfârșit. Și acolo sălășluindu-se împreună cu cetele pe care le-a văzut la sfârșitul său, se îndulcește acum de vederea feței lui Hristos. Acestei îndulciri să ne învrednicim și noi, cu rugăciunile Părintelui nostru Sisoe și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

 

O rază de nădejde din Athos…

Conform articolului scurt postat la adresa:

https://katanixis.blogspot.ro/2017/07/4.html#more

”Precum rezultă dintr-un reportaj exclusiv al site-ului Katanixis, 4 Sfinte Mănăstiri din Sfântul Munte nu au fost de acord cu textul rușinos și laș al Sfintei Chinotite din 30 iunie 2017 referitor la problema sinodului tâlhăresc din Creta. Vă vom ține la curent referitor la evoluția situației.”

Nu se spune care sunt cele patru Mănăstiri, dar este un amănunt care se va afla curând, cu siguranță.

Maica Domnului nu ne va lăsa pe mâna ereticilor!

 

traducere din greacă de

pr. Ciprian Staicu

Pentru cei tari de … caracter!

Spargeți televizoarele!
articol de Spiridon Zorbalas

Literalmente. Spargeți televizoarele.

Situația a ajuns de nesuportat. Este anormală și chiar foarte periculoasă. Duhul New Age a intrat într-un mod obraznic și demonic în casele noastre, declarându-ne un război subliminal sau subversiv.

Duminica trecută, aflându-mă în casa unor rude, m-am uitat la un canal național de televiziune, la știrile de la prânz – lucru pe care nu obișnuiesc să îl fac, pentru că mă informez ce se întâmplă din alte surse. Ce mi-a trebuit? Iată câteva din subiectele buletinului de știri și gândiți-vă la războiul de care are parte omul contemporan:

1. Căldura mare, subiect care era legat de un reportaj despre plaje, cu arătarea unui număr foarte mare de părți posterioare feminine.
2. Marea paradă a homosexualilor (gay pride) care a avut loc în Spania.
3. Călătoria emoționantă de 2.000 km, pe bicicletă, a unui tată ca să audă cum bate inima fiicei lui în pieptul unui bărbat care o primise prin transplant.
4. Nașterea unei perechi de gemeni ai fotbalistului de talie mondială Ronaldo, cu ajutorul unei mame surogat.
5. Donația de 50.000 de euro a papei Francisc pentru sinistrații în urma cutremurului din insula Lesvos.
6. Căsătoria unui primar al unui oraș din străinătate cu un… crocodil (!)

Concluzii sau mesaje subliminale identificate

1. Concluzia: Costumele de baie femeiești se micșorează tot mai mult. /  Mesajul: Astfel trebuie să ne îmbrăcăm și să apărem în public astăzi, cu îmbrăcăminte cât mai sumară.

2. Concluzia: Bieții homosexuali se luptă pentru egalitate (exact astfel a spus prezentatoarea știrii), acceptare, înțelegere, iubire etc etc. / Mesajul: Homosexualitatea nu este păcat.

3. Concluzia: Din fericire există transplantul de organe și astfel sunt salvați anumiți oameni. / Mesajul: Transplantul este ceva bun (desigur, nimeni nu menționează că nu poți să faci transplant de inimă de la un om mort, adică de fapt este vorba despre ideea: moartea ta este viața mea).

4. Concluzia: Ce frumos să poți să ai copii, chiar și în modul acesta! / Mesajul: Scopul scuză mijloacele.

5. Concluzia: Papa este milostiv, plin de compasiune și ne iubește! / Mesajul: papistașii sunt într-adevăr frații noștri.

6. Concluzia: Poți și tu să te căsătorești cu un animal. / Mesajul: Doar nu crezi că și căsătoria este o taină!

 

Să fiți sănătoși, cu mintea întreagă și cu inima iubind de Hristos!

 

Sursahttp://trelogiannis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_89.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

PS – ca unul care nu mai am televizor de peste 13 ani, slavă lui Dumnezeu, subscriu cu totul la cele de mai sus. Cu mintea întreagă și cu bucurie!

Să ne întărim în credință… În DREAPTA CREDINȚĂ !!!

1. Zis-a Avva: lumea crede că are de ales între viața pe care și-o dorește și poruncile lui Hristos. Ignorând faptul că Viața este numai Hristos… în final ea preferă lașitatea.
Eu îmi trăiesc viața, dar mă înfățișez în fața celorlalți ca și cum aș fi al lui Hristos. Și aceasta este o boală care crește continuu și din ce în ce mai mult în Biserică…

Și păstorii căzuți doresc să le fie acceptată părerea lor, nu Adevărul lui Hristos… Se aude încet un bocet din inimile unor părinți cu rasele sfâșiate, într-o Biserică ce se surpă… (cad din adevăr păstorii ei)….

2. Zis-a Avva: cea mai mare asceză este să te simți bine. Să ai liniște înlăuntrul tău, tihnă în privire, pace a gândurilor. După aceea poți să faci cele mai mari revoluții. Vor avea succes, pentru că nu vor fi rodul urii și al vrăjmășiei, ci potrivire cu ambianța adusă de Cel mai mare revoluționar, Hristos Cel înviat. El a învins moartea printr-o rană în piept, cuie în mâini și a avut drept armă a Lui doar două cuvinte: te iubesc.

3. Zis-a Avva: Dacă vrei să Îi simți prezența lui Dumnezeu, bea un pahar cu apă, un suc, o cafea, un ceai, ceva… și încearcă să simți iubirea pe care El ți-o oferă prin acestea. Învață să Îl asculți și să te sprijini pe El întotdeauna, prin lucrurile Lui, prin creaturile Lui.

Când te trezești, poți să bei o cafea ca să te tonifici. Dar nu uita că Hristos dorește infinit de mult ca să îți dăruiască mintea Lui.

Vezi soarele și te gândești la strălucirea Lui. Miroși o floare și îți închipui care este mireasma Lui. Respiră adânc și înțelege că viața Lui circulă înlăuntrul tău și îți oxigenează corpul, îl umple de viață.

Apoi te vei împărtăși cu Sfântul Lui Trup și Sânge și trupul tău va fi cuprins cu totul de iubirea Lui cea dumnezeiască, ți se va liniști sufletul.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

 

traducere din neogreacă de

pr. Ciprian Staicu

Cu toată dragostea pentru România

Am avut și eu 6 ani de peregrinări (2004-2010). Puteam rămâne în Grecia, puteam să mă mut la San Francisco. Însă am venit din nou acasă, chiar dacă aici m-a așteptat … crucea. Însă, cu binecuvântarea părintelui Justin Pârvu le-om duce pe toate. Să luptăm pentru țara aceasta, lăcaș al sfinților.
Cu toată dragostea pentru toți românii, din țară și din afara ei, pr. Ciprian.

Reacții în lanț la comunicatul Kinotitei despre adunarea din Creta…

Nu există nici un motiv de îngrijorare…
de dr. Fotios Mihail
01 iulie 2017

 

Doctore, spune cu o neliniște vădită mama cea vigilentă, pe copilul meu îl doare continuu stomacul de ieri seară.
Nu vă temeți, răspunde doctorul cu siguranță. Totul va fi bine. Știți că eu sunt profesor universitar. Sunt cel mai mare doctor din întreaga lume, sunt infailibil. Diagnosticele mele nu pot fi puse la îndoială de nimeni. Liniștește-te. Nu există nici un motiv de îngrijorare.
După câteva ore se întoarce mama, însoțită de fiul ei de 12 ani. Doctore, acum copilul a și vomitat. Durerea de stomac nu încetează. Ce problemă are copilul meu?
Doctorul infailibil îl privește pe copil cu aroganță, ca și cum ar sta pe un tron, și răspunde: nu vă neliniștiți. este vorba doar despre o gasto-enterocolită. Cu puțin pilaf, cu puțină fidea și cu o pernă caldă pusă pe stomac totul va fi în regulă. Nu există nici un motiv de îngrijorare.
În după-amiaza aceleiași zile iat-o venind din nou pe mamă cu copilul ei la cabinetul cel mare. Doctore, copilașul meu a făcut și febră. Durerea de stomac s-a acutizat, are continuu senzația de greață, vomită des și nu se simte deloc bine. Spune că i-a amorțit și talpa piciorului drept. Se pare că lucrurile nu stau așa cum ni le-ați descris. Este evident că fiul meu se află în pericol.
Doctorul își iese atunci din fire. Unde s-a mai văzut om care să pună la îndoială diagnosticul pus de el și îndrumările lui terapeutice?
Deci, pentru confirmarea opiniei lui infailibile, el hotărăște să convoace un consiliu al medicilor. Sunt chemați și se adună cei mai cunoscuți doctori din oraș, cei mai vestiți și mai mari specialiști. Ei îl consultă cu multă atenție pe copil. Nu le este greu să pună diagnosticul. Nu le lipsește nici mintea, nici pregătirea științifică.
Ei spun într-un singur glas: situația este foarte gravă. Copilul suferă de peritonită acută din cauza unei apendicite netratate. Dacă nu este operat imediat este în primejdie să își piardă viața. Fără operație nu va rezista. Va trebui neapărat să îi informăm pe părinții lui, spun aceștia.
Însă ce să le spună părinților? Cum îl vor desconsidera pe primul și infailibilul doctor? Cum să pună ei la îndoială diagnosticul lui și tratamentul pe care l-a recomandat? Nu le este așa ușor să se descurce cu el. Poate, ca profesor universitar infailibil, să îi cheme în comisia disciplinară, sub acuzația de pregătire științifică insuficientă, să le ia și autorizațiile de exercitare a profesiei medicale. De așa ceva au ei timp acum?
I-a cuprins o transpirație rece. În față e prăpastia, în spate este torentul de apă. Deci, ce să facă? Să îl arate pe profesorul cel mare și infailibil ca fiind un mincinos sau să fie de acord cu el în toate? Cu alte cuvinte, să îl opereze și să îl salveze pe micuțul bolnav sau să îl trimită pe lumea cealaltă cu diagnosticul fals al unei așa-zise simple gastro-eterocolite, desigur punându-și și semnătura lor pe acest diagnostic fals?
Părinții micuțului bolnav muribund așteaptă cu nerăbdare hotărârea lor. Au ajuns la spital și prietenii familiei. Unii dintre ei chiar își ridică mâinile cu mânie și cu indignare, arătând spre doctorul infailibil și spre colaboratorii lui lași și nehotărâți.
După puțină vreme se ia o hotărâre. Ea este înmânată în scris părinților copilului:
Dragi părinți ai micuțului Gheorghiță, noi, cei mai mari doctori din acest oraș, vă confirmăm cu toată răspunderea că totul va fi bine. Nu există nici un motiv de îngrijorare. Pe toți cei care vă spun că fiul dvs este în pericol, să nu îi credeți. Aceștia vă spun minciuni.
Cine v-a pus și v-a dat voi să fiți judecători ai diagnosticelor și ai tratamentului date de arhicunoscutul nostru profesor universitar? Cine v-a dat vouă dreptul să vă îndoiți de studiile lui îndelungate, de diplomele și de premiile pe care el le-a primit de la cele mai mari facultăți de medicină din Europa și din America?
Diagnosticele domnului profesor rămân întotdeauna stâlp și temelie a științei medicale. Dacă noi ca și oameni ne abatem de la înțelepciunea noastră medicală, atunci înțelepciunea, autoritatea și infailibilitatea profesorului nostru ne readuc pe drumul cel bun. De aceea, orice motiv de teamă este de prisos, ca o dovadă a lipsei de credință față de persoana celui mai mare profesor, mai ales că ne aflăm în cabinetul lui particular.
Să fiți liniștiți în legătură cu sănătatea copilului dvs. Nu există nici un motiv de îngrijorare, devreme ce se află cu noi primul dintre profesori, cel infailibil.

Părinții au citit hotărârea și și-au plecat capetele cu durere și cu deznădejde. Au citit-o și prietenii lor, care au alergat din dragoste și din spirit de compătimire pentru micuțul bolnav. Inimile lor s-au umplut de amărăciune și de durere.

Însă părinții și prietenii nu rămân doar în durere și în disperare. Nervii sufletului lor se întind până la limită. Ei nu sunt nici ignoranți, nici lipsiți de minte și nici neinformați.

 

Sursa – https://katanixis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_86.html

 

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Stareților aghioriți le răspunde Sfântul Athanasie din Paros

Ce ar spune astăzi Sfântul Athanasie din Paros
de arhimandrit Meletios Apostolos Vadrahanis

Sfântul Athanasie din Paros (1721-1813), care a fost recunoscut în mod oficial ca sfânt de către Biserică în anul 1994, a fost împreună cu Makarios Notaras, episcopul Corintului și cu Sfântul Nicodim Aghioritul, cele mai de seamă personalități teologice ale secolului al XVIII-lea și au continuat lucrarea Sfântului Grigorie Palama (din secolul al XIV-lea). Dușmanii lor i-au numit în mod ironic colivazi. Însă de către cercetători distinși, chiar și străini (L. Petit, Le Guillu, Amfilohie Radovici) ei au fost considerați creatorii renașterii isihaste și filocalice din secolul al XVIII-lea (vezi protopresbiter Theodoros Zisis, Operele colivazilor, Tesalonic, 2004, p. 69).

Printre altele, Sfântul Athanasie din Paros a publicat cuvintele arhiepiscopului Macarios Hrisokefalos al Filadelfiei, cărora le-a făcut un cuvânt înainte (ca anonim) și a adăugat la ele și un cuvânt propriu, despre Sfântul Grigorie Palama, care a fost rostit în Tesalonic în Duminica a doua a Postului Mare din anul 1759 sau din 1768 (nu se știe exact, vezi Macarios Hrisokefalos, Cuvinte panegirice, 14, Editura Rigopoulos, Tesalonic, 1989, introducere de arhimandrit Irineu Delidimos). Prin acest cuvânt, care este cuprins între paginile 550-563, el îl laudă pe Sfântul Grigorie Palama, îi lovește ca un trăznet pe papistași și îi acuză și plânge pe ortodocșii filo-uniați (= ecumeniștii de astăzi). Vom prezenta aici numai pagina 560, unde vorbește despre filo-unioniști.

”Ah, frați creștini, acolo am ajuns să nu mai facem diferență între grâu și neghină, între oi și lupi, între lumină și întuneric, între Hristos și Veliar? Ce legătură are lumina cu întunericul, ce înțelegere poate exista între credincioși și eretici, ce legături pot fi între ei? Cât de bună este această stimă pe care o au unii față de vrăjmașii adevărului și ai sfinților noștri?

Unde este acel foc pe care a venit Hristos să îl aducă pe pământ? S-a stins, a dispărut dintr-o dată; unde este acea sabie a lui Hristos, care desparte și pe cei de același sânge și îi îndepărtează pe cei înrudiți între ei și frate se desparte de frate pentru credință? A lipsit, a dispărut cu totul din cuvântul nostru; așadar, pentru aceasta sunt la Roma și răsăritenii, pentru aceasta ei duc tratative cu papistașii, de aceea francii (adică papistașii) devin nași de botez ai bizantinilor; de aceea preoții răsăriteni (ortodocși) nu numai că îi cunună și îi înmormântează pe latini, dar și pe lutherani și calvini.
De aceea se întâmplă atâtea și atâtea altele foarte cunoscute și vrednice de condamnat pentru că nu avem râvnă (zel) pentru credință; iar ei ne blesteamă și noi îi binecuvântăm; ei (papistașii și ceilalți eretici – n.trad.) fără încetare aleargă încolo și încoace și fac planuri, distrug, îi atrag pe frații noștri spre pierzare; iar nouă nu ni se vă permisiunea nici să informăm oile cele cuvântătoare, să le păzim de lupii aceștia ucigători de suflet, ci suntem acuzați ca fiind niște elemente turbulente; ei, ca să nu spun multe, ne numesc suflete pierdute, animae persae, în vreme ce noi, cu harul lui Dumnezeu, stăm neclintiți pe fundamentul mărturisirii apostolice și moștenite de la Sfinții Părinți; iar noi, ca niște nesimțitori ai atâtor lovituri din partea lor, îi considerăm frați; se poate întreba cineva: cum de ei se comportă și gândesc așa despre noi și cum de ne numesc astfel?

Să li se povestească, cine cunoaște, despre fratele nostru creștin (adică ortodox – n.trad.) care a studiat medicina într-un oraș al Italiei, numit Vononia, frate care, pentru că nu a vrut înainte de moarte să se spovedească și să se fie împărtășit de către papistași, l-au aruncat peste zidurile cetății, în locul unde se aruncă stârvurile de animale și l-au mâncat câinii.”

Noi nu vom adăuga nimic la cele de mai sus. Doar ne întrebăm ce ar spune Sfântul Athanasie dacă ar trăi astăzi?

 

Sursa – https://katanixis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_29.html

 

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu