”Să ne ferim de eretici ca de șerpii veninoși”
(spune Biserica, prin Sfântul Marcu Eugenicul)
Cu cuvintele: ”Cu respect față de Arhieria Voastră” își încheie patru părinți din Creta scrisoarea COMUNĂ de anunțare a întreruperii pomenirii episcopilor lor.
Numele părinților mărturisitori este:
Protopresbiter Gavriil Mazanakis (Πρωτοπρεσβύτερος Γαβριήλ Μαζανάκης)
Preot Emanuil Sarris (Πρεσβύτερος Ἐμμανουήλ Σαρρῆς)
Preot Spiridon Damanakis (Πρεσβύτερος Σπυρίδων Δαμανάκης)
Preot Pavel Mazanakis (Πρεσβύτερος Παῦλος Μαζανάκης)
Probabil că primul și ultimul sunt rude, căci au același nume de familie.
Episcopii a căror pomenire au întrerupt-o sunt cei de care aparțin canonic acești preoți, respectiv:
1. PS Damaschin de Kidonia și Apokoronos.
2. PS Evghenie de Rethimni și Avlopotamos.
3. PS Irineu de Lambis și Sfakion.
Având în vedere cele scrise în articolul
Iată că Biserica Ortodoxă începe să recunoască ceea ce noi am spus de la început că lupta noastră nu este împotriva episcopilor, ci a ereziei pe care unii o învață, devenind falși-episcopi. Deci întreruperea pomenirii NU este schismă, ci este un semnal de alarmă necesar pentru Biserică în vremuri de extindere a unei erezii.
Într-un comentariu recent, cineva spunea:
”Sfântul Ignatie Teoforul: „Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, şi unde-i Biserica şi episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată”. Nepomenirea episcopului care „cu capul descoperit” învață erezii, nu este obligatorie, ci doar recomandată de Sinodul Sf. Fotie I-II. Rămânând ca problema în sine să fie rezolvată de către un sinod ortodox, precum întotdeauna în istoria multimilenară a Bisericii.
Cine se cramponează prea mult de chestiunea pomenire-nepomenire, transformă acest instrument patristic de împotrivire temporară (până la restabilirea de către un sinod legitim a ortodoxiei tulburate de respectivul episcop eretic) față de erezie, într-un scop în sine, realmente alunecând pe o panta „acefală” (fără cap). Căci nepomenirea chiriarhului la Liturghie nu este starea firească a Bisericii, ci starea excepțională, în care Trupul eclezial începe să fie infectat de erezie…de la cap, precum peștele, adică de la episcopul respectivei eparhii.
Pe scurt: Episcopul+Altarul+Moaștele formează o unitate indisolubilă în cugetarea Sf. Părinți (pe larg în lucrarea: Cugetul Bisericii Ortodoxe, ÎPS Hierotheos Vlachos, editura Sophia). Prin actul nepomenirii, act temporar și excepțional, recomandat canonic în cazuri de criză bisericească, nu se sfărâmă această unitate, ci unitatea se păstrează ca atare prin pomenirea Obștii tuturor arhiereilor ortodocși. Fiindcă mereu în viața Bisericii UN arhiereu, indiferent de treapta onorifică ce o are, TREBUIE să asculte de OBȘTEA/SOBORUL din care face parte. De aceea, Ortodoxia este soborniceasca/”catholică”, în timp ce oricare altă versiune de creștinism – nu.”
Așadar, pentru Hristos, pentru Adevăr ducem noi această luptă, nu pentru a înființa Biserici paralele.
Vrem și suntem mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române și suntem hotărâți a rămâne așa până la ultima suflare!
Revenind la părinții din Creta, ei afirmă în scrisoarea lor COMUNĂ (extrag câteva idei):
– scrisoarea este datată 05.03.2017.
– are ca temă: Declararea întreruperii pomenirii.
– ”cu tristețe, dar și cu multă bucurie și fericire duhovnicească, dorim prin prezenta să vă facem cunoscut faptul că, urmând Tradiția apostolică și patristică în problema comuniunii cu ereticii, întrerupem pomenirea numelui dvs la sfintele slujbe, pentru că dvs și mulți alți episcopi împreună cu voi ați abandonat Sfânta Tradiție și vă aflați în afară căii Sfinților Părinți.” (așa începe scrisoarea, CE FRUMOS – n.trad.)
– această întrerupere a pomenirii ”bineplăcută lui Dumnezeu” a avut loc în Duminica Ortodoxiei!
– ”cu harul și împreună-lucrarea lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfinților Părinți celor de Dumnezeu învățați și luminați vom da mărturia noastră ortodoxă, astfel încât harul Sfântului Duh să sufle mai cu putere și să împrăștie norul panereticului ecumenism, așa cum a împrăștiat și norul iconomahiei, care a tulburat Biserica mai mult de un secol, la fel ca și ecumenismul acum.”
– ”nădăjduim că Dumnezeu va ridica și va arăta patriarhi și episcopi care să desăvârșească noua biruință a Ortodoxiei împotriva puterilor ascunse și periculoase ale întunericului.”
– ortodocșii care se adună și coexistă în Consiliul Mondial al Bisericilor (adică al ereziilor – n.trad.) reduc Biserica, Mireasa și Trupul lui Hristos (conf. I Cor. 12, 27; Efeseni 1, 23) la ceva egal și de aceeași valoare cu orice erezie protestantă. Sfântul Iosif, Patriarhul Constantinopolului, îi scria împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul: ”noi să păzim Biserica, Mireasa lui Hristos, de întinarea aceasta a latinilor; să nu ne unim cu aceștia în această întinare și astfel Mirele sufletelor noastre să ne lepede pe noi și să ne pedepsească veșnic; să nu dăm loc diavolului.” (Apologia patriarhului Iosif către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, în V. Laurent – J. Darrouzes, Dosarul grec al Unirii de la Lyon, 1273‑1277), Paris 1976, p. 289) – Sfântul Iosif este pomenit de Biserică în data de 30 octombrie.
– prin adunarea din Creta ecumenismul a dobândit aprobare sinodală pentru prima oară în istorie. Aceasta ne pune pe TOȚI în fața responsabilității noastre de a lua atitudine împotriva lui.
– ”susținătorii ”sinodului” din Creta se străduie cu dinții și cu unghiile să justifice cele care nu pot justificate în nici un fel. Și pentru că nu au argumente teologice pentru a acoperi greșelile lor teologice și canonice, îi calomniază și îi prigonesc pe cei care nu sunt de acord cu ei, ecumeniștii arătându-și pe față tulburarea și confuzia lor interioară.”
– ”pomenirea episcopilor în biserici nu este fără condiții, ci depinde de credința lor ortodoxă și arată că cel pomenit și cei care îl pomenesc au aceeași credință” (conf. revistei Theodromia, nr. 18 (2016) pp. 495‑502).
– ”Unde ne aflăm acum? Ce trebuie să facem? Vom lăsa boala ecumenismului să întineze trupul Bisericii?”
– ”actualul patriarh ecumenic Bartolomeu i-a depășit pe predecesorii lui în fapte îndrăznețe eretice și anti-ortodoxe. Se înfricoșează și îl apucă amețeala pe oricine citește declarațiile lui eretice și vede abaterile canonice și liturgice pe care acesta le săvârșește.”
– după adunarea cretană, ”ereziile se laudă la nivelul cel mai înalt sinodal ortodox că ele sunt biserici. Taina fărădelegii s-a înscăunat în Biserica lui Dumnezeu.”
– ”cu siguranță, locul episcopului în Biserică este important și clar și toți îl respectăm și îl recunoaștem și nu este nevoie să ne enumere ecumeniștii texte cunoscute și de noi, de la Sfinții Părinți și Sfinte Canoane. Toate acestea sunt valabile cu condiția absolut necesară ca episcopul să învețe cuvântul adevărului, să nu propovăduiască vreo erezie.”
– Biserica însă nu este episcopocentrică, ci hristocentrică. ”Sfintele Taine se săvârșesc în numele lui Hristos și al Sfintei Treimi, nu în numele episcopului, așa cum învață ”teologia” blasfemiatoare și lipsită de fundament teologic a lui Ionnis Zizioulas.”
– Părinții aghioriți îi scriau împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, care îi forța să îl pomenească pe papa la slujbe, după falsa unire de la Lyon: ”în ceasul săvârșirii Dumnezeieștii Liturghii vom juca teatru și vom prezenta ceea ce este inexistent ca existent, adică erezia ca Ortodoxie?… Cei care îi pomenesc pe eretici sunt batjocoritori ai celor dumnezeiești.” (conf. V. Laurent – J. Darrouzes, op. cit., pp. 397-399)
– ”numai din iad (de la satana) ar putea să purceadă glasul care să pomenească înaintea Sfintei Mese pe vrăjmașul lui Dumnezeu, care este papa.”
– ”Preasfințite, conștiința noastră preoțească nu poate îndura ca astăzi Biserica să condamne toate ereziile, iar dvs. să recunoașteți ereziile ca biserici.”
– ”Ne vom bucura mult dacă, respectând și dvs. Sfintele Canoane, ne veți lăuda pentru luptele pentru dreapta credință sau cel puțin dacă ne veți lăsa să ne continuăm lucrarea liturgică în parohiile noastre. Așa a făcut patriarhul Athenagoras atunci când părinții aghioriți au întrerupt pomenirea numelui lui.”
– ”Dacă începeți prigonirile, dvs. veți fi cel care încalcă Sfintele Canoane și veți crea situații de schismă în Biserică.”
– în încheiere, părinții spun așa: ”noi, ca niște mici păstori ne-am făcut datoria. Vă urăm ca și dvs, ca mare păstor, să faceți ceea ce vă va lumina Dumnezeu.”
traducere din neogreacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
