Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Sâsâit… interconfesional

S-a pus în mișcare propaganda primirii în România a înaintemergătorului antihristului. Am primit pe mail acest link (http://mobile.hotnews.ro/stirecom/22909732), de unde aflăm de la cel mai înalt „nivel” eretic papistaș (reamintim că nu există niciun capitol din teologie care să nu fi fost falsificat prin erezii de către papistași, având peste 110 erezii pe care le susțin ex cathedra – n.n.) că se pregătește venirea lui Francesco în România.

Reținem spre comentariu câteva idei:

1. Papa, numit în mod hulitor pentru Ortodoxie – „Sfântul Părinte”, el fiind de fapt opusul Sfinților Părinți (numai când aude de Sfinții Marcu Eugenicul, Fotie cel Mare și Grigorie Palama i se zdruncină crucea întoarsă pe care o are pe spătarul tronului papal), „îşi doreşte şi e foarte hotărât să vină în România.”

Comentariu: Va fi primit de toți ereticii, ca pe o mare „binecuvântare”, care nu că va aduce mânia lui Dumnezeu asupra noastră, ca popor, ci aceasta este mânia Lui!

2. „Vizitele Papei sunt analizate de o comisie care se ocupă de călătoriile lui şi, în funcţie de miză, de aşteptările populaţiei…”

Comentariu: Pentru ei Biserica se poate juca și la… pocher, oricum ei nu au absolut nicio legătură cu ea, nefiind nici creștini, nici botezați, ci doar niște închinători ai satanei.

3. Cei „75-80 de jurnalişti îl însoţesc permanent în toate vizitele…”

Comentariu: Nu mai este ca în Pateric, când îngerii stăteau lângă oameni, acum stau jurnaliștii lângă cel care va transforma România în „buricul pământului”, prin acest buric năvălind asupra acestui neam hoardele de demoni, ca pecetluire a necredinței unui popor apostat, iubitor de avorturi și hulitor de cele sfinte.

4. „…dialogul între catolici şi ortodocşi, o temă la inima papei, un dialog pe care doreşte să-l susţină, să-l revigoreze, să-i dea o nouă dimensiune.”

Comentariu: Această „dimensiune” este unirea în erezie, adică supunerea totală sub talpa iadului, adică a papei, chiar dacă „vicarul lui hristos” (intenționat l-am scris cu literă mică, pentru că hristosul lui nu este decât un idol umanist demonic) va avea un vicar, tot îmbrăcat în alb, la București. Dar cred că deja are… Domnul să îl lumineze, spre pocăință în Hristos!

5. Papa „e în vârstă, nici patriarhul Daniel nu mai e tânăr, deci sunt discuţii care privesc şi detalii. Spre exemplu, ne întrebăm „Acolo sunt scări? Da! Câte scări sunt acolo? 20, 40. Eh, hai să vedem altceva, poate găsim un ascensor, sau o altă locaţie.”

Comentariu: Aceasta este bună și de banc

6. Cea mai interesantă frază este referitoare la rugăciunile în comun și la noi, ortodocșii, care ne-am îngrădit de panerezia ecumenismului. Se pare că papa a auzit mai multe despre noi decât Patriarhia Română. Așadar, „în acest moment, în interiorul Bisericii Ortodoxe sunt anumite situaţii care invită la prudență. După Sinodul din Creta au intervenit nişte fracturi. Au apărut unii „mai catolici decât Papa”, s-au „radicalizat”, anumite parohii, grupuri, comunităţi, faţă de care actualele autorităţi religioase au o atitudine de prudenţă şi de atenţie. Noi înţelegem acest lucru, de aceea mergem „în vârful picioarelor” în această direcţie. Faptul că au renunţat complet la aceste forme de rugăciune comună trebuie analizat într-un anumit context şi nu putem emite judecăţi de valoare. Cred că Papa va da un impuls spre o apropiere faţă de astfel de momente, în care să ne rugăm împreună.”

Comentariu: Mai catolic decât papa este numai Lucifer! Ereticilor, puteți să mergeți și în vârful cozii, că noi nu acceptăm supunerea față de ereziarhul Vaticanului, nici vii, nici morți! Așa de „radicali” suntem, pentru că avem exemplu pe Sfântul Maxim Mărturisitorul și pe Sfântul Iustin Popovici, cel mai mare dogmatist ortodox al secolului al XX-lea! Dar este mare lucru dacă vă împiedicați de noi, cei puțini, dovadă că „vicarul” roman nu face cât Capul Bisericii. Mai mult, papa nici nu face parte din trupul Bisericii, scopul lui fiind doar acela de a pregăti înscăunarea antihristului.

7. Interviul cu prof. Wilhelm Dancă, decanul papistașilor din București se încheie cu cuvintele: „timpul este în favoarea noastră.”

Comentariu: Așa le tremură toate mădularele pentru că veșnicia este împotriva lor… Fac planuri, manipulează, mint, înșeală, dar sâsâitul lor va fi acoperit de glasul mărturisitorilor și va fi pecetluit de judecata lui Hristos!

8. Cineva spune trist, dar adevărat la comentarii: „Troc onest: România dă Occidentului creiere și forță de muncă, iar Occidentul ni-l dă pe papa și al său curcubeu special. De la vatican, din capul mesei!”

Nu uitați, vine papa!

Anathema!

Noi rămânem sub Crucea mărturisirii, după exemplul celui prăznuit astăzi:

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

pr. dr. Ciprian Staicu

Să ne amintim de Petre Ţuţea… Cum gândeau românii de altădată… Şi ce bine gândeau… şi făptuiau ceea ce gândeau…

„Fiecare popor asimilează în cursul istoriei sale valorile spirituale ale fiecărei epoci, împrumutându-le pecetea duhului său. Când un popor imită servil, atunci suportă istoria, iar când asimilează și transformă valori, clădindu-și un univers propriu, în acest caz din urmă face istorie.” (Proiectul de tratat, p. 96, Editura Thetis)

„Popoarele sunt forțe colective colosale, întreguri naționale, și nu sunt o simplă sumă aritmetică de energii individuale. Așa trebuie înțeles rolul personalităților în istorie, o personalitate devine istorică în sânul unui popor când păstrează caracterul de exponent al intereselor lui și când nu se situează în mod arbitrar în afara corpului social al națiunii. Simion Bărnuțiu a făcut  două afirmații care sunt esențiale pentru dezvoltarea României moderne: nu există libertate individuală fără libertate națională și mergeți cu poporul, ca să nu rătăciți.” (Ibidem, p. 97)

„Revenind la spiritul veacului care, într-un fel, determină acțiunile politice interne și externe ale poporului român, ne permitem să afirmăm că acest spirit nu ne poate încorpora prin absorbție, suveranitatea și autonomia noastră spirituală permițându-ne să alegem, să încorporăm și să asimilăm tot ceea ce este universal valabil și, în același timp, compatibil cu firea și cu interesele noastre vitale.” (Ibidem, p. 97)

Sensul istoriei noastre naționale este determinat de veacurile de luptă trăite aci de poporul nostru, din ghinda câtorva legiuni romane dezvoltându-se un stejar viguros în noul climat.” (Ibidem, p. 97)

„Gustav Adolf, regele suedezilor, a definit suveranitatea în acești termeni: între coroana mea și Dumnezeu nu există nimic. Când între coroana mea și Dumnezeu s-a interpus spada cuceritorului, a încetat suveranitatea.” (Ibidem, p. 85)

Dragi români ortodocși, judecați singuri unde ne aflăm în momentul de față și ce este de făcut…

Căci țelul neamului nostru nu este viața, ci ÎNVIEREA!

Pr. Andrei Cojoacă

Părtășia la erezie duce tot la îmbrățișarea ecumenismului

Anul trecut pr. Vasile Iovița s-a ocupat foarte bine de un calendar pentru 2018. Acum a apărut un proiect, care poate fi vizualizat aici.

Link: https://ortodoxinfo.ro/calendar-ortodox-2019/calendar-ortodox-2019-ianuarie/

Și o captură de imagine, în caz că se „evaporă” informația:

Ecumenistul Bartolomeu Anania are ce cauta in calendar.

??????

Nu numai că sunt trecuți mulți dintre cei ce au suferit în închisori – dintre care unii s-au sfințit, alții nu – dar în dorința dobândirii unor donații, lunare dacă se poate, pentru a nu pierde pe niciunul dintre cei ce au diverse evlavii personale, la data de 31 ianuarie este trecut (propus) și mitropolitul Bartolomeu Anania. Într-adevăr, a avut de suferit din partea comuniștilor, dar nimeni nu l-a obligat să îl recunoască pe mortul papă Ioan Paul al II-lea ca episcop și Vaticanul ca biserică.

A se vedea:

Nu și-a retractat această afirmație, ea era pecetea unei concepții proprii despre ecumenism, pe care însă un ortodox o consideră blasfemie.

Dar poate că „iconomia” practicată de cei care slujesc și se roagă cu ecumeniștii (și ajung să îi treacă în calendar) are și rolul de a fi parteneră de ping pong cu canonizări de genul părintelui Arsenie Boca, „liantul” dintre Ortodoxie și papism. Și alte multe vom mai vedea, căci cui îi place compromisul și banul nu are niciun Dumnezeu.

Așadar, să luăm aminte că jurnalismul independent frate cu calomnia de tipul celei promovate de cvasii-agenți secreți administratori (vezi link de mai sus) nu are legătură cu calendarul Bisericii lui Hristos.

Redacția