Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Efectele … athonite ale ”părtășiei la erezie”. Partea a treia


Am primit azi pe mail:
”PARINTE CIPRIAN,

VA ADUCEM LA CUNOSTINTA CA NU MAI AVETI DREPTUL LA NICI O REZERVARE IN SCHITUL NOSTRU SI ACEASTA DIN MOTIVE FOARTE BINE STIUTE DE DUMNEAVOASTRA. ASA INCAT SUNTETI PE LISTA PERSOANELOR INTERZISE DE PATRIARHIE, VA RUGAM SA VA CAUTATI ALTA MANASTIRE DIN SFANTUL MUNTE, PENTRU GAZDUIRE.

DIN INCREDINTAREA PARINTELUI STARET SI A SINAXEI.

FR TEODOR.”

Am răspuns:
”Vă mulțumesc frumos pentru înștiințare.
Mă bucur că eu știu motivele, dar voi nu.
Slavă Maicii Domnului!
Voi veni să mă închin. Cu siguranță. Și des.
Până pică toți ereticii din patriarhie.
Pr. Ciprian”

Am primit al doilea mail:
VETI VENI DES DOAR CU ACCEPTUL NOSTRU BINEINTELES …. INSA PENTRU CAZARE NICI VORBA.
SAU POATE NICI PENTRU INCHINARE.

Și am răspuns:

Nu este nici o problemă.
Eu pot sa mă închin și în fața porții, frate Teodor. Și te las pe frăția ta să îi dai o sărutare Preacuratei. Iar eu mă voi ruga să redevii ortodox. Cu toată inima ți-o doresc.
Pr. Ciprian

Am mai primit și al treilea mail:

ASA SA FACETI , SA VA INCHINATI DE LA DISTANTA …. NU AVETI CE CAUTA IN ACEST LOC IN CARE SUNT ERETICI .. NICI VORBA .

DEPARTE DE ERETICI , MERGETI LA AI VOSTRI  CEI ORTODOCSI.

Și am răspuns:

”Facă-se voia Domnului!”

Măcar a recunoscut că ”în acest loc sunt eretici.” Doamne, dă-le pocăință!

În concluzie: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

pr. Ciprian Staicu

PS – Să nu lăsăm ”motivele” în ceață. Când am fost ultima oară la Schitul Prodromu lucrurile s-au petrecut așa: am cerut din timp diamonitirion, nu am primit nici un răspuns. Totuși, cu mila Maicii Domnului am ajuns chiar în ziua prăznuirii Icoanei Prodromița. Cu o seară înainte fusese priveghere mare, grecii nu i-au prea lăsat pe români să cânte, apoi la final Patriarhia Română – prin reprezentantul ei – a dăruit starețului Prodromu al Mănăstirii Marea Lavră și starețului Athanasie al Schitului Prodromu câte o cruce ca semn al – culmea – ”apărării credinței ortodoxe.” S-a cântat la mulți ani etc.

Noi am ajuns după-masa, după momentul ”festiv”, ne-am închinat, am primit cazare – mulțumim frumos – apoi m-am așezat într-un colț, în curte, în liniște. A venit un părinte – nu dau nume – și m-a luat deoparte și mi-a spus: Părinte Ciprian, aici ați venit pentru rugăciune, nu să faceți propagandă, deci vi se interzice să luați legătura cu cineva, să stați de vorbă cu cineva, ci aveți voie doar să vă rugați. Eu am răspuns: Amin.

Apoi m-am așezat cuminte pe o bancă, mi-am scos metaniile și mi-am văzut de ”canon.” Apoi au venit și s-au așezat lângă mine părintele Damaschin, părintele Efrem, mireni etc, în total am fost vreo 15 inși, din România, Anglia, Italia și Athos. A venit și părintele Paisie, care scrisese acea minunată epistolă de demascare a minciunilor din comunicatul Schitului. A fost tare frumos. Eu nu puteam fi nesimțit și să nu zic nimic.

Am stat de vorbă despre foarte multe subiecte duhovnicești, precum și despre cele arzătoare în prezent, ne-am zidit sufletește unii pe alții. Am stat, cu voia lui Dumnezeu, 6 ore. La ora 12 noaptea am cântat în șoaptă un Cuvine-se cu adevărat acolo în curte (a fost un moment sublim) și ne-am retras la odihnă. Dimineața am intrat în biserică, ne-am închinat, nu am stat deloc la slujba ecumeniștilor și am plecat cu pace mai departe.

Acestea au fost ”motivele.” Îi mulțumim Maicii Domnului pentru toată dragostea ei, precum și părinților din Schit pentru găzduire și ospitalitate.

Mai menționez cuvintele fratelui Teodor, cel care mi-a trimis azi corespondența și la care țin foarte mult.

A venit la mine și mi-a spus: părinte Ciprian, îmi vine să te iau în brațe și în același timp îmi vine să te bat. Și mă gândeam: iată, acum vorbește și omul – cu dragoste, și satana – din gând, cu ură. Cred că e cumplit să trăiești concomitent ambele stări. Apoi totuși a stat la masă cu noi, am mai povestit despre Creta, i-am spus câteva amănunte pe care nu avea de unde să le citească, a fost fain. Este un tânăr inteligent, o va scoate la capăt.

Frate Teodor, mă voi ruga cu lacrimi să ai mereu Pacea care este Hristos. Sărută-i părintelui Iulian dreapta sfințită din partea mea. Dacă se poate.

Cu drag, pr. Ciprian.

17 Responses to Efectele … athonite ale ”părtășiei la erezie”. Partea a treia

  1. ban says:

    Parinte, sunteti un „deschizator de drumuri”, sau speram sa nu. Adica s-ar putea ajunge ca parohiile si manastirile sa interzica accesul celor antiecumenisti, pe care ii cunosc!
    Astia sunt mai indraciti si decat ighemonii de demult: aia macar te aruncau in temnita, dar nu iti interziceau sa te rogi sau sa vina cineva la tine! Doamne-fereste!

  2. Mihai says:

    Citeam mai deunăzi un articol precum că u.e face presiuni asupra guvernului tipras pt schimbarea statutului SF Munte,

  3. ion hodor says:

    Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu,cat au cazut,cu monahul Teodor sunt prieten bun,cu el am reusit in premiera ptr SchitulPodromu sa cumpar ,si sa-mi trimita prin posta Icoana Sf Ioan Botezatorul,deja cand am fost ptr a doua oara anul trecut,eu nu am mai avut treaba cu ei,ma refer ca nu m-am impartasit,si nu m-am simtit bine deloc,mai ales cand auzeam pom numele hulitorului Barto(presc,ar merge si Basta,ucigasul Sf Mihai Viteazul)

  4. Razvan says:

    Părinte Ciprian, conform celor spuse de dvs, din Iunie 2016 pana in octombrie 2016, cand ați intrerupt pomenirea, ați fost in erezie. Cine v-a reprimit in Biserica? Vi s-a facut Mirungerea? Având in vedere ca ați căzut in erezie prin pomenirea episcopului eretic, mai aveti voie sa slujiți? Căderea in erezie nu a fost făcută din cauza chinurilor, deci? Aveti tăria sa ii dați anatemei pe cei ce au scris canonul 68 de la Cartagina? Sau numai anumite canoane sunt bune, iar altele nu? De ce a fugit Sfântul Ioan Gura de Aur de preoție? Nu avea capacitatea intelectuala de a învață pe dinafara niste canoane date de precedesori? Sau e vorba de DISCERNAMANT? Nu cred ca trebuie sa detaliez, știți foarte bine despre ce vorbesc. Bunul Dumnezeu sa va lumineze si ne primească in Împărăția Sa.

    • admin2 says:

      Domnule Răzvan, eu am întrerupt pomenirea în momentul în care ierarhul meu, PS Andrei al Covasnei și Harghitei ”a luat act” de hotărârile din Creta, la sinodul de anul trecut din toamnă. El nu a fost în Creta, deci nu a semnat acolo nimic, însă din clipa în care a fost de acord cu hotărârile cretane, eu am întrerupt pomenirea. Nădăjduisem că nu o va face, însă conștiința lui a hotărât altfel. Deci eu nu am fost în erezie în perioada respectivă.
      Cât privește celelalte întrebări, sunt mai mult retorice, nu merită răspuns.
      Pr. Ciprian

  5. Dorel says:

    Ce parere aveti de articolul de pe Glasul stramosesc ”De ce problema calendarului este o problemă de dogmă şi care sunt consecinţele actuale ale încălcării dogmei calendaristice.”?

  6. IRINA says:

    divergentele cu pr.Claudiu sunt doar pe tema,,partasi la erezie,,?

  7. Razvan says:

    Pana in octombrie 2016 P.S. Andrei si-a pomenit mitropolitul care a fost in Creta, deci e eretic, asa cum si preoții de azi care-si pomenesc ierarhii sunt eretici. Deci care e diferența?

    • admin2 says:

      Diferența este asumarea personală de către PS Andrei a hotărârilor eretice.
      Eu nu l-am judecat, doar m-am îngrădit de un ecumenist ”cu capul descoperit.”

  8. Apa trece, pietrele rămân. says:

    Am înțeles că pe permisele de intrare în Muntele Athos se afla într-o forma stilizata 666. În acest caz, e greu de stabilit care e câștigul și care e pierderea, în cazul unui pelerinaj. Cred ca nu mai e mult pana pleacă și icoana Maicii Domnului ,,Portarita”.
    Pelerinaje în Tara Sfânta de asemenea sunt pline de capcane. Chiar dacă nu va accepta deloc în Athos, sa îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru ajutorul dat. Înseamnă ca aceasta e voia lui Dumnezeu pentru dumneavoastră.

    Avem ,, număr de om”, deci suntem vai de capul nostru în fata lui Dumnezeu. Suntem vrednici de plâns fie și numai din cauza aceasta. Am schimbat calendarul. Alt motiv pentru care suntem de plâns. Facem parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, deci suntem sub anateme. Câte lacrimi ne trebuie sa spălăm aceste păcate!

    Și noi ne certam pentru niște termeni! Sa ne rugăm să ne ajute Dumnezeu sa facem pelerinaje prin toate ungherele inimii noastre și acolo sa-L întâlnim pe Hristos. Aducerea lui Dumnezeu în inimîl noastre e telul vieții creștine. Restul contează mai puțin. Putem merge în iad și cu Biblia în mână. De asemenea, și cu Pidalionul în mână.

    Noi suntem datornicii care așteapta să fie miluiți. Aceasta e poziția noastră. Nu putem spune ca nu suntem contaminați deloc de erezie. Acum e momentul sa salvam ce se mai poate salva, in primul rand, propriul suflet. Cu multa dragoste și cu grija de a nu cădea în ispite noi înșine în timp ce incercam sa ne salvam semenii.

    Bucurii!

    • admin2 says:

      Citiți ce am scris azi mai devreme despre Sinoadele Ecumenice.
      Diferența în învățătură se face exact prin termeni, nu sunt literă moartă, ci sunt granițe ale Adevărului, spre a nu se amesteca cu minciuna. Aici e TOATĂ LUPTA!
      Atât putem face: să ne străduim să păstrăm puritatea credinței. Fără compromisuri, indiferent de cât de lacrimogenă ar fi situația. Vedeți cazul Sfinților soți Timotei și Mavra. Minunat exemplu! Și că acesta sunt mii..
      Pr. Ciprian

  9. utzu says:

    Este atât de cunoscută și circulată pilda bătrânului monah acuzat că e hoț, că e desfrânat și viclean, acuze la care nu s-a opus; însă atunci când i s-a spus că e eretic, a respins categoric această acuzație, care înseamnă despărțire de Dumnezeu. Eu sunt mirean dar nici în glumă nu vreau să spun asta despre mine. Cum poți fi monah și să spui așa ceva!
    Nu e prima dată când întâlnesc această replică: „lăsați-ne pe noi eretici, vedeți-vă de super ortodoxia voastră!”
    Pur și simplu ți se rupe inima. Este exact ca în cazul preoților care spun că-și vor urma ierarhul și în iad. Părinților dragi, să ne ferească Dumnezeu pe toți de iad și de erezie, căci nu știm ce înseamnă. Să ne măsurăm cu grijă cuvintele!
    Dumnezeu să ne ferească de înșelare, de amăgire, de împietrire și de deznădejde. Iertați-mă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *