Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

PLÂNSUL MIRENILOR

sinod-bor

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE IERARHII SINODULUI B.O.R.

Da, plânsul mirenilor… Fericiți cei prigoniți pentru dreptate… Mă întreb: de ce? De ce să primim noi, poporul român cel dreptcredincios, un așa ”cadou” de Sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului? Cu preoți și monahi opriți de la slujire și siliți să plece din mănăstiri și biserici? Și pentru ce motiv? Pentru că vor să ducă mai departe făclia Sfinților Părinți ai Ortodoxiei, curată și nealterată?

Să stăm noi, mirenii, să ne gândim dacă să mai participăm sau nu la Sfintele Liturghii sau să luam Sfintele Taine din mâinile celor care nu Îl mai iubesc pe Hristos, care nu Îl mărturisesc pe Cel care nu a ezitat să Își întindă preacuratele Sale mâini pe Cruce pentru mântuirea noastră?

Iar noi să batjocorim și să tot batjocorim propria noastră mântuire, cochetând cu cei căzuți în erezie? Să ne gândim noi. mirenii, că din dragoste pentru aproapele nostru (și nu pentru oricine, ci pentru cei care ne călăuzesc spre mântuire și prin puterea care le este dată de Sus ne iartă și ne dezleagă de păcate, spre a avea viață în noi prin Sfintele Taine), să ne gândim, deci, că banii pe care până acum îi cheltuiam, din modestele noastre venituri, pentru contribuții, lumânări, cărți, tămâie etc., să le schimbăm destinația și să îi direcționăm spre acești preoți și monahi care rămân pe drumuri sau sunt mutați dintr-un loc în altul?
Greu ne este, părinților ierarhi, să luăm astfel de hotărâri. Greu ne este ! Dar trebuie! Din dragoste pentru Hristos, o facem și pe asta, însă cu lacrimi pe obraz .

Îmi cer iertare, părinți ierarhi și preoți, cei care nu mai țineți cont sau poate ați uitat de cele scrise în Evanghelie, deși la fiecare Sfântă Liturghie este citită, de atâta amar de vreme, spre neuitare… și mă rog lui Dumnezeu să ne ierte și să pună tină și pe ochii noștri ca să ne vindece, ca pe orbul din naștere… că pentru păcatele mele și ale noastre vin toate acestea peste noi. Mâhnirea care m-a cuprins mă obligă să iau atitudine după atitudine, că poate s-o mai afla cineva să îmi audă plânsul… și să-și plece capul în fața Crucii, cerându-și iertare, căci cine are conștiința curată… nu prigonește pe nimeni.

Cu smerenie,
Mihaela Duțu

PS – Nădăjduiesc și mă rog ca veniturile colectate de la parohii și protopopiate să nu fie singurul imbold și motiv al slujirii și al ascultării în Biserică, iar lipsa lor să nu fie unica ”durere” a mai-marilor noștri. Noi – cei care luptăm împotriva panereziei ecumenismului și pentru neîntinarea Sfintei Ortodoxii, atât cât ne luminează Dumnezeu – nu am cerut nimic de la nimeni, decât un singur lucru de la Hristos: să nu ne pierdem mântuirea (să slujim în Adevăr, să fim următori umili și ascultători ai Sfinților Părinți, indiferent de prigoane și de ”pierderi”). (pr. Ciprian)