Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Părintele Ieronim Cozma drept învață cuvântul adevărului


Pe final, la minutul 17.23 vorbește despre ”spovedania prin telefon.” Concluzia părintelui Ieronim transmisă unui penitent care are impresia că s-a ”spovedit” așa: ”tu ești bolnav la cap și părintele acela.”

O lecție MINUNATĂ de duhovnicie! Mulțumim, părinte Ieronim!

29 Responses to Părintele Ieronim Cozma drept învață cuvântul adevărului

  1. Pr Claudiu says:

    De acord ca impartasirea sa se faca cu pregatire si cu pocainta. Nu se poate altfel! De ce insa, daca cineva propune o impartasire deasa, pe linia Sf Parinti, a Parintilor colivazi, este considerat inovator in Biserica sau ecumenist?! Nu cumva din cauza unor exagerari ajungem sa calcam in picioare invatatura Bisericii despre Sfanta Euharistie?!

    • admin2 says:

      Calea de mijloc, cu bază patristică. Atât, nimic mai mult, nimic mai puțin.
      Sărutmâna.

    • Ciprian says:

      Standarde duble. La Părinții colivazi mă gândeam și eu. Chiar am lăsat un comentariu și acolo, adică tu ca preot să înțeleg ca ești postitor de săvârșit, sau tu ca preot ești mai presus de oameni, să înțeleg, din moment ce trebuie să te împărtășești la fiecare Sfântă Liturghie.
      Eu am o problemă mare cu preoții care dau în despotism. Ei nu vor să-L dea pe Hristos nici măcar prin învățătură darămite prin Trup și Sânge. Majoritatea preoților se rezumă la povestirea Evangheliei și învățătură despre cum să fii bun etc. ținută morală seacă însă și păgânii fac cele ale legii. Dar cum poți întelege Evanghelia fără Vechiul Așezământ? Iisus Hristos este Dumnezeu și Om dar ce înseamnă Hristos? Ce înseamnă adică noul David? Ce înseamnă Creștin, ce înseamnă Israil etc. De ce mergem la biserică, ce înseamnă Biserica? Mai bine ține-l pe Crestin în neștiință și sub frica/amenințarea canonului, care defapt nu e pedeapsă așa cum cred mulți, decât să-l faci să-și pună întrebări și să-L împărtășești pe Hristos. Cine este vrednic vreodată de a se împărtăși cu Trupul și Sangele Mântuitorului dacă nu va fi făcut vrednic de către Acesta?
      Dă-ne Doamne gând smerit și cunoștința neputinței noastre.

      De acord cu raspunsul părintelui. Calea de mijloc cu baza patristică.

      Iertați-mă dacă am greșit undeva și corectați. Mântuire!

    • Andrei says:

      Impartasanie rara este rodul apostaziei. Preotul care are un duh lumesc in el nici nu se pricepe ce se intimpla in suflet la om, dar il opreste fortat de la impartasanie, si de ce (?) – ca sa-l indeparteze pe om de la Duh mintuitor care Ii da omului putere sa vada pacatul si sa lupte – nu este oare aceasta lucrare antihrista ?
      In BO Rusa este si o hotarire sinodala – sa nu-l opresti pe crestin sa se impartasanie fara nici un temei.
      Taina spovedaniei este separata de cea a Impartasanie, de ce (?) – ca cei care se impartasa des sa poata treaca chiar si fara spovedanie, ca ce are de povestit un crestin care s-a impartasit ieri in sambata mare si astazi se impartasa de Paste ?
      Cine nu mai stie ca pacate mici, curente se ard si asa si asa ? Oare nu dupa aceasta regula se impartasa si preotii? – ce ei se marturisesc strict inainte de fiecare slujba ? – nu (altii nici nu postesc)
      Numai omul insusi isi stie sufletul sau, preotii nu sunt (99%) vazatori cu duhul ca sa stie cine-i vrednic si cine nu.

  2. nicu says:

    Iertati,dar imi puteti spune cand a tinut parintele Ieronim aceasta predica,si unde?

  3. Apa trece, pietrele rămân. says:

    E cred ca trebuie sa luam aminte la tot ce provoacă mândrie.

    Eu țin cu ușurință post de bucate, deoarece coincide în mare parte cu un regim. Dar, dacă eu beau trei căni de suc de morcov, acumulez mai multe calorii decât cineva care mănâncă de dulce. Dar spun ca am ținut post! Cu mândrie.

    De multe ori am mers la Sfânta Împărtășanie, considerând ca mi-am făcut ,,tema”. Si mă uitam de sus la cei care au mâncat o felie de cozonac sâmbăta la pomana și vreo bucata de brânză și nu s-au împărtășit.

    De aceea, dacă simt ca postirea îmi provoacă mândrie, beau o cana de lapte, ori mănânc o bomboana de ciocolata, ca sa-mi smeresc gândul.

  4. oana says:

    Predica a avut loc duminica 7 mai, Radeni, Neamt

  5. IOAN says:

    Pentru folos duhovnicesc pocăința sinceră e necesară toată viața noastră…nu numai înainte și la taina spovedaniei. Canonul e necesar pentru a menține starea de îndreptare și viața duhovnicească pe care trebuie să o ducă creștinul ortodox tocmai pentru a primi mai drevreme sau mai târziu și Sf. Împărtășanie care trebuie primită doar în curăție sufletească și trupească. Nu zic vrednic-merituos dar dacă creștinul nu este vas curat înainte de Sf. Împărtașnie se împărtășește spre osândă.

    Domină de zeci ani în lumea preoțimii o spovedanie mortală făcută la repezeală și lașto ca să fie o spovedanie mixtă și rapidă …și deci probabil 99% din spovediți pleacă neiertați și cu păcate grele neîntrebate după ei și mai sunt și Împărtășiți la repezeală spre osîndă… Ce folos din aceste spovedanii mincinoase care nu ajută deloc sufletul omenesc !!! …mare osîndă își fac și unii și alții…și de aceea e nevoie de o trezire reală la realitate căci nu e de joacă cu mântuirea sufletului.

    Înainte de a merge la spovedanie este necesară iertarea tuturor oamenilor cu care ne-am certat din diferite motive…desigur în afară de cele ale ereziei. Altfel spovedania e făcută degeaba !

    Absolut nimic nu este primit la Hristos Dumnezeu dacă avem răutate asupra aproapelui nostru oricâr ar fie el de păcătos …de aceea iertarea e ușa smereniei prin care vine Harul Dumenezeiesc și ne luminează drumul spre mântuire.

    • Razvan says:

      Din pacate luptam cu ecumenismul, dar suntem tributari in gandire scolasticismului apusean. Privim impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului ca pe un premiu. Cine nu e vrednic, cine nu e curat sa stea deoparte. Numai in curatie sufleteasca si trupeasca sa ne apropiem… Cine se vede pe sine curat este intr-o mare inselare. Cand sfintii se vedeau pacatosi, o spuneau din smerenie? Adica ii inselau pe cei din jur mintindu-i ca sunt pacatosi, in realitate ei vazandu-se curati?Acest gand e blasfemie… Singur Mantuitorul a fost fara de pacat. Cine traieste in bezna necunoasterii lui Dumnezeu si in fumul parerii de sine, acela se crede, dupa implinirea catorva fapte bune, curat. Cine e luminat de Harul dumnezeiesc, acela isi vede petele si mizeria… Nu pentru pacate ne va judeca Dumnezeu, ci pentru nepocainta noastra. Sa nu uitam ca Mantuitorul a venit pentru cei pacatosi. Dupa gandirea noastra scolastica, preotul care a spovedit-o si a impartasit-o pe sfanta Maria Egipteanca, inainte sa plece in pustie, a facut-o spre osanda amandurora, ceea ce nu prea s-a intamplat. Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne calauzeasca spre Imparatia Sa!

      • admin2 says:

        Este hotărârea duhovnicului, aplicată la fiecare fiu duhovnicesc. El răspunde de ceea ce hotărăște.
        Eu cred că discuția: împărtășire deasă sau rară sau continuă sau la ”cutiuță” deviază de la subiect.
        Aș recomanda împărtășirea asumată, conștientă, cu dragoste, izvorâtă și aducătoare de viață după principiul: liturghie după Liturghie. Nu de sincope are nevoie Hristos – ba cu El, ba fără El, ci de inima noastră, să-L iubim mai mult decât iubim și dorim păcatul. O spun cu durere, căci nu am ajuns la măsuri mari, ci aș fi chiar ca o râmă dacă nu m-ar ridica Hristos în picioare sau în genunchi măcar. Cum spunea părintele Anatolie în filmul ”Ostrov”: ”virtuțile” mele miros greu înaintea Domnului.
        Tot ce e bun în noi este lucrarea lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Se cuvine să îi mulțumim, cu lacrimi, cu recunoștință.
        Noi putem spune lui Dumnezeu: da ori ba. Doamne, luminează-ne!
        Oricum, eu am văzut din propria experiență: a sluji și/sau a te împărtăși cât mai des este MINUNAT.
        Pr. Ciprian

        • IOAN says:

          Razvan

          Știu că mulți nu suportă Adevărul și viața duhovnicească reală pe care ar trebui să mergem noi creștinii ortodocși

          Sfinții spuneau că sunt păcătoși din smerenie conștienți fiind că trebuie să fie curați sufletește și trupește atunci cînd moartea venea oricînd….desigur fără păreri de sine că ar merita ceva ci pur și simplu prin MILA și Jertfa Dumnezeiască a Domnului Nostru Iisus Hristos care dorește ca toți oamenii să vină pe calea mântuirii veșnice.

          …din păcate uităm că Hristos Dumnezeu nu este numai MILOSTIV ci este și DREPT JUDECĂTOR…deci trebuie să fim conștienți că fiecare dintre noi își va lua plata după cum a trăit pe lumea aceasta trecătoare

          …a urma cu inima și a face voia lui Dumnezeu e o viața curată sufletească și trupească …și deci duhovnicească pe care ar trebui să mergem în ciuda ispitelor și smintelilor care există …doar cei care vor lupta și vor birui pînă la urmă ispitele și smintelile lumii acesteia cu mila Dumnezeiască vor avea parte de Împărăția Cerurilor.

          deși lupta e grea nici măcar nu pășim pe ea…în felul acesta suntem ca și morți sufletește din start și de aceea nici măcar nu suportăm Adevărul Revelat Dumnezeiește de însuși Hristos Dumnezeu și Sfinții Săi și ne ascundem după voia și mintea noastră slabă care nu vrea să facă VOIA LUI DUMNEZEU.

          • admin2 says:

            Citeam undeva că a murit un om și a fost dus la judecată. Și a fost osândit la iad pentru că a mințit. Unde, cum? De fiecare dată când zicea ”facă-se voia Ta”, el de fapt se gândea ”facă-se voia mea” și voia lui o urma.
            Să luăm aminte! (mai ales eu, secretarul).
            Pr. Ciprian

          • Razvan says:

            Interesanta afirmatia parintelui: esti bolnav la cap. Tot caut din ce roada a Duhului Sfant a iesit ea, dar nu gasesc. Poate ma ajutati voi. Sa fie din dragoste, din pace, din bunatate, din facere de bine, din blandete? Sunt convins ca parintele, duhovnicesc fiind, vazand greseala aproapelui, l-a indreptat cu duhul blandetii. Ce poate fi mai bland decat „esti bolnav la cap”? Sunt convins ca e o expresie uzuala in limbajul Sfintilor Parinti, dar eu, nepriceputul, ne prea citind, nu o stiu. Ma alatur si eu cu multumirile mele pentru lectia minunata de duhovnicie.

  6. Ortodox nu inselat says:

    Deci in 2017 lumea nu stie cum se ia Sf Impartasanie? Serios? Inca mai avem aceste nelamuriri? Avem canoane, avem invataturile Sf Parinti. Ex: Sf Nicodim Aghioritul. Este valabila pilda Sfintilor colivazi. Insa imprejurarile sunt altele. Acum pe strada in fiecare secunda faci pacat cu privirea, cu gandul… privitul la televizor la fel…in fiecare minut … nu traim in vremurile Sfintilor Colivazi. Iar cu canoanele.ce facem? Le desconsideram? Ne luam dupa Pr Nil Dorobantu care spune ca NIMIC nu trebuie sa opreasca pe credinciosi de la Sf Impartasanie? Bagatelizam aceasta Sfanta Taina? Cu cutiute si bip-uri? Eu consider ca pr Ieronim are dreptate. Nu ne putem juca cu Dumnezeu.

      • admin2 says:

        Filoecumeniștii nu au limite, tocmai pentru faptul că sunt în același duh cu ecumeniștii.
        Cineva mi-a spus că pe site-ul astradrom a apărut încă ceva… trist.
        Răspunsul meu la ce scrie acolo este simplu, nu e nevoie de mai mult:
        ”Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evrei 13, 7)
        Deci contează:
        1. Cum și-au incheiat viața (de ex: chiar și Sf. Antonie a avut o sincopă, după mulți ani de pustnicie, dar în final s-a mântuit și s-a sfințit)
        2. Care a fost credința lor (ortodoxă, curată, nu sincretistă, eretică)
        3. Faptul că sunt recunoscuți ca Sfinți de Biserică. Se numește consensus ecclesiae.
        În rest, acuze în stilul deja cunoscut, a la duhovnicul ”din umbră” filo-ecumenist, care a decăzut din statutul de preot cu curaj în mărturisire la cel de jurnalist pamfletar (vechea meserie nu se uită ușor), care se ascunde în spatele altor nume. Doamne miluiește!
        Mai multe comentarii nu merită, timpul este prea prețios.
        Pr. Ciprian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *