Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Marea apostazie din Creta și răspunsul Bisericii luptătoare

sf-marcu-evghenicul-la-sinodul-de-la-ferrara-florenta

  A trecut o lună de la marea apostzie a Sinodului tâlhăresc din Creta.
Am ținut să încep acest cuvânt cu această propoziție, cu care mă voi întâlni la Judecată, când mă voi afla în fața Celui trădat în iunie 2016 nu de un Iuda, ci de câteva zeci.
”  Am vrut să mărturisim Ortodoxia, am fost plini de curaj etc etc… iar în final am semnat.” Cam aceeași a fost atmosfera și la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439). De fapt sunt dator să fiu mai explicit: părinții sinodali de atunci au fost amenințați, înfometați, ponegriți, cumpărați, șantajați etc, până când a mai rămas unul singur care nu a semnat trădarea. Și pe acesta îl chema Marcu. Era un biet episcop – în ordinea dipticelor ortodoxe – nu are un mare patriarh, nu era o personalitate iubită de cei lumești, dar era cel mai mare teolog al Ortodoxiei, om al harului și al smereniei cunoscătoare de adevărată teologie, care a demonstrat că papistașii au venit la acel Sinod inclusiv cu lucrări patristice false; era un om cu mintea lui Hristos, om cu COLOANĂ VERTEBRALĂ. Și el a făcut multe încercări de a mărturisi adevărul, de a sta împotriva minciunii, însă în final i-a rămas un singur lucru cu putință de făcut: PENTRU NIMIC ÎN LUME NU A SEMNAT ! Iar bietul papă a spus, la auzul veștii că episcopul Marcu nu a semnat: ”Atunci nu am făcut nimic !”
În Creta nu au semnat noii Marcu ai Ortodoxiei: Amfilohie, Irineu, Athanasie, Ierothei și ceilalți pe care îi știm și pe care îi vom afla. În rest, ”marii teologi, puternicii, întâi-stătătorii” asemenea lui Ana și Caiafa, cei TITRAȚI LA BURSA MASONICĂ C.E.B. (a Consiliului Mondial al Bisericilor, de fapt al ereziilor) au semnat, luându-și osândă. Și nu erau nici amenințați, nici înfometați, nici lipsiți de acoperiș deasupra capului, cum au fost sinodalii de la Florența, de acum 500 de ani. Nu, au stat la hotel de 5 stele o săptămână, au mâncat bine, s-au simțit excelent, ca cei care FAC ISTORIE și au fost ALEȘI să reprezinte Ortodoxia. Singurul neinvitat în Creta a fost DUHUL SFÂNT !
Să le dăm timp de pocăință… Așa se spune acum. Dar arhiereul jură la hirotonie că va apăra și mărturisi dreapta credință până la moarte. În acest domeniu nu există concediu, vacanță sau amânare, ci trebuie să spui lui Hristos tot timpul PREZENT, AL TĂU SUNT, DOAMNE !
De o lună trăiesc cu inima sfâșiată, nu pentru apostazia voită sau inconștientă lor, ci pentru poporul care este împins în prăpastie mai ceva decât porcii din turmele gadarenilor.
Oameni buni, începem să plătim păcatele noastre ale tuturor. Suntem un neam care ne-am ucis viitorul – cu puține excepții, în care viază Hristos – în ultimii 27 de ani, când pe cei mai buni dintre tinerii care astăzi ar fi fost stâlpii Ortodoxiei românești i-am aruncat la gunoiul istoriei prin avorturi.
Nu ne dă Dumnezeu ierarhi mărturisitori pentru că nu ne pasă nouă înșine de mântuirea și de viitorul acestui neam.
Asta a ajuns Biserica Română pentru unii: amenințare, șantaj, injurii, manipulări și alte asemenea. Este atâta ură și dezbinare, iar singurul care se bucură este satana.
Este vremea ca cei care simt și trăiesc ortodox să se unească. Are neamul acesta puterea necesară pentru a se întoarce cu pocăință la Dumnezeu. Ne tot agățăm de viața aceasta și de mirajul ei, uitând că Hristos ne-a promis ceea ce depășește orice putință de a exprima. Iar bucuria cu El va fi veșnică
Capul șarpelui s-a cuibărit în inima celui care a pus la cale toată această batjocură a Ortodoxiei făcută în Creta. Mult au răbdat ortodocșii faptele mârșave ale patriarhului Bartolomeu. Acum a venit vremea ca – înainte de condamnarea lui sinodală ca ereziarh ecumenist – căci va veni și ceasul acela, Hristos conduce istoria, nu trepădușii iadului – repet, a venit vremea să zdrobim capul șarpelui care acum o lună a încetat să mai sâsâie spre poporul ortodox și a început să muște din mădularele Trupului lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă.

Eu, un nimeni în ordinea acestei lumi, îți spun ție, trădătorule Bartolomeu – ANATEMA !

Pope-Francis-and-Ecumenical-Patriarch-Bartholomew-embrace_b2

  Acum câteva zile s-a arătat Sfântul Paisie Aghioritul unui mare teolog grec și i-a spus că trebuie să ne unim cu toții,

CU TOATE FORȚELE ÎMPOTRIVA ACESTUI SINOD DIN CRETA !

sf-paisie-aghioritul-1
Forțele mele sunt mici, dar puterea Celui pe care Îl slujesc și care este Piatra cea din capul unghiului, este DUMNEZEIASCĂ și va nimici cu suflarea Duhului Sfânt toate acțiunile ecumeniștilor trădători.
Citeam în această seară un articol, ultimul apărut în ordine cronologică, al Biroului Mitropoliei de Pireu care se ocupă de combaterea ereziilor: De ce sărbătoresc atât de mult ereticii, mai ales papistașii, faptul că a avut loc Marele Sinod din Creta? Răspunsul autorului grec: ori au devenit papistașii ortodocși (ceea ce nu s-a petrecut), ori acest sinod nu a funcționat ortodox! El a fost, de fapt, o paradă a influenței și a puterii ereticilor asupra ortodocșilor și abolire a învățăturii despre Biserică a Sinoadelor Ecumenice.
Lupta de-abia a început și chiar dacă lucrătorii viei sunt puțini, biruința este și va fi a lui Hristos. Mulți români – mai ales mireni – așteaptă să vadă că în spatele sutanelor noastre de clerici avem nu inimi împietrite de dragostea acestei lumi sau paralizate de amenințările ierarhilor ecumeniști, ci inimi de mărturisitori. Nu pentru că am vrea noi să ne dăm mari, ci pentru că datoria noastră sfântă este a-L sluji pe Iisus Hristos, nu pe noii Lui răstignitori. Să nu lăsăm tăcerea să se aștearnă peste țară, căci astfel o vom transforma din Grădina Maicii Donmului, cum ne place să o numim, într-un Babilon lipsit de har.
Astăzi se vrea impunerea cu forța a tăcerii de mormânt, iar cei care vor tăcea vor fi oricum sacrificați de trădătorii ecumeniști în final, tocmai pentru a-și acoperi urmele fărădelegii lor. Să credem în ceea ce au crezut strămoșii noștri. România este atacată azi nu de strigătul care se aude în Occident: Mare este Allah, urmat de crime și de explozii, ci de șoapta șerpească: Ecumenismul este adevăr, urmat de amăgirea poporului ortodox.
Sfântul Pantelimon și Sfânta Paraschevi să ne dea curaj, respectiv să ne lumineze ochii duhovnicești, trezindu-ne la adevărata mărturisire a lui Hristos.
Doamne ajută !

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Sf. Gheorghe, 28 iulie 2016



21 Responses to Marea apostazie din Creta și răspunsul Bisericii luptătoare

  1. Gabriel (nascut in Sf. Gheorghe) says:

    Domnul sa va tina in acest curaj nebun, dar firesc, sa ne insufletiti pe noi mirenii si sa dati exemplu si pentru alti preoti.
    ANATEMA ECUMENISTILOR! AFARA DIN BISERICA!

  2. Sânziana says:

    Parinte sunt intru totul de partea dumneavoastra. Nu am nicio indoiala ca acest sinod a fost eretic. Este nevoie de unitate. Este timpul ca duhovnicii mari, teologii, preotii sa comunice intre ei si sa gaseasca impreuna calea de urmat acum.

    A incepe acum sa strigi in biserici catre ierarhi (cum am vazut ca indeamna unii) mi se pare a fi daunator si pentru cei ce fac aceasta si pentru Biserica. Cred ca trebuie fiecare sa caute spre sine si sa vada daca apucand de unul singur pe calea marturisirii (cum le place sa creada unora ca sunt) nu vor cadea duhovniceste. Sa se intrebe fiecare ce asteapta de la ei Dumnezeu in momentul acesta. Fiecare ar trebui sa-si cunoasca masura duhovniceasca inainte de a iesi in fata. Si daca inca nu au fost chemati la marturisire atunci mai bine sa stea mai in spate si sa se intareasca iar atunci cand Dumnezeu va cere ceva de la ei atunci sa poata spune „Fie mie dupa Cuvantul Tau!”. Sa nu uitam ca intre apostoli cel care a strigat cel mai tare nu a putut sa stea langa Mantuitor pana la sfarsit. Deci cred ca trebuie fiecare sa se sfatuiasca impreuna cu duhovnicul sau si sa afle calea sa in momentul acesta.

    Dar cei mari in duh, cei de la care credinciosii asteapta sa marturiseasca, acestia ar trebui sa se adune si sa ceara episcopilor o pozitie neechivoca asupra sinodului. Cel mai grav la acest sinod a fost amestecul de adevar cu minciuna. Ca daca era numai minciuna era mai simplu de lepadat. Dar asa s-a dat apa la moara celor care-l sustin. Documentele sunt in contradictie cu enciclica si cu mesajul sinodului.

    Mai mult ca oricand trebuie sa ne rugam si sa ne intarim duhovniceste. Dar sa nu ne pripim. Stilistii deja au inceput sa curteze preotii nemultumiti si cautatori de slava! Este foarte greu de gasit calea catre Tine, Doamne!

    • admin2 says:

      Pentru nimic în lume nu părăsim Biserica Ortodoxă.
      Fiecare, acolo unde este, în familia și în grupul de prieteni, să mărturisească cu calm, dar cu fermitate, adevărul.
      Nu strigăm împotriva nimănui, dar nici nu ne supunem trădătorilor.
      Dacă vom avea nițel curaj, Domnul ne va călăuzi în așa fel încât să nu ne vătămăm, ci să sporim duhovnicește. Dar hotărârea adoptării sau nu a curajului ne aparține. Restul lucrează Domnul, întâlnindu-i pe oameni, unindu-i, călăuzindu-i.
      Doamne ajută.
      Pr. Ciprian

      • Sânziana says:

        Parinte, poate am fost gresit inteleasa, tot paragraful al doilea din comentariul meu l-am gandit pentru cei care au inceput sa indemne, ca in biserici, crestinii sa se revolte impotriva ierarhilor. Nici o clipa nu m-am gandit la dvs. Cred ca trebuie credinciosii sa incerce, inainte de a-i huli pe ierarhi, sa incerce sa intre in dialog cu ierarhii. Se pot uni mai multi si sa mearga la ierarhul locului si sa ceara o pozitionare fata de acest sinod. Bine ar fi daca ar face acest lucru monahii si preotii, dar si mirenii.

        Daca acest sinod este recunoscut inseamna ca s-a creat precedentul si de acum inainte se pot intalni patriarhii si sa ia diverse hotarari. Ceea ce nu s-a reusit acum ar putea reusi la urmatoarea intalnire, asa cum cu satisfactie aprecia papa.

        „Alexey Bukalov ITAR-TASS: Ce privire aveți asupra Sinodului Panortodox?
        Papa Francisc: O privire pozitivă. Un pas înainte a fost făcut. Nu 100%, dar un pas înainte. Lucrurile invocate între ghilimele [referire la termenul de „Biserici” pentru alte credințe și confesiuni n.n.] sunt sincere [din partea lor]. Este vorba de lucruri care pot fi reglate în timp. Ele însele, cele 4 [Biserici] care nu s-au dus [la Sinodul din Creta n.n.] voiau sa o facă puțin mai târziu. Dar, cred ca primul pas se face cum se poate. Precum copiii, care fac primii lor pași. Mai întâi, ii fac precum pisica și pe urma fac pași. Eu sunt mulțumit. Au vorbit despre multe lucruri. Cred că rezultatul este pozitiv. Doar faptul că aceste Biserici autocefale s-au reunit în numele Ortodoxiei, pentru a se privi în fată, pentru a se ruga împreună, pentru a vorbi și pentru a face câteva glume, toate aceste sunt foarte pozitive. Ii mulțumesc Domnului. Data viitoare, vor fi mai numeroși. Dumnezeu sa binecuvinteze!”

        Preluat de aici:
        http://corortodox.blogspot.ro/2016/06/jurnal-special-despre-sinodul-ortodox.html

        Acum se va spune: uite ce lucruri bune am facut, n-am modificat posturile, nu am modificat canoanele deci lasati-ne sa ne mai intalnim in formatul acesta si cand veti dormi mai bine atunci vom avea noi grija ce sa hotaram: si vor hotari ceea ce a spus de curand patriarhul ecumenic intr-un articol din presa italiana: unirea cu biserica sora (asa a numit-o!).
        Vezi aici:
        https://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22960-patriarhul-bartolomeu-antiecumenistii-fac-voia-celui-rau.html

        • admin2 says:

          Dacă papa e bucuros, atunci Hristos e pe cruce, pironit de mâinile ereziarhului Romei și ale celor de un cuget cu el.
          Cei mai periculoși eretici contemporani sunt așa-numiții ortodocși, care sunt de fapt ecumeniști.

  3. Mona says:

    Ploaia cade si soarele straluceste nu numai peste noi ortodocsii ci si peste ceilalti oameni.Oare nu suntem noi cu mult mai pacatosi decat ceilalti apucandu-ne sa-i judecam ,multi dintre ei avand o conduita morala cu mult superioara decat o vedem la multi din semeni nostrii ortodocsi?Mai bine ne-am ruga la Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintea, iar multi din preotii si monahii nostrii sa nu mai fie atat de carcotasii impotriva altor religii care nu fac rau .Mai mult rau fac preotii care smintesc oamenii cersind diverse taxe si dari ortodocsilor .Ca unoradintre acesti asa zise fete bisericesti le place sa mearga numai cu masini de lux sa aiba turme de oi ,vile de lux s.a.m.d.Rusine sa le fie acestora!

    • admin2 says:

      Este drept că multă sminteală aducem noi, preoții, uneori sau poate de prea multe ori.
      Îmi cer iertare pentru mine și pentru toți ceilalți.
      Cat privește adevărata credință, ea este una singură, revelată de Hristos. Ortodoxia a păstrat-o de 20 de veacuri. Nu o spunem cu mândria celui care desconsideră pe alții, ci cu bucuria de a cunoaște adevărul și invitația adresată eterodocșilor de a cunoaște adevărata credință, singura care duce la mântuire și la sfințenie.
      Nu Biserica este a noastră, ci noi suntem ai Bisericii și vrem ca toți să se înveșmânteze în sfințenia Botezului ortodox și să trăiască o viață plină de har. Fie ca dvs. să fiți prima dintre noi.
      Cu respect, pr. Ciprian.

  4. Pingback: Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu: Marea apostazie din Creta și răspunsul Bisericii luptătoare | Bucovina Profundă

  5. Stefan says:

    Parinte, daca se poate, puneti sursa stirii referitoare la aratarea Sfantului Paisie Aghioritul teologului grec. Va multumesc!

  6. Nicolae says:

    Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea si curajul de care dati dovada prin postarile dvs. pe tema parodiei de sinod din Creta!
    Va rog sa ma iertati pentru urmatoarea intrebare: daca un parinte isi pomeneste la Sf.Liturghie ierarhul care nu a participat la adunarea din Creta, iar acest ierarh isi pomeneste, la rindul lui, ierarhul care a semnat documentele din Creta, nu inseasmna implicit ca parintele este de acord cu ierarhul sau si nu este cu nimic diferit de parintii care nu au inimi de marturisitori?
    „Parintele Iustin Parvu spunea mereu sa ducem lupta cea buna, din interiorul Bisericii fara sa ne despartim de Trupul lui Hristos care este Biserica Ortodoxa”, si ne mai spunea : “A trecut vremea marturisirii, acum e timpul muceniciei”.
    Cred, ca este de asemenea important, sa ne amintim si ceea ce ne-a lasat Sfantul Ioan Gura de Aur, si anume ca: „Cine este prieten cu dusmanii Imparatului nu poate fi prieten cu Imparatul, ci impreuna cu dusmanii se pedepseste”.
    Sa nu fim partasi celui de al treilea tip de ateism, asa cum acesta ne este amintit de vrednicul de pomenire Pr.prof. Theodoros Zisis: „Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere este al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenţei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniştirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism.”
    Bunul Dumnezeu sa ne fereasca de tot raul!
    Belsug de har si bogata mila!

    • admin2 says:

      Întinarea prin erezie este cumplit de contagioasă. Aveți dreptate. Să ne lumineze Dumnezeu să avem curajul de a lua hotărârea cea bună, indiferent de consecințele ei lumești. Însă să rămânem în Biserica Ortodoxă, oricât de mititică va fi ea ca extensie numerică. Căci Capul ei este Hristos.
      Pr. Ciprian

  7. Teodor Stela(crestinul orthodox) says:

    Părinte va rog sa va uitați pe mail v am trimis un mesaj cu o rugăminte …

  8. Gabriel Popescu says:

    Sarumana ,Parinte
    Am dori sa venim la dvs si sa stam de vorba.Ne primiti? Unde sa venim? Sunteti disponibil sapt. viitoare?
    Doamne ajuta!

    • admin2 says:

      Între 8 si 13 august voi fi acasă. Vorbim în prealabil la 0740788876 sau pe ciprioan@yahoo.com.
      Nu încurajez efervescențele de moment, nici excesul de zel. Biserica are nevoie de unitatea mădularelor ei vii, deci să ne rugăm Domnului să ne dea discernământ, să putem să ne zidim unii prin alții în Duhul Sfânt.
      Pr. Ciprian

  9. Dorin says:

    Parinte Ciprian, cind veti intrerupe comuniunea cu ereziarhii din Romania? Cind va veti delimita de apostatii contemporani nemaipomenindu-i la Liturghie?

    • admin2 says:

      Ultima șansă de pocăință va fi Sinodul român din toamnă. Acolo se va trage linia. După el, fiecare va face cum îi dictează conștiința. Eu, personal, știu ce am de făcut, cu toate consecințele. Însă din Biserica lui Hristos nu voi ieși niciodată, ci doar mă voi lepăda de cei care Îl răstignesc din nou pe Hristos. Este dureros că este atâta confuzie, însă este MAREA CINSTE A MĂRTURISIRII ÎN ZILELE DE PE URMĂ ! Să fim vrednici de aceste zile!
      Pr. Ciprian

  10. Marius Oprea says:

    Lasand sinodul din Creta de-o parte (si asta pentru ca anumite voci spun ca inca nu toti ierarhii au fost deacord si inca nu s-a luat o hotarare definitiva cu privinta la confirmarea sau nu a documentelor semnate, deci inca nu se poate numi talharesc, iar ierarhii trebuie sa fie lasati sa se decida * personal il consider talharesc * ) , sa cerem parerea Patriarhiei referitoare la saptamana de rugaciune in comun cu catolicii, protestantii, etc din fiecare luna ianuarie si nu numai si pozitia oficiala fata de ecumenism.

    Considera BOR ecumenismul ca erezie?

    Sa aflam concret parerea referitoare la ecumenism si consiliul mondial al bisericilor.
    Care este rolul BOR in toata treaba asta? Se vrea in viitor unirea bisericilor crestine si necrestine intr-o singura noua religie care sa aiba un singur dumnezeu ? poate marele arhitect al universului declarat de masoni? Iar BOR lucreaza de zor la acest plan? Se vrea o noua forma de arhitectura bisericeasca si o noua slujba care sa fie atat pe placul evreilor, musulmanilor, hindusilor si crestinilor?
    Ce este aceasta unitate a credintei crestine?
    De ce sunt numiti catolicii biserica sora? Catolicii au martirizat ortodocsi tocmai pentru ca nu s-au convertit la papism atat in Sfantul Multe Athos cat si in Transilvania la noi. Sfintii Visarion, Sofronie si Oprea.
    Ce tot se poarta atatea dialoguri de uniune de ani de zile si nu se ajunge la nici un consens?
    Ori revin toti la ortodoxie ori nu. Nu poti sa te rogi impreuna in aceeasi incapere si unu se roaga lui allah, altul lui budda, altul lui Iisus.

    Preotii trebuie sa ia masuri si sa educe credinciosii referitor la ecumenism si pericolele lui.

    Credinciosii trebuie sa ceara preotilor sa ii informeze public( sau in privat daca se tem) de pericolele ecumenismului pe toti cei pastoriti. Sunt foarte multi crestini care merg la biserica Sarbatoare de Sarbatoare, dar pentru ca vad la televizor pe Patriarh si Episcopi mergand in adunarile ereticilor si viceversa, cred ca este de bine si asteapta cu nerabdare unirea sub pretextul fals al pacii, iubirii si tolerantei.

    Sunt comentarii pe mai toate blogurile despre ce caldicei suntem sau ce zmei ne aratam acuma pe internet iar cand o sa fim pusi sa dam replica in fata ierarhilor sau asupritorilor o sa fim niste gaini fricoase. Oare voi manipulatorilor si ecumenistilor care scrieti asemenea lucruri credeti ca ne pasa? Stim ca patriarhia s-a dezis oficial prin comunicatul oficial basilica.ro de cei care au protestat anti-moscheie. Ce fel de aparatori ai credintei suntem? Oare n-au murit Sfinti tocmai pentru apararea nestirbita a credintei?
    Ne numiti traditionalisti, fundamentalisti, incuiati, habotnici mai stiu eu cum.
    Nu uram pe nimeni, nu suntem xenofobi nici rasisti si nu discriminam pe nimeni.
    Nu dorim schisma in Biserica.
    Vrem doar sa se pastreze ortodoxia neschimbata.
    Daca de 2000 de ani atatea sute de Sfintii Parinti au considerat in Sfintele Sinoade ca e buna asa si ca cei care s-au rupt la 1054 de Biserica sunt eretici, apoi asa este.
    Ce se incearca sa se faca prin „unitatea credintei” si „ortodoxia reala” ?
    Oare a fost ireala pana acum? Oare a fost dezbinata?
    Sunt atatea neintelegeri in sanul Ortodoxiei care ar trebui rezolvate. Problema calendarului este una.
    Si ce fac ierarhii in sinoade? Discuta despre unitatea credintei crestine si ortodoxia reala versus traditionala

  11. utzu says:

    Doamne, ajută!
    Îmi spune gândul că ar fi fost atât de bine dacă se înceta pomenirea ierarhilor atunci când aceştia s-au întors în ţară din Creta. S-ar fi pocăit, s-ar fi dezis de ce au semnat şi de ecumenism, ar fi fost iertaţi cu bucurie şi primiţi cu dragoste ca părinţi şi stăpâni ai noştri. Înţelepciunea şi răbdarea pe care o clamăm acum îmi pare, şi sper să nu greşesc, o formă de ipocrizie şi autoamăgire, căci cei ce au greşit nu par a se îndrepta spre pocăinţă ci spre impunerea stării de fapt prin intimidare şi abuz. Cât de dureros a fost să citesc răspunsul acelui părinte purtător de cuvânt al ÎPS Ioachim Băcăuanul, care a calificat „cazul Oituz” ca „o ploaie de vară”. Cât de înjositor şi de batjocoritor răspuns! Numai Domnul ştie ce o fi fost în sufletul părintelui Macarie când a hotărât să fie primul care să facă acest pas! Câte dubii şi cu ce inimă va fi făcut aceasta! Iar acel părinte purtător de cuvânt, ce fel de inimă a avut când s-a bucurat că părintelui Macarie i-a fost luat antimisul! Oare al cui duh este acesta? Cum să te bucuri că i-a fost luat antimisul unui slujitor pentru că a întrerupt pomenirea? Unde e dragostea acelui părinte? Cum poate crede că un părinte slujitor întrerupe neîntemeiat pomenirea ierarhului său? Cum te poţi spăla pe mâini zicând că e neconvingător şi prolix?

    În altă ordine de idei, îmi spune gândul că nu s-a întrerupt pomenirea pentru că nici înainte de sinod noi nu am funcţionat ca o Biserică vie şi trează. Nu am vegheat, nu am mărturisit nici când s-a impus acest lucru în lucrările presinodale. Privind în urmă, era totuşi clar unde ne îndreptăm şi am ajuns exact acolo unde spune PS Longhin: au plecat arhierei ai lui Hristos şi ni s-au întors.. cum ni s-au întors. Dar nici acum nu simt mare schimbare în duhul Bisericii, atât cât aş putea eu să simt. Mi se pare că acelaşi duh care ne-a adus la această îngrozitoare cădere ne mână şi acum când ne prefacem răbdători şi îngăduitori. Ceea ce ne-a adus la cădere ne poartă în continuare în spate şi ne întovărăşeşte.

    Foarte frumos a îndemnat doamna Sânziana mai sus să aşteptăm ca Domnul să ne întărească să putem să spunem „Fie mie după Cuvântul Tău!”. Căci este clar că în noi nu mai e mânia bună care să vegheze arzător pentru Adevăr. Cred că încet încet, unul câte unul dintre noi, împins/ars de conştiinţă se va vedea nevoit să mărturisească şi să-şi asume prigonirea ce se va porni asupra lui. În linia celor întâmplate până acum, nu reuşesc să văd un reviriment al ortodoxiei luptătoare. Sper să nu fie doar o impresie pesimistă, dar eu văd doar batjocură, marginalizare, izolare şi în cele din urmă prigoană pentru toţi cei ce vor avea curajul mărturisirii. Mă rog Domnului să aibă milă şi să nu-mi îngăduie să mă fac şi eu părtaş la prigonirea fraţilor mei din cauza necredinţei mele.

    Rău este şi că se impune discutarea/dezbaterea „avocăţească” pe text (neapărat variantă oficială!) pentru documente. Practic obligă la ignorarea oricăror alte elemente de judecată în afara celui strict textual, care şi acesta e criticabil. E o viclenie asumată! Textul este doar unul din componentele de avut în vedere ale acestui sinod. Dar duhul în care s-a lucrat, dar roadele acestui Sinod, ce ne spun conştiinţelor noastre? Ori cumva dorim să purtăm discuţia exclusiv în termeni teologici înalţi, la care nu ajung cei ca mine?

    Sunt mulţi cei care cad la dreapta şi care se aruncă fără discernământ asupra ierarhilor şi care servesc de minune celor ce îndeamnă la „linişte” criticând „istericalele”. Dincolo de aceştia înşelaţi însă se simt şi cei care au mărturist din durerea inimii, aşa cum a făcut şi părintele Macarie. Probabil în viitor vor fi din ce în ce mai mulţi cei care vor simţi că istericalele sunt doar o perdea de fum (folosită pentru a compromite pe cei sincer îngrijoraţi) şi care vor păşi la lumină pentru a-şi primi crucea. Astfel, criteriul textual îşi va pierde în mod firesc importanţa şi se vor despărţi apele între cei ce prigonesc şi îngăduie prin tăcere prigonirea aproapelui şi cei care îşi vor purta crucea mărturisirii.

    În fine, vă mulţumesc în cel mai personal mod cu putinţă părinte Ciprian pentru mărturisirea de aici şi din alte părţi. Domnul să vă înţelepţească şi să vă dea blândeţea sfântului Nicolae, iertându-i şi rugându-vă pentru toţi cei care v-au greşit şi pentru noi păcătoşii. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!
    VLAD-MIHAI

    • admin2 says:

      Ultima șansă de pocăință va fi Sinodul român din toamnă. Acolo se va trage linia. După el, fiecare va face cum îi dictează conștiința. Eu, personal, știu ce am de făcut, cu toate consecințele. Însă din Biserica lui Hristos nu voi ieși niciodată, ci doar mă voi lepăda de cei care Îl răstignesc din nou pe Hristos. Este dureros că este atâta confuzie, însă este MAREA CINSTE A MĂRTURISIRII ÎN ZILELE DE PE URMĂ ! Să fim vrednici de aceste zile!
      Pr. Ciprian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *