Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Valuri succesive și nesfârșite ale îngrădirii românilor ortodocși de panerezia ecumenistă și de adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)!

COMUNICAT Nr. 2.  din 27.07.2018

         Către,

Preot Iustin Gârleanu (Parohia Sânpetru II – BV), Preot Lică Borșan (Parohia Sânpetru I – BV), Preot Pavel Stoica (Parohia Ariușd – CV), Preot Ciprian Nistor (Capela Sf. Ier. Luca al Crimeei de pe Colina Univerității – BV), Protosinghel Policarp Stoian (Schitul Bran – BV), Preot Marius Ion (Aita Medie – CV), dl. Dan Grăjdeanu (Liderul Frăției Ortodoxe Sf. M. Mc. Gheorghe Purtătorul de Biruință),

Preacucernici Părinți,

Iubiți Consilieri Parohiali și frați întru Hristos,

Vă aduc la cunoștință că a trecut mai mult de o lună de zile de când am dat citire, în prezența  Preotului Paroh Iustin Gârleanu și Consiliului Parohial, primului meu comunicat cu privire la pan-erezia ecumenistă și la întâiului sinod ecumenist ce a avut loc la Creta, în 2016, în care am solicitat inițierea unei serii de cateheze cu credincioșii parohiei pe această temă, în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, 2018.

De asemenea vă aduc la cunoștință că au trecut două luni de zile de când am redeschis subiectul cu Preotul Paroh pe această temă și aproape un an de zile de la prima mea discuție cu el, când am primit ascultarea de a da uitării subiectul, ascultare cu care Dumnezeu mi-a arătat a nu fi de acord.

În tot acest timp am discutat cu fiecare consilier parohial în parte punând la dispoziție câteva materiale scrise, nefiindu-mi îngăduit de către preot a purta o discuție civilizată într-o ședință, și bineînțeles am avut numeroase discuții cu Preotul Iustin Gârleanu, însoțit adesea de către cantorul Radu Ioan.

La ultima discuție în particular cu părintele m-a înștiințat că nu va da curs cererii mele cu privire la informarea credincioșilor. Realizez acum că nu se va întâmpla cum am sperat, și anume o îngrădire de erezie a întregii comunități din care fac parte, ca urmare a unei cateheze ortodoxe, fără știrea (măcar temporară) a pseudo-episcopului chiriarh.

M-am convins de asemenea de faptul că păstorul comunității noastre are cuget ecumenist și nu doar o frică de a acționa ortodox și a învăța drept credința strămoșilor noștri. Pentru că sunt sigur că de aici încolo veți auzi, iubiți frați, vrute și nevrute despre mine, voi prezenta punctual pe ce se bazează această concluzie:

Preotul Iustin susține (asemenea sinodului ecumenist din Creta) că nu este nevoie a se boteza catolicii la intrarea în Ortodoxie, ci că se pot primi și prin mirungere, invocând Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic, Canonul 95 Trulan și ,,faptul” că Sf. Împărat Constantin Cel Mare a fost botezat de un semiarian (adică eretic). Realitatea istorică însă se poate verifica citind „Viața lui Constantin cel Mare, de Eusebiu de Cezareea – istoricul curții imperiale, participant la Sinodul I Ecumenic (se poate găsi documentul format pdf pe internet, vedeți pagina 183 – 184), care arată clar că împăratul, cu o săptămână înainte de a muri a fost botezat de Ortodocși, iar canoanele au sensul explicat clar în Pidalion (nu de mintea noastră) și anume: unii erau primiți prin mirungere (care aveau Botezul Ortodox dinainte de a cădea în erezie) și deci nu se repeta Botezul, ci dădeau mărturie de credință ortodoxă, se lepădau de erezie și erau mirunși spre a nu li se repeta întreita afundare, adică li se activa Botezul.

Tot din aceste canoane înțelegem că cei care nu primiseră în prealabil decât „botezul” ca papistașii de astăzi prin stropire sau printr-o singură afundare erau primiți ca păgânii, primind Botezul Ortodox. Cu alte cuvinte, orice argumente ecumeniste despre iconomii și despre lipsa necesității Botezului Ortodox sunt pur și simplu păreri eretice.

Alt argument prea des folosit de Părintele Iustin a fost că slujbele au rămas ortodoxe, că nu ne împărtășim cu catolicii etc. În primul rând este interzisă simpla rugăciune în comun cu ereticii, mâncarea la aceeași masă cu ei și chiar prietenia, nu mai vorbim de împărtășire împreună cu ei sau despre părtășia la erezie prin pomenirea ereticilor după prefacerea Cinstitelor Daruri, în cadrul Sfintei Liturghii. Cât despre faptul că nu ne împărtășim cu catolicii vă prezint un caz concret chiar în comunitatea noastră.

Cu puțin timp înaintea desemnării Preotului Iustin Gârleanu ca Preot Paroh în Parohia Sânpetru II, pe când slujea în Aita Medie – Covasna a făcut trecerea unui catolic sau unitarian pe nume Nick Schultz (poate indica chiar dl. Nick în care din aceste două erezii a fost ,,botezat” de mic) prin mirungere. Dl Nick Schultz este acum membru activ al Consiliului Parohial Sânpetru I, sub Preotul Lică Borșan, participă la toate treburile administrative, cât și la slujbe și bineînțeles că se împărtășește.

Să nu se înțeleagă că am ceva cu dl. Nick, am tot respectul pentru el și pentru pasul făcut spre Biserica Una Sfântă și Mântuitoare a lui Hristos, dar dacă se înțelege Ortodox punctul tratat anterior se va trage concluzia clară că dl Nick nu a primit Botezul Ortodox; ,,botezul” prin stropire, făcut de un ,,preot” eretic nu este Botez. Prin mirungere se pot primi ereticii doar dacă aceștia au primit Botezul Ortodox înaintea aderării la erezie, fie lepădându-se de Ortodoxie, fie deviind de la calea cea strâmtă prin cugetări eretice.

În cazul domnului Schultz nu se aplică, dl Nick nu a primit niciodată Botezul Ortodox, el trebuie botezat, altfel nu face parte din Trupul Tainic al Lui Hristos, din Biserică și totuși se împărtășește… Pe deasupra, practic, făcând abstracție, dacă se poate spune așa ceva, de faptul că se pomenește un pseudo-episcop eretic la Sfânta Liturghie, toți credincioșii se împărtășesc împreună cu un catolic/ unitarian. Din nou, am toată stima pentru domnul Nick, dar sper că este evidentă incompatibilitatea momentan.

Alt caz la fel de grăitor există în Parohia Sânpetru II sub Preotul Iustin Gârleanu, unde dl Consilier Ion Fiodor, având Botezul Ortodox, fiind într-o căsătorie mixtă (altă născocire eretică) nu se împărtășește cu noi, ci la catolici cu soția… Față de domnul Fiodor am de asemenea un mare respect, dar iată că și el și dl Nick se află într-o mare înșelare datorită părerilor eretice adoptate de Preotul Iustin Gârleanu, iar în cazul domnului Fiodor și a altor preoți.

Închei cu punctul cel mai important și anume pomenirea episcopului căzut în erezie în cadrul Sfintei Liturghii, care este interzisă, conform Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare. Dacă pomenirea s-ar fi făcut măcar din frică de caterisire, recunoscând totuși că adunarea din Creta a fost eretică și că ecumenismul este panerezia secolului XXI, după cum spunea Sfântul Iustin Popovici, cum fac mulți preoți astăzi, ar fi existat o speranță, dar Preotul Iustin Gârleanu aderă întru totul la ecumenism, asemenea pseudo-episcopilor apostați de la Dreapta Credință.

Am fost acuzat de Preotul Iustin că am trădat, că a investit multă încredere în mine, dar a făcut aceasta în stil masonic, fără a spune de la început cu ce preț se plătește această încredere primită, adică cu prețul apostaziei față de Ortodoxie. Noi, turma Lui Hristos, suntem cei a căror încredere a fost trădată până la iad, căci ne-am pus în mâinile voastre, ale preoților și ale episcopilor, buna îndrumare a sufletelor noastre spre mântuire.

Pentru ceilalți preoți destinatari și toți preoții, mesajul meu umil este să nu luați în derâdere problema ecumenismului și a acestui spurcat sinod eretic, păstoriți turma lui Hristos așa cum vă cere Mântuitorul, căci eu sunt doar unul dintre milioanele de acuzatori care vor cere răspuns pentru sufletele rătăcite la iad prin voi.

Nu vă temeți de nimic, Îl aveți pe Hristos cu voi, Îl primiți la fiecare Sfântă Liturghie, vă va da El putere peste toate și nici credincioșii nu vă vor părăsi, când vor vedea că Înaltpreasfințiții ne-au dus pe căi greșite.

Aștept ca liderul Frăției Ortodoxe și al celorlalte Asociații care luptă pentru Biserică și pentru păstrarea suveranității poporului nostru român ortodox și pe toți frații să stea în primul rând nu împotriva dușmanului ateu din afara țării, ci împotriva dușmanului și mai de temut, din interior. Dușmanul vă poate fi propriul duhovnic, cercetați-l, fraților, spune oare același lucru pe care l-au spus toți Sfinții Părinți?

 

Epitrop Parohia Sânpetru II – Sf. Ierarh Nicolae

Arhiepiscopia Sibiului

Marcel-George Dologa

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!

Teologie ortodoxă și viață athonită de mărturisire neîncetată a lui Hristos

A apărut pe net acest link de mai jos, de unde se pot accesa aproape toate înregistrările video din ultimii ani cu Gheron Sava Lavriotul (în număr de 55, dintre care multe sunt și în limba română):

https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/07/blog-post_10.html

Dumnezeu să îl țină sănătos și ortodox !

Redacția

La capătul acestei lumi apostate și… la poarta raiului se află Mănăstirea Platina

Minunea Crucii de la întemeierea mănăstirii din Platina unde a viețuit Părintele Serafim Rose

Plecând de la acest articol minunat de mai sus, mă simt dator să relatez, spre slava lui Dumnezeu, cele trăite personal cu ocazia celor două vizite pe care le-am făcut la mănăstirea Platina, în urmă cu câțiva ani, în 2014 și în 2015.

În octombrie 2014, ne-am dus – Ioana-Alina, soția mea, subsemnatul și familia Miron și Aurica Lungu, gazdele noastre din parohia Învierea Domnului din Hayward, California – împreună la Platina, cu mașina familiei Lungu. Am ajuns în localitatea Platina, avea vreo câteva case pe un deal, o benzinărie și… atât.

Am întrebat de mănăstire și ni s-a indicat un drum forestier care intra în pădure. Ne-am dus cu mașina mai mulți kilometri până când am început să ne facem griji că am greșit drumul. Dar altul nu era. În fine am ajuns la un pâlc de copaci prin care se vedea mănăstirea, mai exact biserica, în stil rusesc, și câteva chilii (de fapt o trapeză și stăreția).

Am fost cazați într-o cameră în pădure. Așa erau chiliile, răspândite prin pădure. Ca să ajungem la ele, am primit niște lanterne (noaptea după slujbă) și ni s-a explicat că trebuie să ne ghidăm ca să ajungem la cazare după niște ținte fosforescente – în diferite culori – care erau lipite de copaci: culoarea albă te ducea spre chilia 1, cea galbenă spre altă chilie, țintele albastre altundeva etc. Ca în Hansel și Grettel, dar în variantă … ortodoxă.

Dimineața am participat din nou la slujbă. Părinții erau minunați. Au cântat Sfinte Dumnezeule în limba română, vrând să ne bucure. Și au reușit. Din plin.

Am revenit după câteva luni în California, cu un șir de conferințe despre Sfinții din închisori.Așa a vrut Dumnezeu.  Am ajuns la Platina din nou, însoțit de un tânăr pe nume Gheorghiță, care locuia lângă San Francisco, fiind rudă a familiei dr. Mindea Ștefan, marele chirurg român.

Am ajuns la Platina chiar de Bunavestire. Părinții s-au bucurat nespus că am venit cu moaștele Sf. Nectarie și ale Sf. Luca al Crimeeii. La masă, starețul a făcut un gest minunat: a sunat clopoțelul, semn că puteau sorbi o gură de vin (fiind dezlegare, cu ocazia praznicului), s-a ridicat și a toastat, spunând: Întru slava Preasfintei Treimi, Dumnezeu nostru. Peste câteva minute a sunat din nou clopoțelul și a mai rostit o urare: Întru cinstirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, al cărei praznic îl săvârșim. A treia urare a fost memorabilă: Întru slava Sfântului Gherman, ocrotitorul mănăstirii noastre, care ne-a făcut cinstea de a ne găzdui în mănăstirea lui. Un stareț fără simțul proprietății, fără aere, ifose etc, ci un om simplu, cu o obște de călugări adevărați.

Platina – pentru mine, care am fost, din mila Domnului, în multe locuri sfinte ale acestei lumi – este cel mai frumos loc de pe pământ.

Era să uit un amănunt… organizatoric: a doua oară când am fost, cu Gheorghiță – am fost cazați la Hilton. Adică? Hilton era o colibă din bârne care avea sobă. Celelalte nu, eram fără… cinci stele.

Simplitate maximă, bucurie a trăirii Ortodoxiei, următori ai Sfântului Ioan Maximovici și ai Cuviosului Serafim Rose, părinții de aici radiau de iubire de pateric și de virtute filocalică. Unul dintre ei, mai rușinos din fire, m-a „pândit” când am plecat – avea niște dioptrii foarte mari la ochelari – și înainte de a mă sui la volanul mașinii cu care venisem – a venit la mine și m-a rugat să îl pomenesc în rugăciuni către Sf. Luca al Crimeeii, pentru că își dorește să mai vadă, doar ca să poată citi cuvintele sfinte și sfințitoare ale Scripturii și ale teologiei patristice. Fain, nu?

Mi-e dor de Platina. Poate o voi mai vedea. În ceruri.

Să ne mântuim toți! În adevărul Sfintei Ortodoxii!

Nu vreau să țin amintirile sfinte numai pentru mine, ci să ne bucurăm toți:

1. Naosul și altarul mănăstirii Platina:

2. Tezaurul de Sfinți ocrotitori, începând cu Sfântul Herman de Alaska, ocrotitorul Mănăstirii Platina:

3. Din veșmintele liturgice purtate de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici:

4. Mormântul de o simplitate absolută al Cuviosului Serafim Rose:

5. De vorbă cu părintele Damaschin, ucenicul Cuviosului Serafim Rose și actual stareț al Mănăstirii Platina:

6. Biserica Mănăstirii Platina:

7. În chilia părintelui Serafim Rose – ai cărei pereți erau făcuți din bârne, provenite de la o mină părăsită din apropiere, iar printre bârne puneai să bagi câte un deget fără probleme, deci iarna era greu de îndurat frigul – era o sobă un pat, o masă și câteva icoane:

8. Conferințe ținute în câteva parohii ortodoxe din California, cu binecuvântarea pr. Justin Pârvu:

9. Recunoștință și îmbrățișare frățească părintelui Octavian, fără de care cele două pelerinaje în America nu ar fi fost posibile:

a consemnat,

pr. Ciprian Staicu

Sfintii Mucenici Epictet si Astion – deși originari din Asia Mică, au fost asumați din dragoste ca fiind ai noștri de către noi, fiii poporului român

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum – 8 iulie 2018