Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

La capătul acestei lumi apostate și… la poarta raiului se află Mănăstirea Platina

Minunea Crucii de la întemeierea mănăstirii din Platina unde a viețuit Părintele Serafim Rose

Plecând de la acest articol minunat de mai sus, mă simt dator să relatez, spre slava lui Dumnezeu, cele trăite personal cu ocazia celor două vizite pe care le-am făcut la mănăstirea Platina, în urmă cu câțiva ani, în 2014 și în 2015.

În octombrie 2014, ne-am dus – Ioana-Alina, soția mea, subsemnatul și familia Miron și Aurica Lungu, gazdele noastre din parohia Învierea Domnului din Hayward, California – împreună la Platina, cu mașina familiei Lungu. Am ajuns în localitatea Platina, avea vreo câteva case pe un deal, o benzinărie și… atât.

Am întrebat de mănăstire și ni s-a indicat un drum forestier care intra în pădure. Ne-am dus cu mașina mai mulți kilometri până când am început să ne facem griji că am greșit drumul. Dar altul nu era. În fine am ajuns la un pâlc de copaci prin care se vedea mănăstirea, mai exact biserica, în stil rusesc, și câteva chilii (de fapt o trapeză și stăreția).

Am fost cazați într-o cameră în pădure. Așa erau chiliile, răspândite prin pădure. Ca să ajungem la ele, am primit niște lanterne (noaptea după slujbă) și ni s-a explicat că trebuie să ne ghidăm ca să ajungem la cazare după niște ținte fosforescente – în diferite culori – care erau lipite de copaci: culoarea albă te ducea spre chilia 1, cea galbenă spre altă chilie, țintele albastre altundeva etc. Ca în Hansel și Grettel, dar în variantă … ortodoxă.

Dimineața am participat din nou la slujbă. Părinții erau minunați. Au cântat Sfinte Dumnezeule în limba română, vrând să ne bucure. Și au reușit. Din plin.

Am revenit după câteva luni în California, cu un șir de conferințe despre Sfinții din închisori.Așa a vrut Dumnezeu.  Am ajuns la Platina din nou, însoțit de un tânăr pe nume Gheorghiță, care locuia lângă San Francisco, fiind rudă a familiei dr. Mindea Ștefan, marele chirurg român.

Am ajuns la Platina chiar de Bunavestire. Părinții s-au bucurat nespus că am venit cu moaștele Sf. Nectarie și ale Sf. Luca al Crimeeii. La masă, starețul a făcut un gest minunat: a sunat clopoțelul, semn că puteau sorbi o gură de vin (fiind dezlegare, cu ocazia praznicului), s-a ridicat și a toastat, spunând: Întru slava Preasfintei Treimi, Dumnezeu nostru. Peste câteva minute a sunat din nou clopoțelul și a mai rostit o urare: Întru cinstirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, al cărei praznic îl săvârșim. A treia urare a fost memorabilă: Întru slava Sfântului Gherman, ocrotitorul mănăstirii noastre, care ne-a făcut cinstea de a ne găzdui în mănăstirea lui. Un stareț fără simțul proprietății, fără aere, ifose etc, ci un om simplu, cu o obște de călugări adevărați.

Platina – pentru mine, care am fost, din mila Domnului, în multe locuri sfinte ale acestei lumi – este cel mai frumos loc de pe pământ.

Era să uit un amănunt… organizatoric: a doua oară când am fost, cu Gheorghiță – am fost cazați la Hilton. Adică? Hilton era o colibă din bârne care avea sobă. Celelalte nu, eram fără… cinci stele.

Simplitate maximă, bucurie a trăirii Ortodoxiei, următori ai Sfântului Ioan Maximovici și ai Cuviosului Serafim Rose, părinții de aici radiau de iubire de pateric și de virtute filocalică. Unul dintre ei, mai rușinos din fire, m-a „pândit” când am plecat – avea niște dioptrii foarte mari la ochelari – și înainte de a mă sui la volanul mașinii cu care venisem – a venit la mine și m-a rugat să îl pomenesc în rugăciuni către Sf. Luca al Crimeeii, pentru că își dorește să mai vadă, doar ca să poată citi cuvintele sfinte și sfințitoare ale Scripturii și ale teologiei patristice. Fain, nu?

Mi-e dor de Platina. Poate o voi mai vedea. În ceruri.

Să ne mântuim toți! În adevărul Sfintei Ortodoxii!

Nu vreau să țin amintirile sfinte numai pentru mine, ci să ne bucurăm toți:

1. Naosul și altarul mănăstirii Platina:

2. Tezaurul de Sfinți ocrotitori, începând cu Sfântul Herman de Alaska, ocrotitorul Mănăstirii Platina:

3. Din veșmintele liturgice purtate de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici:

4. Mormântul de o simplitate absolută al Cuviosului Serafim Rose:

5. De vorbă cu părintele Damaschin, ucenicul Cuviosului Serafim Rose și actual stareț al Mănăstirii Platina:

6. Biserica Mănăstirii Platina:

7. În chilia părintelui Serafim Rose – ai cărei pereți erau făcuți din bârne, provenite de la o mină părăsită din apropiere, iar printre bârne puneai să bagi câte un deget fără probleme, deci iarna era greu de îndurat frigul – era o sobă un pat, o masă și câteva icoane:

8. Conferințe ținute în câteva parohii ortodoxe din California, cu binecuvântarea pr. Justin Pârvu:

9. Recunoștință și îmbrățișare frățească părintelui Octavian, fără de care cele două pelerinaje în America nu ar fi fost posibile:

a consemnat,

pr. Ciprian Staicu

11 Responses to La capătul acestei lumi apostate și… la poarta raiului se află Mănăstirea Platina

  1. Margareta says:

    Minunat!

  2. ban says:

    In SUA se intra doar cu pasaport cu cip. Pr. Iustin parvu binecuvanta sa nu luam acte cu cip sau cod de bare. Speram ca ati renuntat la ele, caci actele biometrice, cnp-ul si ecumenismul sunt de la acelasi sistem satanist.

    • admin2 says:

      Când am intrat eu nu se cerea așa ceva. Nici nu am avut vreodată. Așa că degeaba încercați… marea cu sarea.
      Cât despre faptul că frumusețea… nu vă atinge, aceasta arată nevoia de spovedanie.
      Pr. Ciprian

      • admin2 says:

        Cu dedicație pentru cei care ne ispitesc:

        „Nu mă tem de singurătatea fără oameni, ci de singurătatea fără (dreaptă) credință.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

    • admin2 says:

      FOARTE FRUMOS !

      „Omule, trebuie să iei o hotărâre referitor la ce vei face, căci în viață vei avea de înfruntat dureri, încercări, probleme, ispite. Trebuie ca toate acestea să le înfrunți cu curaj, folosind ca arme: credința, nădejdea, răbdarea.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      • admin2 says:

        „Când este vorba despre om, toate trebuie să fie frumoase: și chipul, și îmbrăcămintea, și sufletul, și gândurile…” (Anton Chehov)

        • admin2 says:

          SĂ LUĂM AMINTE !

          „Un frate l-a întrebat pe altul:
          – Cine te-a învățat rugăciunea lui Iisus?
          Și acela a răspuns:
          – Demonii.
          – Da, cum așa?
          – Uite, ei mă ispitesc cu gânduri păcătoase și eu fac tot ce pot să scap de ele și de aceea zic mereu rugăciunea lui Iisus, m-am obișnuit să o spun neîncetat.”
          (starețul Ambrozie de la Optina)

  3. florentina says:

    este canonizat SF.SERAFIM ROSE?